CAPITOLUL 2

Helena l-a apucat pe Tom de braț. Trish a rămas unde era, clătinând din cap,
neștiind prea bine ce ar trebui să facă.
— Ne vedem la birou, a zis ea.
Tom și-a întors spatele la timp ca să evite să se ciocnească de un alt pieton. El și
Helena s-au ferit spre dreapta. Bărbatul și-a tras brațul, eliberându-se.
— Unde mergem?
Helena s-a uitat la el, dar nu a spus nimic.
Au cotit pe o stradă la dreapta, au ieșit de pe Mile End Road și au intrat pe
Vallance Road. La vreo patruzeci și cinci de metri mai departe au făcut iar la dreapta
și au intrat pe o străduță îngustă, Durrell Place. Pentru prima dată Tom a început să-
și facă griji, a început să se întrebe dacă făcuse bine, până la urmă. Apoi a văzut în
fața lui, deasupra, o firmă: Galeria de Artă Berrick & Price. A recunoscut numele
dintr-un articol citit în GQ1.
Helena a luat-o la fugă înainte. Tom a ajuns-o din urmă chiar la intrarea în galerie.
Vitrinele de la stradă se întindeau pe aproape opt metri. Erau acoperite, de-a lungul
geamului fiind scris numele galeriei cu litere argintii într-un font excentric, ceva între
Bank Gothic și Marlett, o grafie cu caractere nelegate și serife subțiri. Ușa era
întredeschisă. Din interior venea un miros slab de alcool stătut și tămâie.
— Deci, care e treaba? a întrebat Tom, lăsându-și geanta de umăr pe jos, la intrarea
în galerie.
Helena a arătat pur și simplu cu degetul spre ușa deschisă.
— Cine ești? a zis el.
Helena a părut o clipă nedumerită, apoi s-a bătut peste piept.
— Eu? Curățenie.
Apoi a arătat iar cu degetul.
— Bărbat mort.
— Mort? Ești sigură?
Ea a dat din cap.
Tom s-a gândit să anunțe poliția, dar curiozitatea pusese deja stăpânire pe el.
Ajunsese până aici, și-a zis în sinea lui, de ce să dea tocmai acum înapoi? O parte din
el devenise brusc entuziasmată.
— Unde? a întrebat-o.
Helena a făcut doar semn cu capul spre ușă.
— Bine, a zis Tom, inspirând profund. Așteaptă aici.
Pe coridor era întuneric, dar o arcadă în dreapta lui dădea într-o mică încăpere
aflată imediat în spatele ferestrelor astupate. De tavan atârna un mănunchi de spoturi
strălucitoare cu halogen. Doi pereți erau acoperiți cu pânze mari, blocuri de culoare
pură, una verde-închis, cealaltă, purpuriu intens. Sub fiecare din ele se afla câte o

1
Gentlemans Quarterly (GQ) este o revistă glossy pentru bărbați. (n.tr.)
canapea din piele neagră și crom, piese originale George Nelson 2. În față mai era o
arcadă care dădea într-o încăpere mult mai mare, spațiul expozițional.
Tom s-a îndreptat către a doua arcadă, a ezitat o clipă, apoi a pășit înăuntru.
Această cameră era și ea puternic luminată de șirurile de becuri cu halogen din
tavan. În centrul ei se afla un fel de instalație, o încâlceală de plastic și oțel, forme
ascuțite indistincte, care străpungeau o matrice de metal. Tom s-a întors spre stânga
lui și a văzut ceva ce a luat drept o altă instalație. A făcut un pas către ea și a
încremenit. A simțit cum i se ridică părul pe ceafă. Gura i s-a uscat brusc și stomacul
a început să i se agite de teamă. Câteva momente, Tom Seymour nu a reușit să
încadreze ceea ce vedea în imaginea pe care o avea asupra universului. Ceea ce
vedea nu avea nicio noimă, era un set de contradicții, era în conflict cu modelul
„vieții normale” pe care îl avea el în minte. Apoi, pe măsură ce se instala acceptarea,
a simțit cum mațele i se răscoală. S-a repezit înapoi prin arcadă, vomând în timp ce
fugea, voma împroșcând pardoseala din parchet scump și haina lui elegantă, Yohji
Yamamoto.

2
George Nelson (1908-1986), designer industrial american, unul dintre fondatorii
modernismului american (n.tr.)