In dimineata aceasta m – am trezit cu gandul la fisul cel avusei .

Visasem ca orbisem pe veci . Cum m – am trezit am inceput sa ma

gandesc ce rau ar fi sa fi orb si sa – mi dau seama ce norocoas
( norocoasa ) sunt ca Dumnezeu mi – a oferit cel mai frumos cadou
doi ochi frumosi care ma ajuta sa deosebesc lucrurile , oameni ,
animalele si culorile . M – am gandit sa ies pe afara si sa ma bucur de
culorile vii ale toamnei . Cerul era albastru deschis pe aici pe colo un
nor alb ca neaua , copicii cu frunze multicoloratecare cadeau usor pe
trotuar traformandu – se intr – un covor de frunze rugini pe care
asteptam sa le calce zana cu rochie din frunze verzi , galbene , rosii ,
cu o coronita din struguri si vita de vie si cu pantofi de clestar . In
jurul meu copii , adolescenti , adulti si batrani erau imbracati cu haine
groase de toamna cu tot felul de culori de la roz , mov , albastru la
negru , alb , bej . Pe drum spre casa m – am intalnit cu un orb acesta
ma intrebat cum este afara iar eu i – am raspns ca este froarte
frumos , culorile toamnei sunt asa de frumoase si de vii iar , acesta a
inceput sa planga si mi – a spus ca nu evina mea ca plange doar ca si
– ar dori sa mai vada o data cerul albastru copaci cu frunze rugini .
Din acea zi mi – am dat seama ce norocoas ( norocoasa ) sunt ca pot
vedea minunatiile si culorile aceitei lumi frumos creonata .