2021

LiterArt

Despre banalitatea
cotidiană şi literatura
imortală
Nr. 1
 LITERART

SOCIETATE ŞI ARTĂ DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA

 LITERART

Sumar
Social
1. Bună dimineaţa, America!
2. Fenomenul ,,Fake-News”
3. România mea
4. Am uitat să fim oameni?
5. Gânduri din pandemie #1an
6. Generaţia 2000

Universul inocenţei
1. Micul Prinţ- întâlnire cu un editor
2. Micul Prinţ- întâlnire cu un cititor pasionat

Frânturi şi poeme din volumul ,,Haos

printre stele” (Diana Găină)
1. TU
2. La un moment dat, cu toţii obosim…
3. Uneori, eşti mai curajos decât mine,
4. Te iubesc
Informaţii contact
5. Ȋntreabă-mă mâine, tată…
6. Necuprins email: dianagăină@gmail.com
7. Hazard
8. Alfa-plus telefon: 0749578696
9. Privighetoarea-destin adresa redacţiei: alee Ştefan Procopiu, nr.14, Iaşi
10. Irealitate imediată
11. Frânturi evanescente
12. Spovedanie
13. Amintiri viitoare
14. Tinereţe fără bătrâneţe
15. Istorie fără sfârşit
16. Fuga din Eden
17. Agonie
18. Ceasul fără timp
19. Cântec de doliu

SOCIETATE ŞI ARTĂ DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA

 LITERART
Bună dimineaţa, America!
Cu toţii, absolut fără nici o excepţie, am auzit de
Donald Trump. La o adică, mai tare s-au supărat romānii
decāt americanii când a cāştigat alegerile prezidenţiale. Dar
Trump nu a fost un preşedinte oarecare: îl recunoaştem
imediat după figura sa mereu crispată, pielea de un
portocaliu evident şi după smocul de păr blond-auriu care
se împotrivea să stea
cum trebuie; deşi
conducea cel mai
puternic stat din
lume (bine, spun asta
ştiind că Vladimir
Putin nu poate citi
acest articol), am
crede că s-a
comportat la fel de
serios precum
responsabilitatea pe
care o avea, până de curând, dacă Joe Biden şi prietenii lui
nu l-ar fi sabotat, dar vă anunţ că nu este aşa.
Spre exemplu, în aprilie 2019, în timp ce era cu
Melania, soţia sa, la Casa Albă şi îşi pregăteau vizita
oficială în Florida, un grup de jurnalişti au dorit să îi ia un
interviu preşedintelui pe această temă, deşi afară ploua
torenţial. Trump, plin de sine şi încāntat de faptul că îi pasă
cuiva de ceea ce face el şi voind să îşi păstreze imaginea de
persoană deschisă publicului, uitānd cu totul că sub umbrelă
se afla şi soţia sa, pleacă să răspundă la întrebările
reporterilor. Nu putem spune că a făcut-o intenţionat,
deoarece îşi arată foarte des afecţiunea în public faţă de
frumoasa sa soţie (atunci când nu îi dă peste mână sau se
urcă primul în maşină), doar că a negljat cu totul acest fapt
neînsemnat, cuprins de frenezia interviului. Afişānd aiura
de europeană bine crescută, Melania a continuat să
zāmbească spre soţul ei, înfruntānd curajos ploaia. După
cum probabil v-aţi aşteptat, reportajul a ieşit un eşec total,
dar nu este o surpriză atāt de mare.
După părerea mea, Trump nu este o persoană fără
respect, doar că nu prea ţine cont de regulile de protocol;
sau de reguli în general. La întālnirea cu Regina Elisabeta a
II-a a Cărămizi din zid;
Regatului
Unit al Marii
Britanii şi
Irlandei de
Nord ce a
avut loc în
anul 2018,
nici el, nici
Melania
Trump nu s-
au plecat în faţa reginei, iar Trump, şi mic de înălţime,
crezānd că nu se vede din cauza reginei s-a aşezat cāteva
secunde în faţa Majestăţii Sale, tăindu-i calea, fiind nevoită
să-l ocolească. Adică nu a fost cu intenţie, dar fotografii
care au surprins momentul cu siguranţă au avut parte de o
mărire de salariu după ce fotografiile au făcut înconjurului
Internetului.
Să rămānem tot în Europa, în Franţa mai exact. În
toate pozele cu Emmanuel Macron se vede foarte clar cum
preşedintele Statelor Unite ba îi strange māna, ba îl
îmbrăţişează sau chiar merg împreună ţināndu-se de mānă
şi să fim sinceri, Donald Trump chiar are o slăbiciune
pentru
simpaticul
preşedinte
francez, mai
ales că este
mereu
surprins
zāmbind. În
schimb, nu
putem spune acelaşi lucru despre relaţiile sale cu Kim Jong-
Un, liderul suprem al Coreei de Nord, pe care l-a întālnit la
o conferinţă ţinută de bunul său prieten, Macron. Cum şi de
ce l-a supărat pe liderul Coreei? Simplu. La finalul
conferinţei, toţi preşedinţii aflaţi în jurul mesei s-au ridicat
pentru a face o poză. Trump, care probabil ţinuse regim şi
voia să se māndrească cu silueta sa de neinvidiat, a spus:
,,Acum vom face o poză în care cu toţii vom ieşi frumoşi şi
supli”- neglijānd faptul că, la cāţiva metri distanţă se afla
Kim Jong-Un, care este destul de robust. Altă gafă, acelaşi
Trump zāmbăreţ. Uneori mă gāndesc dacă nu răţoiul
Donald s-a inspirat de la Trump şi nu invers.
Revenim în America, mai exact la zidul cu Mexic,
marea obsesie a preşedintelui. Cum să facem să oprim
traficul de droguri sau măcar să-l diminuăm? Exact.
Construim un zid relativ mare, adică, pe bune, cu siguranţă
pānă acum nici un american de pe partea cealaltă a zidului
nu a declarat la poliţie o pungă cu droguri zburătoare.
Aparent şi în esenţă, ideea era bună, doar că Trump nu s-a
gāndit la un lucru: că ziua construieşte, iar noaptea
mexicanii fură, o aluzie temeinică la balada românească a
meşterului
Manole. Ce fură?
mai pe scurt, zidul.
Trump, foarte
inteligent de altfel,
mai ales că de
curând decise să îşi
concedieze
consilierii şi să îşi
ofere sfaturi
singur, a venit cu
cea mai revoluţionară idee. Nu, nu s-a gāndit să ofere locuri
de muncă mexicanilor şi nici să întărească paza graniţelor,

SOCIETATE ŞI ARTĂ DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA

 LITERART
în nici un caz, s-a gāndit să construiască un nou zid care să
apere primul zid. Ingenios, nu-i aşa? Asta ar fi rămas să
stabilească, cel mai probabil, curajoşii ,,cavaleri” traficanţi
ce s-ar fi pornit să cucerească cetatea lui Trump, doar că
alegerile prezidenţiale şi Biden au stricat distracţia tuturor.
Una peste alta, Donald Trump a fost un om bun; adică
nu e ca şi cum a distrus visele a milioane de studenţi bursieri
veniţi din afară, nu e ca şi cum face opoziţie făţişă lui
Vladimir Putin sau lui Kim-Joung-Un, adică a fost
preşedintele Americii şi putem avea toată încrederea în el.
Fenomenul ,,fake-news’’
Īn zilele noastre, cea mai puternică armă este
Internetul: ştirile circulă cu o viteză inimaginabilă, ajung în
doar cāteva secunde la milioane de utilizatori şi astfel, sute
de ştiri false le sunt implantate oamenilor, adevărul
ajungānd foarte tārziu să contrabalanseze fake-news-urile.
Ṣi astfel, avem în faţă una dintre cele mai puternice arme
create vreodată, o armă care ţine sub control mase de
populaţie, care face din noi marionete ale propriilor
gānduri, pentru că,
chiar dacă spunem
că votăm liber,
înafară de faptul că
punem noi ştampila
pe buletinul de vot,
ideile noastre
politice au fost deja
influenţate de conţinutul de impact pe care l-am citit şi
distribuit pe reţelele de socializare.
Cum funcţionează această manipulare? Prin
repetarea grosolană a unor erori de argumentare. Titluri de
impact, care nu au nici o legătură cu conţinutul articolului,
pentru ca să distribuim ceva fără să citim şi astfel să
răspāndim o ştire falsă; titluri cu impact emoţional, scrise
mari, cāt mai colorate, pentru a ne atrage atenţia şi să aflăm,
de fapt, că este un subiect cāt se poate de comun.
Oricine are acces la Internet, oricine poate scrie orice
şi asftel, de la o simplă joacă ajung să se răspāndească o
mulţime de lucruri; mai nou, au apărut site-uri creatoare de
fake-news: scrii numele unei personalităţi sau doar un
anumit cuvānt şi cu o singură apăsare de buton sunt
generate de la 20 şi pānă la 2000 de ştiri despre acel lucru.
De ce credeţi că Hillary Clinton a pierdut alegerile
prezidenţiale, deşi era speculat că le va cāştiga? Răspunsul
este simplu: pentru că oamenii care se ocupau de campania
electorală a rivalului său, Donald Trump, au jucat cea mai
puternică carte la final; faptul că aceasta a vāndut, în trecut,
arme celor de la ISS-is. Această veste a avut un impact atāt
de puternic, încāt Hillary nu a mai avut nici o şansă în faţa
contracanditatului ei, care a apelat la emoţiile şi nu la
raţiunea populaţiei, ceea ce i-a asigurat locul în fotoliul de
la Casa Albă.
SOCIETATE ŞI ARTĂ
Cine a trăit momentele efervescente ale Revoluţiei
din 89’ îşi aduce aminte cu siguranţă de ştirile alarmante
care erau transmise atunci prin singurul canal de
televiziune: ,,Nu ieşiţi din casă şi nu aprindeţi luminile! Vin
teroriştii! Nu beţi
apă de la robinet, e
otrăvită ! ’’. Sau
Mineriadele, cu
ştirile din care nu se
ştia niciodată care
este personajul
negativ. Cum ar fi
ca, după mai bine de
30 de ani de la acele
evenimente, să
aflăm cu stupoare că
acele ştiri nu sunt
adevărate şi că cineva s-a jucat cu mintea noastră; că
singurul lucru real din aceste poveşti a fost emoţia pe care
am simţit-o; o reţetă veche de cānd lumea prin care, în
momentele-cheie, scenariul se rescrie într-un fel sau altul.
Īntre timp, metoda s-a rafinat şi în vremuri noi, i s-a pus un
nume modern-,,fake-news’’ sau ,,fenomenul ştirilor false’’.
La Revoluţie a fost inventat un duşman fără chip care
otrăvea fāntānile sau care trăgea cu mitraliera în
revoluţionari, iar asta a justificat pentru noi toţi prezenţa în
stradă şi a tancurilor şi a soldaţilor, care evident erau acolo
ca să ne apere de tot ce este rău; nimeni nu ar fi pus la
îndoială informaţia că apa este otrăvită sau că teroriştii au
împānzit ţara pentru că în faţa unor astfel de fake-news
depui armele raţiunii, sentimentele inhibāndu-ne logica.
Astăzi, fenomenul ştirilor false a devenit atāt de
comun încāt de multe ori am ajuns să nu mai ştim ce este
adevărat şi ce nu. Butonul emoţiilor este apăsat isteric la
toate evenimentele importante şi oamenii, ca nişte păpuşi
întoarse cu cheia, reacţionează previzibil şi disproporţionat-
nimeni nu poate
rezista acestei
arme fatale.
Numai că pānă să
îţi dai seama că
virusul ştirilor
false ţi-a invadat
deja raţiunea,
acesta poate face
ravagii. De
exemplu, la sfārşitul anului 2018, o ştire zguduitoare a lovit
comunitatea din Odobeşti, Dāmboviţa: focarul de pestă
porcină care împānzise Romānia lovise în inima comunităţii
de oameni gospodari cu acces la Internet, pentru că vestea
a sosit pe calea online-ului, unde o fotografie şocantă
prezenta ravagiile pe care pesta porcină le făcuse deja în
localitate- sute de porci bolnavi erau aruncaţi de vii într-o
groapă comună. Īn cāteva ore informaţia a fost distribuită
de mii de ori, apoi au apărut ştiri şi la televizor, iar oamenii
DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA
 LITERART
din Odobeşti, de teamă să nu vină autorităţile să-i lase fără
porci de Crăciun, au început să-i taie singuri. Īn acest caz,
ştirea s-a dovedit a fi falsă la cāteva zile după tăierea
porcilor fără vină şi fără pestă. Autorităţile locale s-au
autosesizat, iar poliţia a descoperit sursa dezinformării: un
tānăr fiu al
satului a
vrut să
facă, de
fapt, o ci în spaţiul sovietic, totul începānd cu un selfie postat pe
glumă
proastă şi
să testeze
forţa
Internetului, doar că Internetul s-a dovedit a fi o pălărie mult
prea mare pentru el, sau o armă mult prea periculoasă cu
care nu este bine să te joci. Băiatul a luat două fotografii
prezentate în nişte ziare din Coreea de Sud unde fusese într-
adevăr pestă porcină, le-a copiat şi a scris pe ele că ,,Se
întāmplă la Odobeşti’’. Nimeni nu a stat să analizeze micile
detalii, nici casele, nici oamenii şi nici măcar culoarea
pămāntului care nu par să fie de pe meleagurile romāneşti;
fără să ştie, puştiul anchetat acum de poliţie a lansat pe piaţă
ceea ce am putea numi un ,,fake news fără miză” care nu
foloseşte nimănui, el a fost înghiţit pe nemestecate,
demonstrānd că băiatul din Odobeşti a avut dreptate- că
mare este puterea Internetului. Totuşi, să nu îi judecăm prea
aspru pe cei din Odobeşti, oricine de pe planetă ar fi putut
cădea victimă; o dovedesc şi cifrele: ştirile false se
răspāndesc cu 90% mai rapid decāt cele reale şi ating
audienţe chiar şi de 100 de ori mai ridicate decāt banalele
ştiri.
Romānii sunt unii dintre cei mai vulnerabili din lume
în faţa ştirilor false; un studiu euro-barometru realizat de
Comisia Europeană arată că peste 60% dintre ei au
încredere în ştirile postate pe platformele de socializare şi
1 din 5 romāni partajează aceste informaţii şi, paradoxal,
70% dintre noi credem că răspāndirea ştirilor false
reprezintă un atac la democraţie.
Două situaţii în care a fost folosit fake-news cu
intenţie şi cu un obiectiv clar: să cāştige cine trebuie, nu
cine merită. Un exemplu elocvent şi dovedit a fi fals s-a
petrecut, cum am precizat mai sus, în timpul campaniei
electorale din America, în 2016. Ulterior, ştirea s-a dovedit
a fi falsă, dar a
fost cea care i-a
adus lui Trump
votul care a
făcut diferenţa.
A doua ştire
falsă nu numai
că a împins
spre alegeri greşite, ci a distrus vieţi: se întāmpla acum patru
ani, prin martie, trend-ul făcānd înconjurul lumii şi
ajungānd cu o viteză ameţitoare şi în Romānia- un joc pe
SOCIETATE ŞI ARTĂ
care îl poţi cāştiga doar dacă mori. ,,Balena albastră’’ a fost
un joc al provocărilor care se desfăşura în mediul virtual:
adolescenţii erau atraşi să între în grupuri online cu circuit
închis şi acolo, la presiunile şi manipulările unor
administratori anonimi erau puşi să îndeplinească diverse
porunci menite să inducă depresie şi să îndemne la
sinucidere. De aici vine şi numele jocului, balenele albastre,
mamifere uriaşe, se crede că eşuează pe uscat pentru a-şi
lua viaţa. Instrucţiunile jocului nu au fost inventate la noi,
Internet, după publicare autoarea lui aruncāndu-se sub roţile
unui tren, fata devenind peste noapte idolul morbid al
tinerilor depresivi. La scurt timp după tragedie, o
comunitate online a revendicat moartea fetei, deşi ea nu
făcea parte din grupul lor. Īntr-o postare, eleva a fost numită
,,balena numărul 1’’ şi aşa a fost lansat acest joc ucigaş. Nu
după mult timp, o publicaţie rusească număra deja, fără să
prezinte dovezi clare, sute de mii de participanţi, peste 130
de minori morţi şi
sute de victime ale
fenomenului ,,balena
albastră’’. Jurnaliştii
susţineau chiar că l-au
identificat pe cel care
l-a creat, un tānăr de
20 de ani, începānd să
fie promovat şi
plimbat pe la mai
multe televiziuni, ba fiind prezentat precum un diavol care
împingea copiii nevinovaţi la moarte, ba precum un erou
care îi salva pe cei cu gānduri sinucigaşe. Cine minţea şi
cine spunea adevărul, nu s-a dovedit niciodată; cert este că
multe scene de sinucidere postate pe Internet erau de fapt
regizate, trucate şi totuşi, ,,balena albastră’’ a continuat să
facă valuri, apărānd imitaţii ale jocului original, inclusiv
producând victime. Câte? Greu de spus. Autorităţile se
declarau depăşite, incapabile să găsească dovezi concrete
care să lege o serie de sinucideri de aceste jocuri, şi asta în
timp ce opinia publică, înfricoşată, punea pe seama
,,balenei’’ aproape orice sinucidere. Fenomenul scăpase de
sub control, deşi el se desfăşura chiar pe reţelele de
socializare monitorizate de serviciile secrete ruseşti, pānă şi
Putin văzāndu-se nevoit să vorbească de noua ameninţare
din online, mulţi considerānd că astfel jocurile ,,de-a
moartea’’ au beneficiat de reclamă la cel mai înalt nivel.
Pānă la urmā, cāţiva dintre pretinşii sau eventualii iniţiatori
ai fenomenului au fost acuzaţi de distribuirea unor materiale
care îndeamnă la suicid, dar ideea jocului a continuat să
existe indepentent de creatorii lui, ba chiar s-a extins pe mai
multe reţele de socializare, inclusiv în Occident. Şi astfel,
provocările ,,balenei’’ au fost acceptate şi de adolescenţii
din Romānia, copiii de la noi făcāndu-şi rău, deşi aici jocul
nu a existat propriu-zis, ci doar ştirile despre el, nimeni din
ţară făcānd parte dintr-o comunitate de acest tip. Pānă la
declanşarea psihozei în mediul online şi la televizor, tinerii
noştri habar nu aveau că poate exista aşa ceva, dar dacă tot
DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA
 LITERART
a venit vorba, au devenit curioşi, aşa că au căutat ce este
,,balena albastră”, au găsit lista cu cele 50 de provocări ale
jocului şi s-au apucat să experimenteze în marea grădină a
Internetului, doar aşa, de distracţie. Moartea a 3 adolescenţi
de la noi a fost pusă iniţial pe seama jocului teribil, apoi
DIICOT a infirmat
ipoteza, unul dintre
cazuri fiind un
accident nefericit, iar
celelalte două
sinucideri nu au avut
nici o legătură cu acest
fenomen- erau de fapt
falsuri ale unui fals,
fake-news ale unui
fake-news, dar isteria
cuprinsese deja
jumătate de planetă,
nimeni nu mai ştia unde se termină farsa şi începe realitatea.
,,Balena albastră’’ devenise povestea de groază a tinerilor
timpurilor noastre, o legendă urbană crezută de mulţi tineri.
Şi la noi, ca şi în alte ţări, s-a propagat cu bunele intenţii ale
autorităţilor de a preveni fenomenul. După ce valul de
isterie a trecut, ştirea s-a banalizat şi aura de enigmă din
jurul jocului s-a risipit, au dispărut şi victimele
fenomenului, ,,balena albastră părānd să fi eşuat”, dar nici
astăzi nu s-a clarificat cine este cu adevărat responsabil
pentru tot ce s-a întāmplat, care au fost consecinţele reale,
cine le-a provocat, cui i-au folosit şi cu ce scop, unii
susţinānd că jocul a apărut pentru ca autorităţile să poată
da vina pe ,,bau-bau’’ pentru sinuciderile tot mai numeroase
din rāndul tinerilor, alţii că adevărata miză a fenomenului a
fost cenzura Internetului. Potrivit unor voci de la Moscova,
Occidentul ar fi dat māna cu naţionaliştii ucrainieni ca să
distrugă tānăra generaţie de ruşi, alţii cred că de fapt
serviciile secrete ruseşti au folosit fenomenul ca un poligon
de încercare pentru manipulare, ba chiar unii analişti au
comparat jocul cu operaţiunea ,,Maniac”, pusă la cale, se
pare, de KGB-ul sovietic (prin anii 80’, nişte criminali în
serie ca Râmarul la noi au fost lăsaţi liberi prin marile oraşe
pentru a ţine populaţia într-o stare permanentă de frică, în
plus, aceşti maniaci reprezentau răul suprem care poate să
absoarbă ura şi nemulţumirile poporului, înăbuşind din faşă
o posibilă revoltă).
Dincolo de aceste fenomene la scară largă, zilnic
suntem supuşi la un tir continuu de ştiri false. Cum am putea
să ne înarmăm pentru a ţine piept acestor ştiri-mutant care
schimonosesc realitatea şi se insinuează în viaţa noastră,
modificānd-o pas cu pas? Singura şansă este să ne dotăm cu
sisteme de apărare care ne pregătesc pentru acest atac fără
precedent; în primul rānd, grija cu care ne alegem sursa de
informare este cel mai important scut de apărare împotriva
fake-news. Studiile arată că mai mult de jumătate din
romāni îşi iau informaţiile din mediul online, mai precis de
pe Facebook, gāndit ca o reţea de socializare, nu de
SOCIETATE ŞI ARTĂ
informare. De altfel, 60% dintre conaţionali admit chiar că
cele mai multe dintre ştirile pe care le citesc pe Facebook
sunt false, dar în momentul în care fac această descoperire,
e mult prea tārziu. Ṣtirea falsă a fost deja rostogolită în
online cu viteza ameţitoare a Internetului, orice încercare
de a verifica informaţia aceasta din alte surse, dar tot din
online, nu face decāt să complice situaţia, probānd o ştire
falsă cu una şi mai falsă, iar individul e practic prins într-o
capcană de minciuni din care nu ştie cum să mai iasă.
Aşadar, aveţi grijă de unde vă luaţi ştirea zilei şi încercaţi
să vă formaţi un fel de
reflex- înainte de a crede
orice din prima secundă,
puneţi la îndoială orice;
cu alte cuvinte, număraţi
în gānd pānă la 10,
respiraţi adānc şi
închideţi pentru cāteva
secunde ochii atunci cānd
vedeţi un titlu ameţitor,
scris cu litere mari, colorate. Totuşi, educaţia rămāne cea
mai bună vestă anti-glonţ împotriva minciunii.
România mea
Pot spune că istoria ocupă primul loc în ansamblul
disciplinelor cu impact instructiv şi educativ şi asta pentru
că permite reconstituirea trecutului şi explicarea acestuia şi
pentru că are multiple valenţe informative.
Se ştie
foarte bine că
,,Historia
magister vitae”
(din limba
latină- ,,Istoria
este învăţătorul
vieţii”) pentru
că doar atunci
cānd îţi cunoşti
trecutul poţi cel puţin să încerci evitarea unor greşeli fatale.
Nu putem aprecia prezentul sau viitorul dacă nu ne
cunoaştem trecutul. Fiecare dintre noi are propria sa istorie,
deci suntem produse ale istoriei şi de aceea trebuie să o
studiem cu acelaşi interes cu care ne-am studia pe noi
înşine. Cum spunea marele istoric Nicolae Iorga:
,,Cunoscānd istoria, eroii, tradiţia, ne facem mai sociabili,
mai altruişti, mai iubitori de om şi viaţă”. Dacă nu
cunoaştem şi nu înţelegem istoria poporului nostru şi a
celorlalte popoare, nu avem cum să fim umani şi iubitori şi
nu putem să îi acceptăm pe ceilalţi. De aceea se pune
întrebarea: cum pot eu să mă port la Roma dacă nu cunosc
istoria Romei? Sau cum pot fi eu un bun cetăţean în propria
ţară dacă nu îmi cunosc propriul trecut; pentru că dacă ne-
am cunoaşte istoria, am înţelege şi prezentul şi de ce se
întāmplă tot ceea ce se întāmplă.
DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA
 LITERART
Avem o ţară frumoasă şi trebuie să fim māndri că ne-
am născut aici şi nu în altă parte pentru că nimic nu e
întāmplător. Dacă te-ai născut aici, rămāi şi luptă. Dacă toţi
tinerii cu potenţial părăsesc ţara şi aleg să muncească în
străinătate, ce oameni mai rămān aici? Cāţi oameni mai
rămān să lupte pentru o Romānie mai bună? Vă prefaceţi
că nu întelegeţi limba romānă în alte ţări pentru că vă este
ruşine că
nu avem
autostrăzi,
că nu avem
spitale, sau
pentru că
mereu
aşteptăm
să ne facă
alţii
lucrurile,
mereu aşteptăm să se schimbe lucrurile peste noapte fără ca
noi să facem nimic, că mereu ne resemnăm cu ceea ce ne
este dat? Nu trebuie să uităm faptul că suntem un popor cu
origini latine, că suntem un popor ortodox, nu trebuie să
uităm nici faptul că am trecut prin comunism, nici că am dat
dovadă de purere şi ambiţie la 1 decembrie 1918 şi 71 de
ani mai tārziu, pe 25 decembrie 1989, cānd am devenit din
nou, liberi. Nu trebuie să uităm că avem o ţară frumoasă, o
ţară pe care mulţi ar vrea să o aibă, dar o avem noi: casa
noastră, cu bune, cu rele, este pămāntul din care ne-am
născut, este pămāntul care poartă însemnele noastre, sigiliul
care nu va pieri niciodată. Romānia este frumoasă, este
frumoasă pentru că şi locuitorii ei sunt şi trebuie să ştim că
avem cu ce ne
māndri: şi nu,
nu cu oraşele
noastre, nu cu
Palatul
Parlamentului,
ci cu pădurile
noastre pe care
ar trebui să le admirăm la munte, nu în magazinele de
mobilă romāneşti sau austriece, de rarele exemplare de
vulturi, capre negre, şopārle de foc, urşi bruni sau rāşi care
trăiesc în munţii noştri şi nu în grădinile zoologice şi de
Delta Dunării, unul dintre cele mai impresionante rezervaţii
naturale din Europa, inclus în Patrimoniul UNESCO, unde
caii sălbatici aleargă liberi, unde trăiesc mii de specii de
peşti şi păsări. Natura ne-a oferit un adevărat spectacol
pentru care nu trebuie să plătim nimic pentru a-l admira, dar
plătim milioane pentru defrişări, braconaj, pentru ororile pe
care le facem, fără să ştim că, cu fiecare hectar de pădure
virgină tăiat, cu fiecare animal vānat pentru trofee, ne
pierdem identitatea, ne vindem cu bună ştiinţă neamul,
viitorul, esenţa ţării noastre: Romānia neîmblānzită.
SOCIETATE ŞI ARTĂ
Am uitat să fim oameni?
Ce înseamnă, de fapt, să fim oameni? Conform
dicţionarului explicativ, om înseamnă: ,,l’ētre humain (par
opposition aux animaux): le rire est est propre l’homme”
sau fiinţa capabilă să gāndească, să simtă, să iubească, să
distingă binele de rău, după părerea mea, cea mai complexă
şi misterioasă fiinţă de pe Terra.
Am vrut să vorbesc despre acest subiect etichetat ca
fiind un subiect taboo nu doar datorită faptului că s-a scris
enorm de mult despre el, dar niciodată destul sau într-o
manieră atāt de complexă încāt să mulţumească pe toată
lumea, am ales să scriu despre el deoarece am observat
comportamentul colegilor mei de clasă şi a colegilor din
şcoală pe care îi cunosc şi am ajuns la concluzia că toate
laturile sunt armonios dezvoltate, înafară de cea afectivă şi
cea pentru comunicare. De ce? Pentru că avem telefoane.
Pentru că suntem înconjuraţi de tehnologie. La momentul
actual, nu putem să atribuim tehnologia ca o creaţie a
noastră, a fiinţei umane deoare ceea ce ajunge să te conducă
şi să guverneze nu mai este produsul tău, ci mai degrabă
superiorul tău. Setea de cunoaştere şi nevoia de a face
lucrurile automatizat, de a facilita munca a dus la aspiraţia
savanţilor de a înlocui omul cu prototipul ce posedă o
inteligenţă net superioară, precizie în mişcări, conexiuni
mai rapide şi mai eficiente şi atāt; din joc au ieşit cu totul
sentimentele şi interacţiunea, atingerile, gesturile,
afecţiunea, ceea ce ne defineşte pe noi ca şi fiinţe.
A fi om nu se rezumă doar la omenie, la ospitalitate,
a fi uman înseamnă să ai relaţii, începānd de la cele
familiale, de iubire, de prietenie, pānă la cele profesionale
şi la relaţiile cu semenii noştri.
Tinerii din generaţia mea văd îmbrăţişarea ca pe un
act cu tentă sexuală, mai ales cele venite de la fete către
băieţi, ceea ce mie mi se pare paradoxal. Domnul Sorin
Mihalache, specialist în domeniu şi moderatorul unei
întālniri la care am participat pe această temă a precizat
faptul că limbajul non-verbal şi cel para-verbal sunt de cele
mai multe ori mult mai importante decāt toate cuvintele din
lume. De asemenea, distanţa pe care o folosim cānd vrem
să
comunicăm
este foarte
importantă:
una este să
vorbeşti cu
o persoană
care este la
5m
depărtare de
tine şi vrei
să îi transmit ceva important şi alta este cānd cei doi
interlocutori sunt foarte aproape, creând şi un contact
vizual puternic (aşa reuşim să facem persoana căreia vrem
să îi transmitem mesajul să ne urmărească cu atenţie). De
DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA
 LITERART
altfel, poziţia corpului este esenţială: nu trebuie să stăm Pe desenul făcut de fratele meu am fi vrut să scriem
întorşi sau cu spatele la persoana cu care comunicăm şi pe mai multe, am fi vrut ca pe foaia aceea A4 să avem loc să
cāt posibil trebuie să folosim şi corpul atunci cānd vorbim: mulțumim tuturor cadrelor medicale din linia I, polițiștilor,
aşază-te cu faţa spre interlocutorul tău, uită-te la el şi i-ai preoților, jurnaliștilor, părinților și tuturor rudelor noastre
māinile într-ale tale şi mesajul tău va fi receptat cu succes. care merg in fiecare zi la serviciu pentru noi, vouă tuturor
care stați acasă, prietenilor noștri de care ne este foarte dor
Acum
și nu în
zāmbim doar cānd
ultimul
ne facem un selfie,
rând,
ne bucurăm de
profesorilor
peisaje şi de tot ce
care își
ne înconjoară doar
continuă
prin ecranul
munca de
telefonului sau prin
acasă,
obiectivul camerei
menținând
de fotografiat,
legătura cu
suntem generaţia în care sentimentele au fost înlocuite de
noi, elevii,
emoji-uri şi, de fapt, generaţia în care tehnologia avansează
oferindu-ne materiale pentru a învăța mai departe. Tuturor
atāt de repede, dar nu e cool să fii doar în trend şi în pas cu
le mulțumim pentru că ne fac viața mai bună în această
ea, cu adevărat cool este să-ţi păstrezi identitatea, originea,
izolare la domiciliu.
limba şi să ştii să fii moral într-o lume care a devenit atāt de
imorală. Deși este greu să stăm fără bunici, fără părinți sau
fără cei pe care îi iubim, mai bine nu-i mai vedem două
săptămâni, o lună sau două decât să privim doar o poză mai
Gânduri din pandemie #1an târziu.
Nu credeam vreodată că va fi necesară o pandemie
mondială pentru a realiza cât de importante sunt familia,
Generaţia 2000
prietenii, cei dragi nouă. Într-o societate în care ne luptăm
să creștem într-o ierarhie stabilită de bani și brand-uri, acest Auzim mereu în jurul nostru: ieși la vot, schimbă
virus ne-a făcut să conștientizăm că nu contează în ce lumea, nu mai
mașină mergem la serviciu sau cu ce telefon ne afișăm la pleca din țară,
școală. Probabil că înțeleg prea puțin din ce se întâmplă, dar nu mai bea, nu
realizez că lumea nu va mai fi la fel, că pe zi ce trece, ne mai fuma, dar
schimbăm, conștient sau inconștient, modul și stilul de totuși trăiește-ți
viață, ne adaptăm gândirea și imaginația pentru camera care viața la maxim,
ne-a nu mai plânge,
devenit și că nu știi ce e
altar, și loc durerea, nu sta noaptea afară, vino devreme acasă, tu ești
de muncă, viitorul, găsește-ți vocația, fii cel mai bun, nu dezamăgi,
și spațiu de prosperă, construiește-ți o carieră, o casă, o familie...atât de
întâlniri și multă presiune pe umerii unei generații care uneori vrea
colț pentru doar să asculte muzică la maxim în căști și să evadeze, să-
vise și și construiască amintiri fără regrete, să prindă răsăritul pe
speranțe. plajă, să plece de-acasă doar cu un rucsac și câțiva prieteni,
Este un să bea, să se distreze, să plângă , să iubească, să
război pe dezamăgească, să trăiască
care îl
Și nu vă faceți griji, generația noastră va salva
ducem cu
lumea.
noi înșine, învățăm să ne raportăm altfel la libertatea pe care
nu conștientizam ca o avem înainte.
Învățăm să prețuim abia după ce pierdem, iar în
goana noastră nebună după prestigiu ne considerăm
nemuritori, invincibili, dar aflăm că viața noastră aici se
poate termina oricând- că la final, natura își va urma cursul
firesc, iar noi vom rămâne doar o amintire a ceea ce a fost
odată.
SOCIETATE ŞI ARTĂ DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA
 LITERART
Micul Prinţ- Întālnire cu un editor
,,Cărţile sunt atāt de interesante’’, spuse Micul Prinţ.
Și avea dreptate. Dar v-aţi gāndit vreodată cum apar cărţile?
Că în spatele unui singur volum stau o mulţime de oameni
care corectează, retuşează, gāndesc grafica şi aranjarea în
pagină, aleg imaginile şi coperta, culorile şi desenele? Și
mai presus de toată această strădanie a apariţiei cărţii aşa
cum o găsim noi în librării, în spatele unei cărţi de succes
stă un autor care şi-a pus nu doar mintea, ci şi sufletul în
poveste,
aşteptānd să fie
descoperit de
către cititori.
Absorbit
de gānduri,
Micul Prinţ se
ciocni de un
bărbat înalt,
blond, cu ochi
verzi ascunşi în spatele unor rame groase de ochelari
rotunzi, iar în urma ciocnirii, persoana aflată în cauză scăpă
pe jos un teanc de foi.
-Îmi pare rău! spuse Micul Prinţ. Nu eram atent pe
unde mergeam. Vă rog, daţi-mi voie să vă ajut.
-Nu-ţi face griji, băieţelule. Ai avut noroc că nu era
manuscrisul original, altfel aveam de treabă cu domnul
Tănase.
-Manuscris? Ce este acela un manuscris?
-Este cartea de dinainte de tipărire!
-Și ce făceaţi dumneavoastră cu un manuscris?
-Acum mergeam la editură ca să tipăresc cartea! Vezi
tu, eu sunt editor. Vrei să mă însoţeşti?
-Sigur! spuse Micul Prinţ, încāntat de ceea ce putea
afla dacă îl însoţea pe domnul cu ochelari mari şi ochi
strălucitori.
Porniră împreună spre clădirea editurii, care se afla la
cāteva străzi distanţă, chiar lāngă un parc. Intrară în biroul
editorului, o încăpere enormă, cu vedere la micul lac
artificial din parc; peste tot vedeai cărţi, grafice cu statistici,
nume tăiate, nume încercuite, nume simple şi atāt, un
calculator şi ceva ce semăna cu o imprimantă uriaşă.
-Wow, cāte lucruri sunt aici! spuse Micul Prinţ uimit.
Ce reprezintă acele nume tăiate de pe graficul de lāngă
calculator? fu curios el să ştie.
-Vezi tu, acolo sunt numele autorilor respinşi, autorii
cărora le-am refuzat manuscrisul.
-Respinşi? Dar de ce? Eu ştiam că oricine este liber
să scrie.
-Exact, oricine este liber să scrie, de fapt, scrisul este
cea mai bună metodă prin care ne descărcăm de toate
SOCIETATE ŞI ARTĂ
emoţiile acumulate, dar nu toată lumea poate scrie cărţi
pentru public. Vezi tu, nu oricine poate fi scriitor. Cărţile
reprezintă modele pentru noi, sprijin în situaţii limită şi nu
putem lăsa să se publice cărţi cu o influenţă negativă sau
care transmit mesaje dure, improprii.
-Păi şi
cărţile despre
război, ele de
ce se publică?
Ele vorbesc
despre lucruri
mai puţin
frumoase.
-Deşi
prezintă un subiect dur, războaiele fac parte din istoria
noastră ca şi societate şi trebuie să învăţăm despre trecutul
nostru deoarece un om care nu îşi cunoaşte trecutul, nu
poate avansa în viitor. În plus, cu toţii facem parte din
istorie, aşa că suntem datori să o cunoaştem aşa cum ne-am
cunoaşte pe noi înşine. Şi să-ţi mai spun un secret, literatura
nu înseamnă doar frumos, sunt unii scriitori canonici,
precum Zola sau Dostoievski care scriu despre arta de a fi
urât sau neatrăgător, descriu lucruri mai puţin estetice, dar
nu estetica defineşte literatura, ci literatura estetica, frumos
fiind ceea ce vrem fiecare dintre noi să vedem ca fiind
frumos. Spune, micuţule, ţie ţi-ar plăcea să citeşti o carte
intitulată ,,Cum să fii un criminal de succes în 10 paşi
rapizi?’’
-Nu! Binenţeles că nu! Probabil ar avea o influenţă
negativă asupra mea!
-Sunt oameni care ar fi interesaţi să o citească, unii
poate doar din curiozitate sau amuzament, dar din
amuzamentul lor se poate naşte ceva mult mai grav, de
aceea noi trebuie să împiedicăm apariţia cărţilor de acest
fel. Noi am învăţat că trebuie să vedem potenţialul în orice
scriitor,
dar
aceste
cărţi şi în
special
acest
subiect
devine
imoral.
-Aveţi şi
alte criterii pentru selectarea manuscrisului ?
- Teoretic, în criteriile de selecţie ar intra lungimea
cărţii, adică ce copil ar citi o carte mai lungă de 200-300 de
pagini? Sau cuprinsul cărţii, cine ar citi o carte banală, nu-i
aşa? Dar la editura noastră, noi nu punem preţ nici pe
lungime, nici pe tema abordată. O carte bună poate avea şi
100 de pagini şi 1000 de pagini, contează puterea cu care
DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA
 LITERART
scriitorul îşi transmite mesajul şi cāt de profundă este tema -Sună foarte interesant! Abia aştept să o publicaţi şi
din spatele cărţii. să o citesc!
-Nu prea înţeleg… Micul Prinţ îşi luă rămas bun de la editor şi merse pe
marginea lacului şi încercă să se gāndească cum de domnul
-Hmm, vezi lacul acela de acolo?
Tănase ar fi putut vedea mai mult decāt o mică îndindere de
-Da, l-am remarcat de cum am intrat. apă; de sus, de la etaj, o pereche de ochi îl priveau cu atāt
-Bun, foarte bine. Spune-mi cāte ceva despre el. de multă compasiune.

-Păi, ăăăă, este rotund, înconjurat de cāteva sălcii şi

văd plutind pe el cāteva raţe jucăuşe. Micul Prinţ- Întālnire cu un cititor pasionat
-Ei, vezi tu, Dorind să citească şi el o carte adevărată, Micul Prinţ
descrierea ta este porni în căutarea unei biblioteci. I se părea fascinant cum
foarte corectă din un singur loc poate fi casa atâtor poveşti, atâtor lecţii de
punct de vedere viaţă, atâtor istorii care îţi schimbă modul de viaţă sau
realist şi ai făcut-o idealurile. Trebuie să ştim faptul că oricine poate citi o
în doar cāteva carte, dar nu oricine poate înţelege o carte; de aceea există
cuvinte, dar mai multe categorii de cititori: cititori de ocazie, cititori de
gāndeşte-te că un cursă lungă, cititori pasionaţi şi cititori experimentaţi sau
scriitor adevărat şi ,,speciali” care sunt
pasionat ţi-ar putea vorbi despre acel lac ore în şir; realitatea criticii de literatură.
pentru ei este altfel, văd dincolo de aparenţe, în felul lor,
ceea ce îi face unici, artişti în adevăratul sens al cuvāntului. Plimbāndu-se
prin oraş, ajunse în
-După ce termină de scris manuscrisul, scriitorii aleg faţa unei clădiri
o editură. După care este rolul vostru? impunătoare.
-Prima dată intervin corectorii, care dau sfaturi Deasupra capului
despre estetica frazei, cum ar putea suna mai bine, dar său se afla o plăcuţă
niciodată nu au voie să facă corecturi radicale, pentru a nu pe care scria cu litere mari, aurite: ,,Biblioteca centrală”.
schimba ideea scriitorul sau sensul şi însemnătatea Intră înăuntru şi văzu aşezată la o masă, într-un colţ, o
originare; nici eu, nici tu nu ştim cu câtă migală îşi alege persoană înconjurată de o mulţime de cărţi.
scriitorul cuvintele pe care să le utilizeze. Apoi, vine rândul -Bună! Ai putea să mă ajuţi să-mi aleg o carte?
editorului de imagine şi graficianului care sunt responsabili
cu desenele din carte, care lucrează, bineînţeles, cu -Desigur! Ce-ţi place să citeşti?
indicaţiile autorului; din unele cărţi ilustraţiile pot lipsi -Ce-mi place să citesc? Cum adică? Eu mă gāndeam
complet. Apoi urmează editorul, adică eu, care se ocupă de că îmi aleg la întāmplare o carte şi încep să o citesc.
coperţi, de forma finală a cărţii şi la final, este dată spre
-Păi, spre exemplu, mie îmi plac cărţile de aventură
tipărire şi
şi cele de psihologie, dar sunt o mulţime de nenumărate alte
ajunge în
teme precum: prietenia, familia, iubirea sau societatea
librării.
umană.
Acesta este
drumul cărţii -Hmm... există cărţi despre îmblānzirea vulpilor?
pānă ajunge
-Bineînţeles că există! Există cărţi despre orice,
în māinile despre lucruri reale sau imaginare pentru că vezi tu, lumea
voastre, a literaturii este infinită deoarece provine din imaginaţia
cititorilor. scriitorilor, persoanele care scriu cărţi.
-Niciodată nu am crezut că o carte parcurge un drum -Cum ai putea citi despre ceva ce nu există? Adică
atāt de anevoios pānă să ajungem să o citim. Mulţumesc că cărţile sunt făcute pentru a ne oferi informaţii şi, deşi nu am
mi-aţi spus. Manuscrisul pe care îl aveaţi în mānă, cel al citit nici o carte, nu cred că mi-ar plăcea să citesc despre
domnului Tănase, el va ajunge publicat? ceva ce nu există în realitate.

-Cu siguranţă! Domnul Iulian Tănase este un autor -Ai văzut vreodată un leu vorbitor care să domnească peste
fidel editurii noastre, iar acum a scris cea de-a doua carte o întreagă împărăţie uimitoare numită Narnia?
adresată copiiilor, ,,Melciclopedia”. Cu siguranţă va fi un -Nu, normal că nu. Nu am mai auzit de Narnia pānă
succes. acum. Este departe?

SOCIETATE ŞI ARTĂ DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA

 LITERART
Cititorul zāmbi spiritual, dar, în cazul în care prima lectură nu a fost chiar
şi spuse: plăcută, vei avea impresia că toate cărţile sunt rele sau că
nu sunt pe gustul tău şi astfel porţile fascinantei lumi a
-Vezi tu,
lecturii vor rămāne închise. Eu citesc mult pentru că pur şi
Narnia este peste tot:
simplu nu pot lăsa o zi să treacă fără să citesc ceva: lectura
este aici, este acolo,
a devenit o parte din mine. Pentru a alege cartea potrivită,
este pretutindeni unde
ai putea întreba un prieten sau un profesor despre o carte
există persoane care
care i-a plăcut sau pe care ar recomanda-o, în caz că nu ştii
au citit despre ea şi
ce carte ai vrea să
cred în acel tărâm.
citeşti. Sfaturile
Leul Aslan, căci aşa
celorlalţi sunt foarte
se numeşte personajul
utile, mai ales dacă
principal, nu aparţine
au aceleaşi gusturi ca
realităţii noastre, dar este real pentru cei care cred în el, este
şi noi.
real pentru mine, pentru creatorul lui, scriitorul L.C.Lewis
şi pentru alte milioane de copii ca tine şi ca mine. Realitatea -Uun profesor
nu este doar ceea ce ne înconjoară; nu sunt verosimile doar de-al meu mi-a spus
maşinile, doar clădirile pe lāngă care trecem; real este tot că două persoane nu
ceea ce îţi poţi imagina. pot citi aceeaşi carte
în acelaşi mod.
-Nu înţeleg cum poate fi real tot ce îmi
Practic, opinia
imaginez...adică, eu dacă îmi imaginez un elefant pe un
celorlalţi este egală cu 0.
monociclu intrānd acum pe uşă el chiar va apărea?
-Profesorul tău are dreptate. Nimeni nu citeşte la fel
-Nu, sigur că nu. Dacă tu îţi imaginezi un elefant pe
o carte, dar oricine poate face un rezumat la ceea ce a citit;
monociclu, el există în imaginaţia ta, este real acolo, în
iar în alegerea cărţii noi avem nevoie doar de rezumat, nu
lumea lui, unde poate face ce vrea, dar nu există în realitatea
de sentimentele şi emoţiile pe care le-a simţit acea persoană
cotidiană. El trăieşte atāt timp cât crezi în el, iar cānd vei
când a citit cartea.
înceta să crezi, el va dispărea, aşa cum se întāmplă şi cu
cărţile: ele există în lumea reală, sunt materializate, adică le -Ce este acela un rezumat?
poţi vedea sau atinge, dar dacă nimeni nu citeşte conţinutul
-Păi, este povestirea pe scurt a cărţii pe care ai citit-
şi înţelege pe deplin ceea ce a citit, cartea moare pentru că
o. Nu dai detalii foarte importante, trebuie să ştii să
ea există atāt timp cât cineva o citeşte. Ea se poate rupe, se
strārneşti curiozitatea. Acestea mai poartă numele de
poate îngălbeni, dar memoria şi amintirea ei nu se vor
recenzii şi sunt trecute pe coperta din spate a cărţii pentru a
degrada niciodată, atāt
ne putea face o idee generală asupra a ceea ce urmează să
timp cāt o poartă un cititor
citim. De aceea opiniile celorlalţi contează, dar, cum ai spus
în suflet şi în gānd.
şi tu, atāt timp cât două persone nu pot citi la fel aceeaşi
-Adică vrei să spui poveste,
că există o diferenţă între există şi
realitate şi real? posibilitatea
ca persoanei
-Întocmai. Real este
care ţi-a
tot ce îţi poţi imagina, iar
recomandat
realitatea este lumea
cartea să nu îi
noastră, adică locul unde
fi plăcut, iar
suntem noi acum, spre
tu să te
exemplu.
îndrăgosteşti pur şi simplu de ea; de aceea, dacă vrem să
-Acum am înţeles. Și revenind la cărţi, eu nu am citit aflăm mai multe informaţii despre o anume carte, ar trebui
niciuna, aşa că nu ştiu ce îmi place. Cum îmi pot da seama să întrebăm mai multe persoane, să căutăm pe Internet
ce carte mi-ar plăcea? recenzii.
-Prima carte este întotdeauna cea mai importantă -Îţi mulţumesc pentru ajutor! Acum ştiu ce trebuie să
deoarece ea deschide drumul către citit, este lectura care îţi fac!
deschide apetitul pentru lumea cărţilor; de aceea trebuie
-Mă bucur că te-am ajutat! Uite, vezi raftul acela de
aleasă cu grijă. Dacă ţi-a plăcut, din acel moment nu te vei
acolo? Sunt ultimele apariţii din domeniul literaturii. Mergi
mai opri din citit, vei fi curios să afli cāt mai multe lucruri
şi alege-ţi o carte şi nu uita: uneori, cartea îl alege pe cititor,
şi să citeşti cāt mai mult: oxigenul tău vor fi cuvintele, iar
nu cititorul cartea.
tot universul tău se va extinde deoarece te îmbogăţeşti
SOCIETATE ŞI ARTĂ DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA
 LITERART
Cu paşi şovăielnici, Micul Prinţ se îndreptă spre La un moment dat, cu toţii obosim…
uriaşul raft plin cu cărţi. A învăţat de la profesorul său că nu
La un moment dat, cu toţii obosim,
este
importantă Ne plictisim să mai rănim fără motiv,
coperta unei
Să minţim atunci cānd vorbim,
cărţi, aşa că
se uită după Să fim trişti atunci cānd zāmbim.
ceva ce i s-
ar părea lui
La un moment dat, cu toţii ne plictisim,
interesant…şi deodată o găsi ! O carte albă, micuţă, cu un
De măştile purtate, lipsite de libertate,
băiat blond aşa ca el aşezat pe o planetă care semăna cu a
lui. Coperta îl atrase imediat şi îi stārni curiozitatea, iar cānd De felul cum vedem ceea ce nu e etern,
citi ceea ce scrie pe spate, îşi dădu seama că este cartea De rolul pe care nu l-am dorit
potrivită. Bucuros, se întoarse la cititor.
Īntr-o poveste reală, dar totuşi atāt de imaginară.
-Ei, întrebă cititorul, ţi-ai ales cartea?
-Da, am ales-o! spuse el fericit. Abia aştept să o
citesc. Îmi aduce aminte de fosta mea casă şi de prietena La un moment dat, cu toții ne plictisim,
mea, vulpea. Și are un nume atāt de interesant; ,,Micul De o carte fără rânduri, umplută cu gânduri
Prinţ”. Oricum, îţi mulţumesc de ajutor şi sper să ne mai
Dintre cele mai mizere, făcute să credem în ele.
întālnim ca să îţi pot povesti ceea ce am citit!
-Pentru nimic! Sper ca această carte să îţi deschidă
apetitul pentru lectură! spuse cam derutat cititorul. La un moment dat, cu toții obosim,
Îşi zāmbiră şi Micul Prinţ plecă bucuros, abia Să mai privim la stele, să ne rugăm de ele,
aşteptānd să înceapă să citească cartea, iar cititorul se
Să mai credem că într-o bună zi, nimic rău nu va
cufundă într-o altă carte, zāmbind la gāndul că nu a
mai fi,
recunoscut de la început incontestabilul păr blond şi acea
fire mereu în căutare de răspunsuri. Să visăm că mai este o salvare în inima ce bate fără
încetare,
Să ne mai uităm unii la alții, apoi să facem
TU comparații.
La un moment dat, cu toții obosim…
Te ţin ascuns între două răsuflări,
Mica mea infinitate este inundată de dorul tău.
Zboară şi peste carcera sufletului meu şi trimite-mi
o pană în văzduh
semn că totul a trecut.

Priveşte răsăritul de la vest,

Omoară liniştea ce ne zideşte pe amāndoi.
Lasă soarele să apună peste dragostea noastră mută
pe care ai vorbit-o de prea multe ori.

SOCIETATE ŞI ARTĂ DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA

 LITERART
Te iubesc atât de mult încât tăcerea mea o voi
transforma în cuvintele tale,
Uneori, eşti mai curajos decât mine...
Uneori, ești mai curajos decât mine,
Azi ai mutat un munte, eu am așteptat să se facă
noapte,
Azi ai sădit un pom, eu am defrișat un vis,
Ieri ai scris o carte, eu am șters ce am obținut cu
greu.

Te iubesc atât de mult încât aș renunța la galaxiile

mele pentru universul tău,
Te iubesc atât de mult încât soarele meu se va ghida
după umbra ta,
Te iubesc atât de mult încât neajunsurile mele vor fi
bogăţiile tale,
Te iubesc atāt de mult încāt aş renunţa la tot pentru
Uneori, ești mai curajos decât mine, dar niciodată nu mă
a fi în nimicul tău,
vei putea umbri:
-când tu mutai un munte, eu așteptam noaptea ca să-l pun
la loc.
-când tu sădeai un pom, eu defrișam visele nefaste pentru
ați face loc.
-când tu ai scris o carte, eu am șters tot ce nu îmi trebuia:
povestea ta.

Te iubesc atāt de mult încāt timpul meu va deveni

Ȋntuneric şi Lumină veşnicia ta,

Te iubesc atât de mult încât voi seca oceanul meu Te iubesc atāt de mult încāt povestea mea nu o să
pentru a umple marea ta, fie un capitol din cartea ta, ci cartea din capitolul tău,

Te iubesc atât de mult încât îmi voi stinge lumina Te iubesc atāt de mult încāt voi da orele mele pentru
doar pentru a aprinde întunericul tău, secundele tale,

Te iubesc atât de mult încât voi muta munții mei Te iubesc atāt de mult încāt o să-ţi ofer de toate
pentru puieții tăi, cānd nu o să ai nevoie de nimic,
Te iubesc atāt de mult, lumina întunericului meu!

Ȋntreabă-mă mâine, tată…

Ȋntreabă-mă mâine, tată, dacă sunt bine,
Astăzi plâng, mi-e dor de tine.
Ȋntreabă-mă mâine, tată, dacă visez,

Te iubesc atât de mult încât voi renunța la visele Astăzi sunt la pământ, nu cred că mă vezi.
mele pentru ale tale, Ȋntreabă-mă mâine, tată, dacă iubesc,

SOCIETATE ŞI ARTĂ DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA

 LITERART
Astăzi am inima frântă, nu pot să privesc.
Ȋntreabă-mă mâine, tată, dacă mai pot zbura, Hazard
Suntem suma tuturor lacrimilor vărsate,
tuturor nopţilor nedormite,
tuturor pasiunilor urmate,
tuturor viselor împlinite.

Astăzi nu mai am aripi, eternitatea e carcera mea.

Ȋntreabă-mă mâine, tată, dacă mai pot vorbi,
Astăzi soră mi-e tăcerea şi nu pot minţi.
Ȋntreabă-mă mâine, tată, dacă mai sunt a ta,
Astăzi sunt departe şi nu pot spera.

Alfa-plus
Iubirea ta mi-e rădăcină, mi-e Eden şi destin,
dar tu eşti vânător de regrete şi venin.

Un singur lucru poţi azi să mă-ntrebi:

,,Unde e fetiţa mea ?”
A crescut, şi nu mai e.

Necuprins
Iubirea noastră nu era scrisă în stele,
ne-am creat propria constelaţie…
Fi-mi o viaţă Cosmos!

Privighetoarea-destin
Pe umerii tăi fă-i loc privighetoarei-destin ca să te poarte
prin viaţă cântând. Făureşte-ţi o iubire pecetluită din tril de
flori de soare, de răsărituri stinse în mare.

SOCIETATE ŞI ARTĂ DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA

 LITERART

Irealitate imediată
Şi dacă am fugi, dacă am uita de lume
într-o zi fără apus, ce păcat ar fi acesta ?
Suntem muritori de rând.

Spovedanie
Ne-am spovedit iubirea şi totuşi n-am ajuns în rai,
Dar ce-i Edenul când noi păşim pe stele?

Poartă-mă dincolo de zări, dincolo de asfinţit, dincolo de

raţiune,
unde nu există timp care să se grăbească,
veşnicie care să ne oprească.

Frânturi evanescente
Paşii tăi în inima mea,
calcă-mi uşor pe suflet,
Amintiri viitoare
promite-mi că nu vei pleca.
Putem uita ceea ce n-am trăit,
putem muri de dorul unor amintiri viitoare,
Putem vindeca răni neştiute,
ne putem îndrăgosti de chipuri nevăzute.

Amprentele tale în poezia mea,

atinge-mi cuvintele,
uneşte-ne destinele.

Hazardul tău în viaţa mea,

cântă-mi melodia pe care dansam cândva,
alină-mi tăcerea.

SOCIETATE ŞI ARTĂ DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA

 LITERART

Tinereţe fără bătrâneţe Agonie

Fericiţi până la adânci bătrâneţi, până realizezi că iubirea Ai uitat cum e să-ţi fie dor de mine,
nu are limită, iar timpul vârstă.
iar eu am uitat cum era viaţa fără tine.

Ceasul fără timp

Istorie fără sfârşit
Mi-e frică să nu te pierd
Aruncă-mă departe, într-o pagină de carte,
pentru că nu te-am avut niciodată:
într-o lume nouă, fără fals şi fără ură,
am obosit să mă prefac
într-un capitol fără prejudecăţi, într-un sfârşit aşa cum
vreau. că te-am uitat.

Fuga din Eden

Pentru acele momente când simţi că nu mai poţi şi vrei să
fugi departe, dă-ţi libertatea să o faci.
Pentru acele clipe când iubirea nu se întoarce înapoi, dă-ţi
libertatea să zbori.
Pentru singurăteatea-clepsidră, pentru timpul tăcut, pentru
gândurile fără ecou.

Cântec de doliu
Ai adus durere în apus,
Ai făcut visele să plângă,
Ai răscolit amintiri la răsărit,
Ai răstignit iubirea mea cea mută.

SOCIETATE ŞI ARTĂ DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA

 LITERART

Colegiul Naţional ,,Mihai Eminescu” Iaşi

2020-2021
SOCIETATE ŞI ARTĂ DESPRE BANALITATEA COTIDIANA SI LITERATURA IMORTALA