Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT IF
ANUL III
Obiective
Scopul cercetării este acela de a analiza dacă există o legătură între mediul familial al copilului și
tulburările de limbaj ale copiilor. În ceea ce privește mediul familial al copilului, sa luat în considerație
timpul petrecut de părinți cu propiul copil, calitatea timpului petrecută cu propriul copil, nivelul de studii
al părinților și stilul parental al părintelui.
Ipoteze
Ipoteza 1 : Există o legătură între timpul (cantitate) pe care îl petrece părintele cu propriul copil și
tulburărilor de limbaj la copil cât și dezvoltarea limbajului expresiv și a vocabularului.
Ipoteza 2 : Există o legătură între timpul de calitate petrecut de părinți cu propriul copil și absența
tulburărilor de limbaj și un limbaj expresiv și un vocabular dezvoltate.
Ipoteza 3 : Există diferențe între stilul parental al părintelui și tulburările de limbaj ale copilului.
Ipoteza 4 : Există un efect al variabilei nivelului de studii al părinților în ceea ce privește tulburările de
limbaj ale copilului.
Cercetarea s-a desfășurat pe un lot de 60 de preșcolari cu vârste cuprinse între 4-6 ani și părinții
acestora, în mod voluntar. Din cei 60 de subiecți 30 de subiecți prezintă tulburari de pronunție (dislalie)
și 30 de subiecți nu prezintă tulburări de pronunție. Toți participanții frecventează grădinițe particulare
din Municipiul București astfel încât compoziția sociologică a lotului are domiciliul în mediul urban. 30%
dintre părinții participanți la studiu aveau studii liceale, 42% dintre părinți aveau studii universitare și
28% dintre părinții participanților la studiu aveau studii post-universitare, la momentul participării la
cercetare. (Anexa nr. 1)
Variabile
VD 1 : dislalia
VD 2 : Vocabularul
VD 3 : Limbajul expresiv
Instrumente
1. Proba pentru cunoaşterea vârstei psihologice a limbajului (adaptare după Alice Descoeudres)
(Anexa nr 2)
Această probă vizează latura morfologică, sintactică și semantică a limbajului, laturi care constituie
scheletul architectural al limbajului (Hațegan, 2016). Cu ajutorul acestei probe s-a evaluat atât
vocabularul copilului cât și limbajul expresiv al acestuia.
- contrarii cu suport vizual (copilul trebuie să denumească perechiile antonime pe baza imaginilor);
- materiale (copilul trebuie să numească din ce materiale sunt făcute anumite obiecte 3D);
- contrarii fără suport vizual (proba solicită denumirea perechii antonimului, se lucrează doar cu
material verbal);
Această probă constă în expunerea în faţa copilului a unor planşe cu imagini, reprezentând obiecte
apropiate experienţei lui, pe care copilul trebuie să le numească fie independent, fie să repete dupa
cel care administrează testul. Planşele expuse cuprind cuvinte ce conțin pe rând vocalele cât și
consoanele limbii române în poziţie inițială, mediană și finală.
Se vor aduna numărul sunetelor emise corect de către copil, notând cu 1(dislalie prezentă) emiterea
greșită a cel puțin unui sunet și cu 2 (dislalie absentă) atunci când copilul emite corect toate
sunetele limbii române. În evaluarea copilului se va ține cont de următoarea clasificare a sunetelor
afectate (Vrășmaș, 1994):
Elaborarea unui chestionar aplicat părinților (Anexa nr 4), în vederea identificării relației dintre
mediul familial al copilului și tulburările de limbaj ale acestuia. Chestionarul cuprinde 8 itemi dintre
care un item reprezintă cantitatea timpului petrecut de părinte cu propriul copil, 6 itemi reprezintă
calitatea timpului petrecut de părinte cu propriul copil (această scală are un coeficient de fidelitate α
Cronbach de 0,76) (Anexa 6), iar un item face parte din întrebările socio-demografice. Părinții
subiecților au fost rugați să aleagă o singură variantă de răspuns dintre cele prezentate, respectiv : la
itemul reprezentativ cantității timpului părintele trebuia să aleagă numărul orelor /zi petrecute cu
propriul copil; la itemii reprezentativi 24 pentru calitatea timpului părinții subiecților au fost rugați
să acorde un punctaj de la 1 la 4 unde 1 reprezintă niciodată, 2 – foarte rar, 3 – uneori și 4 –
frecvent.
Chestionar privind stilul parental (Anexa nr 5), a fost elaborat de Robinson, Mandelco, Olsen & Hart
(1995) şi cuprinde 62 de itemi care reprezintă o serie de comportamente pe care părinţii le
manifestă atunci când interacţionează cu copii lor. Aceste comportamente sunt repartizate în trei
scale care evaluează: stilul parental autoritar, democratic şi permisiv. Stilul parental autoritar a fost
evaluat prin intermediul a 20 de itemi. Această scală are un coeficient de fidelitate α Cronbach de
0,87 (Anexa nr 7). Scala care evaluează stilul parental democratic a fost evaluat prin intermediul a 27
de itemi, reprezentând un coeficient de fidelitate α Cronbach de 0.71 (Anexa nr 8). Stilul parental
permisiv a fost evaluat prin intermediul a 15 itemi, grupaţi într-o scală a cărei valoarea coeficientului
de fidelitate α Cronbach de 0,84 (Anexa nr 9). Părinţii subiectilor au fost rugaţi să acorde un punctaj
de la 1 la 5, pentru fiecare item ce reprezenta manifestarea unui comportament față de copil.
Valoarea 1 reprezinta faptul că părintele nu manifestă niciodată comportamentul respectiv și 5
reprezintă faptul că părintele manifestă întotdeauna comportamentul respectiv. Scorul cel mai
ridicat la o scală ce evalueaza unul dintre stilurile parentale denota faptul că părintele manifestă față
de copil în mod frecvent comportamentele descrise de itemii care formează scala respectivă.
Procedura
Studiul s-a desfășurat în perioada 1-20.05.2019. Metoda utilizată de colectare a datelor a fost
tehnica chestionarului (chestionarul privind stilul parental și chestionarul elaborate pentru părinți) în
ceea ce îi privește pe părinți, iar pentru copii, datele au fost culese în urma aplicării alfabetului
ilustrat și în urma aplicării probei pentru cunoaşterea vârstei psihologice a limbajului (adaptare după
Alice Descoeudres). Fiecare participant părinte a primit cele două chestionare printate și un creion și
a fost rugat să răspundă itemilor din chestionare. A fost păstrată confidențialitatea datelor culese.
Durata medie de aplicare a fost de 15 minute în cee ace privește chestionarele și 20 minute în ceea
ce privește testele applicate copiilor. Această metodă a fost o modalitate eficientă de colectare a
răspunsurilor de la acest eșantion .
▪ Corelații Pearson;
Interpretarea rezultatelor
Ipoteza 1: Există o legătură între timpul (cantitate) pe care îl petrece părintele cu propriul
copil și tulburărilor de limbaj la copil cât și dezvoltarea limbajului expresiv și a vocabularului.
Conform datelor prezentate în tabelul 1, ipoteza se confirmă parțial în sensul că există o legătură
puternică între timpul petrecut de părinți cu propriul copil și tulburările de vorbire ale copilului (r
= 0,435 , p = 0,001 < 0,05), de asemenea, există o legătură puternică între timpul petrecut de
părinți cu propriul copil și vocabularul acestuia (r = 0,352 , p = 0,006<
0,05), dar nu se confirmă în ceea ce privește timpul petrecut de părinți cu propriul copil și limbajul
expresiv al acestuia (r = 0,242 , p = 0,063>0,05).
Interpretare psihologică
Conform datelor din tabelul nr. 1, părintele care petrece un număr mai mare de ore îl va
ajuta pe copil să aibă o pronunție mult mai clară și corectă, așadar, există șanse mai mari ca propriul
copil să nu prezinte o tulburare de vorbire. De asemenea, numărul mare de ore petrecute între
părinți și copil, îi va ajuta pe aceștia să aibă un vocabular mai dezvoltat, propozițiile sunt compuse
dintr-un număr mai mare de cuvinte, copilul se exprimă cu o mai mare ușurință în vorbirea liberă,
însă, acesta poate prezenta unele dificultăți în ceea ce privește recunoașterea și numirea obiectelor
din imagini.
Ipoteza 2 : Există o legătură între timpul de calitate petrecut de părinți cu propriul copil și
Correlations
calitate_timp Testarea vorbirii VocabularExaminarea Limbaj expresiv -
reflectate - varstei psihologice a Examinarea
Alfabetul ilustrat limbajului Proba varstei
Alice psihologice a
Descoeudres limbajului Proba
Alice
Descoeudres
Pearson Correlation 1 .419** .371** .354**
calitate_timp Sig. (2-tailed) .001 .003 .006
N 60 60 60 60
Interpretare psihologică
Conform teoriei fundamentale pe rolul mediului : vorbiți copilului, părinții care acordă o
atenție sporită în ceea ce privește dezvoltarea limbajului propriului copil prin citirea în mod frecvent
a poveștilor, prin inițierea a diverselor jocuri ce stimulează vorbirea și mai ales prin faptul că aceștia
inițiază diverse dialoguri cu cei mici și le răspund la întrebări cu răbdare și utilizând un limbaj pe
înțelesul acestora, aduc un aport sporit dezvoltării limbajului la copil.
Ipoteza 3 : Există diferențe între stilul parental al părintelui și tulburările de limbaj ale
copilului.
Ipoteza nu se confirmă
t(58) = - 0,992, p = 0,325. Valoarea lui t este nesemnificativă (am greși în 32,5% din cazuri
dacă am respinge ipoteza de nul și am accepta ipoteza de cercetare. Prin urmare, nu apar diferențe
semnificative cu privire la stilul parental al părintelui și tulburările de limbaj ale copilului.
Stilul parental și vocabularul copilului: interpretăm datele din tabel astfel: Testul LEVENE (F =
0, 139 , p = 0,463) este nesemnificativ (am greșit în 46,3% din cazuri dacă am respinge ipoteza de nul
care afirmă că varianțele sunt egale). Prin urmare, varianțele celor două stiluri parentale sunt egale
și vom extrage rezultatele din primul rând.
t(58) = - 0,739, p = 0,463. Valoarea lui t este nesemnificativă (am greși în 46,3% din cazuri
dacă am respinge ipoteza de nul și am accepta ipoteza de cercetare. Prin urmare, nu apar diferențe
semnificative cu privire la stilul parental al părintelui și vocabularul copilului.
Stilul parental și limbajul expresiv al copilului: interpretăm datele din tabel astfel: Testul
LEVENE (F = 3,512 , p =0,444) este nesemnificativ (am greșit în 44,4% din cazuri dacă am respinge
ipoteza de nul care afirmă că varianțele sunt egale). Prin urmare, varianțele celor două stiluri
parentale sunt egale și vom extrage rezultatele din primul rând.
t(58) = - 0,770, p =0,444. Valoarea lui t este nesemnificativă (am greși în 44,4% din cazuri
dacă am respinge ipoteza de nul și am accepta ipoteza de cercetare. Prin urmare, nu apar diferențe
semnificative cu privire la stilul parental al părintelui și limbajul expresiv al copilului (Anexa nr. 10).
Interpretare psihologică
Conform datelor prezentate mai sus, nu există o legătură între stilul parental al părinților și
tulburările de limbaj ale copilului. Atât părinții cu un stilul parental democratic, sau cu un stil
parental autoritar dar și ce i cu un stil parental permisiv, pot desfășura împreună cu cei mici diferite
jocuri ce stimulează vorbirea, imaginația, pot discuta și totodată, părintele poate să-l stimuleze pe
copil să vorbească despre un anumit subiect. De asemenea, indiferent de stilul parental al părinților,
aceștia pot citi povești cu regularitate, iar această practică, duce la dezvoltarea vocabularului
copilului, la un limbaj expresiv mai bogat și la o vorbire mai clară și corectă a copilului.
Rezultatele arată că: există diferențe semnificative între rezultatele subiecților cu studii
liceale, universitare și post-universitare la variabilele tulburări de limbaj F(2, 57) = 4, 879, p = 0,011<
0,05 și limbajul expresiv: F (2, 57) = 3,894 , p = 0,026 < 0,05 dar nu există diferențe între rezultatele
subiecților cu studii liceale, universitare și post-universitare la variabilele vocabular : F (2, 57) = 2,645
; p = 0,080 > 0,05 unde constatăm că nu există un effect al variabilei nivel de studii asupra
vocabularului (nu putem respinge ipoteza de nul pentru că am greși în 08,0% din cazuri). Deci,
vocabularul copilului se dezvoltă indifferent dacă părintele are studii liceale, universitare sau post-
universitare.
Concluzia finală:
Rezultatele subiecților cu studii post-universitare (b.) sunt semnificativ mai mari decât rezultatele
subiecților cu studii liceale. Între rezultatele subiecților cu studii liceale (a.) și subiecții cu studii
universidare nu există diferențe semnificative la variabila tulburări de limbaj (dislalie). Între
rezultatele subiecților cu studii universitare (c.) și subiecții cu studii postuniversidare nu există
diferențe semnificative la variabila tulburări de limbaj (dislalie).
Rezultatele subiecților cu studii post-universitare (b.) sunt semnificativ mai mari decât rezultatele
subiecților cu studii liceale. Între rezultatele subiecților cu studii liceale (a.) și subiecții cu studii
universidare nu există diferențe semnificative la variabila limbaj expresiv. Între rezultatele
subiecților cu studii universitare (c.) și subiecții cu studii post-universidare nu există diferențe
semnificative la variabila limbaj expresiv. (Anexa nr 11)
Interpretare psihologică
Ipoteza 2 : Există o legătură între timpul de calitate petrecut de părinți cu propriul copil și
Timpul de calitate petrecut între părinți și propriul copil adduce un aport essential în limbajul
copilului.
Ipoteza 3 : Există diferențe între stilul parental al părintelui și tulburările de limbaj ale
copilului. – nu se confirmă
- Obiectivul cercătării de față este acela de a analiza dacă există o legătură între mediul
familial al copilului și tulburările de limbaj ale copiilor. În ceea ce privește mediul familial
al copilului, s-a luat în considerație timpul petrecut de părinți cu propiul copil, calitatea
timpului petrecută cu propriul copil, nivelul de studii al părinților și stilul parental al
părintelui. În urma analizei datelor reieșite în SPSS, petrecerea timpului de calitate între
părinți și propriul copil este esențial în ceea ce privește o vorbire clară și corectă a
copilului, un limbaj expresiv bogat și un vocabular dezvoltat. Orelor petrecute între
părinți și copii nu sunt întotdeauna de calitate.