LUCRAREA NR.

Editarea şi execuţia Instrumentelor Virtuale în LabVIEW

1. Editarea Instrumentelor Virtuale

LabVIEW-ul are două moduri de operare: modul "Edit" şi

modul "Run" (editare şi execuţie). Crearea şi editarea unui Instrument
Virtual (denumit pe scurt VI - Virtual Instrument) se face în modul
"Edit" şi execuţia în modul "Run".
Se porneşte de la o fereastră - panou (Panel) fără nume
(untitled - care va fi ulterior salvată cu extensia .vi) şi se selectează un
obiect din submeniurile meniului Controls. Obiectul va apare în panou
cu un dreptunghi negru sau gri reprezentând o etichetă. Dacă se
doreşte păstrarea etichetei, se introduce textul corespunzător de la
tastatură şi apoi se apasă cu mouse-ul în afara etichetei. Pentru
multiplicarea obiectelor, se selectează obiectul şi se alege opţiunea
"Copy" din meniul Edit. Se apasă în locul în care se doreşte
poziţionată copia obiectului şi se alege opţiunea "Paste" din acelaşi
meniu. Pot fi multiplicate mai multe obiecte în acelaşi timp.
Majoritatea obiectelor din LabVIEW pot fi multiplicate dar nu pot fi
multiplicate terminalele controalelor şi indicatorilor aflate în diagrama
bloc (din fereastra Diagram). Se pot copia obiecte dintr-un VI în altul,
figuri sau texte din alte aplicaţii în LabVIEW, folosind comenzile
"Copy", "Cut" şi "Paste" din meniul Edit. Aceste operaţii plasează
copia în Clipboard. Când un obiect se află în Clipboard acesta poate fi
copiat în altă parte a VI-ului, în alt VI sau în altă aplicaţie. Figurile
copiate în LabVIEW din alte aplicaţii au propriul lor meniu aparent ca
şi obiectele din LabVIEW.
Pentru ştergerea unui obiect se alege comanda "Clear" din
meniul Edit sau se apasă tasta <Delete> după ce acesta a fost selectat.
Terminalele din fereastra diagramă (numită şi diagrama bloc)
corespunzând controalelor şi indicatoarelor din fereastra panou dispar
doar după ştergerea obiectelor corespunzătoare din fereastra panou.
Deşi majoritatea obiectelor pot fi şterse, nu se pot şterge

25
componentele controalelor şi indicatoarelor ca, de exemplu, etichetele
şi afişajele digitale.
Etichetele sunt blocuri de text ce adnotează componentele
ferestrei panou şi ale diagramei bloc. Există două tipuri de etichete:
legate şi libere. Cele legate aparţin unui obiect particular, se mişcă
odată cu acesta şi adnotează doar acel obiect. Aceste obiecte pot fi
ascunse dar nu pot fi şterse sau copiate independent de proprietarii lor.
Etichetele libere nu sunt ataşate nici unui obiect şi pot fi create, mutate
sau şterse în mod independent. Ele sunt utilizate pentru a adnota
panourile frontale şi diagramele bloc. Pentru a crea o etichetă liberă se
selectează cu instrumentul de poziţionare obiectul căruia îi ataşăm
eticheta şi apoi, din meniul aparent al obiectului (clic cu butonul din
dreapta al mouse-ului) se selectează Show/Label. Se introduce textul
dorit în câmpul care apare (se va observa că eticheta apare atât în
fereastra panou cât şi în fereastra diagramă, indiferent în care dintre
ele am etichetat obiectul). Atributele textului folosit pentru a scrie
etichetele pot fi modificate folosind opţiunile aflate în bara de
comenzi. Dacă se selectează obiecte sau texte şi se selectează anumite
opţiuni din acest meniu, modificările se aplică tuturor obiectelor
selectate. Din acest meniu pot fi modificate fontul, dimensiunea, stilul,
alinierea şi culoarea caracterelor. Dimensiunea majorităţii obiectelor
poate fi modificată folosind instrumentul de poziţionare/
redimensionare. Unele obiecte îşi modifică dimensiunea doar pe
orizontală, sau doar pe verticală. Cursorul de redimensionare apare la
fel dar linia întreruptă se mişcă pe o singură direcţie.
Dacă se doreşte introducerea unei descrieri pentru un obiect
din LabVIEW, cum ar fi un control sau indicator se alege comanda
"Description" din submeniul Data Operations al meniului aparent. Se
introduce descrierea şi se apasă butonul "Ok" pentru a o salva.
Obiectele din LabVIEW apar pe ecran în alb şi negru, în gri
sau nuanţe de gri, sau în culori în funcţie de capacitatea monitorului.
Se poate modifica culoarea multor obiecte dar nu a tuturor. De
exemplu terminalele din diagrama bloc corespunzătoare obiectelor din
panoul frontal şi firele cu care sunt conectate folosesc culori diferite în
funcţie de tipul şi reprezentarea datelor pe care le transportă, aşa că
acestea nu pot fi modificate. Pentru a modifica culoarea unui obiect
sau a fondului ecranului (background), atât pentru obiectele din
fereastra panou cât şi pentru obiectele din fereastra diagramă se
utilizează meniul Tools şi instrumentul de colorare. Dacă se selectează

26
butonul T din paleta de culori, LabVIEW-ul face obiectul respectiv
transparent. Folosind această caracteristică, obiectele pot fi puse unul
peste altul.
Modul de editare, cu toate etapele corespunzătoare, inclusiv
conectarea elementelor, va fi ilustrat printr-un exemplu.

2. Execuţia Instrumentelor Virtuale

După ce un VI a fost creat, acesta poate fi lansat în execuţie

cu ajutorul instrumentelor de rulare, de rulare continuă sau de rulare
pas cu pas din bara de comenzi. Aceste comenzi compilează
programul şi comută în modul "Run". Singurul instrument activ în
acest mod este instrumentul de operare din meniul Tools care se
utilizează pentru introducerea de texte în controalele de tip şir, de
numere în controalele numerice şi acţionarea mecanică a controalelor
booleene. Nu se pot scrie etichete, redimensiona sau muta obiecte. Un
VI se execută selectând comanda "Run" din meniul Operate sau
apăsând pe butoanele de rulare din bara de comenzi cu mouse-ul. Se
pot rula mai multe VI-uri în acelaşi timp. După ce se lansează în
execuţie primul VI se comută la panoul frontal al următorului VI şi se
lansează şi acesta în execuţie.
În mod normal, un VI trebuie lăsat în execuţie până la sfârşitul
execuţiei comenzilor. Totuşi, un program poate fi întrerupt apăsând cu
mouse-ul butonul "Stop" sau selectând comanda "Stop" din meniul
Operate. Pentru executarea unui VI în mod repetat se apasă cu mouse-
ul pe butonul de rulare continuă până se apasă din nou acelaşi buton.
Se pot selecta şi opţiuni de execuţie pas cu pas sau de vizualizare a
fiecărui pas executat cu ajutorul instrumentelor din bara de comenzi
(prezentate în Lucrarea nr. 1)
Panoul frontal poate fi scos la imprimantă folosind comanda
"Print..." din meniul File. În orice caz această opţiune nu este utilă
când se doreşte controlul tipăririi prin program, sau când se doreşte
tipărirea unui subset din datele de pe panoul frontal. Setarea modului
"Print" prin butonul respectiv al unui VI face ca VI-ul să tipărească
automat conţinutul panoului frontal de fiecare dată când acesta îşi
termină execuţia.
Dacă există erori de programare (de compilare) acestea sunt
explicate utilizatorului prin intermediul unei ferestre de erori. Erorile
sunt clasificate şi pot fi localizate în schema din fereastra diagramă.

27
 Dacă un program trece de compilare dar nu produce
rezultatele aşteptate sunt prezentate în continuare câteva soluţii pentru
a rezolva această problemă.
- se verifică căile de legătură pentru a se asigura că sunt conectate
la terminalele corespunzătoare. Apăsând de trei ori cu instrumentul de
poziţionare va fi marcată întreaga cale. Uneori un fir ce pare legat la
un terminal poate fi conectat la altul, de aceea trebuie privit cu atenţie
pentru a vedea dacă capătul este conectat la nod (prin nod înţelegând
de fapt un element de execuţie al programelor - adică un operator, o
funcţie sau o structură din diagrama bloc);
- folosirea help-ului pentru a se asigura că funcţiile sunt conectate
corect;
- dacă funcţiile sau subVI-ul au intrări care nu sunt legate trebuie
verificat dacă valorile implicite sunt cele dorite;
- utilizarea pentru depanare a punctelor de întrerupere
(breakpoints), execuţia cu vizualizare (iluminată) sau rularea pas cu
pas;
- observarea comportării VI-ului sau subVI-ului la diferite valori
de intrare. Pentru controale de tip virgulă mobilă se pot introduce
valorile NaN (Not a Number) şi Inf în plus faţă de valorile normale;
- dacă VI-ul se execută prea încet, asiguraţi-vă că execuţia cu
vizualizare (iluminată) este dezactivată în subVI-uri. De asemenea
trebuie închise ferestrele subVI-urilor care nu sunt utilizate;
- verificaţi domeniul de reprezentare al controalelor şi
indicatoarelor pentru a vedea dacă nu apar depăşiri care determină
conversia din numere în virgulă mobilă, în întregi;
- verificaţi dacă regiştrii de deplasare sunt iniţializaţi la valorile
corecte;
- verificaţi ordinea elementelor în grupuri, precum şi punctele sursă
şi destinaţie;
- verificaţi ordinea de executare a nodurilor. Nodurile ce nu sunt
conectate prin fire se pot executa în orice ordine. Aranjarea lor
spaţială nu controlează ordinea de execuţie.

3. Exemplu de editare şi execuţie

Descrierea exemplului
Exemplul constă în implementarea unui generator de numere
aleatoare între două valori limită 0 şi H, unde valoarea limită H poate

28
fi modificată de către utilizator. Pentru realizarea aplicaţiei se
utilizează generatorul de numere aleatoare (între 0 şi 1) al LabVIEW-
ului (situat în submeniul Numeric al meniului Functions).
Prin urmare, scopul programului este calculul şi afişarea
ieşirii: y = H*x, unde x este numărul aleator furnizat de generator.

Realizarea aplicaţiei
Pentru realizarea aplicaţiei se parcurg etapele generale de
editare (realizarea ferestrei-panou (Panel) - interfaţa utilizator şi
realizarea programului propriu-zis - fereastra diagramă) şi respectiv
executarea programului.
Se începe editarea în fereastra panou. Cu instrumentul de
editare text din meniul Tools se poate atribui un titlu aplicaţiei, de
exemplu "Generarea unui număr aleator între 0 şi H" (Fig. 1). De
asemenea, din meniul File, VI-ului i se poate da un nume (de exemplu
Aleator.vi) şi se poate salva, fiind creată automat şi diagrama asociată
Aleator.vi Diagram. Salvarea trebuie repetată după finalizarea
aplicaţiei.

Fig. 1.

29
 În continuare se introduc variabilele de intrare şi ieşire în
fereastra panou - controalele şi indicatoare. Pentru aceasta se
utilizează meniurile Controls şi Tools. Pe panou pot fi poziţionate
pentru această aplicaţie următoarele obiecte:
- un control (o intrare) de tip Vertical Pointer Slide - din
fereastra Numeric a meniului Controls pentru numărul real H;
- un indicator grafic (o ieşire) de tip Waveform Chart din
fereastra Graph a meniului Controls pentru vizualizarea numărului
aleator.
Pentru poziţionare se foloseşte indicatorul de poziţionare din
meniul Tools. Aceste obiecte se pot denumi cu ajutorul etichetelor
asociate (Fig. 2).
Obiectele de intrare şi ieşire, odată create în fereastra panou,
vor apare şi în fereastra diagramă într-o formă simbolică pentru a fi
conectate între ele într-o fază ulterioară. Reamintim că un obiect de
intrare numeric (Control) are marginea exterioară mai groasă în timp
ce un obiect de ieşire numeric (Indicator) are marginea exterioară
subţire (Fig. 3).

Fig. 2.
30
 Fig. 3.

Pentru a manipula un terminal acesta trebuie mai întâi selectat

folosind instrumentul de poziţionare. Când un obiect este selectat
acesta este înconjurat cu o linie întreruptă mobilă numită marcaj.
Pentru a selecta mai mult de un obiect, se ţine apăsată tasta <Shift> şi
se apasă cu mouse-ul pe fiecare obiect ce trebuie selectat. O altă
modalitate de a selecta unul sau mai multe obiecte este de a folosi un
dreptunghi de selecţie. Nu pot fi selectate în acelaşi timp un obiect din
panoul frontal şi unul din diagrama bloc.
Urmează introducerea operatorilor şi funcţiilor în fereastra
diagramă. Pentru aceasta se utilizează meniul Functions asociat
ferestrei Diagram. Pentru realizarea aplicaţiei trebuie utilizată o
funcţie de multiplicare şi generatorul de numere aleatoare între 0 şi 1,
ambele din meniul Numeric al meniului Functions. Simbolurile
grafice corespunzătoare sunt prezentate în Fig. 4. Se pot realiza
etichetări şi comentarii pentru înţelegerea ulterioară a programului.
În această fază, elementele care aparţin programului, şi anume
variabilele de intrare şi de ieşire, operatorii şi funcţiile nu sunt legate
între ele, ceea ce înseamnă că executarea programului nu este posibilă.
Pentru a finaliza editarea trebuie realizată cablarea (conectarea)
elementelor.

31
 Fig. 4.
Se selectează din paleta cu instrumente (Tools) instrumentul
de cablare Connect Wire şi se conectează terminalele obiectelor din
panoul frontal ca în Fig. 5.

Fig. 5.

32
 În acest moment programul este gata şi se poate trece la
execuţia acestuia.
Se trece din nou în fereastra panou şi se selectează cu mouse-
ul din meniul Tools instrumentul de operare cu ajutorul căruia se dă
valoarea dorită limitei H fie din controlul numeric fie acţionând
pointerul controlului (această operaţie poate fi efectuată şi în timpul
rulării). Se trece apoi la rulare apăsând cu mouse-ul butonul de rulare
din bara de comenzi.
Pentru rulare continuă se apasă butonul corespunzător din
bara de comenzi. Dacă se doreşte oprirea execuţiei se acţionează
butonul Stop. Rezultatul dorit este vizualizat cu ajutorul indicatorului
grafic (Fig. 6).
Pentru vizualizarea paşilor parcurşi în execuţia programului se
poate realiza o execuţie pas cu pas sau vizualizarea fiecărui pas
executat din fereastra Diagram. Pentru realizarea acestor proceduri
trebuie apăsate butoanele corespunzătoare din bara de comenzi
(butoanele au fost descrise în lucrarea nr. 1). Trebuie remarcat faptul
că aceste execuţii au o viteză foarte mică şi se utilizează de regulă
pentru depanarea programului. O fază din execuţia programului cu
vizualizarea fiecărui pas este prezentată în Fig. 7.

Fig. 6.

33
 Fig. 7.

4. Temă de laborator

4.1. Să se realizeze programe (VI-uri) care să calculeze

expresiile: a + b, a - b, a*b şi a/b, unde a şi b sunt numere naturale.

4.2. Să se realizeze programul pentru calculul expresiei

matematice:
s = [a*(b+c)-d]/e,
unde a, b, c, d, e sunt numere reale.

4.3. Să se realizeze programul pentru calculul expresiei

matematice:
s = a*sin(b)-c*cos(d),
cu a, b, c, d numere reale.

4.4. Să se realizeze o aplicaţie care să genereze şi să afişeze

un număr aleator cuprins între limitele -L şi +L, L ∈ ℜ , L > 0.

34