Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE ÎN LABVIEW
cuprinse în pachetul LabVIEW şi care pot fi accesate din meniul Help. Dintre
acestea, pentru început, cele mai importante sunt: LabVIEW Tutorial şi LabVIEW
User Manual.
Panoul frontal
În fig.1.2.a se poate vedea fereastra care afişează Panoul frontal al unui VI
care, aşa cum se va arăta ulterior, constă din dispozitivul de pornire/oprire al unui
generator de numere aleatoare şi un display pe care se vizualizează sub o formă scalată
numerele generate.
După cum se poate observa pe fig.1.2.a structura ferestrei panoului frontal
cuprinde următoarele componente:
- Bara de nume, aflată la partea superioară, este destinată să afişeze numele
atribuit VI-ului, de obicei la salvarea acestuia. Iniţial programul stabileşte denumirea
Untitled 1;
- Bara cu meniurile principale, situată sub bara de nume, conţine meniurile
principale ale panoului frontal, cu denumiri în mare parte similare ca şi la alte medii
de programare;
INSTRUMENTAŢIE VIRTUALĂ 96
Diagrama bloc
Fereastra care afişează diagrama bloc corespunzătoare VI-ului, al cărui
panou frontal a fost redat anterior, este reprezentată în fig.1.2.b.
97 II.1. Introducere în LabVIEW
Meniurile
Pe bara de meniuri sunt listate şapte tipuri, aceleaşi pentru ambele ferestre,
având atât opţiuni comune tuturor aplicaţiilor din alte medii de programare, cât şi
opţiuni specifice LabVIEW. Denumirile şi conţinutul meniurilor sunt descrise mai
jos.
File - este meniul care serveşte pentru deschiderea, închiderea, salvarea unei
noi aplicaţii sau a uneia existente, setarea imprimantei şi lansarea comenzii de tipărire,
descrierea proprietaţilor VI, listarea fişierelor recent deschise, lansarea comenzii de
ieşire.
Edit - este meniul destinat efectuării operaţiilor curente de editare, precum:
anulează/reface ultima comandă, şterge/copiază obiectul selectat în clipboard, plasează
conţinutul clipboard-ului în fereastră, şterge definitiv obiectul selectat, lansează
comanda, găseşte (un anumit VI) şi afişează rezultatele, particularizează controalele,
scalează dimensiunile obiectului cu cele ale panoului, importă figuri dintr-un anumit
fişier, şterge conexiunile întrerupte, crează subVI-uri, permite modificarea timpului de
execuţie.
Operate - este meniul prin care se exercită acţiuni asupra derulării
programului cum sunt execuţia/oprirea rulării VI-ului curent, întreruperea rulării când
este apelat VI-ul, tipărirea panoului în completare, trecerea datelor într-un fişier în
99 II.1. Introducere în LabVIEW
Butoanele
Pe bara de butoane din fereastra panoului frontal se pot vedea 8 butoane şi
casete ale căror denumiri se vizualizează poziţionând mouse-ul deasupra lor.
Semnificaţiile acestora, în ordinea de la stânga la dreapta, sunt prezentate în cele ce
urmează:
1. Butonul Run (Execută) determină execuţia o singură dată a programului de
funcţionare a VI-ului. Atunci când rulează programul butonul îşi schimbă forma.
2. Butonul Run Continuously (Execuţie continuă) face ca programul să
ruleze în mod continuu, fără oprire. Pe parcursul acestui mod de rulare îşi schimbă
forma atât acest buton cât şi precedentul.
3. Butonul Abort Execution (Oprirea execuţiei) serveşte pentru oprirea
programului şi este activ numai pe perioada rulării programului când îşi schimbă
culoarea.
INSTRUMENTAŢIE VIRTUALĂ 100
Paletele
Fig.1.3. Paleta de unelte (Tools) LabVIEW dispune de 3 palete grafice care
servesc la crearea şi operarea cu VI-uri. Afişarea
paletelor se face din meniul Window, care conţine opţiuni de afişare cu denumirile
lor.
Paleta Tools (Unelte) este reprezentată în fig.1.3 şi este comună ambelor
ferestre. Semnificaţia subpaletelor reprezentate pe fig.1.3 este următoarea:
operare, utilizată în panou mai ales pentru a modifica valorile unor controale;
selectare (poziţionare, dimensionare), utilizată atât în panou cât şi în
diagramă;
editare a textelor (în panou şi în diagramă);
101 II.1. Introducere în LabVIEW
colorare.
După cum rezultă din prezentarea de mai sus, uneltele permit executarea de
operaţii necesare pentru crearea, modificarea şi corectarea VI-urilor. Este de observat
că în momentul în care se execută click pe una dintre unelte pointerul mouse-ului ia
forma acesteia.
Paleta Controls (Controale) se poate afişa numai atât timp cât este deschisă
fereastra panoului frontal (este aferentă numai acesteia). În fig.1.4 este reprezentată
această paletă într-o formă puţin diferită de aceea sub care apare pe ecran, în sensul că
liniile cu butoane sunt distanţate pentru a li se putea tipări titlurile în limba engleză.
După cum se poate vedea, această paletă conţine un număr de 15 butoane
principale, care de fapt reprezintă subpalete în cadrul cărora se asigură accesul la
obiectele din categoria respectivă, ce pot fi de două feluri: controale şi indicatoare.
Subpaletele se accesează executând click pe butonul corespunzător categoriei dorite şi
la partea superioară a paletei apare numele subpaletei deasupra căreia s-a aflat
pointerul mouse-lui.
Paleta Controls poate fi accesată şi executând click cu tasta dreapta a mouse-
ului pe suprafaţa de lucru a panoului. În acest caz subpaletele se deschid prin
poziţionarea pointerului pe butonul dorit.
La partea de sus, sub denumirea paletei, se află 3 butoane care servesc pentru
navigare în cadrul paletei.
Pentru a exemplifica modul în care se prezintă o subpaletă atunci când este
accesată, în figurile următoare sunt redate elementele de control şi indicatoarele pentru
valori scalare conţinute în subpaletele Boolean şi Numeric.
Paleta Functions (Funcţii) se poate afişa numai atât timp cât este deschisă
fereastra diagramei bloc (este aferentă numai acesteia). În fig.1.7 este reprezentată
această paletă într-o formă puţin diferită de aceea sub care apare pe ecran, în sensul că
liniile cu butoane sunt distanţate pentru a li se putea tipări titlurile în limba engleză.
După cum se poate vedea, această paletă conţine un număr de 23 de butoane,
care de fapt reprezintă subpalete în cadrul cărora se asigură accesul la funcţiile şi
aplicaţiile din categoria respectivă şi 3 butoane de navigaţie. Subpaletele se accesează
executând click pe butonul corespunzător categoriei dorite, şi la partea superioară a
paletei, apare numele subpaletei deasupra căreia s-a aflat pointerul mouse-lui.
1.5. Obiectele din diagrama bloc şi relaţia cu cele din panoul frontal
Obiectele utilizate în diagrama bloc sunt denumite terminale, noduri sau
funcţii, legate între ele prin conexiuni (wires).
Terminalele
Obiectele din panoul frontal apar în diagrama bloc sub formă de terminale.
Astfel, terminalele reprezintă porturi de intrare şi de ieşire, care permit schimbul de
107 II.1. Introducere în LabVIEW
informaţii între panoul frontal şi diagrama bloc. Datele care se introduc prin
controalele dispuse pe panoul frontal sunt transmise în diagrama bloc prin terminale
de intrare, iar rezultatele funcţionării ies din diagrama bloc şi sunt transmise
indicatoarelor din panoul frontal prin terminalele de ieşire.
Este de observat că există mai multe tipuri de teminale. În general, un terminal
este orice loc în care se poate ataşa o conexiune. Există astfel terminale ale
controalelor şi indicatoarelor, terminale ale nodurilor, terminale de tip constante şi
terminale specializate ale structurilor. Pe de altă parte, terminalele care furnizează date
- cum sunt terminalele controalelor, terminalele de ieşire ale nodurilor (output) şi
constantele - sunt denumite terminale sursă, iar terminalele care recepţionează date -
cum sunt cele ale indicatoarelor, cele de intrare ale nodurilor (input) - sunt terminale
destinaţie. În diagrama bloc terminalele sunt reprezentate prin dreptunghiuri cu laturile
duble având în interior un cod şi un vârf de săgeată.
În tabelul care urmează sunt listate tipurile de terminale pentru date numerice,
booleene şi şiruri:
După cum se poate observa, terminalele controalelor se pot deosebi prin aceea
că au linia exterioară a dreptunghiurilor mai groasă decât la cele ale indicatoarelor, iar
vârfurile de săgeată sunt plasate pe latura din dreapta şi orientate către exterior, pe
când la indicatoare sunt plasate pe latura din stânga şi orientate către interior.
Simbolurile înscrise în dreptunghiuri şi culorile sunt diferite în funcţie de tipurile de
date şi de caracteristicile de reprezentare ale acestora.
INSTRUMENTAŢIE VIRTUALĂ 108
Terminalele de tip constante sunt acelea care introduc date cu valori fixe
direct în diagrama bloc şi pot fi de două tipuri: constante universale şi constante
definite de utilizator.
Ca exemple de constante universale cu valori numerice fixe sunt cele întâlnite
în mod curent în matematică şi fizică ( ∞, ℮, π, …). Ele se pot găsi în paleta de funcţii
executând Functions >> Numeric >> Additional Numeric Constants.
Constantele definite de utilizator sunt constante stabilite în timpul editării şi a
căror valoare nu poate fi modificată în timpul execuţiei VI-ului. Paleta Functions
conţine constante organizate în diverse subpalete după tipuri de date, de exemplu
numerice, booleene, şiruri etc, dar şi după alte criterii, de tip enumerare, cutie colorată,
listă de nume şi altele. O constantă definită de utilizator se creează executând click pe
un terminal cu tasta dreaptă a mouse-ului şi selectând Create Constant din meniul
propriu. Modificarea constantei se face utilizând unealta de operare cu care se face
click pe constanta respectivă. Se poate crea şi o etichetă utilizând opţiunea Label din
meniul propriu.
Nodurile
Nodurile sunt obiecte în diagrama bloc care au intrări şi /sau ieşiri şi care
execută anumite operaţii în funcţionarea VI-ului. Ele sunt asemănătoare declaraţiilor,
operatorilor, funcţiilor, subrutinelor de la limbajele de programare convenţionale.
LabVIEW conţine următoarele 7 tipuri de noduri:
- Functions (funcţii) - elemente de execuţie incluse, comparabile cu un
operator, o funcţie sau o declaraţie;
- SubVIs (subVI-uri) – VI-uri utilizate în diagrama bloc a unui VI,
similare cu subrutinele;
- Structures (structuri) – elemente de control al transferului de date în
diagrama bloc şi stabilesc ordinea şi repetarea execuţiei programului VI-
ului;
- Formula Nodes (noduri cu formule) – structuri redimensionabile care
servesc pentru introducerea de formule şi ecuaţii în diagrama bloc;
- Property nodes (noduri cu proprietăţi) - noduri care permit să se
prescrie sau să se găsească proprietăţile unei categorii de obiecte;
- Invoke Nodes (noduri de apelare) – noduri care execută proceduri
specifice unei categorii;
- Code Interface Nodes (noduri –coduri de interfaţare) – noduri care
permit apelarea de coduri ale unor limbaje de programare textuale.
În cele ce urmează se vor prezenta câteva exemple de noduri din categoriile
funcţii şi structuri.
Value), rotunjire la cel mai apropiat întreg (Round To Nearest), rotunjire la întregul
inferior (Round To -Infinity), rotunjire la întregul superior (Round To +Infinity),
rădăcină pătrată (Square Root), schimbare de semn (Negate), produsul dintre o
valoare x şi o putere a lui 2 (Scale By Power Of 2), inversare (Reciprocal).
În subpaleta Numeric se găseşte, de asemenea, elementul Numeric Constant
(constanta numerică). Atunci când un astfel de element este dispus în diagramă, el
capătă automat valoarea 0 şi intră în modul de editare, aşteptând ca utilizatorul să
introducă valoarea numerică dorită.
Noduri de funcţii pentru valori booleene
Funcţiile pentru valori booleene sunt grupate în subpaleta Boolean a paletei de
funcţii. Se remarcă funcţiile logice simple SI (And), SAU (Or), SAU EXCLUSIV
(Exclusive Or), NEGARE (Not), SI NEGAT (Not And), SAU NEGAT (Not Or),
SAU NEGAT EXCLUSIV (Not Exclusive Or) şi IMPLICA (Implies). Subpaleta
conţine, de asemenea, în partea inferioară, cele două constante logice: ADEVARAT
(True) şi FALS (False).
În fig.1.8 şi fig.1.9 referitoare la paleta Functions sunt redate subpaletele
Numeric Constants şi Boolean în care se pot vedea formele în care apar în diagrama
bloc nodurile de funcţii pentru valori numerice, respectiv pentru valori booleene.
Noduri din categoria structuri
Ca şi celelalte tipuri de noduri, structurile au terminale care le permit să se
conecteze cu alte noduri, programul rulând automat, adică din momentul în care apar
datele la intrare sunt furnizate rezultatele la terminalele de ieşire. Fiecare structură are
o frontieră redimensionabilă, care include o porţiune din diagrama bloc, denumită
subdiagramă, în care rularea programului se execută după regulile impuse de structură.
Terminalele care transferă datele înspre şi dinspre subdiagramă se numesc tunele şi
sunt puncte de conectare situate pe frontieră. În subpaleta Structures a paletei
Functions se găsesc 6 tipuri de structuri :
Structura For Loop - buclă repetitivă cu număr fix de iteraţii;
Structura While Loop - buclă repetitivă cu condiţie de terminare;
Structura Case – structură de caz ce poate conţine mai multe subdiagrame
dintre care una singură se execută în funcţie de mărimea aplicată la intrare;
Structura Sequence – stuctură secvenţială care conţine mai multe subdiagrame
ce se execută în ordine succesivă;
Structura Formula Node – structură care efectuează operaţii matematice
pentru intrări numerice;
Structura Event – structură care poate conţine una sau mai mult subdiagrame
a căror execuţie depinde de modul în care utilizatorul intervine asupra VI-ului
poz.5
poz.6 poz.7
Atât timp cât încă nu a fost salvat într-un fişier, un program are numele
Untitled urmat de un număr de ordine. Atunci când se salvează este necesar să i se
atribuie un nume.
INSTRUMENTAŢIE VIRTUALĂ 112