Plumbul (Pb) este un agent toxic care poluează atmosfera, cât și alți factori de mediu

(apa, alimentele, solul, obiectele). Poluarea curentă a mediului este rareori efectivă. Efectele
toxice sunt prin acumulare cantitativă și depind de: concentrație, timp de expunere,
particularitățile fizico-chimice (tipul poluanților).

Plumbul (Pb) face parte din categoria metalelor grele (ca și cupru – Cu, nichel – Ni,
crom - Cr, zinc – Zn, cobalt – Cb, fier – Fe, mangan – Mg, cadmiu – Cd, staniu/cositor – Sn),
majoritatea având exclusiv efecte toxice asupra organismului, fără rol biogen.
Efectele toxice ale plumbului au fost cunoscute de Hippocrate (anul 379 î.Hr.) descria
simptomatologia clinică a colicii saturnine. Nicander (sec. II î.Hr.) a remarcat asocierea între
expunerea la plumb și unele simptome ca paloare, constipație, paralizie. Plumius (anul 79)
descrie intoxicația cu plumb la constructorii de corăbii care utilizau vopsele pe bază de plumb.
Valoarea limită de expunere la Plumb (Pb) este 0,5 µgr/m³ aer/an (media anuală).

Poluarea aerului cu Pb este doar una dintre modalitățile prin care organismul este supus
la doze mici sau moderate de plumb.

Sursele de poluare a aerului cu Pb:

 traficul reprezintă principala sursă de poluare a aerului atmosferic/țevile de

eșapament ale autovehiculelor – s-a evidențiat poluarea aerului urban (la copiii care
locuiesc în vecinătatea căilor de circulație cu trafic intens, au fost găsite diferențe
semnificative de încărcare a organismului cu Pb; distanța până la care se resimt este de
aproximativ 50 m)
 industria de acumulatori electrici (mai mult de ½ din producția anuală de Pb este
folosită în industria automobilelor), motoare electrice, baterii de mașină
 industria de extracție și prelucrare a minereurilor de plumb și a metalelor neferoase