Aici vine un titlu smecher

Cu toții am auzit măcar o dată de vremea comunismului, de acea vreme dură care și-a lăsat
cicatrici adânci care încă pot fi regăsite și astăzi în pânza prăfuită țesută de timp. Cu siguranță nu
este om care să se fi născut pe plaiurile românești și să nu cunoască acei ani de minciună,
durere, acei ani în care credeai că totul este bine, acel timp în care erai captiv, dar fără gratii, acel
timp în care lumea era captivă pe propiile meleaguri fără să își dee seama. Noi, tinerii din zilele
noastre nu am apucat să ne aventurăm printre paginile întunecate ale istoriei României. Dar,
bunicii și străbunicii noștrii au luat parte la acea călătorie conturată de abisul negru numit
„comunism”. Dacă ar fi să căutăm o poartă către trecut ca să ne plimbăm și noi prin acele file
negre, putem să găsim cheia informației la acele persoane cu chipul conturat de bătrânul timp,
adică bunicii și străbunicii noștrii. În viziunea lor ne putem da seama că în comunism viața se
trăia dupa reguli impuse de stat, începând de la cum arăți și te comporți în public, ce spui și ce nu
poți să spui și terminând cu unde lucrezi și cum/câți copii faci. Sunt mulți români care nu au
nicio revoltă în fața unor astfel de reguli. Ei s-au născut și au crescut în comunism și, la modul
cel mai practic, mintea le-a fost permanent formată astfel încât să accepte reguli de viață impuse
de o autoritate superioară. Chiar și cei care au avut mici rebeliuni în tinerețe împotriva a ceva ce
era evident injust, erau repede educați de apropiați "pe calea cea dreaptă". Vezi exemplul dat de
cineva aici despre un copil care a zis prima dată ceva de rău de Ceaușescu în familie și imediat l-
au corectat parinții chiar daca nu i-a auzit nimeni altcineva pe moment.Tot acest mediu în care ți
se dicta ce să faci avea doua mecanisme de control si corecție. Primul era propaganda
omniprezentă despre ce bine e in comunism, ce tare e Romania și ce perfect e partidul comunist
si iubitul conducător. Toate mediile de transmitere a informațiilor erau ale statului și repetau
permanent aceste informații false. Este greu să-ți imaginezi cât de debilitanța poate fi o asemenea
propagandă. Poti sa vezi o reprezentare artistică a vremii comuniste printr-un film gen Hunger
Games sau 1984 dar chiar și aceste filme nu pot să îți exprime cum era în realitate să auzi
sintagma "conducător iubit", etc., ani de zile, zilnic. Practic, orice probleme aveai erau ale tale
strict, pentru că în jur auzeai numai de bine și ce minunată e România în care trăiești. Al doilea
era Securitatea, care avea enorm de mulți informatori și agenți. Mulți dintre cetățenii altfel
catalogabili drept normali, datorită faptului că aveau mintea mulată de comuniști din copilărie, se
acomodaseră cu condițiile de viață și aderau la "minunata" Românie în care trăiesc. Din acest
motiv, mulți erau colaboratori voluntari la Securitate. Cam cum i se explica lui Neo în Matrix
faptul că oamenii din Matrix vor acționa împotriva celor ce vor să-i elibereze și vor proteja
instinctiv captivitatea în care trăiesc. Astfel, trebuia să ai enorm de multă grijă ce vorbești în
cercuri private între prieteni. Era suficient să te pârasca cineva la Securitate și apoi era ca și cum
erai bântuit de un vampir. Îți ascultau telefoanele, îți verificau scrisorile, puteau să te dea afară de
la muncă și, fără probleme, puteau să te bage în închisoare. Acolo, în inchisorile comuniste era ca
o altă țară, fără legi, unde oricine putea fi torturat și omorât la discreția Securității sau a șefuților
din inchisoare. Cu alte cuvinte, ori acceptai realitatea halucinantă din viața de zi cu zi, ori erai
facut dispărut în lumea fără reguli a închisorilor comuniste, de unde garantat te întorceai cu
sechele sau nu te mai întorceai deloc.A fost ingrozitor comunismul pentru români, cel mai mare
rău fiind faptul ca a dăinuit atât de mult încât generații întregi de oameni au fost crescuți și
permanent modificați de lumea halucinantă de atunci. Aceste generații sunt acum în a 2-a
jumătate a vieții dar încă vor avea un cuvânt greu de spus în România în următorii 20-30 de ani.
Aproape tot este putred în aceste generații. Masele sunt credule, prost educate și extrem de
docile, cu zero spirit civic. Pentru ei, țara asta, orașul în care trăiesc, ce se intamplă în jurul casei,
nu sunt probleme care să le declanșeze un efort real de implicare. Elitele din comunism erau
extrem de corupte, gravitând în jurul centrului de putere de la București și din provincie. Pentru
aceste elite, manipularea și corupția sunt mijloace primare de a obține un folos. Un exemplu
monstruous este Dan Voiculescu dar ca el sunt mulți alții, la nivele mai marunte, inclusiv doctorii
de top, profesorii de top, avocatii, etc. În concluzie, problema principală nu e că a fost Ceauşescu
atât de rău, el nu a făcut decât să adauge un pic de personal touch la un sistem defect din naştere.
Altfel spus, a fost atât de rău cât i-a permis sistemul care l-a născut. Iliescu, Ştefan Andrei, poate
ar fi fost mai puţin paranoici şi megalomani, dar tot comunism s-ar fi numit şi viaţa ar fi fost la
fel de mizerabilă.