Fraților, dacă va pica în poală inelul puterii, cel făurit adânc în măruntaiele Muntelui Pierzaniei.

Cea mai bună idee ar fi să-l aruncați și să vă vedeți mai departe de viață. Doar că, în general,
oamenii nu prea aruncă inele ale puterii, chiar dacă știu că riscurile sunt mari și că s-au ronnie pe
urmele lor. Câți dintre noi s-ar putea abține și nu l-ar pune imediat pe deget? Ace cu un inel al
puterii care te face. Nu, dacă n-a reușit să reziste tentației angelicul Frodo noi niște bieți oameni
păcătoși urmași ai lui Adam și Eva ce șanse să avem? Ei bine, cam așa, stă treaba și la șefii
șefilor șefilor puterile astea mari ale lumii noastre, civilizațiile și imperiile pe care istoria le-a
perindat în curgerea ei. Asemănător, totul a pornit de la dorința înnăscută de pute. Mina ție pe
care toate civilizațiile au avut o astăzi ne vom uita la ce mai e nou în povestea cu lupta pentru
dominație între civilizații. Vom vedea cum funcționează jocurile de putere la vârf și cam care
sunt efectele pentru noi, cei de dedesubt și vom vorbi despre cele 2 mari puteri ale prezentului
America și China de ceva vreme încoace. Stabili scena mondială, dar mai nou. Vine din urmă cu
o viteză incredibilă la nivel cultural, noi am crescut. Din la umbra pomului american ale lor sunt
aproape toate filmele din cinema, aproape toate serialele, aproape toate platformele video online
ei au cele mai multe traduceri în librării și cele mai multe restaurante de tip franciză împrăștiate
pe aproape toată planeta. Sunt deja decenii de când America tronează nedisputată. Ologii, cea
mai mare armată are focoase nucleare. Cât să ne prăjească și pe o parte și pe alta pe toți și de mai
multe ori și drone suficiente să ne găsească și în gaură de șarpe, presupunând că aș putea încăpea
într-o asemenea gaură. Culmea, în ciuda tuturor lucrurilor ăstora China a reușit într-un timp
record și în mod spectacol. America din urmă nu aproape, nu? Imaginat că într-o dimineață ne-
am putea trezi cu China în telefoane, folosind tehnologie chinezească și privind filme chinezești.
Ok, poate nu noi, dar pentru copiii și nepoții noștri s-ar putea să fie util să se familiarizeze cu
cele câteva mii de caractere ale chinezei, mandarine. Bunica mea s-a născut într-o lume în care
Franța a dominat cultural. Vadă acest tip de schimbare a gărzii și. Trece prin același lucru și
partea culturală e de departe cea mai mică problemă. Pe lângă ce s-ar putea întâmpla în
momentul de față, America și China stau bot în bot și pare că sar scântei, ca să înțelegem ce se
întâmplă când 2 superputeri mondiale se ciocnesc. Vom folosi ideile lui Tucidide un grec care a
trăit acum 2500 de ani. Harvard a luat cea mai sexy ideea grecului a denumit o capcana lui
Tucidide și a scris o carte pe tema asta în cuvintele Maestrului Ellison. Capcana lui Tucidide se
referă la confuzia firească inevitabilă, care se ivește atunci când o putere în ascensiune amenință
să înlocuiască o putere hegemonică și stresul structural care rezultă. Regula și nu excepția
capcana reprezintă o cursă în care cad puterea dominantă, care e în declin și aspirantul care vrea
să-i ia locul în 2 superputeri stau față în față. Sunt șanse mari de scandal sau chiar de război, dar
războiul nu e neapărat obligatoriu. Războiul devine, într-adevăr, mai probabil când încep aceste
frecușuri. Poate fi evitat întrebarea e, care sunt șansele ca lupta între China și SUA să se
transforme în război, cât de des s-a întâmplat asta în trecut? La ce putem să ne așteptăm pentru a
afla profesorul Ellison a făcut împreună cu echipa sa o analiză a ultimilor 500 de ani. Au încercat
să vadă câte conflicte de acest tip găsesc. Rezultatul lor au descoperit că în capcana lui Tucidide
s-au aflat zeci de state. În ultimele sute de ani sunt 16 cazuri de situații din astea capcană găsite
pe care oamenii de la Harvard law și analizat vestea proastă e că, per total, cifrele nu sunt cele
mai încurajatoare. În xii din 16 situații s-a ajuns la război. În cele 4 cazuri în care s-a evitat
războiul au fost în ultima sută de ani în cuvine. Master și mx keys militari de nădejde partea
echipei, Președintele. Trump oamenii luptă și astăzi din aceleași 3 rațiuni identificate de
Tucidide, cu 2500 de ani în urmă, frică, onoare și interes. Deși a lucrat pentru Trump cei 2 Tipi,
chiar știu ce spun toate chestiile astea par abstracte pentru oameni ca mine și ca tine. În fond,
Washington și Beijing sunt ambele. Pești am putea răspunde și noi la întrebările despre SUA
versus China, cu nemuritorul nu știu nene, eu nu sunt de aici. În fond, asta e acolo la ei. Noi aici
avem dileme mai sofisticate de genul, e sau nu, apă caldă la robinet i-au luat cu noi. Șechina nu
sunt așa de departe, cum ne imaginăm în ultimii ani. Chiar și România a fost parte a acestui
conflict, un pion pe tabla de șah, dar a fost acolo chiar anul acesta. În România s-au adoptat o
serie de legi care să încurajeze cooperarea cu americanii în domeniul nuclear și să descurajeze
folosirea echipamentelor firmei chinezești huawei. Ambele au fost adoptate și la dorința
partenerului strategic american sau în limba de lemn au înscris și mai ferm România pe orbita
euro-atlantică și au întărit parteneriatul strategic cu SUA în ambele zone nuclear și Telekom
România s-a adaptat și a ales între cei 2 dulăi de serviciu, SUA și China. În ambele situații,
renunțând la orice idee de cooperare cu chinezii, nu a fost întotdeauna clar că lucrurile vor lua
direcția asta. Prim-ministrul Victor viorel Ponta negociază în 2013 o cooperare cu o firmă
chineză pentru a construi 2 noi reactoare la Cernavodă. Între timp, firma respectivă a fost victimă
a războiului economic SUA China. Ea a renunțat în 2020 la relația cu chinezii și reactoarele vor
fi construite cu sprijin financiar american. La fel a pățit la scară mai mare și huawei a fost una
dintre cele mai agresive mișcări ale administrației Trump, care a pus compania pe lista cu
sancțiuni. Dacă mai țineți minte, americanii au acuzat huawei de spionaj. Le-au cerut și celorlalte
țări și mai ales aliaților SUA, să facă la fel. România a fost unul dintre statele care s-a conformat
cu brio. Așa am ajuns să avem o lege 5 lege care interzice practic prezența și implicarea huawei
în România, deși compania era deja prezentă și foarte activă în țară cu importante investiții.
Superputeri stau piept în piept și se uită urât. Statele care se află la mijloc, mai ales cele aliate cu
una dintre părți, sunt și ele implicate, România și cei care trăiesc aici nu sunt nici ei o excepție.
Capcana lui Tucidide se joacă de la om la om pe tot terenul, iar terenul e aproape tot globul.
Exact capcana asta cum se intră în ea, dar și cum să ies? NA. Ă. O prima întrebare, care îți vine
în minte când auzi Povestea cu capcana lui Tucidide e simplă, chiar mai e valabil ce spunea un
tip greca cu 2500 de ani pentru ziua de azi. În fond, am ajuns în epoca în care miliardarii zboară
cu racheta în spațiu să vadă cât de mici suntem de la distanța aia. Ce legătură ar mai putea fi intre
lumea de astăzi? Acum 2500 de ani pe vremea Grecului Răposat cele 2 puteri erau sparta și
Atena mici, copii pe lângă SUA cu arsenalul ei nuclear, cu tot chiar și așa, sparta versus Atena
nu e chiar așa de diferit de America versus China, oricât ar părea de surprinzător, oamenii nu s-
au schimbat prea tare în aceste. De conflicte pentru putere între civilizații tuci. Toată treaba fiind
nu doar martor contempor. Simplă cum suntem noi la conflictul dintre China și SUA a fost inițial
și participant la toată povestea dintre Atena și sparta ciocnire, care l-a impresionat atât de tare că
a simțit nevoia să scrie. Omul primise ceva responsabilități militare, luptând de partea Atenei în
războiul cu sparta. În anul 424 ca general al armatei Ateniene. Cu flota pentru a salva orașul
Amfipolis, care s-a predat spartanilor în urma acestei înfrângeri, el a fost trimis în exil pe criterii
de incompetență. În alte cuvinte, Tucidide stătea foarte bine cu teoria, dar practica lac am omorât
ghinionul lui a fost norocul nostru, pentru că în exil omul a avut timp să reflecteze și s-a pus pe
scris. Cunoștea treaba asta scriind. Destinul meu să fie un exilat din țara mea pentru 20 de ani,
după ce am. L-am fi polițist și cunoscând ambele părți. Partea în special pe pelopones i ACI.
Exilului meu am avut ocazia să observ lucrurile de aproape cale de 8 volume, cei drept
neterminate, a explicat cu lux de detalii cauzele și dezvoltarea conflictului dintre Atena și sparta
ce au observat este că în momentul în care puterea dominantă sau hegemonul momentului e
provocată când o 9 putere se ridică și îi contestă supremația. Țiune tensiunea asta e cauzată de
această luptă pentru putere. 2 părți sunt prinse de aici ideea de capcană cap. Între cele 2 puteri
care se ciocnesc e mai mult sau mai puțin grav, în funcție de mărimea celor 2 puteri, dar și în
funcție de ce cred cele 2 puteri despre sine și despre celălalt ai puterea obiectivă măsurabilă în
săbii, dar și percepția acestei puteri cât de tare sclipește sabia în mâna ta în fraza celebra a Cărții
Tucidide spune. Și frica pe care aceasta a stârnit o în sparta care au făcut războiul inevitabil. Ce e
important de reținut e că, deși nu pare strict logic din punct de vedere rațional, între cele 2 s-a
ajuns la război, în ciuda faptului că în ambele tabere au fost destui care au spus că un război ar fi
distrugător pe termen lung și că nimeni n-ar câștiga de fapt cu adevărat. A bătut greu și în
prelungi. Lucrurile n-au fost niciodată la fel pentru cele 2, iar epoca de aur a Greciei antice. Am
încheiat au fost 3 decenii în care ordinea instabile de dinainte a fost înlocuită de bătălii
sângeroase. Au fost niveluri de violență pe care nici măcar autorii de piese de teatru grecești care
se cam pricepeau la meserie nu le-ar fi putut bănui când a capturat melosul, armata ateniană a
masacrat toți bărbații adulți. Fost trimise în sclavie, încălcând un tabu care era în vigoare de
secole pe teritoriul Greciei antice legat de cum se desfășura războiul. Ambasadorul atenian
observa, știți, la fel de bine ca mine, că discuția despre ce e drept EO chestiune care are sens doar
în relațiile între egali în lumea reală. Cel puternic face ce vrea și cel slab. Mai e încă o chestie
războiul între cele 2 puteri antice a apărut după o lungă perioadă de pace și tentative de a evita
escaladarea situației. Diplomația a reușit să țină lucrurile sub control pentru o perioadă, dar
factorii structurali n-au putut fi ținuți sub control. Aliații celor 2 orașe stat au fost până la urmă.
Luptele au pornit pentru a apăra ideea de onoare. Din păcate, în război, nici o putere nu avea un
avantaj decisiv. Mai era și faptul că ambele cetăți erau mândre și încrezătoare. Credeau că ele pot
mai mult și se uitau de sus la adversar pentru sparta, Atena era puștiul nou din cartier, care vrea
să facă impresie. D na sparta era tipul. Tinerețe care nu mai e ce a fost și trebuie să lase locul
altora. În alte cuvinte, din cînd în cînd 2-a puteri mari se întâlnesc, fiindcă amândouă cred că sunt
mari și tari, amândouă vor să conducă ceea ce nu se poate. Fiecare dintre ele crede că E mai
puternică decât ieri și că adversarul e mai slab. E mai multă putere, cu atât e mai multă mândrie
la mijloc. Ingredientele astea cresc posibilitatea. Noul garantează, dar el devine mai probabil
decât evitarea sa deznodământul depinde de acțiunile celor 2 părți și cum se adaptează noii
dinamici. Dacă liderii sunt ceva mai abili, conflictul direct și escaladarea lui în război pot fi
evitate. Bunicii și părinții noștri nu prea vor fi încântați de acest verdict. Ellison de evitare a cu
succes. Lui Tucidide e chiar Războiul Rece. A trăit timp de 40 de ani, de partea greșită a. Fier în
România comunistă nu e foarte reconfortant. Altceva contează însă în grilă asta de interpretare
cele 2 puteri implicate, SUA și URSS, au evitat un război total și cam asta e cel mai important,
mai ales într-o epocă în care armele pe care cele 2 le aveau puteau distruge civilizația umană de
câteva ori la rând. Arată că în ultimii 500 de ani, în general, lucrurile au cam degenerat. Războiul
la fel ca între Atena și sparta, a fost mai degrabă regula decât excepția. În momentul în care 2
putere au ajuns în capcana noastră, cele 2 războaie mondiale sunt de altfel, exemplele cele mai
dure ale capcanei lui Tucidide. În ele au murit zeci de milioane de oameni. 2 momente a
provocat o nesfârșită suferință globală, acum că am stabilit despre ce e vorba în propoziție, hai să
vedem exact cum SUA și China au intrat în toată povestea asta și cam cum arată capcana pentru
ele 2. În americană în anii 90, după ce URSS se prăbușise, care va fi următorul adversar al SUA?
Probabil ți ar fi râs în nas ideea de dușmani care să facă față Americii. Era cam fumată. Era
epoca în care ideea dominantă era cea a sfârșitului istoriei, în care conflictele globale era o
amintire neplăcută, iar capcana lui Tucidide. Pentru prezent și viitor ideea sfârșitului istoriei
fusese lansată cu mare succes de un politolog american, Francis Fukuyama. Pe scurt, el spunea
cam așa, ceea ce probabil trăim azi, nu e doar sfârșitul Războiului Rece sau trecerea unei anumite
perioade a istoriei postbelice și sfârșitul istoriei ca atare, adică punctul final al evoluției
ideologice. A democrației liberale occidentale ca formă finală de guvernare umană capitalismul
și democrația erau 9-a religie universală, iar Profetul era unul singur. Statele Unite ale Americii
SUA era hegemonul într-o lume unipolară, reprezentând civilizația occidentală. Părea că pe ideea
de capcana lui Tucidide se va pune praful. Care să conteste șefia clară a americanilor? Azi, la 30
de ani de la acel moment e una foarte diferită. De analiză a lui Fukuyama pare prea optimist
pentru. Tucidide avea dreptate și lui. În continuare un loc complicat, un alt profesor univers.
American a lansat tot în anii 90 o teză care pare să fie mai apropiată de realitatea pe care o trăim.
Pe tip îl cheamă semnal huntington, iar ideea lui vorbim despre viitor a fost aceea a ciocnirii
civilizațiilor, mergea cumva pe aceeași observație făcută și de tucidide legată de psihologie
umană, dorința de putere e universală. Îți fac această trăsătură universală să ducă la conflicte
majore. Huntington prevedea apariția unui conflict între civilizații pe baze culturale. Nu credea
că bazele disputei vor fi IDE. Economice important e că el a contestat ideea de hegemonie
permanentă a vestului prin puterea dominantă. SUA spunea că ideea de valori universale vestice
propagata de Fukuyama era un mit creat chiar de vestici. Era însă îndeajuns ca ei să creadă în el
ca să fie și adevărat, ar fi trebuit să se suprapună cu realitatea. El era destul de simplu fraților,
istoria nu s-a terminat. Huntington era de acord cu ideea că disputele între civilizații. Neapărat la
conflict, iar conflictul nu înseamnă neapărat violența. Era firesc, altfel am fi fost într-un război
permanent între marile puteri. Ce sublinia el era însă că lucrurile nu se schimbaseră în ultimele
secole și că ce spunea tucidide era încă valabil. Disputele între civilizații au dus la unele dintre
cele mai dure conflicte. Fie altfel puteai vedea acest lucru. Chiar și atunci SUA și Vestul
sărbătoreau căderea URSS și a Cortinei de fier, un val al democratizării străbătea lumea era
prima oară când o putere la apogeu nu conștientiza că declinul, fie și el lent sau relativ e aproape
inevitabil cu un secol în urmă, Marea Britanie era stăpâna lui. Care scrisese tocmai despre
civilizații, inclusiv cele care dispăruseră din istorie, remarca la jubileul de diamant al reginei
victoria in 1897. Iată-ne în vârful lumii am ajuns în acest vârf pentru a sta aici, pentru totdeauna
există, desigur, acest lucru care se cheamă istorie, dar istoria e ceva neplăcut. Cum spun
americanii, însă e nevoie de 2 să DANSEZ tango și cam așa e și în capcana lui Tucidide. În anii
90 nu prea există nicio alternativă la visul american, cu toate eforturile rușilor și spre marea
dezamăgire a prietenului nostru. Putin, Rusia nu putea îndeplini acest rol treptat s-a profilat un
nou candidat pentru rolul de rival. Devenit clar decât foarte târziu că ea ar putea juca acest rol,
dar acum știm și a venit momentul să vorbim despre China. Sau, cum ar spune Trump, China,
China, China, China, China, China, China și China. Foarte multă vreme, relația între SUA și
China a fost blândă după al 2-lea Război mondial. Cele 2 țări nu s-au recunoscut reciproc. Existat
relații diplomatice și nici comunicare între ele pentru China. Ultimul secol fusese unul destul de
tulbure. Întâi pierduse umilitor războaiele cu puterile vestice în secolul XXI, apoi ultima dinastie
imperială. Dinastia qing și-a dat obștescul sfârșit în 1912, după o perioadă de convulsii interne.
Voi civil în China continentală au câștigat puterea comuniștii conduși de Mao zedong în 1949,
cei care i s-au opus s-au refugiat în Taiwan, o mică insulă la sud de China. America a recunoscut
Taiwanul ca fiind adevărata Chină. Din ce comuniștii? Continentală nu erau băgați în seamă,
apoi a venit nixon la putere, un președinte republican, anticomunist, convins, cu toate astea la
sfatul și cu sprijinul consilierului său pe securitate, Henry Kissinger a decis să normalizeze
relațiile cu China, chiar dacă era un regim comunist, normalizarea a însemnat întâi dialoguri
informale. Pana in 1972 era prima oară când un președinte. Ajungi în China toată treaba era
gândită să creeze un avantaj pentru SUA în Războiul Rece cu Uniunea Sovietică, pe când o breșă
între cele 2 mari state comuniste ale lumii. Tot procesul a culminat cu schimbarea poziției SUA
față de ce înseamnă China în mod oficial. În 1979, președintele american a transferat
recunoașterea diplomatică de la Taipei. In SUA și China comunistă, aveau din nou relații
diplomatice oficiale. Începea o perioadă de decenii în care relația dintre cele 2 a fost una pozitivă
cu SUA, încurajând reformele din China și integrarea chinezilor în economia globală. La acel
moment, China era încă un pitic raportat la giganticul. Divide era încă foarte departe pentr.
Secolul dinainte de preluarea puterii de comuniști. Cel mai blând cu China și îl lăsase cam
șifonată, deși avea o populație imensă și o cultură milenară, China era o țară foarte săracă și
înapoiată. Mao a plusat și el promovând propriile idei exotice, marele salt înainte și. Și Revoluția
culturală 2 programe Nebunești promovate de primul lider al Chinei comuniste au dus la
milioane de morți și nu prea au ajutat China să progreseze, fiind de fapt niște mari pași înapoi.
Situația economică a Chinei era deci cea mai bună la sfârșitul anilor 70 era însă un uriaș. Este cel
mai bine cu 2 secole înainte. Lăsați China să doarmă când se va trezi va zgudui lumea și cam așa
a fost ce a urmat a fost o creștere rapidă, aproape neverosimilă a Chinei după moartea lui Mao în
1976. Puterea asta consolidat în mâinile lui Dan Xiaoping. Tipul și-a suflecat mânecile. Cel mai
des asociat cu China comunistă, al cărui cult e cel mai dezvoltat de înghe. Liderul care a
influențat cel mai mult China din ziua de azi au avut un program destul de simplu bazat mai
degrabă pe reforme economice și mai puțin pe ideologie comunistă. A acceptat că economia de
piață este un instrument necesar care poate să ajute dezvoltarea economică a Chinei. Pisica e albă
sau neagră, cât timp prinde șoareci EO pisică. Pe lângă reformele economice, omul adus și o
politică de deschidere a Chinei față de restul lumii. De perspectivă a făcut economia chineză să
decoleze, dar în 1980 China a reprezentat 2 % din economia globală, iar SUA avea 22 % în
2021, lucrurile stau foarte diferit. China a depășit deja SUA în termeni de PIB în funcție de
putere de cumpărare de prin 2014, chiar dacă în termeni nominali. China reprezintă acum 19 %
din economia globală, iar SUA doar 16 %, calculată în termeni de putere de cumpărare. SUA
rămâne în continuare cea mai mare economie a lumii în termeni nominali și în poziția asta din
1871. Doar că poziția dominantă a americanilor din ce în ce mai șubredă. Economia SUA a
reprezentat cam Cit. Din economia globală și nu avea niciun rival economic. Temerile legate de
performanța economică a URSS și Japonia, cele 2 potențiale forțe rivale economic din ultimii 70
de ani s-au dovedit neadevărate acum partea ei din plăcinta globală e tot mai mică, chiar dacă ea
s-a mărit față de trecut în termeni absoluți. Asta pentru că plăcinta. China, însă un alt tip de
adversar EO problemă de timp deja momentul în care China o va depăși pe SUA și ca PIB
nominal, experții și pe. Au o bucurie aproape copilărească la estima chestiile astea, iar consensul
e că până în 2030, domnia economică de un secol și jumătate a SUA se va sfârșii. E aici un
bemol important pe care îl vom discuta mai pe larg ceva mai încolo, dar în PIB per capita, ca
putere de cumpărare, de fapt, probabil, cel mai fidel indicator strict economic legat de
dezvoltarea țării lor. La sută din nivelul SUA, China EO țară încă în dezvoltare, în care sute de
milioane de oameni au ieșit din sărăcie în ultimele 4 decenii și chinezul de rând e departe încă de
bogăția medie a americanului. Deși om cu om China nu e super avansată. Per total, economia ei e
cea mai mare din lume. Una dintre diferențele majore E că China e cea mai populată țară din
lume. Mulți, câtă frunză și iarbă cam 1,4 miliarde în tot. În timp ce americanii sunt doar vreo 330
de milioane, nici Japonia nici în perioada. Erau atât de mari. Asta face ca atunci când lucrurile
merg. Mic cum s-a întâmplat efectul. Să producă un monstru economic Ellison arătat de altfel în
cartea sa cum sunt o groază de domenii economice în care China e pe primul loc în lume la
producția de nave la cea de oțel aluminiu mobilă, haine, telefoane mobile sau computere. China e
numărul unu e cea mai mare piață de producție și vânzare de automobile. De internet și cea mai
mare valoare a pieței de comerț electronic importă cel mai mult petrol consumă cea mai multă
energie și are cele mai multe panouri solare instalate dintre națiunile globului are cel mai mare
număr de miliardari din lume. Cele mai mari rezerve financiare, dar e și cel mai mare poluator al
lumii a dezvoltat la un moment dat cel mai rapid super computer. Creșterii economice globale,
poate. Halucinant al creșterii fulminante a Chinei e faptul că în 3 ani din secolul 21 a folosit mai
mult ciment decât a folosit SUA în toți cei 100 ai secolului XX. Vorba Aia Dumnezeu a făcut
lumea în 7 zile. Tot restul e făcut în China Liqua New tipul care a transformat Singapore le dintr-
o insulă uitată de lume. Mici ale lumii a spus-o cel mai bine magnitudinea schimbării produse de
China cu privire la balanța de putere a lumii. E atât de mare că trebuie găsit un nou echilibru. Nu
e posibil să ne prefacem că e doar un alt jucător mare. E de fapt, cel mai mare jucător din istorie.
Fix asta au făcut americanii pentru foarte multă vreme, ignorând efectele creșterii economice
chinezești. Cumva pe nesimțite modul în care au gândit relația. A fost un optimist, poate chiar
naiv pe alocuri. Liderii americani din anii 92 mii au sperat că pot integra China în economia
globală, dar în termenii lor, folosind distincția de mai sus, lucrurile erau gândite din perspectiva
sfârșitului istoriei mai degrabă decât din cea a conflictului civilizațiilor. Scopul urmărit de
americani. Care e aproape 1/5 din populație. În economia globală, folosind. Mentul globalizării
și cu o. Îi convingem pe chinezi că valorile vestice. Bune, după ce s-a convins prin reformele
începute în anii 80 că economia de piață EO soluție bună, China va îmbrățișa și ea democrația
gândire americană spera că chinezii de rând, având acces la economia de piață și beneficiile ei,
dar și la internet, vor fi mai greu controlabili și își vor dori mai mult libertatea și au trăit cu toții
fericiți. Grarea economică le-a ieșit americanilor, poate chiar prea bine forma asta de globalizare
cu produse fabricate în China mult mai ieftin a crescut standardele de viață ale tuturor.
Consumatorii americani au fost fericiți că pot cumpăra mai multe chestii de la walmart, iar
economia Chinei a crescut, fulminant. Mulți chinezi au ieșit din sărăcie, iar în limbaj de lemn,
China a devenit. Al lumii, producând bunuri ieftine pe care americanii le-au comparat cu mare
drag, administrațiile Clinton și Bush au continuat pe linia acestui wishful franking, deși partea
cealaltă a poveștii cu democratizarea nu prea se adeverea. În 2001, China a devenit membră a
Organizației Mondiale a Comerțului, cu sprijinul direct al americanilor. Update economiei
chinezești care și-a continuat CREȘTEREA puternică rămâne memorabil. Discursul lui Clinton
de la acel moment care rezumă perspectivă americană asupra beneficiilor integrării economice a
Chinei prin aderarea la Organizația Mondială a Comerțului China nu acceptă pur și simplu să
importe mai multe dintre produsele noastre. E de acord să importe una dintre cele mai prețuite
valori. Tatea economică cu cât China își liberalizează economia, cu atât mai mult va elibera
potențialul oamenilor săi. Inițiativa, imaginația, spiritul lor remarcabil de întreprindere și atunci
când indivizii au puterea nu doar de a Visa și de a și realiza visele vor cere un cuvânt de spus mai
mare. Uita te în timpul aceluiași discurs a mizat pe ideea că internetul va democratiza China,
Asemănând o potențială încercare de cenzură cu a încercat să bați cu un cui gelatina pe perete nu
e subiectul acestui clip, dar și aici s-a înșelat destul de tare. Clinton se pare că liderii chinezi au
avut destule cuie și destul de bune să prindă chiar și gelatina. Purtarea ei ca fiind narcisism
strategic, imposibilitatea de a înțelege că diferențele între China și SUA erau foarte mari, totul
privit prin prisma civilizației, vestice superioare. Alții au spus că EO formă de naivitate acum
privind retrospectiv, poate că lucrurile puteau fi făcute într-un alt mod de către liderii americani,
dar nu e însă foarte clar. Critica comportamentului american pare un fel de sindrom după război.
Mulți viteji, se arată globalizarea din anii 90 2000 a adus prosperitate în aproape întreaga lume,
iar ascensiunea Chinei era un proces cvasi inevitabil. O chestiune de timp mai degrabă, o
încercare de a opri progresul Chinei sau de AO izola de restul lumii. Mică în sistemul capitalist
global ar fi dus la performanțe economice mai modeste și prosperitate mai scăzută pentru SUA
pe plan politic, însă, la fel ca în cel ideologic, China rămânea complet diferite de vest. Partidul e
în tot și în toate în China, EO mare deosebire față de politica efervescentă, dar disfuncțională din
vest. 3 se bat pentru putere, uneori cu accente haotice. Ar fi putut lua altă turnură în iunie 1989,
odată cu protestele din piața Tienanmen. În momentul acela în care Partidul l-a reprimat dur
revolta studenților chinezi, a devenit clar că revoluție așteptată nu va veni prea curând. Întrebarea
care rămâne este cum au estimat atât de greșit evoluția relației SUA China? Synthon a fost orbul
găinii care are pui de aur era aroganța vestică în care crezi că modelul tău e superior și chinezii îl
vor prelua inevitabil. Era pur și simplu superficialitate din partea americanilor, ce contează și mai
mult e faptul că până să se ajungă la săbii ascuțite va trebui să trecem la etapa lupte în idei asta
pentru că americanii nu sunt chinezi. Distanța mare între cele 2 țări există o distanță și mai mare
între cele 2 culturi. China este una dintre cele mai vechi civilizații, având vreo 5000 de ani la
activ și Republica Populară Chineză se bazează pe acești 5000 de ani pentru a arăta
superioritatea Chinei. De altfel, China e denumită și Regatul de mijloc pentru a arăta faptul că ea
e Centrul tradițional de putere. Azi sau de ieri, acum vreo 3. În scriitor chinez arătat destul de
clar cum stă treaba pentru chinezi. Cerul este desupra, pământul este dedesubt, iar ce este între
ele se cheamă China. Cei de la periferie sunt străini, străinii aparțin Exteriorului, în timp ce
China aparține interiorului, China nu putea să se integreze economic și politic. SUA, așa cum
sperau liderii americani. Liderilor chinezi era că ultimii 150 de ani în care China avusese mari
probleme interne și fusese dominată și ocupată erau o excepție. Erau chiar o umilință pe care
poporul chinez nu trebuia să o trăiască, implicit când China și-a revenit din acest somn istoric,
era de așteptat ca ideile excepțional ității civilizației. Mai concludentă despre cum vedeau vesticii
și cci. Lucrurile legate de vizita ambasadorului britanic măcar ni 1793 la Beijing, omul a venit cu
misiunea de a deschide o ambasadă în China pentru chinezi. Propunerile sale erau exotice în
centrul lumii. China nu avea ambasade pe teritoriul său și niciun minister de externe la propriu.
Ce sens avea să te cobori la nivelul unor barbari? Împărat.