Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi )

n literatura romna, numerosi scriitori au abordat nuvela, ncepnd cu secolul XIX. Pri ma opera apartinnd acestei specii literare este Alexandru Lapusneanul de Costache N egruzzi, care a ramas o adevarata capodopera. Aparuta n anul 1840, n primul numar al revistei Dacia literara , nuvela Alexandru Lapu sneanul este romantica prin tema (prezentarea unui episod din istoria Moldovei, c ea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul), prin constructia personajelor, prin sursele de inspiratie utilizate. Fiind o nuvela, accentul este pus pe conturarea unor ersonaje complexe. Cele dou a personaje care se constituie ntr-un cuplu n acesta nuvela sunt domnitorul si sot ia sa, doamna Ruxanda, personaje romantice construite pe baza antitezei. Alexand ru Lapusneanu evolueaza liniar si are un destin tragic; el s-a casatorit cu fiic a lui Petru Rares, domnita Ruxanda, pentru a-si legitima pretentiile la tron si pentru a atrage asupra sa ceva din faima bunicului acestuia, neuitatul Stefan ce l Mare. Domnitei i se face un portret remarcabil, cu amanunte biografice si tras aturi fizice; personajul feminin da dovada de blndete, bunatate, evlavie, n antite za cu sotul ei crud, nemilos si tiran. Domnitorul intra n actiune nca din incipit, cnd se evidentiaza si motivatia acestui a de a-si recapata tronul, pierdut prin tradarea boierilor sai, fata de care se aratase atasat si generos n prima domnie. Personalitatea protagonistului se dezva luie treptat caci, dupa ce si exprima vointa de neclintit, tenacitatea, fermitate a si energia n realizarea scopului propus, dovedeste si o capacitate de disimular e (evidentiata n scena de la mitropolie, cnd reuseste sa-i convinga pe boieri ca r emuscarile sale sunt sincere si sa vina la curte), o inteligenta politica desavrs ita prin spiitul vindicativ, un umor macabru cnd i promite sotiei sale un leac de f rica , concretizat ulterior ntr-o piramida din capete de boieri. Lapusneanul este s i viclean, cnd si propune sa se foloseasca de cei care l nconjoara pentru a-si ating e obiectivul. Doamna Ruxanda are, n structura administrativa si politica a Moldovei de odinioar a, statutul insignifiant pe care orice femeie l avea n acea epoca n societate. Ruga mintea ei nu devine porunca pentru un sot precum Alexandru Lapusneanul, dar nici nu e respinsa brutal de acesta, promisiunea de a nu mai ucide boierii fiind fac uta pentru a castiga credibilitatea. Totusi, aceasta e relativ respectata, caci Doamnei supuse si evlavioase i se promite un leac de frica . Domnitorul e dispretuitor fata de sotia sa cand o ntreaba ce a determinat-o sa si l ase fusele ntr-o zi oarecare si o lasa pe aceasta sa se umileasca profund: Ruxanda c azu la picioarele lui . Respectul, ncrederea si admiratia pe care ea i le poarta so tului reies din apelativele : bunul meu domn! , viteazul meu sot, maria-ta esti prea puternic si din declaratii Dumnezeu stie cat te iubesc! , la care Lapusneanul ramne c omplet insensibil, rostind cu aroganta muiere nesocotita! si fiind pregatit sa pun a mna pe jungherul de la bru. De asemenea, n scena n care leacul de frica i provoaca sinul domnitei, domnitorul este sarcastic: Femeia tot femeie, zise Lapusneanul zmbi nd; n loc sa se bucure, ea se sparie . Scena finala a nuvelei da posibilitatea personajului feminin sa se afirme: retra sa n cetatea Hotinului sa-l ngrijeasca pe Lapusneanul, rapus de o boala teribila, constata ca sotul ei s-a hotart sa se calugareasca daca Dumnezeu l va salva; dar d omnitorul se dovedeste la fel de cinic si uita repede promisiunea facuta, amenin tnd cu moartea pe cei care l-au calugarit. Doamna Ruxanda, oprita din drumul ei l a iesirea din ncaperea unde se afla sotul bolnav de catre cei doi boieri fugari, Spancioc si Stroici, este ndemnata sa-si otraveasca sotul fiindu-i sugerat faptul ca viata fiului ei, proclamat deja domn, e n primejdie. Aceasta nu are forta nec esara pentru a comite un asemenea pacat capital si cere sprijin moral de la mitr opolitul Teofan, care i spune ca asa crud si cumplit cum e omul acesta ar putea face mult rau si de acum nainte. n cele din urma, doamna Ruxanda i duce apa otravita dom nitorului, care moare n chinuri groaznice. Prin urmare, autorul a evidentiat prin cele doua personaje un cuplu romantic: da ca domnitorul e dur, tiranic, crud, ipocrit, impulsiv si vindicativ, doamna Ruxa nda este o fire angelica, suava, delicata, sensibila, sincera, evlavioasa si sup usa. Astfel, cele doua personaje sunt prezentate n antiteza si formeaza un cuplu

devenit celebru n literatura.