Perioada interbelică reprezintă intervalul de timp dintre Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial,

între anii 1918-1939.

Contextul intern

In 1918 are loc Marea Unire, proces istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit,
în cuprinsul aceluiași stat național, România

Cu doi ani mai tarziu, regele Carol al II-lea ( primul copil al regelui Ferdinand I şi al reginei Maria ) vine la
putere. El consideră că doar un stat unit, puternic, condus cu mână de fier ar putea face față problemelor interne
și pericolului extern.

Între 1927-1941 apare Miscarea Legionara, organizaţie fascistă care a activat sub denumirea de Legiunea
'Arhanghelului Mihail', “Garda de Fier” şi Partidul “Totul pentru Ţară". Maresalul Antonescu ataşează la
conducere Mişcarea Legionară, insa , in 1941, pe fondul neintelegerilor dintre Antonescu Si Horia Sima – liderul
legionar, acestia vor fi destituiti.

La 20 februarie 1938, regele României Carol II-lea semneaza decretul de promulgare a unei noi Constituţii a
României, care legifera instaurarea dictaturii regale şi sfârşitul regimului parlamentar. Constituţia din 1938 a fost
suspendată în vara anului 1940, ca urmare a evenimentelor care au dus la abdicarea regelui Carol al II-lea.

Contextul extern

Acum se concretizează cele trei ideologii care au schimbat fața lumii: fascismul, nazismul și comunismul.
Aceste trei ideologii câștigă tot mai mult teren pe fondul unei apatii generale din partea democrațiilor europene.

Anii de după război au fost deosebit de grei pentru fostele Puteri Centrale, care pierduseră războiul, în special
pentru Austro-Ungaria care se va destrăma și pentru Germania care va suferi din cauza obligației de a plăti daune
de război. Rata șomajului va crește, inflația va atinge cote nebănuite, violența stradală va instaura o stare de
asediu.

Pentru celelalte state, situația nu va fi cu mult mai bună, toate fiind nevoite să se reclădească după război. Statele
Unite vor accepta un val de imigranți, Anii '20 vor fi dominați de luptele între bandele de gangsteri, din cauza
prohibiției. De asemenea, epoca interbelică a fost una de emancipare culturală, marcându-se o schimbare a
moravurilor și a modei. Este epoca jazz-ului și a romanțelor. Acum se dezvoltă arta cinematografică, teatrul de
stradă și radioul, care vor juca un important rol propagandistic în Germania nazistă.
Ideea Europeană în perioada interbelică.

În această scurtă perioadă de numai 20 de ani, se înregistrează o formidabilă dezvoltare a Ideei Europene.
Această evoluţie are la baza cativa factori importanti, printre care progresul tehnic. Acesta începe să capete un
rol foarte important în economie şi în transporturi. Extinderea căilor de comunicaţii – căile ferate, dar şi reţelele
poştale – şi apariţia unor invenţii precum automobilele, dar mai ales avioanele, fac ca limita graniţelor să fie tot
mai greu de respectat.

Un alt factor ar fi acela că multe din figurile politice ale vremii fac o reclamă impresionantă unităţii europene.
Zona ce era considerată centrul de civilizaţie al lumii se afla acum în criză, ceea ce, evident, a dus la o stare de
îngrijorare profunda legată de soarta Europei. Drept urmare , in perioada interbelică, numărul cărţilor în care se
analizează acest declin al Europei si se promoveaza Ideea Europeană creşte considerabil.

În anul 1922, în presă germana apare un articol în care se face apel la unitate europeana si se sustine formarea
Paneuropei. Autorul (Nicholaus Condenhove Kalergi ) considera că singura modalitate pentru a putea face faţă
marilor centre de putere (SUA şi URSS) , fără a fi strivită de puterea acestora, era acea a unităţii.

Cativa ani mai tarziu, in “Manifest Paneuropean”, Kalergi evidenţiază faptul că starea de agresivitate continua
din cele 25 de state va duce la dezastru politic, economic şi cultural.

Un congres paneuropean este organizat în 1926, la care participă 2000 de reprezentanţii din 24 de tari., in urma
caruia a rezultat Uniunea Paneuropeană. De-a lungul existenţei acestei Uniuni, în rândurile membrilor săi s-au
numărat importante figure politice ale vremii, scriitori şi savanti de renume care au intensificat propaganda
pentru iniţiativele de unire a continentului.

Deşi Uniunea Paneuropeană a fost cea mai cunoscută iniţiativa de acest gen, aceasta nu a fost singura. Astfel de
mişcări apar si in Anglia, Elvetia, Franta, ceea ce dovedeşte faptul că Europa dezvolta cu rapiditate, în această
perioadă, ideea de unitate continentala.

În concluzie, ideea unităţii europene în perioada interbelică a venit din nevoia de menţinere pe o linie de plutire a
economiei grav afectate de către Primul Război Mondial.