INFLUENTA ECRANULUI ASUPRA COPIILOR

Ce impact pot avea imaginile de pe ecran asupra psihismului infantil? Cum influenteaza
ele gandirea, simtirea, imaginatia, relationarea copilului cu lumea? Ce se intampla in
mintea sa? Ce intelege el din ceea ce vede? Enigme...

Televizorul fascineaza toti micutii! Ei nu se pot sustrage puterii magice a imaginilor.

In lumea fermecata a micului ecran, ei patrund inca de mici.

S.O.S ! Imaginile televizate se revarsa ca din Cornul Abundentei!

Ele sunt purtatoare deinformatii si au in primul rand un rasunet emotional asupra

copilului... unele pot zamisli trairinegative intense (spaima, groaza, neliniste etc), carora
micutul le cade prada. El nu le poate incatine sub control; este lipsit de aparare in confruntarea
cu ele.

In primii ani de viata (0-6 ani) se pun bazele viitoarei sale personalitati.

S-a constatat ca ecranul magic il atrage pe copil inca de la 2 luni (intoarce capul spre
ecran). Apoi descopera fascinatia sunetelor si a melodiilor. La 4-5 luni, recunoaste obiecte si
se agita asteptand genericele cunoscute. Spre 6 luni, e fascinat de imaginile in miscare. La 8
luni, el priveste imaginile reprezentand alti copii, femei sau animale. Si iata ca... de-a busilea
sau in picioare,
este pregatit sa descopere cutia fermecata! El poate deschide singur televizorul cand nu are in
ca 2ani! Uaaaau! Ce puteri isi descopera! Iata-l pa micul magician care, cu o singura apasare
pe buton, insufleteste televizorul, sau il stinge si...chiar face slalom de la un canal la altul.
Tentatia de a ramane tintuit in fata televizorului e mare!

Spre 18 luni

Se bucura cand recunoaste imagini si personaje cunoscute. Uite... si-a recunoscuteroul

preferat: Mowgli. Cat se bucura sa-l vada sarind, alergand, dansand, zbenguindu-se...incearca
sa-l imite (6 la 18 luni) si vrea sa se identifice cu el (18 luni - 3 ani).Acum e atras si prefera
programele scurte, repetitive si ritmate. Iata, urmeaza... publicitatea! Ce incantare! Copilul e
numai ochi si urechi! Imagini, personaje, cuvinte ii starnesc interesul! Ele se succed si se
repeta frecvent pe micul ecran. Si azi, si maine si poimaine... Copilul le memoreaza cu
usurinta si ii place repetitia. Asa invata si cauta repere pentru a descoperi lumea. Desenele
animate gen Walt Disney, nu sunt inca potrivite pentru aceasta varsta. Cuprind prea multe
informatii vizuale si sunt lungi. Imaginile se succed mult prea repede. Copilul nu are un simt
al orientarii in timp si spatiu, iar aceste imagini nu se deruleaza intr-o unitate de timp sispatiu.
E derutat; sensul a ceea ce vede ii scapa...nu-l transformati intr-un devorator pasiv. Aveti
rabdare. Exista o varsta pentru toate! Pentru el sunt potrivite acum secventele scurte, cu
grafica simpla si ritm lent, iar actiunea sa se desfasoare intr-o unitate de timp si spatiu.
Acestea il ajutaacum sa-si gaseasca repere in descoperirea lumii. Ar fi ideal daca povestile in
imagini i-ar vorbidespre viata sa de toate zilele... in care el se redescopera (de exemplu:
trezirea de dimineata cuintregul ei ritual, jocul, plimbarea, mersul la cumparaturi, pregatirea
mesei etc).

Ce puteti sa faceti: 

Alegeti programe de desene animate scurte sau secvente de emisiuni pentru copii-3-10
minute pentru copiii intre 0-18 luni (va mai aduceti aminte de "Mihaela"?) deoarece capacitat
ea deconcentrare a atentiei este limitata (10 minute pentru un copil de 6 luni; 20 de minute
pentrucopiii mai mari de 2-3 ani). Ar fi bine sa le urmariti impreuna. Vorbiti cu el despre ceea
ce seintampla acolo.2.

 Nu-l lasati la mai putin de 3 metri de ecran si nu va mirati ca e ca un "ghem" in miscare. E
normal! Un copil reactii motorii "vii" la imagini: sare, topaie de bucurie, bate din palme,
setavaleste de ras... El receptioneaza imaginea la nivelul corpului sau.3.

Evitati sa hraniti copilul, lasandu-va absorbiti de mesajul imaginilor! Copilul are nevoie
deintreaga dumneavoastra atentie.

6-18 luni - Copilul imita ceea ce vede!

  Nu si-a insusit inca limbajul; vede si aude ceva ce nu intelege! Dar imita, chiar daca
semnificatiainformatiilor vizuale si auditive ii scapa. 

Singur-singurel in fata televizorului? Nu! Nu mai mult de 15 minute pe zi pentru cei mai
micide 1 an si 30 de minute pe zi pentru cei intre 1-3 ani! Chiar daca se joaca, nu-l lasati
in preajma televizorului deschis pentru ca influenta lui e negativa. El se poate fi captivat
de vreoimagine, ori nu trebuie sa aiba acces liber pentru a privi orice imagine

Ajutati-l sa-si stapanesca teama! Dati-i explicatii in momentul in care imaginile vazute il
impresioneaza. Impactul emotional al imaginilor este o problema foarte delicata!

Multi parinti gresesc, gandind ca oricum copilul lor nu intelege ceea ce vede si il
"abandoneaza"in fata televizorului! Copilul este in pericol! Pentru ca asupra lui se revarsa un
flux de imaginicere il impregneaza cu emotii al caror control nu il are! El risca sa ramana
prins in capcana uneiemotii care emana dintr-o scena impresionanta, fara a putea face corelatii
cu restul scenariului.Un monstru, o crima, o lupta, ar putea sa-l faca sa simta teama, oroare,
groaza, furie. CandScufita-Rosie este inghitita de lup sau cand Hansel si Grettel ratacesc
singuri in toiul noptii in padure, spaimele si nelinistile il coplesesc.

Ce puteti sa faceti: 

 In aceste momente are nevoie de prezenta dumneavoastra securizanta. Ca sa-si inteleaga
emotiilesi sa le poata stapani, este nevoie ca dumneavoastra sa-i vorbiti despre emotiile sale si
sa ledenumiti:"Da, ceea ce vad ma face sa simt frica"; "Felul in care se privesc cei doi, ma
induioseaza"; "Oh!Scena asta in padure ma nelinisteste."Copilul va aude cum vorbiti despre
ceea ce simtiti, aude denumirele emotiilor si treptat, vaincepe sa constientizeze ceea ce simte.
Astfel incepe sa inteleaga ca exista o legatura intre emotiesi ceea ce el a vazut...si incepe putin
cate putin sa controleze acele emotii.

Intre 18 luni-3 ani.

Copilul are nevoie de comentarii referitoare la ceea ce vede! 

El nu are suficient echipamentintelectual-afectiv pentru a prelucra imaginile.

"Bogdan (2 ani) priveste un desen animat. El vede ca eroul lui preferat trece prin mari
primejdii. Acum e ranit si il doare. E singur, parasit si plange." 

 La 2 ani, un copil este sensibil la istoriile despre eroi pierduti, abandonati. El resimte emotii,
dar nu are un suport verbal pentru a reda ceeea ce simte.

Cum poate fi ajutat? 

Vorbind cu el despre ceea ce simte si explicandu-i rolul personajelor si ce se intampla.

"Uite,vezi? A fost parasit si plange. Are un moment in care se simte singur. Acum e
deznadajduit. Dar va cauta o solutie. Pentru ca este plin de curaj si nu se va lasa pana nu va 
reusi sa gaseasca drumul. Aaaa! Ia te uita, cine a venit?!!! Prietenul lui, spiridusul, a
venit sa-l ajute. Nu l-a uitat! Mai ales acum, cand ii era greu! Iar tu te-
ai intristat cand el suferea si te-aibucurat cand a sosit spiridusul salvator." 

Copilul este atent la ceea ce ii spuneti. Va imita gesturile, cuvintele si le va repeta.

Explicatiile pe care i le dati dumneavoastra si repetitiile pe care le face, il ajuta sa retina si
sa inteleaga mai bine.

Ce puteti sa faceti: 

Incurajati-l sa va povesteasca despre ceea ce a vazut, ca astfel sa se detaseze de o

"realitate"fabricata. Copilul nu-si imagineaza ca exista in spate o regie, un scenariu in imagini
cegenereaza emotii. "Imaginile sunt create de oameni si ne fac sa credem ca sunt adevarate
saufalse." Explicati-i ca trucajele sunt facute pentru a frapa, a atrage atentia. Invatandu-i sa-
si puna intrebari, sa nu mai preia necritic ceea ce vad, ei vor invata sa delimiteze realul deficti
une.

 Nu-l lasati sa priveasca orice! Supravegheati si dozati ceea ce vede! Trebuie sa

aveti controlulintalnirilor copilului dumneavoastra cu televizorul. Pana la 3-4 ani, manifestati-
va preferinta pentru secventele scurte de vizionare TV.3.

Fiti in alerta! Cand este in prezenta televizorului, trageti cu coada ochiului la ceea ce vede
sauciuliti urechea la ceea ce aude! Daca a vazut imagini impresionante, trebuie sa-i vorbiti!
Discutati cu micutul despre ceea ce a vazut, unde a vazut, ce a vazut. In urma realizarii
unuistudiu asupra unor copii (6 luni-2 ani si jumatate), s-a ajuns la concluzia ca prezenta
parintilor este stimulatoare pentru copii! Copilul se afla la inceputul dezvoltarii psihice, iar
informatiile pe care le asimileaza prin mijlocirea simturilor, capata un sens si se structureaza d
aca suntmijlocite de catre parinti sau persoana care il ingrijeste.4.

Afirmati-va ca prezenta in viata micutului! Unii copii pot face un transfer afectiv
asupraecranului. Nu lasati ca un copil sa investeasca afectiv intr-un obiect, ca o compensare a
absenteidumneavoastra! Televizorul este o falsa prezenta! Copilul este singur si "inghite"
imagini dupaimagini si sunete dupa sunete. Cum va mai gasi singur drumul spre a visa, a
gandi, a creea, dacaii retezati aripile, dandu-i imagini fabricate de-a gata, fara sa fie nevoit sa
le caute singur? Risculeste acela ca se indeparteaza de realitate ( avand dificultati de adaptare
la ea), dezvoltand diversegrade de dependenta de lumea iluzorie a ecranului. Ar fi pacat sa
prefere iluzia vietii adevarate!E cu atat mai dificil, cu cat inainte de 6 sau 7 ani pentru micutul
dumneavoastra, granita intrerealitate si fictiune este relativa.

3-6 ani - Ii place sa imite personaje si se identifica cu eroii TV

 De la aceasta varsta, copilul incepe sa delimiteze intre real si fantastic. Este timpul jocului si
alvisarii. Copilului ii face placere sa colinde pe taramul minunilor si fanteziei.E adevarat ca
inca nu are intelegerea unui adult. Imaginile pe care le vede, le leaga de trairile,interesele,
dorintele, experientele sale. Daca un erou ii este pe plac, se identifica cu el.Este varsta
jocului;"de-a mama si de-a tata", "la magazin", "la gradinita" - jocuri care il ajuta sase
identifice cu personaje reale. Incurajati-l in acest sens!Jocul ii permite sa se apropie de o
reprezentare reala a unor situatii cotidiene. Si astfel lumea capata sens si se adapteaza mai
bine! Stimulati copiii sa se intereseza de viata reala; planuitivacante ca el sa traiasca propriile
aventuri; propuneti modalitati diverse de petrecere a timpuluiliber!

In doze potrivite, lumea ecranului dezvolta imaginatia copilului. Copilul se

"teleporteaza"in imaginar; regandeste un scenariu care i-a placut, reinventeaza un alt
final. Dar pentru aca televizorul sa aiba aceste efecte benefice, copilul ar trebui mai intai
sa descopere lumeain care traieste. Important este sa ii orientati atentia spre alte
domenii de interes. Ajutati-l sa-si descopere potentialul creator! Cu cat descopera alte
interese, pasiuni, satisfactii, cu atat are unimbold spre dezvoltare. Asimiland experiente,
acestea ii vor modele gandirea, simtirea, ilvor ancora mai bine in realitate. Prea mult
televizor ii poate rapi din timpul lui deexplorare a lumii reale... Are nevoie de acest timp
atat de pretios pentru e se dezvolta caom...