TRB 610

DK 621.642.002.72-986:621.757:66.076:620-262:001.4:614.
8 ediţia noiembrie 1995

Reguli tehnice la Recipienţi de presiune
Ordonanţa pt. Recipienţi de Presiune
Instalarea recipienţilor de presiune TRB 610
– Recipienţi de presiune – pentru depozitarea gazelor
Reglementările tehnice la Ordonanţa pentru Recipienţi de Presiune – Recipienţi de presiune (TRB) – reflectă stadiul tehnicii
privind materialele, execuţia, calculul, echiparea, instalarea, verificarea şi funcţionarea recipienţilor de presiune, determinate
de comitetul tehnic “recipienţi de presiune” (FAD) al centralei profesionale pentru securitate şi sănătate – BGZ – al uniunii
asociaţiilor principale al organizaţiilor profesionale.
Reglementările tehnice la Ordonanţa pentru Recipienţi de Presiune sunt editate de
Uniunea asociaţiilor profesionale e. V.,
Centrala profesională pentru securitate şi sănătate – BGZ –, Sankt Augustin
Conţinut
1. Domeniu de valabilitate 5.2.2 Măsuri de protecţie la instalarea în

2. Definirea termenilor încăperi
5.2.3 Măsuri de protecţie la instalarea în
3. Cerinţe generale privind instalarea
exterior
3.1 Generalităţi
Anexa 1: Clasificare gazelor în funcţie de
3.2 Măsuri de protecţie preventive şi pentru
proprietăţile lor periculoase
limitarea pagubelor
3.2.1 Măsuri de protecţie generale Anexa 2: Caracteristici fizice ale gazelor
3.2.2 Măsuri de protecţie la instalarea în încăperi Anexa 3: Caracteristicile gazelor lichefiate cu
3.2.3 Măsuri de protecţie la instalarea în exterior temperatură critică  –10oC
4. Cerinţe suplimentare pt. gaze combustibile Anexa 4: Reprezentarea geometrică a zonelor
4.1 Generalităţi periclitate de explozie conf. aliniat
4.2.1.1.2
4.2 Măsuri de protecţie preventive şi pentru
limitarea pagubelor Anexa 5: Stabilirea distanţelor de securitate
4.2.1 Măsuri de protecţie generale conf. aliniat 3.2.3.3.1 pt. recipienţi de
depozitare în caz de pericol de
4.2.2 Măsuri de protecţie la instalarea în încăperi
incendiu
4.2.3 Măsuri de protecţie la instalarea în exterior
Anexa 6: Dimensionarea capacităţii de purjare a
5. Cerinţe suplimentare pentru gaze foarte ventilelor de siguranţă la solicitări termice
toxice şi toxice a recipienţilor în caz de incendiu
5.1 Generalităţi
Anexa 7: Reprezentarea geometrică a zonelor cu
5.2 Măsuri de protecţie preventive şi pentru potenţial pericol pentru sănătate conf.
limitarea pagubelor aliniat 5.2.3.2.1 şi 5.2.3.2.4
5.2.1 Măsuri de protecţie generale
Pag. 2 TRB 610, august 11.95
Domeniul de valabilitate
1.1 Aceste reglementări TRG se aplică la instalarea recipienţilor de presiune pentru depozitarea gazelor
– denumiţi în continuare recipienţi de depozitare – în completarea reglementărilor TRB 600.
Problemele privind execuţia, echiparea şi funcţionarea precum şi alte componente de instalaţii ca de
exemplu instalaţiile de îmbuteliere, sunt reglementate în reglementările TRB specifice. Unele cerinţe
specifice care nu se referă la instalare sunt amintite în acesta TRB, în cazul în care cerinţele
corespunzătoare nu sunt cuprinse în alte reglementări TRB.
1.2 În măsura în care pentru recipienţii speciali de presiune în conformitate cu anexa II la §12 al
DruckbehV (Ordonanţa pentru recipienţi de presiune) sunt valabile alte prevederi , acestea sunt cuprinse
în TRB 801, în special sub numerele 25, 26 şi 27.
1.3 În conformitate cu anexa I aliniat 1.2, propoziţia 3 DruckbehV, prescripţiile legale de supravegherea
construcţiilor pentru recipienţi de depozitare pentru gaze rămân nemodificate.
2. Definirea termenilor
2.1 Gaze
Gazele sunt gaze comprimate în sensul §3 aliniatul 4 al DruckbehV. Acestea sunt substanţe ale căror
temperatură critică se situează sub 500C sau a căror presiune de vapori la 500C este mai mare de 3bar. În
aceste reglementări TRB, amestecurile de gaze sunt asimilate gazelor. Acidul cianhidric (HCN), în
sensul acestui TRB este considerat a fi un gaz.
2.2 Gaze cu proprietăţi periculoase
În sensul acestui TRB sunt considerate a avea proprietăţi periculoase gazele care propagă arderea, sunt
uşor inflamabile, foarte toxice, toxice, puţin toxice, caustice iritante, cancerigene, sterilizante produc
boli ereditare sau au alte proprietăţi care produc îmbolnăviri cronice sau sunt periculoase pentru mediul
înconjurător în sensul §3a, aliniatul 1 al legii chimicalelor – vezi anexa 1.
Şi alte gaze pot fi periculoase, cum ar fi de exemplu: azotul, dioxidul de carbon sau gazele nobile.
Aceste gaze însă nu cad sub incidenţa definiţiei “gaze cu proprietăţi periculoase”, pot însă, la o
manipulare greşită, să aibe o acţiune asfixiantă prin dizlocarea oxigenului din aer.
2.3 Gaze combustibile
Gazele combustibile sunt gaze care la presiunea normală în amestec cu aerul prezintă un domeniu de
explozie, aceasta înseamnă că sunt uşor inflamabile în înţelesul §3a aliniatul 1, nr.4 al legii chimicalelor
– vezi anexa 2.
2.4 Gaze foarte toxice
În înţelesul acestei TRB gazele foarte toxice şi toxice sunt gaze foarte toxice şi toxice conform §3a,
aliniatul 1 Nr. 6 şi 7 al legii chimicalelor – vezi anexa 1.
2.5 Depozitarea gazelor
Se consideră depozitarea gazelor acel stadiu în care gazele sunt depozitate în recipienţi de presiune
stabili.
Nu este considerată depozitarea, situaţii în care gazele:
- sunt utilizate în procesul de producţie
- sunt pregătite şi ţinute în rezervă în cantităţi necesare pentru continuarea procesului de producţie.
- sunt pregătite în laboratoare în cantităţi necesare utilizărilor curente.
2.6 Recipienţii de depozitare subterani (acoperiţi)
În completarea prevederilor din TRB 600, aliniatul 2.2 sunt consideraţi recipienţi de depozitare
subterani numai acei recipienţi care sunt înconjuraţi cu un strat de pământ sau nisip de minim 0,5m
grosime. De asemenea, sunt consideraţi recipienţi de depozitare subterani şi acei recipienţi la care un
perete frontal este neacoperit.
2.7 Distanţe de protecţie
Distanţele de protecţie sunt distanţele între recipienţii de depozitare şi instalaţii învecinate, amenajări,
clădiri sau căi de circulaţie publice, distanţe menţinute cu scopul de a proteja recipientul de depozitare
de posibile influenţe negative datorate:
- încălzirii în urma unui incendiu sau
- deteriorări mecanice
2.8 Zone cu pericol de explozie
Zonele cu pericol de explozie sunt considerate zonele în care poate exista pericolul de explozie datorită
scăpărilor de gaze normale din timpul funcţionării, aceasta însemnând că datorită condiţiilor locale şi de
funcţionare se poate forma o atmosferă cu pericol de explozie – vezi “directiva pentru evitarea
producerii pericolului datorat formării atmosferei explozibile cu colecţia de exemplificări” – Directiva
de protecţie împotriva pericolului de explozie – (EX-RL), (ZH 1/10).
2.9 Zone cu pericol potenţial de vătămarea sănătăţii datorită gazelor foarte toxice şi toxice
Zonele cu pericol potenţial de vătămare a sănătăţii cu gaze foarte toxice şi toxice sunt acele zone în care
datorită scăpărilor normale în timpul funcţionării unor gaze foarte toxice sau toxice şi a condiţiilor
locale şi de funcţionare se poate produce o atmosferă periculoasă pentru sănătate.
2.10 Clase de rezistenţă faţă de incendiu
În funcţie de durata de rezistenţă faţă de incendii, componentele se împart în clase de rezistenţă faţă de
incendiu conform DIN 4102 părţile 1-5 şi 7.
2.11 Etanşeitatea
- în pregătire
2.12 Scăpări de gaz
2.12.1 Scăpările de gaz se pot datora condiţiilor de funcţionare sau se pot datora deranjamentelor
Scăpările de gaz datorate deranjamentelor, care pe cât posibil trebuie evitate, nu sunt luate în
considerare.
2.12.1.1 Scăpările de gaz datorită condiţiilor de funcţionare sunt scăpări cuantificabile şi se produc ca de
exemplu prin:
- conductele de purjare
- conductele de decompresie
- conducte de aerisire
- cuplaje
- treceri de acţionări sau axe
- orificii de prelevare eşantioane pentru probe, analize, etc.
2.12.1.2 Scăpările de gaz datorate deranjamentelor pot proveni de exemplu din:
- supraumpleri
- defectarea unor armături
- neetanşeităţi ale îmbinărilor demontabile
- manipulări greşite
- fisuri ale îmbinărilor sudate
- fisurarea unor îmbinări ale conductelor sau ale unei îmbinări cu flanşe
- ruperea unei conducte
- neetanşeitatea unei conducte
Dacă la aceste pierderi de gaz datorită deranjamentelor se poate determina o rată a pierderilor
(cantitativă) se poate stabili cu ajutorul acesteia şi o distanţă de securitate.
În cazul în care nu este posibilă stabilirea ratei pierderilor de gaz, în cadrul unor măsuri de securitate
trebuie stabilite ce măsuri preventive trebuiesc luate pentru prevenirea şi limitarea efectelor. Asemenea
măsuri preventive rezultă din cerinţe cu exigenţă mai ridicată privind:
- proiectarea
- execuţia
- echiparea
- şi verificarea componentelor
2.12.1.3 Referitor la scăpările de gaz prin dispozitivele de siguranţă – vezi TRB 600 aliniatul 3.4
2.13 Separări etanşe la gaze
Ca separări etanşe faţă de gaze sunt considerate acelea care împiedică trecerea gazelor în cantităţi
periculoase, ca de exemplu:
- pereţi din beton armat
- pereţi din cărămidă tencuiţi pe ambele părţi sau rostuiţi.
2.14 în pregătire
2.15 Solicitare în caz de incendiu şi temperatură admisă a materialului

Ca solicitare în caz de incendiu este considerat un material combustibil – inclusiv gazul depozitat – care
în caz de incendiu poate să constituie un pericol potenţial pentru recipientul de depozitare. În caz de
incendiu datorită transferului de căldură prin flacără sau prin radiaţii termice poate fi periclitat
recipientul de depozitare.
Referitor la temperaturile admise pentru materiale, în caz de incendiu – vezi anexa 5.
2.16 Gaze mai grele sau mai uşoare decât aerul
Gaze mai grele decât aerul sunt considerate acele gaze ale căror densitate în condiţiile scăpării, adică la
temperatura gazului şi la presiunea mediului înconjurător date, este mai mare decât 1,3kg/m3.
Gaze mai uşoare decât aerul sunt considerate acelea care în condiţiile mai sus amintite au o densitate
mai mică decât 1,2kg/m3.
2.17 Distanţă de securitate
Distanţă de securitate, în sensul acestei TRB este considerată distanţa dintre instalaţie şi un obiect din
afara instalaţiei, care să fie protejat de efectele scăpărilor de gaze în cazul unei abateri faţă de
funcţionarea normală a instalaţiei.
Distanţa de securitate este distanţa în afara căreia:
- în cazul gazelor combustibile periclitarea prin formarea unei atmosfere explozibile poate fi exclusă,
adică nu este depăşită limita inferioară de explozie (UEG),
- în cazul gazelor foarte toxice şi toxice poate fi exclusă periclitarea prin formarea unei atmosfere care
poate fi vătămătoare pentru sănătate, adică valoarea limitei ERPG-2 1 respectiv o valoare specifică
similară a gazului, nu este depăşită.
1
În privinţa acestei valori limită se mai poartă discuţii.
2.17.1 Distanţa de securitate trebuie păstrată faţă de:
- clădiri de locuit
- alte clădiri decât cele proprii uzinei sau
- alte instalaţii decât cele proprii uzinei
cu încăperi destinate prezenţei permanente persoanelor pentru care nu sunt prevăzute măsuri de protecţie
în caz de avarie ca şi pentru proprii colaboratori (plan de alarmare şi de înlăturare a pericolului) şi
locurile posibile în care în caz de deranjamente pot să apară scăpări de gaze combustibile, foarte toxice
sau toxice.
2.17.2 Ca alte obiective decât cele proprii uzinei sunt considerate:
a) instalaţii, clădiri şi amenajări în afara teritoriului uzinal,
b) clădiri şi instalaţii pe teritoriul propriu în sau pe care în mod regulat şi concomitent se pot afla multe
persoane străine de întreprindere,
c) căi de circulaţie publice; cu acordul organelor competente, în cazul utilizării acestora cu intensitatea
redusă, se poate renunţa la acestea.
3. Cerinţe generale privind instalarea

Acest capitol cuprinde cerinţele pentru recipienţii de depozitare pentru toate tipurile de gaze. Cerinţele
sunt formulate pentru gaze puţin toxice, caustice şi pentru acele gaze care întreţin arderea. Pentru gazele
cu proprietăţi mai puţin periculoase - de exemplu gaze iritante, gaze inerte, aer – sunt valabile însă
aceleaşi cerinţe.
Cerinţe suplimentare sunt stabilite pentru:
- gaze combustibile în capitolul 4,
- gaze foarte toxice şi toxice, în capitolul 5,
- gaze cancerigene, conform proprietăţilor lor suplimentare periculoase în conformitate cu Ordonanţa
substanţelor periculoase, în capitolul 4 respectiv 5.
3.1 Generalităţi
3.1.1 Gazele cu mai multe proprietăţi periculoase
În cazul recipienţilor pentru gaze cu mai multe proprietăţi periculoase pentru fiecare din aceste
proprietăţi trebuie luate măsurile corespunzătoare. În fiecare caz particular însă trebuie verificat însă
care dintre proprietăţi prevalează în caz de pericol posibil. Astfel, de exemplu, pentru recipienţii de
depozitare pentru amoniac prevalează pericolul datorită toxicităţii, iar la oxidul de etilenă prevalează
pericolul de incendiere.
3.1.2 Indicatoare de pericol
Proprietăţile periculoase ale gazelor trebuie indicate printr-o marcare distinctă, de exemplu a încăperilor,
a zonelor, a recipienţilor de depozitare şi în instrucţiunile de funcţionare.
3.1.3 Plan de alarmare şi de evitare a pericolelor
Pentru depozite trebuie întocmit un plan de alarmare şi un plan de evitare a pericolelor
Cuprinsul planului de alarmare respectiv de evitare a pericolelor se orientează după mărimea depozitului
şi a caracterului de periculozitate a gazelor stocate.
3.2 Măsuri de protecţie prevenite şi pentru limitarea pagubelor

Pentru evitarea scăpărilor de gaze trebuie luate măsuri preventive corespunzătoare pericolului pe care îl
reprezintă gazul emanat. Suplimentar trebuie luate măsuri adecvate pentru diminuarea efectelor gazului
emanat în condiţiile de funcţionare sau în condiţii ale unor deranjamente.
În cele ce urmează, aceste măsuri sunt descrise individual şi sunt numite generic “măsuri de protecţie”.
3.2.1.1 Aerisirea
Recipienţii de depozitare trebuie astfel instalaţi încât să fie vânturaţi eficient în toate părţile şi în mod
special atunci când:
- etanşarea racordurilor (îmbinărilor) şi a componentelor de echipare nu poate fi asigurată din motive
constructive pe durată îndelungată, sau
- nu pot fi evitate emanaţii de gaze în timpul funcţionării şi scăpările nepericuloase sau o evacuare
nepericuloasă a acestora nu este posibilă.
O vânturare eficientă conform primei propoziţii este asigurată numai atunci când este evitată formarea
unor amestecuri aer/gaz nepericuloase pentru vătămarea sănătăţii, respectiv a unor amestecuri explozive
sau asfixiante.
3.2.1.2 Accesibilitate
Recipienţii de depozitare (stocatoarele) instalaţi pe sol sau subteran trebuie astfel instalaţi încât să existe
spaţiul necesar efectuării operaţiilor de întreţinere şi curăţire, pentru amenajarea căilor de evacuare şi de
salvare precum şi pentru efectuarea răcirii.
Cerinţa privind respectarea unor distanţe suficient de mari este respectată dacă pentru intervenţii şi
curăţire se menţin distanţe cuprinse între 1 şi 3m; iar în cazul pereţilor de recipient fără deschideri o
distanţă de minim 0,5m.
Cerinţa privind respectarea distanţelor necesare pentru căile de evacuare şi de salvare se consideră
satisfăcută dacă sunt respectate cerinţele §19 din Ordonanţa privind locurile de muncă şi §30 UVV
“Prescripţii generale” (VBG 1) (prescripţii de protecţie şi securitatea muncii).
3.2.1.3 Restricţii privind instalarea
Nu este permisă instalarea recipienţilor de depozitare în treceri pietonale sau circulabile prin clădiri,
coridoare cu acces general, în casa scărilor sau pe scările amenajărilor exterioare. De asemenea nu este
permisă instalarea stocatoarelor în imediata apropriere a obiectivelor mai sus enumerate, dacă prin
aceasta sunt afectate (îngustate) căile de evacuare şi de salvare sau este afectată accesibilitatea.
3.2.1.4 Intervenţii neautorizate
Stocatoarele trebuie ferite de orice fel de intervenţii ale unor persoane neautorizate de exemplu prin:
- împrejmuire
- protejarea armăturilor
3.2.1.5 Solul sub racorduri
Solul sub racordurile demontabile şi armături pentru faza lichidă a stocatoarelor pentru gaze lichefiate şi
subrăcite trebuie să fie din materiale necombustibile şi să fie lipsit de ulei sau grăsimi sau alte
impurificări combustibile.
3.2.1.6 Stocatoare cu elemente de încălzire
Stocatoarele pentru gaze în stare lichidă care sunt prevăzute cu elemente de încălzire, datorită cărora se
poate produce o creştere neadmisă a presiunii trebuie echipate suplimentar cu un dispozitiv de siguranţă
pentru prevenirea depăşirii valorii presiunii printr-un sistem de indicare a presiunii şi de alarmare a
pericolului potenţial al depăşirii presiunii admise sau a temperaturii, care poate fi uşor observată de către
personalul de deservire.
Sistemul de alarmare trebuie să se activeze la o valoare cu 10% mai mică decât valoarea presiunii de
funcţionare admisă pentru stocator prin emiterea unui semnal optic şi acustic.
3.2.1.7 Sisteme de siguranţă pentru prevenirea depăşirilor de presiune
Spre deosebire de prescripţiile din TRB 403 aliniatul 3.8 stocatoarele pot fi echipate cu un sistem
automat de prevenire în locul ventilelor de siguranţă. În cazul pericolului de autoincendiere (gaze
combustibile) propoziţia 1 este valabilă numai în cazul în care au fost luate măsuri de protecţie conform
aliniatului 3.2.3.3.3 propoziţia 1.
În cazul existenţei unui pericol de incendiere în apropiere, propoziţia 1 este valabilă numai dacă au fost
luate măsuri de protecţie conform aliniatului 3.2.3.3.2 sau 3.2.3.3.3
Pentru asigurarea măsurilor de securitate sunt necesare următoarele dispozitive şi echipamente:
- pentru prevenirea unor creşteri neadmise ale presiunii prin supraumplere: dispozitiv de securitate
MSR conform AD-Merkblalt A6 sau în conformitate cu alte reglementări europene echivalente, sau
- pentru prevenirea unor creşteri neadmise ale presiunii datorită altor generatoare de presiune cum ar
fi: pompe, încălzitoare, comprimare cu gaze inerte: limitator de presiune conform TRB 403 aliniatul
6 şi dispozitiv de securitate MSR conform AD-Merkblalt A6 sau în conformitate cu alte
reglementări europene echivalente.
3.2.1.8 Racorduri de evacuarea apei
Racordurile de evacuare la nevoie trebuie protejate împotriva îngheţului.
3.2.1.9 Etanşeitatea componentelor de echipare şi ale îmbinărilor de conducte
Componentele de echipare şi îmbinările conductelor la stocatoare trebuie astfel executate încât
constructiv sau prin controale sau întreţinere regulată (vezi de exemplu DIN 31051) să-şi menţină
etanşeitatea în timp.
Etanşeitatea constructivă a componentelor de echipare este asigurată de exemplu la:
- etanşări ale presetupelor cu completare automată a garniturilor de etanşare,
- armături cu etanşări ale fusului cu garnitură tip burduf şi presetupe de securitate,
- armături fără presetupe de exemplu cu acţionare cu magneţi permanenţi.
Etanşeitatea constructivă a îmbinărilor conductelor şi armăturilor este asigurată în mod special în cazul
- îmbinărilor nedemontabile de exemplu a celor sudate
- îmbinărilor demontabile, de exemplu
 flanşe cu garnitură de etanşare cu manşetă sudată
 flanşe cu uluc şi lambă (nut şi feder)
 flanşe cu pinteni
 flanşe cu caneluri în V şi garnituri de etanşare cu nuturi în V
 flanşe plate netede şi garnituri de etanşare speciale de exemplu
 garnituri din materiale moi până la 25bar,
 garnituri cu bordură metalică
 garnituri placate metalic
dacă în cazul utilizării unor flanşe standardizate, prin calcul rezultă o siguranţă suficientă în ceea
ce priveşte limita de curgere.
 îmbinări cu etanşare metalică, cu excepţia îmbinărilor cu inele de tăiere pentru conducte cu
diametru mai mare decât DN 32,
 filete NPT (National Pipe Taper Thread, filete conice pentru ţevi) sau alte filete conice pentru
conducte cu etanşare în filet până la DN50, dacă nu sunt supuse unor solicitări termice oscilante
(t  1000C).
Etanşeitatea prin control şi întreţinere regulată pentru alte componente de echipare precum şi alte
îmbinări de conducte şi de armături decât cele din propoziţia 2şi 3 este asigurată în mod special pentru:
- etanşări solicitate dinamic, de exemplu presetupele armăturilor
- etanşări solicitate termic cu oscilaţii mari de temperatură.
Termenele pentru controale şi intervenţii se aleg în funcţie de tipul constructiv şi după modul de
funcţionare. Aceste termene pentru control şi întreţinere trebuie prescrise în instrucţiunile de funcţionare
şi în planurile de revizie.
3.2.1.10 Proba de etanşeitate
Înaintea de punerea în funcţiune toate racordurile stocatorului vor fi supuse la verificarea etanşeităţii.
3.2.1.11 Protecţie anticorozivă
Porţiunile cu expunere deosebită ale stocatoarelor, ca de exemplu peretele în zona reazemelor
(suporţilor), picioarele şi zone de sub izolaţia termică necesită o protecţie suplimentară.
3.2.1.12 Alimentarea de siguranţă cu energie
Componentele de echipare relevante pentru securitate care trebuie să rămână în funcţiune în cazul unor
deranjamente, trebuie conectate la o reţea de alimentare sigură cu energie sau trebuie să fie prevăzute cu
o alimentare de siguranţă de energie care să permită cel puţin oprirea funcţionării în siguranţă a
stocatorului şi să menţină în funcţiune dispozitivele de securitate şi de alarmare.
Dispozitivele şi echipamentele de securitate care trebuie să rămână în funcţiune la o întrerupere a
alimentării cu energie electrică pot fi de exemplu: dispozitivele de siguranţă MSR, sistemul de oprire de
urgenţă, iluminat de siguranţă, instalaţiile de avertizare pentru gaze, instalaţia de stropire cu apă.
La reapariţia tensiunii în reţea comutarea de la alimentarea de siguranţă la reţea trebuie făcută imediat.
Întreruperile alimentării din reţea sau din alimentarea de siguranţă trebuie să poată fi identificate.
Propoziţia 1 nu este aplicabilă dispozitivelor de echipare ale stocatorului care la pierderea alimentării cu
energie revin în mod automat într-o stare sigură pentru stocator.
3.2.2 Măsuri de protecţie la instalare în încăperi
3.2.2.1 Marcarea încăperilor
Încăperile în care sunt instalate stocatoare de gaze trebuie să fie marcate distinct ca încăperi de
depozitare pentru gaze. Trebuie indicat pericolul pe care îl reprezintă gazul respectiv, cu excepţia
cazului când este depozitat aer.
3.2.2.2 Execuţia încăperilor
Încăperile cu stocatoare de gaze trebuie:
- să fie prevăzute cu uşi cu închidere automată, în cazul în care acestea nu duc direct spre exterior,
- să fie executate din materiale greu inflamabile sau necombustibile cu excepţia ferestrelor şi alte
închideri ale pereţilor exteriori,
- să fie separate de alte încăperi prin pereţi de clasă de rezistenţă la incendiu F30,
- să fie separate de încăperi învecinate cu pericol de incendiu cu pereţi de clasă de rezistenţă F90; în
cazul stocatoarelor prevăzute cu izolaţie termică este suficientă o separare de clasă de rezistenţă la
incendiu F30,
- să fie separate de încăperile destinate prezenţei persoanelor prin pereţi etanşi şi fără deschideri, cu
excepţia încăperilor destinate depozitării aerului.
3.2.2.3 Utilizarea încăperilor
Încăperile în care sunt instalate stocatoare nu se pot exploata în alte scopuri prin care s-ar putea periclita
integritatea stocatoarelor datorită deteriorărilor mecanice, prin incendiu sau explozii.
Materiale combustibile pot fi depozitate în aceste încăperi numai dacă de exemplu:
- recipienţii cu lichide combustibile se manipulează în sistem închis şi:
 este evitată formarea unor amestecuri explozive în spaţiul de vapori sau
 recipienţii sunt astfel dimensionaţi încât să reziste la unda de şoc în cazul unei explozii.
- se află şi alte substanţe combustibile – în afară de lichide combustibile – dar închise în recipienţi
închişi, astfel că acestea nu pot constitui un pericol de incendiu sau explozie.
În înţelesul acestui TRB nu sunt considerate a fi substanţe combustibile componentele şi piesele mărunte
din materiale combustibile care datorită conţinutului caloric mic sau din punct de vedere cantitativ nu
prezintă un pericol de incendiu, ca de exemplu învelişul cablurilor, cutii de protecţie, izolaţia termică a
conductelor.
3.2.2.4 Încăperi de lucru/încăperi destinate prezenţei persoanelor
Stocatoarele nu pot fi instalate în încăperi de lucru care sunt destinate prezenţei permanente a
personalului. Propoziţia 1 nu este aplicabilă în cazul gazelor necombustibile şi care nu afectează
sănătatea, dacă aceste încăperi sunt aerisite conform punctului 3.2.2.5 astfel încât este evitată formarea
unei atmosfere asfixiante (lipsite de oxigen) sau o îmbogăţire periculoasă în oxigen.
Stocatoarele nu pot fi instalate în încăperi destinate prezenţei persoanelor.
3.2.2.5 Măsuri de aerisire
În încăperile de instalare a stocatoarelor se consideră că sunt îndeplinite cerinţele unei aerisiri
corespunzătoare, dacă:
- în cazul unei ventilaţii naturale, orificiile de aerisire sunt conduse direct spre exterior şi au o
suprafaţă liberă de cel puţin 1/100 din suprafaţa podelei; la amplasarea orificiilor de aerisire trebuie
să se ţină seama de densitatea gazului.
- în cazul unei ventilaţii forţate (mecanice) se asigură un schimb de aer egal cu de două ori volumul
încăperii pe oră, instalaţia trebui să funcţioneze permanent, fie trebuie pusă în funcţiune de un
dispozitiv de avertizare la depăşirea concentraţiei de gaz; în cazul defectării detectorului de gaz
trebuie să intre în funcţiune un sistem de alarmare.
3.2.2.6 Canale, şahturi, deschideri (orificii)
În încăperile în care sunt instalate stocatoare de gaze nu pot fi amplasate prize de absorbţie pentru
aerisirea altor încăperi. Proporţia 1 nu se aplică încăperilor destinate stocatoarelor pentru aer comprimat.
În încăperile destinate stocatoarelor cu gaze mai grele decât aerul sau a celor subrăcite în stare lichidă cu
o presiune de funcţionare mai mică decât 0,5bar nu sunt permise:
- canale deschise
- scurgeri de canale neprotejate împotriva accesului gazelor
- şahturi deschise şi
- orificii de legătură spre încăperi amplasate la nivele inferioare.
3.2.3 Măsuri de protecţie la instalare în exterior
3.2.3.1 Structura locurilor de instalare
3.2.3.1.1 Canale, şahturi, deschideri (orificii)
În cazul stocatoarelor pentru gaze mai grele decât aerul sau a gazelor subrăcite în stare lichidă, care sunt
depozitate la o presiune de lucru mai mică decât 0,5bar, pe o rază de 5m de la orificiile funcţionale de
evacuare a gazelor nu sunt permise:
- canale deschise
- scurgeri de canale neprotejate împotriva accesului gazelor
- şahturi deschise
- orificii de legătură spre încăperi situate la nivele inferioare şi
- prize de aspirare.
Propoziţia 1 nu este aplicabilă gazelor necombustibile şi gazelor nevătămătoare sănătăţii, dacă încăperile
situate la nivele inferioare sunt astfel ventilate, încât nu este posibilă formarea unei atmosfere asfixiante
(lipsă de oxigen).
3.2.3.1.2 Terenuri în pantă
În cazul terenurilor în pantă este necesară executarea unor amenajări care să evite pătrunderea gazelor
mai grele decât aerul în încăperi, canale, şahturi sau prize de aspirare pentru aer situate la nivele
inferioare. Acestea pot fi de exemplu: un dig, un zid.
3.2.3.2 Protecţie faţă de deteriorări mecanice
Stocatoarele instalate pe sol şi echipamentele lor precum şi echipamentele stocatoarelor îngropate
(acoperite) trebuie să fie protejate faţă de posibile deteriorări mecanice. Protecţia faţă de deteriorări
mecanice poate fi asigurată prin modul de instalare – vezi şi TRB 600 aliniatul 3.3.
În cazul în care există posibilitatea tamponării stocatoarelor de către vehicule, atunci acest pericol
trebuie evitat prin:
- montarea unor tampoane, bariere sau prin asigurarea unei distanţe de protecţie pentru stocator şi
echipament în cazul stocatoarelor montate pe sol,
- montarea primului dispozitiv de închidere în căminul stocatorului sau prin montarea unor tampoane
de protecţie în faţa acestor armături în cazul stocatoarelor instalate subteran.
3.2.3.3 Protecţie faţă de pericolul de incendii
În cazul în care în zona stocatoarelor există surse de incendiu, atunci stocatoarele, picioarele şi
reazemele trebuie să fie protejate faţă de pericolul de incendiu. La stabilirea măsurilor de protecţie se va
ţine seamă de potenţialul pericolului existent. În orice caz trebuie evitată, printr-un zid de exemplu
pătrunderea substanţelor combustibile lichide sau topite sub stocator sau în căminul stocatoarelor
îngropate.
În următoarele situaţii sunt necesare măsuri de protecţie:
- dacă în zona stocatoarelor sunt depozitate materiale combustibile sau există obiective cu pericol de
incendiu ca de exemplu rezervoare libere cu lichide combustibile sau clădiri cu pericol de incendiu,
sau
- sunt prezente temporar potenţiale pericole de incendiu cum ar fi de exemplu: cisterne rutiere,
cisterne feroviare sau navale sau alte vehicule cu încărcătură combustibilă, depozitate temporar
pentru încărcare sau descărcare.
Această cerinţă de protecţie este satisfăcută în cazul stocatoarelor care sunt protejate împotriva încălzirii
datorită acţiunii flăcărilor sau a radiaţilor pe durata a 90 de minute de incendiu.
Măsura de protecţie poate fi asigurată prin:
- distanţă de protecţie
- zid de protecţie
- acoperire cu pământ
- baraj de izolare termică
- udare sau stropire cu apă.
În fiecare caz particular trebuie lămurit care este măsura de protecţie cea mai adecvată.
În cazul măsurilor de protecţie referitoare la distanţa de protecţie, baraj sau izolare termică, stropire cu
apă sau a altor dispozitive de răcire, temperatura admisă pentru materialul stocatorului conform
aliniatului 2.15 nu poate fi depăşită.
În cazul măsurilor de zid de protecţie sau acoperire cu pământ nu se depăşeşte temperatura maximă
admisă a conţinutului stocatorului – vezi TRB 801, nr.27, alin.3.5.
În cazul în care se ia în considerare o încălzire a peretelui recipientului datorită unui incendiu peste
temperatura maximă admisă de funcţionare – temperatura maximă admisă a conţinutului stocatorului
conform TRB 801, nr.27, alin. 3.5 – până la temperatura maximă admisă a materialului, capacitatea
ventilelor de siguranţă trebuie dimensionată corespunzător acestui aport de căldură – vezi anexa 6.
Pentru gaze chimice instabile trebuie luate în considerare şi măsuri suplimentare necesare pentru fiecare
caz particular.
Nu există un pericol de incendiu, de exemplu în cazurile:
- rezervoarele învecinate cu lichide combustibile funcţionează în sistem închis şi
 în spaţiul lor de vapori este împiedicată formarea unei atmosfere explozibile sau
 dacă acestea sunt proiectate de a rezista la unde de şoc al unei explozii.
- dacă se află alte substanţe combustibile – decât lichide combustibile – în recipienţi şi datorită acestui
fapt acestea nu pot constitui un pericol de incendiu sau de explozie,
- sunt prezente numai componente şi piese mărunte din materiale combustibile, ca de exemplu
învelişurile cablurilor, cutii de protecţie, izolaţiile termice ale conductelor, garduri şi împletituri din
lemn sau saltele de paie.
3.2.3.3.1 Distanţe de protecţie
1. Distanţa de protecţie pentru stocatoarele instalate pe sol se măsoară de la proiecţia verticală a
stocatorului. În cazul unei grupe de stocatoare, distanţa de protecţie se măsoară de la stocatorul
instalat la marginea grupei.
În cazul stocatoarelor îngropate distanţa de protecţie se măsoară de la căminul stocatorului.
2. La solicitarea termică prin radiaţii termice ale stocatoarelor, distanţa de protecţie este în funcţie de
pericolul de incendiu, adică de substanţa combustibilă depozitată şi de lăţimea respectiv diametrul
flăcării în cazul unui incendiu. Calculul distanţei de protecţie se efectuează conform anexei 5.
3. Distanţa de protecţie faţă de rezervoare cu lichide combustibile se determină după cum urmează:
- pentru stocatoare instalate pe sol şi rezervoare pe sol ale lichidelor combustibile
 lăţimea fâşiei de protecţie conform TRbF sau
 pentru rezervoare fără fâşie de protecţie se ia în considerare o distanţă conform calcului de
pericol de incendiu nr.2
- pentru stocatoare instalate pe sol şi rezervoare îngropate pentru lichide combustibile
 1m pe orizontală între proiecţiile pereţilor exteriori ale celor doi recipienţi şi
 între stocator şi căminul rezervorului îngropat cu lichide combustibile o distanţă calculată
conform calcului de pericol de incendiu nr.2,
- pentru stocatoare îngropate şi rezervoare cu lichide combustibile instalate pe sol
 1m pe orizontală între proiecţiile pereţilor exteriori ale celor doi recipienţi şi
 între căminul stocatorului şi rezervor lăţimea fâşiei de protecţie este conform TRbF sau în cazul
rezervoarelor fără fâşie de protecţie, o distanţă calculată conform calculul pentru pericol de
incendiu nr.2,
- pentru stocatoare îngropate şi rezervoare cu lichide combustibile îngropate
 0,4 pe orizontală între proiecţiile pereţilor exteriori ai celor doi recipienţi.
3.2.3.3.2 Zid de protecţie
Un zid în direcţia pericolului de incendiu îndeplineşte cerinţa de protecţie pentru stocatoare, dacă este
corespunzător dimensionat şi este executat din materiale de construcţie necombustibile (clasa A1
conform DIN 4102 p.1). Ca zid de protecţie poate servi şi un perete de clădire corespunzător executat şi
lipsit de deschideri.
Un zid de protecţie este dimensionat corespunzător, dacă în caz de incendiu asigură ca parametri de
funcţionare admişi să nu fie depăşiţi.
La execuţia pereţilor de protecţie trebuie să se ţină seama de faptul de a nu afecta accesul la stocatoare şi
posibilitatea de vânturare naturală – vezi aliniatul 3.2.1.1 şi 3.2.1.2.
3.2.3.3.3 Acoperirea cu pământ
Acoperirea cu pământ ca protecţie în caz de pericol de incendiu necesită o acoperire uniformă cu un
strat de grosime minimă de 0,5m de pământ sau nisip. Acoperirea uniformă cu pământ asigură, ca în caz
de incendiu să nu fie depăşite condiţiile admise de funcţionarea stocatorului.
Dacă din motive tehnice de funcţionare sau din alte motive nu este posibilă acoperirea uniformă în toate
părţile, cerinţa de protecţie se consideră satisfăcută dacă suprafeţele rămase neacoperite sunt protejate cu
alte mijloace conform punctului 3.2.3.3 în vederea protejării stocatorului.
3.2.3.3.4 Baraj de protecţie de incendiu sau izolare termică
Un baraj de atenuare de protecţie în caz de incendiu îndeplineşte cerinţele, dacă:
- materialele utilizate sunt necombustibile (clasa A1 conf. DIN 4102 p.1)
- coeficientul de permeabilitate termică a barajului (coeficientul K) la o temperatură medie de 350 oC
nu este mai mare de 1,2Wm–2K–1,
- racordurile şi armăturile aflate sub acest baraj, şi în mod special garniturile de etanşare, rezistă
temperaturilor posibile în caz de incendiu.
Acest baraj de protecţie în caz de incendiu poate fi înlocui cu o depunere de protecţie stratificată
împotriva incendiilor (de exemplu o depunere prin tumescenţă sau sublimare). În ambele cazuri barajul
termic trebuie să fie astfel constituit, încât în caz de incendiu, acţiunea de protecţie să dureze cel puţin
90 de minute.
O izolaţie termică este echivalentă cu un baraj de protecţie la incendiu dacă îndeplineşte cerinţele
impuse.
3.2.3.3.5 Stropire sau udare cu apă
O instalaţie stabilă de stropire cu apă sau o instalaţie stabilă de udare cu apă îndeplineşte cerinţele
impuse, dacă:
- este asigurată punerea în funcţiune a instalaţiei de stropire cu apă, de exemplu prin intermediul unui
sistem de detectare a incendiului care alarmează sau porneşte automat instalaţia de stropire,
- în cazul în care instalaţia de stropire nu este pusă automat în funcţiune, aceasta, în caz de incendiu,
poate fi pusă în funcţionare dintr-un loc protejat,
- este asigurat un debit de stropire cu apă corespunzător; aceste fiind de minim 400lm–2h–1 în caz de
afectare de către flăcări a suprafeţelor obişnuite şi de minim 600lm–2h–1 în zona racordurilor,
armăturilor şi a suprafeţelor mai complicate; în cazul iradierii termice nu mai mare decât 60kWm–2
este suficient un debit de stropire de minim 100lm–2h–1.
- este asigurată o stropire sau udare uniformă astfel încât să se formeze un film continuu de apă pe
întreaga suprafaţă a obiectului protejat, de exemplu prin:
 udare cu apă dintr-o conductă inelară superioară,
 stropire cu duze a căror conuri de stropire se intersectează şi asigură stropirea directă a tuturor
zonelor suprafeţei recipientului de presiune,
- este asigurată alimentarea cu apă, de exemplu prin instalaţii corespunzătoare de asigurarea presiunii
de apă necesară şi asigurarea alimentării din două surse de apă,
- este asigurată alimentarea cu apă în orice moment, aceasta însemnând şi în condiţii climatice
nefavorabile şi fără a diminua debitul instalaţiei de stingere a incendiilor, timp de cel puţin 90 de
minute, şi
- este verificată în mod regulat funcţionarea şi starea instalaţiei de stropire.
3.2.3.3.6 în pregătire
3.2.3.3.7 Armăturile stocatoarelor îngropate
În cazul în care trebuie asigurată o protecţie contra efectelor termice pentru stocatoarele îngropate,
primele armături de închidere trebuie montate în interiorul căminului stocatorului. Acest cămin trebuie
să fie prevăzut cu un capac din materiale necombustibile.
4. Cerinţe suplimentare pentru gaze combustibile

4.1 Generalităţi
4.1.1 Marcaje de securitate
Încăperile şi zonele exterioare de instalare ale stocatoarelor pentru gaze combustibile trebuie marcate
vizibil şi într-un mod permanent.
Această cerinţă este îndeplinită în cazul în care:
- stocatoarele amplasate în exterior sau
- căile de acces spre încăperile sau spre zona limitrofă în exterior sunt marcate cu numele gazului,
simbolul de pericol şi denumirea pericolului.
Pentru execuţia marcajelor – vezi UVV “ Marcarea de securitate a locurilor de muncă” (VBG 125) sau “
Fişa tehnică pentru marcarea de securitate” (ZH 1/31)*).
În cazul în care stocatoarele pentru gaze combustibile sunt amplasate în zone sau părţi ale teritoriului
uzinei pentru care sunt aplicabile aceleaşi sau prescripţii complementare pentru evitarea pericolelor, este
suficient un singur mod de marcare.
4.2 Măsuri de protecţie preventive şi pentru limitarea pagubelor
Pentru evitarea emanaţiilor de gaze combustibile preventiv trebuie luate măsuri corespunzătoare
pericolului de incendiu şi de explozie. În afara acestor măsuri mai trebuie luate şi măsuri de a limita la
cantităţi cât mai mici posibile emanaţiile din timpul funcţionării sau cele datorate unor defecţiuni.
În cele ce urmează aceste măsuri sunt enumerate şi sunt numite generic “măsuri de protecţie”.
4.2.1.1 Protecţie împotriva incendiilor şi exploziilor
Cerinţa privind măsurile de protecţie împotriva incendiilor şi exploziilor este satisfăcută dacă:
- formarea unei atmosfere periculoase, explozibile este evitată sau limitată (protecţie primară
împotriva exploziilor) sau
- aprinderea atmosferei cu pericol de explozie este împiedicată şi
- pericolul prin autoaprindere este împiedicat.
4.2.1.1.1 Protecţie primară faţă de explozii
Cerinţe de protecţie primară faţă de explozie este îndeplinită, dacă condiţiile prescrise la pct. 3.2.1.1
respectiv 3.2.2.5 sunt respectate, precum şi prevederile “Directivelor pentru evitarea pericolelor datorate
atmosferelor explozive cu exemplificări. Directive de protecţie faţă de explozii”, aliniatul E 1.3.4.
* )
Nota red.: Aceste prescripţii UVV se intitulează începând cu 01.04.95: “Marcare de securitate şi pentru
protecţia sănătăţii la locul de muncă” (VGB 125) şi este parţial în formulare nouă. Fişa tehnică ZH 1/31 a fost
retrasă
4.2.1.1.2 Zone cu pericol de explozie
Cerinţa privind evitarea aprinderii unor atmosfere cu pericol de explozii este îndeplinită dacă în jurul
zonelor de emanaţie a gazelor sunt instituite zone de protecţie dimensionate corespunzător şi în care sunt
interzise sursele de foc (de aprindere).
Dimensionarea zonelor cu pericol de explozie şi forma lor geometrică sunt prezentate în anexa 4. Vezi şi
“Directiva pentru evitarea pericolelor datorate atmosferelor explozive cu exemplificări. Directiva de
protecţie faţă de explozii”, alin.E2.
4.2.1.1.3 Marcarea zonelor cu pericol de explozie
Zonele cu pericol de explozie trebuie marcate vizibil şi în mod permanent cu însemnele avertizoare
“Avertizare zonă cu pericol de explozie”.
Cerinţa aceasta este îndeplinită dacă toate căile de acces spre zonele cu pericol de explozie sunt marcate.
4.2.1.1.4 Utilizarea zonelor cu pericol de explozie
În zonele cu pericol de explozie sunt permise numai construcţii şi componente care deservesc
funcţionarea stocatorului.
Căile de acces pietonale, rutiere şi de cale ferată fac parte din aceste amenajări. Pe aceste căi de acces
pot circula numai vehicule care servesc funcţionării stocatorului.
Vehiculele echipate cu motoare cu ardere internă sau cu electromotoare care nu sunt în execuţie
antiexplozie, pot circula în aceste zone numai dacă în mod sigur nu este prezentă o atmosferă explozivă.
4.2.1.1.5 Limitarea zonelor cu pericol de explozie
O restrângere a zonei cu pericol de explozie este posibilă prin mijloace constructive. Aceste mijloace
constau în execuţia unor elemente de separaţie care în cazul încăperilor trebuie să fie etanşe. Elementele
de separaţie nu trebuie să reziste solicitărilor unor explozii. Pentru a se menţine aerisirea naturală,
limitarea zonei cu pericol de explozie se poate efectua pe una sau cel mult două laturi. La restrângerea
zonei pe mai mult de două laturi, trebuie luate măsuri suplimentare de aerisire (ventilare).
4.2.1.1.6 Protecţie contra flăcărilor produse de emanaţiile de gaz
În cazul în care prin aprinderea scăpărilor de gaz în caz de deranjamente este posibilă afectarea
stocatoarelor sau a picioarelor sau a reazemelor, trebuie să se asigure o protecţie deosebită faţă de aceste
flăcări.
Această cerinţă este îndeplinită în mod special în cazurile:
- toate armăturile pentru umplere şi golire şi racordurile pentru faza lichidă sunt amplasate în afara
zonei stocatorului şi toate conductele între stocator şi armături sunt îmbinate prin îmbinări
nedemontabile şi armăturile
 sunt amplasate la o distanţă de minim 5m de la proiecţia verticală a stocatorului sau
 sunt protejate faţă de stocator printr-un perete de protecţie conform aliniatului 3.2.3.3.2; în locul
peretelui poate fi amplasat şi un dulap de armături, dacă acesta asigură acelaşi efect de protecţie
ca şi peretele; referitor la natura solului de sub armături, în cazul gazelor subrăcite lichefiate, cu
o presiune de lucru mai mică decât 0,5bar – vezi alin. 4.2.3.2,
- este luată una din măsurile conform alin.3.2.3.3.3 – 3.2.3.3.5,
- este asigurat un debit de udare cu apă a storcătorului stabil conform alin. 3.2.3.3.5,
- prin pomparea de apă se împiedică emanarea gazului la racordurile conductelor de fază lichidă,
- în cazul stocatoarelor îngropate:
 căminul stocatorului dacă în acesta se află armături, poate fi inundat cu apă sau gaz inert, sau
 peretele stocatorului în zona căminului este prevăzută o izolaţie de protecţie faţă de incendiu.
4.2.1.2 Instalaţii de telecomunicaţii în caz de pericol de incendiu sau explozie
În zona depozitelor pentru gaze combustibile trebuie să existe instalaţiile necesare pentru anunţarea
pericolului de incendiu sau de explozie. Această cerinţă este îndeplinită, dacă în apropiere se află un
telefon, o staţie de emisie-recepţie sau o instalaţie pentru anunţarea incendiilor şi acestea sunt uşor
accesibile.
În depozite cu o capacitate de depozitare mai mare de 30t, şi în care în timpul funcţionării nu se găseşte
personal de deservire sau acele depozite care nu sunt controlate în mod regulat, trebuie dotate cu
instalaţii de detectare şi de alarmare automată a pericolului de incendiu şi de explozie, de exemplu prin
dotarea cu detectoare de gaz şi comunicare a semnalului de pericol la un loc de muncă ocupat
permanent, sau dotarea cu o instalaţie de măsurare.
Instalaţiile de avertizare a prezentei gazelor periculoase trebuie să declanşeze o prealarmare şi apoi
alarma principală. În unele cazuri particulare trebuie luată în seamă necesitatea de a cupla alarma
principală cu oprirea de urgenţă a instalaţiei.
Instalaţii de avertizare stabile recomandate de a fi utilizate se găsesc în “Fişa tehnică” (Merkablatt) al
asociaţiei profesionale respective: “ Utilizarea avertizoarelor stabile de gaz pentru protecţia împotriva
exploziilor” (ZH1/83). Pentru avertizoare de gaz mobile fişa tehnică se aplică analog. În privinţa
calibrării şi verificării se face trimitere la fişele tehnice ale organizaţiei profesionale respective
“Întreţinerea avertizoarelor de gaz stabile pentru protecţia împotriva exploziilor” (ZH1/8.2) şi
“Întreţinerea avertizoarelor mobile de gaz pentru protecţia împotriva exploziilor” (ZH 1/108.2).
4.2.1.3 Sistemul de oprire în caz de avarie (sistemul de oprire de urgenţă)
Pe teritoriul depozitelor cu o capacitate de depozitare mai mare de 30t gaze combustibile trebuie să fie
instalate cu un sistem de oprire de urgenţă prevăzut cu un sistem de declanşare uşor accesibil şi cu un
sistem de comunicare la un loc de muncă ocupat în permanenţă. Sistemul de oprire de urgenţă trebuie să
oprească astfel conductele de legătură dintre stocator şi alte părţi ale instalaţiei, încât orice periclitare
suplimentară este exclusă. Sistemul de oprire de urgenţă poate fi divizat în mai multe subsisteme care
pot fi activate manual sau automat. În cazurile particulare trebuie să se decidă dacă armăturile cu
acţionare de la distanţă conform aliniatului 4.2.1.5 trebuie să fie integrate cu sistemul de oprire de
urgenţă.
4.2.1.4 Siguranţe de preaplin
Stocatoarele pentru gaze combustibile lichefiate trebuie să fie echipate cu o siguranţă de preaplin
(limitator de nivel de umplere). Stocatoarele cu o capacitate mai mare de 30t trebuie echipate cu două
siguranţe de preaplin cu acţionare independentă, dintre care una poate fi integrată în indicatorul de
nivel. În principiu cele două siguranţe de preaplin ar trebui să funcţioneze după metode de măsurare
diferite. La acţionarea siguranţei de preaplin sau la atingerea limitei de 10% sub valoarea presiunii de
lucru admise, fluxul de alimentare trebuie întrerupt în mod automat. Atingerea nivelului trebuie
semnalizată optic sau acustic.
4.2.1.5 Racordurile de conducte
Cerinţa privind măsurile de protecţie este satisfăcută în cazurile în care:
- fiecare primă armătură (robinet) de închidere la alte conducte poate fi acţionată în siguranţă,
- la stocatoare cu o capacitate mai mare de 3t, înainte sau după primul robinet cu acţionare manuală,
care vine în contact cu faza lichidă şi care se află fie pe conducta de umplere sau pe cea de golire
este montat şi un robinet care poate fi acţionat de la distanţă,
- la stocatoarele cu o capacitate mai mare de 30t, înainte sau după primul robinet cu acţionare manuală
de pe conducta de umplere sau de pe conducte de golire, precum şi cel de pe conducte de pendulare
şi care vine în contact cu faza lichidă este montat un robinet care poate fi acţionat de la distanţă şi
care este prevăzut cu un indicator de poziţie mecanic, pneumatic sau electric; robinetul cu acţionare
de la distanţă în cazul lipsei energiei de acţionare trebuie să revină automat în poziţia mai sigură;
aceste robinete trebuie să fie astfel constituite ca în cazul incendierii lor, la atingerea temperaturilor
respective să mai poată fi acţionate în măsura necesară sau să fie protejate prin una din măsurile
conform punctului 3.2.3.3.4 – 3.2.3.3.6.
- la stocatoarele cu o capacitate mai mare de 30t, primul robinet de sub recipient de pe conducta de
umplere şi golire pentru faza lichidă
 este un robinet exterior sudat de conductă de calitate “fire-safe” sau
 este un robinet interior,
- la conductele de umplere  DN50 în locul robinetelor cu acţionare de la distanţă este montat un
robinet de reţinere (clapetă de reţinere)
- ştuţurile fără conducte racordate
 sunt prevăzute cu blinduri chiar dacă sunt prevăzute cu robinete sau
 sunt executate cu îmbinări nedemontabile,
- la locurile de prelevare a eşantioanelor de probă sunt asigurat condiţiile ca în timpul funcţionării sunt
posibile numai emanaţii în cantităţi mici, în acest scop conductele de prelevare a probelor sunt
prevăzute cu două robinete de închidere şi care au un diametru corespunzător,
- la conductele de măsurare şi de reglare
 atât pentru faza gazoasă cât şi pentru faza lichidă este prevăzut un robinet cu acţionare manuală,
şi
 armăturile sunt astfel constituite ca la temperaturile la care pot fi expuse în caz de incendiu, mai
sunt funcţionabile şi
- racordurile pentru evacuarea apei sunt prevăzute cu blinduri chiar şi în cazurile în care au montate
robinete.
4.2.1 Măsuri de protecţie la instalarea în încăperi
4.2.2.1 Încăperi sub nivelul solului
Stocatoarele pentru gaze combustibile lichefiate nu pot fi instalate în încăperi ale căror podea se află sub
nivelul solului. În cazul stocatoarelor îngropate (acoperite) la care una din feţele frontale se află într-un
cămin sub nivelul solului, acest cămin nu este clasificat a fi o încăpere în înţelesul propoziţiei 1.
4.2.2.2 Încăperi învecinate
Încăperi cu stocatoare pentru gaze combustibile pot fi amplasate numai lângă, sub sau peste încăperile
destinate prezenţei permanente a persoanelor, dacă pereţii despărţitori spre încăperile învecinate sunt
fără deschideri sunt etanşi faţă de gaze şi corespund clasei de rezistenţă la incendiu F90.
4.2.2.3 Scurgeri spre canale
În încăperi cu stocatoare pentru gaze combustibile mai grele decât aerul sau pentru gaze lichefiate, spre
deosebire de prevederile alin. 3.2.2.6 nu sunt permise nici scurgeri spre canale care nu sunt protejate faţă
de pătrunderea gazelor.
4.2.1 Măsuri de protecţie la instalarea în spaţiu liber (în exterior)
4.2.3.1 Distanţa pentru intervenţie în caz de incendiu
Stocatoarele instalate pe sol, pentru gaze combustibile lichefiate trebuie să fie astfel instalate, încât
distanţele între ele şi cele faţă de alte stocatoare să permită intervenţiile în caz de incendiu. Această
cerinţă este satisfăcută dacă sunt respectate următoarele:
- în cazul stocatoarelor cilindrice, distanţa este egală cu jumătatea diametrului stocatorului cu
diametrul mai mare – în cazul recipienţilor cu pereţi dubli se ia în considerare diametrul
recipientului interior, iar pentru recipienţi cu diametrul mai mic de 2m, distanţa minimă este de 1m,
- pentru recipienţii sferici distanţa este de minim 0,75 D
- pentru recipienţi sferici instalaţi în mai mult de două rânduri, distanţa faţă de rândul al treilea este de
minim 0,75 D + 7m, sau
- distanţa între recipienţi cilindrici şi sferici este de minim 0,75D al recipientului mai mare, măsurată
faţă de proiecţia recipienţilor.
4.2.3.2 Execuţia locurilor de instalare
Pentru stocatoarele de gaze combustibile subrăcite, în stare lichidă, care funcţionează la o presiune de
sub 0,5bar, terenul din zona racordurilor şi armăturilor trebuie să fie astfel executat încât:
- gazul scurs să nu poată pătrunde şi
- să aibe o înclinaţie de aproximativ 2% într-o direcţie nepericuloasă,
pentru ca eventualele scurgeri de gaz să nu se poată acumula în cantităţi periculoase. În cazul amplasării
mai multor stocatoare, direcţia pantei trebuie astfel aleasă încât să fie imposibilă o periclitate reciprocă a
stocatoarelor.
O amenajare deosebită a terenului nu este necesară, dacă:
- gazul este evacuat în stare gazoasă
- racordurile, inclusiv cele pentru faza lichidă, cu excepţia conductelor pentru MSR – sunt executate
sub forma unor îmbinări nedemontabile.
- armăturile sunt amplasate conform alin. 4.2.1.1.6.
4.2.3.3 Limitarea răspândirii
Măsurile de protecţie pentru limitarea răspândirii gazului emanat sunt îndeplinite în mod special prin
asigurarea unor instalaţii pentru:
- realizarea unor perdele de apă pentru precipitarea norilor de gaze solubile în apă, de exemplu pentru
amoniac, oxid de etilenă,
- realizarea unor perdele de apă pentru evitarea răspândirii norilor de gaze puţin sau insolubile în apă
sau
- limitarea răspândirii superficiale a gazului emanat prin turbionare cu vapori de apă (stavilă cu vapori
de apă).
Aceste instalaţii, ca de exemplu de pulverizarea apei sau de crearea unor perdele continue, pot fi fixe sau
mobile sau pot fi puse la dispoziţia de către formaţiunea proprie de pompieri.
4.2.3.4 Indicator pentru direcţi vântului
Pe teritoriul depozitelor pentru gaze combustibile cu o capacitate mai mare de 30t trebuie instalat un
indicator pentru direcţia vântului bine vizibil (de exemplu un sac de vânt). Dacă instalarea locală a
acestui indicator de vânt nu este utilă, acesta poate fi instalat central, lângă formaţiunea responsabilă cu
intervenţia în vederea limitării pericolului, de exemplu lângă formaţiunea de pompieri proprie.
4.2.3.5 Distanţa de securitate
Este necesară respectarea unei distanţe de securitate în conformitate cu alin. 2.17 în afara căreia în cazul
unor emanaţii legate de deranjamente este exclusă apariţia unei atmosfere explozibile, aceasta
însemnând că nu este depăşită limita inferioară de explozie (UEG).
4.2.3.5.1 Pentru pierderile prin emanări determinabile cantitativ, ţinând cont de:
- cantitatea maximă posibilă a emanaţiilor de gaze,
- valoarea concentraţiei limită a gazului emanat,
- condiţiile de emanare şi de răspândire
trebuie să se efectueze calculul de răspândire, de exemplu în conformitate cu direcţia VDI 3783 pag.1
(Blatt 1) pentru gaze de aceeaşi greutate sau mai uşoare decât aerul, respectiv conform directivei VDI
3783 pag.2 (Blatt 2) pentru gaze mai grele decât aerul.
4.2.3.5.1.1 Cantitatea maximă posibilă a pierderilor (emanaţiilor) de gaze este cantitatea maximă care
poate fi emanată printr-o singură spărtură, dacă se poate considera că în cazul unui deranjament nu pot
apărea concomitent mai multe spărturi. Dacă acest lucru nu este posibil trebuie luate în consideraţie
toate localizările prin care se produc emanaţii de gaze.
4.2.3.5.1.2 Valoarea concentraţiei limită este concentraţia sub care în cazul gazelor combustibile este
exclusă formarea unei atmosfere explozibile, adică nu este depăşită limita inferioară de explozie (UEG).
4.2.3.5.1.3 La stabilirea condiţiilor de emanare şi de răspândire trebuie să se ţină seama de condiţiile
locale ale locului de amplasare.
5. Condiţii suplimentare pentru gaze foarte toxice sau toxice

5.1 Generalităţi
5.1.1 Marcaje de securitate
Încăperile şi zonele exterioare de instalare ale stocatoarelor pentru gaze foarte toxice sau toxice trebuie
marcate vizibil şi într-un mod permanent.
Această cerinţă este îndeplinită în cazul care
- stocatoarele amplasate în exterior sau
- căile de acces spre încăperile sau spre zona limitrofă în exterior sunt marcate cu numele gazului,
simbolul de pericol şi denumirea pericolului.
Pentru execuţia marcajelor – vezi UVV “ Marcarea de securitate a locurilor de muncă” (VBG 125) sau
fişa tehnică (Merkblatt) pentru marcarea de securitate” (ZH 1/31)*).
În cazul în care stocatoarele pentru gaze foarte toxice sau toxice sunt amplasate în zone sau părţi ale
teritoriului uzinei pentru care sunt aplicabile aceleaşi prescripţii complementare sau prescripţii
complementare pentru evitarea pericolelor, este suficient un singur mod de marcare.
5.1.1 Indicaţie de securitate
În completarea prevederilor alin. 3.2.1.4 se precizează că la spaţiile conform alin.5.1.1 (încăperi sau
spaţii exterioare) au acces numai persoanele avizate.
5.2 Măsuri de protecţie preventive şi de limitare a daunelor
Preventiv pentru a împiedica emanaţiile de gaze foarte toxice şi toxice trebuie luate măsuri de protecţie
corespunzătoare pericolului pe care acestea le reprezintă pentru sănătate. Suplimentar trebuie luate
măsuri pentru a limita la un minim posibil acţiunea emanaţiilor de gaze care se datorează defecţiunilor.
Emanaţiile gazelor toxice în timpul funcţionării trebuie evitate, iar în cazul gazelor foarte toxice trebuie
împiedicate. În cele ce urmează aceste măsuri sunt enumerate şi denumite generic “măsuri de protecţie”.
5.2.1.1 Depozitare deosebită
Pentru următoarele gaze : hidrogen fosforat (fosfină), hidrogen sulfurat, clorură de carbonil (oxiclorură
de carbon, fosgen), fluor şi acid cianhidric, cantităţile depozitate trebuie menţinute cât mai reduse,
ţinând seama de măsurile de securitate şi de cele tehnologice iar recipienţii de depozitare se depozitează
de preferinţă în încăperi speciale.
* )
Nota red.: Aceste prescripţii UVV se intitulează începând cu 01.04.95: “Marcare de securitate şi pentru
protecţia sănătăţii la locul de muncă” (VGB 125) şi este parţial în formulare nouă. Fişa tehnică ZH 1/31 a fost
retrasă
5.2.1.2 Instalaţii de telecomunicaţii la pericol de gaze

Pe teritoriul depozitelor pentru gaze foarte toxice sau toxice trebuie să fie instalate posibilităţi de
anunţare în caz de pericol de gaze. Această cerinţă este îndeplinită, dacă în apropiere se află un punct
telefonic, o staţie de emisie-recepţie sau o instalaţie de avertizare în caz de pericol, uşor accesibile.
În depozitele cu gaz în conformitate cu alin. 5.2.1.1 trebuie să existe instalaţii automate pentru
recunoaşterea, avertizarea şi anunţarea în caz de pericol de gaze.
În depozitele în care în timpul funcţionării nu este prezent personal de deservire sau în cele care nu sunt
controlate în mod regulat, trebuie să fie dotate cu instalaţii automate de recunoaştere, de avertizare sau
de anunţare a pericolului de gaze, ca de exemplu instalaţii de avertizare a prezenţei gazului.
Aceste instalaţii trebuie să declanşeze alarma. În cazuri particulare trebuie să se decidă dacă există
necesitatea de securitate pentru a conecta alarma cu instalaţia de oprire de urgenţă. Instalaţia de
avertizare trebuie să corespundă cu componenta de măsurat. Indicatorul pentru componenta măsurată
trebuie să fie ajustat pentru această componentă măsurată.
5.2.1.3 Sistemul de oprire de urgenţă
Pe teritoriul depozitelor pentru gaze foarte toxice şi toxice trebuie să existe un sistem de oprire de
urgenţă cu un sistem de declanşare uşor accesibil şi comunicare la un loc de muncă ocupat în
permanenţă.
Cu ajutorul sistemului de oprire de urgenţă, conductele de legătură între stocatoare (recipienţi de
depozitare) şi alte componente ale instalaţiei trebuie astfel închise încât să nu fie posibilă o periclitare
suplimentară. Sistemul de oprire de urgenţă poate fi divizat în mai multe subsisteme şi poate fi cu
declanşare manuală sau automată. În cazuri particulare trebuie să se decidă dacă armăturile cu acţionare
de la distanţă conform alin. 5.2.1.5 trebuie să fie incluse în sistemul de oprire de urgenţă.
5.2.1.4 Siguranţe de preaplin
Stocatoarele pentru gaze foarte toxice şi toxice în stare lichidă trebuie să fie echipate cu siguranţe de
preaplin (limitator de umplere). Stocatoarele cu o capacitate mai mare de 30t trebuie echipate cu două
siguranţe de preaplin cu funcţionare independentă, una din aceste siguranţe putând fi integrată în
sistemul de indicare a nivelului.
În mod normal cele două siguranţe de preaplin funcţionează după metode de măsurare diferite. În
momentul activării siguranţei de preaplin sau la atingerea unei presiuni cu 10% mai mică decât
presiunea de lucru maximă admisă, fluxul de alimentare trebuie întrerupt în mod automat. Activarea
siguranţei de preaplin trebuie semnalizată optic sau acustic.
5.2.1.5 Racordurile de conducte
Cerinţa privind măsurile de protecţie este satisfăcută în cazurile în care
- pe toate conductele de umplere, golire sau de pendulare este montată, pe lângă armătura de închidere
cu acţionare manuală şi o armătură acţionată de la distanţa prevăzută cu un indicator de poziţie
mecanic, pneumatic sau electric; armătura cu acţionare de la distanţă în cazul lipsei energiei de
acţionare, trebuie să revină automat într-o poziţie sigură; în cazul gazelor foarte toxice armătura cu
acţionare de la distanţă trebuie inclusă în sistemul de oprire de urgenţă; spre deosebire însă, pentru
gazele toxice la presiuni  0,5bar în conductele care sunt în legătură cu faze gazoasă, sunt suficiente
armăturile de închidere cu acţionare manuală,
- la locurile de prelevare a eşantioanelor de probă sunt asigurate condiţiile ca în timpul funcţionării nu
sunt posibile emanaţii sau numai în cantităţi mici, în acest scop conductele pentru prelevarea
probelor sunt prevăzute cu două robinete de închidere înseriate şi care au un diametru corespunzător,
- conductele MSR atât pentru faza gazoasă cât şi pentru faza lichidă sunt prevăzute cu robinete cu
acţionare manuală,
- sunt evitate ştuţurile racord la stocator de care nu este neapărat nevoie,
- ştuţurile fără conducte racordate
 în cazul gazelor toxice, dacă sunt fără armătură sunt blinduite sau sunt echipate cu o armătură cu
dublă etanşare sau cu o armătură fără etanşare şi sunt blinduite.
 în cazul gazelor foarte toxice dacă sunt fără flanşă sau sunt prevăzute cu flanşe şi garnituri de
etanşare cu manşetă sudată etanş, şi
- la toate ştuţurile stocatorului
 grosimea de perete a ţevilor este de minim 3,2mm
 flanşele sunt dimensionate la o treaptă de presiune superioară, decât presiunea vaporilor gazului
la temperatura maximă posibilă de stocare; pentru flanşe standard conform DIN cu diametrul
nominal mai mare decât DN250 se poate efectua verificarea prin calcul conform DIN 2505
considerând un coeficient de siguranţă dublu faţă de limita de curgere,
 se utilizează flanşe cu uluc şi lambă (nut şi feder), cu pinteni sau garnituri de etanşare cu manşetă
sudată,
 se utilizează flanşe netede cu garnituri de etanşare placate metalic sau cu garnituri metalice;
pentru flanşe standardizate conform DIN cu diametrul nominal mai mare decât DN 250 se poate
efectua verificarea prin calcul conform DIN 2505, considerând un coeficient de siguranţă dublu
faţă de limita de curgere; pentru gaze foarte toxice nu se pot utiliza flanşe plate netede, cu
excepţia unor construcţii speciale care oferă cel puţin aceeaşi siguranţă.
5.2.1.6 Echipament de protecţie personal
Pe teritoriul depozitelor trebuie să fie la dispoziţie aparate de respirat adecvate şi eventual şi echipament
de protecţie.
5.2.1.7 Încăpere de protecţie
Pe teritoriul depozitelor pentru gaze foarte toxice la nevoie trebuie amenajată o încăpere (de protecţie) în
care există echipament de protecţie corporală şi aparate de respirat. Această încăpere trebuie să fie
prevăzută cu iluminat de siguranţă, telefon, întrerupător de urgenţă şi în cazul în care proprietăţile
gazului o impun şi cu un duş. Încăperea aceasta poate fi amenajată şi într-o cabină destinată conducerii
şi supravegherii procesului tehnologic.
Încăperea aceasta trebuie astfel aerisită încât să fie exclusă apariţia unor concentraţii periculoase în cazul
gazelor foarte toxice. Această cerinţă este satisfăcută dacă în încăpere este menţinută o uşoară
suprapresiune de 0,2bar şi aerul de ventilaţie este aspirat dintr-o zonă sigură.
5.2.1 Măsuri de protecţie la instalare în încăperi
5.2.2.1 Uşile
Uşile încăperilor în care sunt instalate stocatoare (recipienţi) pentru gaze foarte toxice şi toxice trebuie
să se închidă automat.
5.2.2.2 Încăperi învecinate destinate prezenţei permanente a persoanelor
Încăperile de instalare ale stocatoarelor pentru gaze foarte toxice şi toxice pot fi amplasate lângă,
deasupra sau sub încăperile destinate prezenţei permanente a persoanelor numai dacă pereţii despărţitori
spre încăperile învecinate sunt executaţi fără deschideri şi sunt etanşi faţă de gaz.
5.2.2.3 Instalaţii de evacuare şi neutralizare (distrugere)
Spre deosebire de prevederile alin. 3.2.1.1 încăperile cu stocatoare pentru gaze foarte toxice şi toxice
trebuie prevăzute cu instalaţii care
- îndepărtează (evacuează), sau
- acumulează şi neutralizează (distrug)
în siguranţă cantităţi de gaze emanate. Aceste instalaţii trebuie să poată fi comandate şi activate din
poziţie nepericuloasă.
5.2.1 Măsuri de protecţie la instalare în exterior
5.2.3.1 Amenajarea locurilor de instalare
La stocatoarele pentru gaze foarte toxice şi toxice, subrăcite în stare lichidă care se depozitează la
presiuni mai mici de 0,5bar, solul de sub racorduri şi armături trebuie să fie astfel pregătit încât nu este
posibilă îmbibarea lui la eventuale scurgeri de gaze.
Nu este necesară o pregătire specială a solului în cazurile în care:
- gazul este evacuat în formă gazoasă
- racordurile inclusiv cele ale armăturilor pentru faza lichidă - cu excepţia celor ale conductelor MSR
– nu sunt demontabile sau
- armăturile sunt amplasate conform prevederilor alin. 5.2.1.5.
5.2.3.2 Zone (arii) de posibilă vătămare (afectare) a sănătăţii
5.2.3.2.1 Dimensionarea zonelor
În jurul locurilor (poziţiilor) unde este posibilă vătămarea sănătăţii persoanelor datorită emanaţiilor de
gaze foarte toxice şi toxice, pentru protecţia persoanelor trebuie stabilite zone în care nu poate fi exclusă
posibilitatea apariţiei unei atmosfere periculoase.
Această cerinţă este îndeplinită dacă în jurul poziţiilor cu posibile scăpări de gaze
- se stabileşte o zonă de protecţie sferică cu o rază de 5m pentru teritoriul depozitului,
- se prevede o distanţă de 10m până la limita teritoriului depozitului – vezi şi anexa 7.
5.2.3.2.2 Marcarea zonelor
Zonele cu potenţial pericol de vătămare a sănătăţii trebuie marcate vizibil şi într-un mod permanent cu
avertizarea “ Atenţie pericol de…”, vezi şi alin. 5.1.1.
Cerinţa este îndeplinită dacă sunt marcate toate căile de acces spre aceste zone.
5.2.3.2.3 Utilizarea zonelor periclitate
În zone periclitate cu gaze foarte toxice şi toxice se pot afla numai construcţii şi amenajări care servesc
la deservirea stocatoarelor
5.2.3.2.4 Limitarea zonelor periculoase
Este posibilă limitarea zonelor periculoase prin amenajări constructive. Pentru a se asigura ventilarea
(aerisirea) naturală, această limitare este posibilă pe cel mult două laturi. În cazul limitării pe mai mult
de două laturi, trebuie luate măsuri suplimentare de ventilare.
5.2.3.3 Limitarea răspândirii
Cerinţe privind limitarea răspândirii este îndeplinită dacă sunt prevăzute următoarele:
- instalaţii pentru producerea perdelelor de apă pentru precipitarea norilor de vapori solubili în apă, ca
de exemplu pentru amoniac, dioxid de sulf, oxizi de azot, oxid de etilenă, hidrogen clorurat;
- instalaţii pentru producerea perdelelor de apă pentru limitarea răspândirii norilor de gaze care sunt
insolubili sau au o solubilitate limitată în apă, ca de exemplu clorul;
- instalaţii de pulverizarea unor soluţii adecvate pentru neutralizarea chimică a gazului emanat, ca de
exemplu soluţie apoasă de amoniac în cazul fosgenului; sau
- instalaţii de turbionare a gazului emanat cu vapori de apă în vederea limitării ariei de răspândire
(barieră de vapori de apă).
Aceste instalaţii ca de exemplu conducte cu duze pulverizatoare, pereţi pulverizatoare pot fi mobile sau
instalate stabil sau pot fi puse la dispoziţie de către formaţia proprie de pompieri.
5.2.3.4 Indicator pentru direcţia vântului
Pe teritoriul depozitelor pentru gaze foarte toxice şi toxice trebuie instalat un indicator al direcţiei
vântului, de exemplu un sac de vânt. Dacă instalarea locală lângă stocator nu este utilă sau posibilă,
acesta poate fi instalat şi central lângă sediul formaţiunii de intervenţie în caz de pericol, de exemplu la
formaţiunea de pompieri.
5.2.3.5 Distanţe de securitate
În cazul în care este necesară instituirea unei distanţe de securitate conform alin. 2.17, în afara căreia
apariţia unei atmosfere vătămătoare sănătăţii la unele emanări de gaze în cazul deranjamentelor este
exclusă. Se poate presupune că această condiţie este satisfăcută în cazul în care nu este depăşită valoarea
de securitate limită ERPG-21, respectiv o valoare comparabilă specifică gazului.
5.2.3.5.1 Pentru pierderi determinabile cantitativ, ţinând cont de:
- cantitatea maximă a emanaţiilor,
- concentraţia limită a gazului emanat,
- condiţiile de emanare locale şi de răspândire
trebuie să se verifice prin calcul răspândirea gazului, de exemplu conform directivei VDI 3783 pag.1
(Blatt) pentru gaze de aceeaşi greutate sau mai uşoare decât aerul, respectiv conform directivei VDI
3783 pag.2 (Blatt) pentru gaze mai grele decât aerul.
5.2.3.5.1.1 Cantitatea maximă posibilă a pierderilor (emanaţiilor) de gaze este cantitatea maximă care
poate fi emanată printr-o singură spărtură, dacă se poate considera că în cazul unui deranjament nu pot
apărea concomitent mai multe spărturi. Dacă acest lucru nu este posibil trebuie luate în consideraţie
toate localizările prin care se produc emanaţii de gaze.
5.2.3.5.1.2 Valoarea concentraţiei limită este concentraţia sub valoarea căreia în cazul emanaţiilor de
gaze foarte toxice şi toxice poate fi exclusă apariţia unei atmosfere vătămătoare sănătăţii. Se poate
presupune că această condiţie este satisfăcută în cazul în care nu este depăşită valoarea de securitate
limită ERPG-2, respectiv o valoare comparabilă specifică gazului.
5.2.3.5.1.3 La stabilirea condiţiilor de emanare şi de răspândire trebuie să se ţină seama de condiţiile
locale ale locului de amplasare.
1
În comitetele tehnice corespunzătoare se mai poartă discuţii referitoare la această valoare limită.
Anexa 1 la TRB 610
Clasificarea gazelor în funcţie de proprietăţile periculoase
La manipularea gazelor pentru stabilirea măsurilor de protecţie şi de securitate trebuie să se ţină seama
de proprietăţile periculoase ale acestora.
În tabelele următoare gazele sunt clasificate în general în funcţie de anumite proprietăţi.
Din cauza existenţei anumitor deosebiri, denumirile gazelor sunt stabilite atât după reglementările
IUPAC (International Union Pure and Applied Chemistry) cât şi după reglementările generale pentru
gaze comprimate. TRG 100 “Gaze comprimate, prevederi generale pentru gaze comprimate”;
enumerarea alfabetică fiind stabilită conform reglementărilor IUPAC.
Pentru clasificarea gazelor enumerate în tabele, s-a ţinut seama de următoarele criterii, care sunt
însemnate în tabela 1 cu un anumit simbol:
Gaze care susţin arderea (simbol 0)
Acele gaze sunt considerate că susţin arderea, care împreună cu materialele combustibile reacţionează
astfel încât aceste materiale combustibile se ard mult mai repede decât în aer.
Suplimentar faţă de gazele considerate că susţin arderea, în conformitate cu ordonanţa substanţelor
periculoase, au mai fost astfel clasificate unele gaze care din experienţa practică sunt cunoscute că în
anumite condiţii susţin arderea. În coloana “O” aceste gaze sunt simbolizate cu cifra 1.
Gazele cum ar fi clorul, trifluorura de clor, fluor şi tetrafluorhidrazina pot reacţiona în anumite condiţii
extrem de exoterm cu alte substanţe, dar nu sunt considerate gaze care susţin arderea.
Aerul în stare lichefiată a fost clasificat ca susţinător al arderii pentru că în starea lui lichefiată, această
proprietate devine preponderentă. Aerul a fost prevăzut din acest motiv în coloana “O” cu cifra 7.
Gaze combustibile (simbol F)
Gazele sunt considerate a fi combustibile, dacă la presiunea normală împreună cu aerul prezintă un
domeniu de explozie. În ordonanţa privind caracteristicile de pericol a materialelor şi preparatelor
conform legii substanţelor chimice din 17 iulie 1990 (BGBl I pag. 1422) această proprietate este
denumită “uşor inflamabil”.
Gaze cu proprietăţi periculoase (exceptând gazele combustibile)
Gaze cu proprietăţi periculoase sunt considerate acele gaze care acţionând asupra omului pot provoca
vătămarea sănătăţii.
Aceste gaze, în conformitate cu ordonanţa substanţelor periculoase şi în funcţie de acţiunea diferită
asupra omului sunt clasificate diferenţiat şi datorită faptului că împotriva acestor gaze trebuie luate
măsuri de protecţie diferite.
Astfel aceste gaze se clasifică în:
- gaze foarte toxice (simbol T+)
- gaze toxice (simbol T)
- gaze cu toxicitate redusă (simbol Xn)
- gaze cu acţiune caustică (corozivă) (simbol C)
- gaze cu acţiune iritantă (simbol Xi)
- gaze cancerigene, care modifică proprietăţile ereditare, sterilizante (simbol K)
Gazele 1,3 butadiena, oxid de etilenă şi clorură de vinil sunt clasificate fără dubiu ca fiind cancerigene
(vezi lista valorilor MAK aliniat III, substanţe cancerigene) şi sunt simbolizate în coloana K cu steluţă.
Gazele care sunt suspectate de a fi cancerigene (vezi lista valorilor MAK, aliniat III, substanţe
cancerigene) sunt simbolizate în coloana K cu cifra 2a. Gazele pentru care există pericolul sterilizării
sunt simbolizate în coloana K cu cifra2b. La ora actuală nu sunt cunoscute gaze care afectează
proprietăţile ereditare.
Spre deosebire de prevederile atlasului de gaze [1] în baza clasificării lor în conformitate cu alte
prescripţii, provizoriu unele gaze sunt considerate a fi toxice. Aceste gaze sunt simbolizate în coloana T
cu cifra 3.
Spre deosebire de prevederile atlasului de gaze [1] protoxidul de azot, în concordanţă cu prescripţiile de
transport este considerat de a nu fi toxic, deoarece criteriile pentru substanţe toxice sau de toxicitate
redusă din ordonanţa substanţelor periculoase nu sunt aplicabile pentru acest gaz. În conformitate cu
datele disponibile din literatura de specialitate protoxidul de azot are asupra omului numai efecte
narcotice şi asfixiante. Din multiplele aplicaţii ale protoxidului de azot ca narcotic, în industria
alimentelor sau pentru cosmetice nu sunt cunoscute acţiuni toxice asupra omului. Din acest motiv în
coloana T acest gaz este simbolizat cu cifra 4.
Alte gaze (simbol 1)
Alte gaze sunt acelea pentru care în aceste explicaţii nu pot fi aplicate nici unul din criteriile enumerate.
Clasificarea în această rubrică corespunde cu aceea din atlasul gazelor [1].
Alte gaze sunt în parte gazele denumite inerte, adică gazele care în condiţiile de funcţionare şi de
depozitare nu reacţionează. Alte gaze nici nu sunt considerate a fi substanţe periculoase în conformitate
cu prevederile ordonanţei substanţelor periculoase. Trebuie luat în considerare însă faptul că la o
manipulare necorespunzătoare, ele pot deveni periculoase prin diminuarea conţinutului de oxigen a
aerului, ele putând deveni asfixiante (lipsă de oxigen).
Gaze chimic instabile (simbol CI)
Gazele chimic instabile sunt considerate a fi gazele, care în condiţiile de funcţionare şi de depozitare sub
influenţa energiei sau influenţate catalitic – chiar şi fără oxigen – pot da naştere unor reacţii exoterme.
Anumite gaze pot deveni instabile în alte condiţii decât cele normale (temperaturi sau presiuni ridicate).
Aceste gaze sunt simbolizate în coloana CI cu cifra 5.
Protoxidul de azot poate fi activat şi în condiţii normale la descompunere. Cantitatea de energie necesară
iniţierii reacţiei de descompunere este însă mai mare decât în cazul altor gaze instabile. Astfel protoxidul
de azot este considerat un gaz instabil, greu de activat în vederea descompunerii şi este simbolizat în
coloana CI cu cifra 6.
Gaze neclasificate până în prezent (simbol N)
Pentru gazele trecute în această rubrică, în atlasul [1][1]încă nu a fost încheiată clasificarea în
conformitate cu criteriile mai înainte enumerate. Datorită acestui fapt se recomandă ca înainte de
manipularea acestor gaze, să se solicite informaţii suplimentare referitoare la posibile proprietăţi
periculoase la Institutul Federal de Cercetări şi Încercări de Materiale (BAM), secţia 4, din Berlin.
Atlasul gazelor – Substanţe periculoase – GA 32, Dortmund 1989 (ISBN Nr. 388314 – 928 – 4)
[1]
Editor: Bundesanstalt für Arbeitsschutz

de procurat la: Wirtschaftsverlag NW
Postfach 10 11 10
27511 Bremerhaven
Anexa 1 la TRB 610
Tabel 1: Proprietăţi periculoase ale gazelor

Denumire IUPAC Criterii de clasificare
Denumire conf. TRG 100
O F T+ T Xn K C Xi I CI N
O = susţine arderea F = combustibil T+ = foarte toxice T = toxice Xn = puţin toxice

K = cancerigene C = caustice Xi = iritante I = inerte CI = chimic instabile
N = neclasificate


Anexa 2 la TRB 610
Caracteristici fizice ale gazelor

Temperatura de Temp. Limita de
fierbere critică explozie
Denumire IUPAC Denumire conf. TRG 100 la la
1,013bar 0,5bar*)
[oC] [oC] [oC] [% vol.]
*)
LIPSŞTE
1,013bar 0,5bar*)
[oC] [oC] [oC] [% vol.]
*)
LIPSŞTE

1,013bar 0,5bar*)
[oC] [oC] [oC] [% vol.]
*)
LIPSŞTE
Anexa 3 la TRB 610
Caracteristicile gazelor lichefiate cu o temperatură critică  –10oC
Denumire gaz Formula Temp de Temp. Pres. Dens Densitate în stare lichidă la saturaţie [kg/l] Presiunea de vapori [bar]
chimică fierbere critică critică critică
la [oC] [bar]
1,013bar
–10oC
[oC] 0oC 10oC 20o 30oC 40oC 50oC 60oC 70oC -10oC 0oC 10oC 20oC 30oC 40oC 50oC 60oC 70oC
C
la [oC] [bar]
1,013bar
–10oC
70oC [oC] 0oC 10oC 20o 30oC 40oC 50oC 60oC 70oC -10oC 0oC 10oC 20oC 30oC 40oC 50oC 60oC 70oC
C
Anexa 3b la TRB 610
Caracteristicile gazelor lichefiate cu o temperatură critică < –10oC
la [oC] [bar]
1,013bar
–10oC
[oC] 0oC 10oC 20o 30oC 40oC 50oC 60oC 70oC -10oC 0oC 10oC 20oC 30oC 40oC 50oC 60oC 70oC
C
la [K] [bar]
1,013bar
[K] 90K 100K 110K 120K 130K 140K 150K 90K 100K 110K 120K 130K 140K 150K
Densitate în stare lichidă Presiunea de vapori [bar]
la saturaţie [kg/l]
critică
Dens
critică
Pres.
[bar]
Temp.
critică
[K]
1,013bar
Temp de
fierbere
[K]
la
Formula
chimică
Zona 1
Instalare în exterior
Gaz mai greu decât aerul Zona 2
Denumire gaz
Anexa 4 la TRB 610 – Fig. 1 Fig. 3

Zona 1
Reprezentarea geometrică a zonelor

Zonade
2 explozie conf. 4.2.1.1.2
Zona 1
Gaz mai uşor decât aerul
Fig. 1
Gaz mai greu decât aerul Zona 1
Instalare acoperită cu pământ
Zona 2
Fig. 4
Fig. 2
Anexa 5 la TRB 610
Stabilirea distanţelor de securitate conform alin. 3.2.3.3.1 pentru stocatoare în caz de pericol de
incendiu
Distanţa de securitate dintre stocator şi pericolul de incendiu rezultă din diagrama din anexa 5 în funcţie
de temperatura admisă a materialului. Ca temperatură admisă a materialului se consideră temperatura la
care gradul de securitate faţă de limita de curgere devine egală cu 1.
Această temperatură se obţine prin împărţirea limitei de curgere la valoarea coeficientului de siguranţă
(în general 1,5) şi cu această valoare calculată pentru limita de curgere, din tabelele materialelor se
citeşte temperatura corespunzătoare.
Spre exemplu în tabelul următor sunt prezentate valorile respective pentru 8 calităţi de material.
Calitate oţel Limita de curgere K/S Temperatura

Denumire Nr. mat la temp. mediului cu admisă a
ambiant S = 1,5 materialului
K [N/mm2] [N/mm2] [oC]
C 22.3 1.0427 220 147 258
C 22.8 1.0460 240 160 262
Oţel 35.8 1.0305 235 157 266
RSt 37.2 1.0038 205 137 267
HI 1.0345 235 157 266
HII 1.0425 265 177 264
WstE 355 1.0565 355 237 245
15Mo3 1.5415 285 190 325
Diagrama a fost calculată considerând ca şi combustibil pentru pericolul de incendiu motorina auto, în
funcţie de diametrul respectiv lăţimea focarului. Incendii provocate (susţinute) de materiale plastice,
lemn sau paie sunt în baza intensităţii flăcărilor lor respectiv a duratei lor de ardere, acoperite de
valoarea distanţelor de securitate din diagrama corespunzătoare motorinei.
Dacă este evitată atingerea de către flăcări, poate fi neglijată influenţa vântului asupra geometriei
flăcărilor, pentru că în stabilirea distanţelor în diagramă s-a ţinut seama de iradierea calorică maximală.
Pericolele de incendiu care se află deasupra înălţimii maxime a stocatorului, ca de exemplu incendii ale
acoperişului sunt acoperite prin valorile din diagramă, datorită faptului că în aceste cazuri valoarea
iradierii este mai mică.
În cazul în care pericolul de incendiu are o intensitate a flăcărilor mai mare decât motorina sau este
necesar un calcul exact pentru determinarea distanţelor de securitate poate fi utilizat programul de calcul
[2] prezentat.
Dimensionarea ventilelor de siguranţă trebuie astfel efectuată pentru aportul caloric la temperatura
admisibilă de material determinată, încât creşterea peste presiunea de calcul al stocatorului (de
dimensionare) nu este posibilă – vezi anexa 6.
Baza acestor dimensionări sunt încercări de pericole de incendiu efectuate pe recipienţi cu gaze
combustibile lichefiate care sunt cuprinse în [2] şi[3].
Exemplu:
Materialul recipientului: H II
Temperatura admisă pentru material: 2640C
Pericol de incendiu: material plastic
Lăţime focar b = 5m
Distanţa de securitate: 6,1m
Literatură:
[1] Institutul Gaz-Căldură, raport nr. 8112 din 09.04.1990, “Încercări de incendii/iradiere termică pentru
determinarea distanţelor minime a recipienţilor pentru gaze combustibile conform DIN 51622 la
focare posibile”.
[2] Supraveghere tehnică, B-D 32 (1991) nr. 4 pag. 142 şi următoarele, “ Depozitarea substanţelor
combustibile – calculul distanţelor necesare faţă de posibile pericole de incendiu”.
[3] “Gaze combustibile lichefiate”, nr. 5/91, bd. Strabel, Amsgerg
- Încercări de incendiere /iradiere termică (Metzger)
- Calculul distanţelor necesare faţă de incendii posibile (Becker, Huth, Müller).
Distanţa de securitate, funcţie a temperamentului admis a materialului

Temperatura admisă a materialului 0C
Condiţii: intensitatea flăcărilor 10W/cm2 (motorină); suprafaţa incendiului  (d/2)2 sau bb în m2
Distanţa de securitate, m
Anexa 6 la TRB 610
Dimensionarea capacităţii de evacuare a ventilelor de siguranţă la aport caloric într-un stocator în
caz de incendiu
În cazul în care la un stocator este depăşită temperatura admisibilă – temperatura maximă posibilă a
conţinutului din stocator (vezi TRB 801, nr. 27(3.5)) – de exemplu datorită radiaţiei termice ale unui
incendiu, atunci datorită creşterii presiunii de vapori a gazului este depăşită presiunea de acţionare a
ventilului de siguranţă. Temperaturile cele mai mari se sting – funcţie de aportul caloric – pe porţiunile
de recipient nerăcite ale gazului lichefiat, datorită faptului că în aceste zone transferul termic se
realizează numai prin intermediul fazei gazoase. În aceste zone este însă permisă atingerea numai a
temperaturii maxime admise pentru materialul recipientului. Această temperatură rezultă din calculul cu
un coeficient de siguranţă S=1 din limita de curgere a materialului (vezi anexa 5). Ţinând seama de
condiţiile geometrice la iradierea unui recipient cu o sură termică şi cu ipoteza simplificată, că
- stocatorul primeşte un aport de căldură, fără însă să piardă căldură prin radiaţie sau convecţie şi
- recipientul este iradiat pe suprafaţa A = d  l uniform cu o valoare egală cu un flux termic
perpendicular egală cu cea realizată la ecuator,
din bilanţul termic rezultă masa evaporată a gazului lichefiat. Această cantitate suplimentară de gaz
evaporat trebuie să poată fi evacuată prin ventilul de siguranţă. Prin alte consideraţii spre o rezolvare
sigură rezultă:
în care:
= fluxul de gaz de evacuat [kg/sec]
t = temperatura admisibilă de material [oC]
A = aria iradiată = d  l
d = diametrul recipientului [m]
l = lungimea recipientului [m]
r = căldura de vaporizare a gazului [kJ/kg]
Transformând relativ sub forma

Valori material/geometrie {(mr)/A}
rezultă diagrama următoare.

Dimensionarea capacităţii de evacuare a ventilelor de siguranţă pentru
recipienţi expuşi unei încălziri
Temperatura suprafeţei recipientului iradiat (temp. admisă de material) oC

Dacă prin acest calcul rezultă ventile de siguranţă prea mari (supradimensionate), trebuie efectuat un
calcul mai exact ţinând seama de condiţiile particulare (vezi literatura, anexa 5).
Exemple:
Capacitatea de evacuare a ventilului de siguranţă pentru:
1. Stocatorul de propan
Pericolul ipotetic de incendiu încălzeşte peretele recipientului la temperatura maximă admisibilă pentru
material (temperatura superficială a zonei de contact cu faza gazoasă) de 2500C, care pentru
- o distanţă faţă de pericolul de incendiu de 5m,
- o iradiere continuă prin radiaţii termice şi
- ventil de siguranţă activat pentru evacuare
înseamnă o temperatură de 42oC pentru faza lichidă a gazului (vezi raportul GWI [1] anexa 5; răcirea
produsă de evaporare menţine temperatura fazei lichide la valoarea de 42 oC; la dimensionarea ventilului
de siguranţă în condiţiile ipotetice de mai sus valorii de presiune – adică presiunea de acţionare a
ventilului de siguranţă îi corespunde o valoare dată a temperaturii).
Presiunea de acţionare reglată a ventilului de siguranţă: p = 15,6bar

Entalpia de vaporizare a propanului la 42oC: r = 309kJ/kg
Lungimea recipientului: l = 4,8m
Diametrul recipientului: d = 1,25m
Din relaţia, respectiv din diagramă rezultă la 250oC
din care rezultă cantitatea de evacuat prin ventilul de siguranţă de

= 9,1  A/r = 9,1  6/309
= 0,177 kg/sec
= 636 kg/h
2. Stocatorul de amoniac
Pericolul ipotetic de incendiu încălzeşte peretele recipientului la temperatura maximă admisibilă de
260oC (vezi şi explicaţiile la exemplu 1).
Presiunea de acţionare reglată a ventilului de siguranţă: p = 15,4bar

Entalpia de vaporizare a propanului la 42oC: r = 1091kJ/kg
Lungimea recipientului: l = 6,0m
Diametrul recipientului: d = 1,5m
Din relaţia, respectiv din diagramă rezultă la 260oC
din care rezultă cantitatea de evacuat prin ventilul de siguranţă de

= 9,1  A/r = 9,71  9/1091
= 0,08 kg/sec
= 288 kg/h
Anexa 7 la TRB 610
Reprezentarea geometrică a zonelor cu posibilă vătămare a sănătăţii conform alin. 5.2.3.2.1 şi
5.2.3.2.4
Fig. 1 Împrejmuire Fig. 2 Limitare

printr-un zid
(gard uzinal)
nepermeabil
pentru gaz
Limitare printr-un zid

Fig. 3 nepermeabil pentru gaz

TRB 610

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TRB 610

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DK 621.642.002.72-986:621.757:66.076:620-262:001.4:614.

8 ediţia noiembrie 1995

1. Domeniu de valabilitate 5.2.2 Măsuri de protecţie la instalarea în

2.15 Solicitare în caz de incendiu şi temperatură admisă a materialului

3. Cerinţe generale privind instalarea

3.2 Măsuri de protecţie prevenite şi pentru limitarea pagubelor

4. Cerinţe suplimentare pentru gaze combustibile

5. Condiţii suplimentare pentru gaze foarte toxice sau toxice

5.2.1.2 Instalaţii de telecomunicaţii la pericol de gaze

Clasificarea gazelor în funcţie de proprietăţile periculoase

Editor: Bundesanstalt für Arbeitsschutz

Tabel 1: Proprietăţi periculoase ale gazelor

O = susţine arderea F = combustibil T+ = foarte toxice T = toxice Xn = puţin toxice

Denumire IUPAC Criterii de clasificare

Denumire IUPAC Criterii de clasificare

Caracteristici fizice ale gazelor

Temperatura de Temp. Limita de

Caracteristicile gazelor lichefiate cu o temperatură critică  –10oC

Caracteristicile gazelor lichefiate cu o temperatură critică < –10oC

Anexa 4 la TRB 610 – Fig. 1 Fig. 3

Reprezentarea geometrică a zonelor

Calitate oţel Limita de curgere K/S Temperatura

Distanţa de securitate, funcţie a temperamentului admis a materialului

Transformând relativ sub forma

rezultă diagrama următoare.

Temperatura suprafeţei recipientului iradiat (temp. admisă de material) oC

Presiunea de acţionare reglată a ventilului de siguranţă: p = 15,6bar

Din relaţia, respectiv din diagramă rezultă la 250oC

din care rezultă cantitatea de evacuat prin ventilul de siguranţă de

Presiunea de acţionare reglată a ventilului de siguranţă: p = 15,4bar

Din relaţia, respectiv din diagramă rezultă la 260oC

din care rezultă cantitatea de evacuat prin ventilul de siguranţă de

Fig. 1 Împrejmuire Fig. 2 Limitare

Limitare printr-un zid

S-ar putea să vă placă și