Constituirea pedagogiei ca stiinta

Repere etimologice :
Termenul de pedagogie isi are originea in cuvintele grecesti ,, pays,, ce au semnificatia de copil si
agoce care semnifica indrumare, conducere – stiinta conducerii copilului.
 Obiectul de studiu al pedagogiei este educatia .Pedagogia si eduactia au evoluat oarecum
independent la inceput .
 Pedagogia-stiinta socio-umana specializata in studiul educatiei .Pedagogia este stiinta care
are ca obiect de studiu specific educatia explicata si interpretata printr-o emtodologie specifica
ordonata si reglementaat printr-o normativitate specifica.
Pedagogia este considerat stiinta de baza a educatiei care eleboreaza teorii, modele, si principii
necesare pentru armonizarea situatiei pedagogice.
Ce studiaza pedagogia?
Pedagogia studiaza dimensiunea generala si profunda educatiei , analizand o la un nivel de maxima
abstractizare si generalizare cu ajutorul urmatoarelor concepte fundamentale :
1. Functia de baza a educatiei ( cea care defineste consecinta cea mai generala a educatiei) – formarea
( dezvoltarea personalitatii umane cu scopul de a se integra in societate) .
2. Structura de baza a educatiei defineste corelatia dintre educatori si educat , necesara in orice
context pentru realizarea functiei centrale a educatie.
3. Finalitatile educatiei definesc orientarile valorice ale activitatii de educatie angajate la nivel de
sistem ( aceste finalitati poarta nume de nivel Ideal educativ / scopuri educative ) si de proces ( poarta
numele de competentente comportamentale ).
4. Continuturile generale ale educatiei . Acestea definesc valorile genrale precum binele, frumosul ,
adevarul , sanatatea, reflectate pedagogic la nivel de educatie morala , intelectuala, eduactie estetica ,
educatie tehnologica, educatie psiho –fizica.
5. Formele generale ale educatiei .Acestea definesc modalitatile de realizare/organizare ale educatiei
astfel vorbim despre eduactie organizata ( formala si nonformala) si o forma neorganizata ( spontana /
informala ).
6. Contextul general al educatiei defineste cadrul institutional de realizare a educatiei.

Metodologia de cercetare specifica domeniului pedagogiei implica in sens larg modalitatile de

aplicarea teoriei la rezolvarea marilor probleme ale activitatii de educatie si ale priincipalului subsistem al
acestuia : instruirea.
Deci , metodologia specifica domeniului pedagogiei implica ansamblul de strategii , metode, mijloace ,
instrumente cde cercetare a realitatii pedagogice.
Normativitatea specifica domeniului pedagogiei implica ansamblul conexiunilor cu caracter obiectiv
general esential care ordoneaza si reglementeaza activitatea eduactiei . Este exprimata prin axiome, legi,
principii, norme care vizeaza proiectarea , realizarea si dezvoltarea e ducatiei.

Evolutia psihologiei . Tranzitia spre stiintele educatiei

1.Etapa prestiintifica / empirica – este o perioada care se caracterizeaza printe existenta unor idei
nesistematice si nestructurate despre copil si despre educatia acestuia. Aceste idei erau o obiectivare a
unei conceptii pedagogice implicite. Ele constituiau intelepciunea eduactionala si memoria colectiva a
comunitatii respective . Treptat aceste elemente de gandire pedagogica populara s au constituit ca un
folclor pedagogic si au fost transmise pe cale orala din generatie in generatie.
Discursul pedagogic era unul metaforic incarcat cua fectiviatte, fiind expresia experientei , dar era mai
putin unul teoretic.Discursul afirmat de cele mai multe ori , un optimism pedagogic .

2.Pedagogia filozofica – in aceasta etapa ideile despre copil si educatie erau afirmate de
filozofi.Faceau parte din conceptia lor filozofica . Nu putem vorbi despre pedagogie ca despre un
domeniu autonom. Totusi din aceasta perioada au ramas o serie de idei carea u trecut peste timp si au
influentat in mod semnificativ evolutia si modificarea pedagogie. Astfel, putem mentiona ideile afirmate
in antichitate de filozofii Socrate ,Aristotel si Platon.
Esenta acestor idei.
 Pentru Socrate principala sa preocupare in plan eduactional era educatia morala si modalitatile
de realizare ale acesteia.

Scopul educatiei il constituia formarea omului viitros , prin cunoasterea binelui. Cea mai importanta
modalitate de dobandire a virtutii era cunoasterea de sine.
Citat : ,,A te cunoaste pe tine insutie este inceputul intelepciunii si cea mai mare placere , in fata
acreia toate celelalte trebuie sa stea in urma .’’
Socrate considera ca bineele este innascut spiritului nostru si de aceea a fost preocupat sa gaseasca o
metoda prin care acesta trebuie sa fie scos la suprafat.
A descoperit metodadialogului-era cea mai imporatnta modalitate pe care a folosit o Socrate , iar
metoda de baza era Metoda euristica care la randul sau avea 2 componente:
 Ironia – punerea intrebarii
 Maieutica – relevarea adevarului.
Metoda euristica folosita de Socrate in dialogurile cu discipolii sai a devenit peste timp una dintre
cele mai importante metode ale didacticii contemporane- conversatia euristica.

 Platon in lucrarea sa ,, Republica ‚’ descrie un stat ideal in care educatia avea un loc
aparte .Scopul educatiei era sa dea corpului si sufletului perfectiunea de care acestea sunt
capabile prin nastere.Realizarea acestui corp se face prin focalizarea eduacteii , prin ideile de
bine si de frumos.
Platon a imaginat un intreg sistem educational in cunoscuta scoala Akademia.
Daca este sa ne referim la Aristotel –esenta ideilor pedagogice le-a afirmat se afla in teoria despre
suflet, el considerand ca exista 3 feluri de suflet:
 vegetativ(hranire-reproducere),
 animal(senzatie-dorinte),
 rational(gandirea- care este de provenienta divina).
 Sufletului vegetativ-> Educatie fizica
 Sufletului animal-> Educatie morala
 Sufletului rational-> Educatie intelelctuala
 Aristotel considera ca scopul educatiei il constituie dobandirea virtutiei, aceasta se formeaza
prin subordonarea sufletului vegetal si animal celui rational. A imaginat in acest scop un
progres educational gandit in raport cu varsta copiilor.
Evul mediu a fost o perioada fertila pentru afirmarea unor idei despre educatie in cadrul impus de
filozofia teologica. Fillozofia teologica sustinea ideea separarii corpului care era considerat muritor, de
suflet,fiind considerat nemuritor, de origine divina. Astfel s-au conturat doua orientari:
1) Religioasa
2) Luica
Educatia religioasa se adresa celor care se pregateau de viata monarhala si consta intr-un program
numit Cele 7 Arte Monarhale, se numea trivium si quadivium( cele 3/ 4 cai).
Trivium era alcatuit din urmatoarele 3 domenii:
Quantica
Retorica
Dialectica
Quadivium era alcatuit din cele 4 domenii:
Aritmetica
 Astronomie
Geomoetrie
Muzica
Studiul teologiei constituia enolarul acestui program educational. Virtutea suprema a acestui tip de
educatie era cultivarea umilitei iar afirmarea individualitatii si preocuparea pentru propiul corp
constituiau un pacat.

Educatia laica se adresa nobililor laici avand ca scop formarea tanarului cavaler preocupat mai mult de
corp decat de minte. Continutul educatiei cavaleresti era constituit din urmatoarele:
 Calaria  Jocul de dame
 Inotul  Compunerea si recitarea
 Aruncarea lanciei versurilor
 Scrima
 Vanatoarea
Perioada renasterii
Renasterea timpurie este perioada care se carcterizeaza prin reintoarcerea catre omul real si integral
Prin afirmarea valorilor umaniste dupa o perioada in care acestea au fost dominate de filozofia
teologica.Ganditori , precum , Quan Louis Vives , Francois Rablee , T . Campanela , Michel de
Montaigne, Thomas Morus au contribuit prin ideile lor despre educatie , la constituirea premiselor
teoretice , pentru afirmarea ulterioara aunor sisiteme de gandire pedagogica.
Din aceasta perioada , bogata in idei care afirmau rolul educatiei in formarea integrala a individului ,
dar si un optimism pedagogic , concretizat in obtinerea puterii formative a educatiei retinem in mod
special disputa dintre rolul informativ si cel formativ al educatiei. La originea acestei dispute se afla
Francois Rablee , si Montaigne . In lucrarea Gargantoa si Pentagruel , Rablee sustine , ca rolul educatiei
il constituie formarea eruditului , a enciclopedului . in acord cu aspiratia spre cunoastere , afirmata de
renastere.
In dezacord cu acest punct de vedere Montaigne sustine ca scopul educatiei , il constituie formarea
unui om cu judecata sanatoasa si corp sanatos .Este mai importanta judecata decat acumularea unui
volum mare de cunostinte . De altfel el este cel care a lansat , formula potrivit careia este mai important
un ,, Cap binefacut ” decat unul ,, bineumplut’’ . Aceasta diputa a traversat secolele , negasindu si o
rezolvare deplina in practica scolara.
In concluzie , putem afirma ca in etapa filozofica s au acumulat numeroase idei care au contribuit la
aafirmarea ulerioara a pedagogiei ca domeniu stiintific autonom.

Marile sisiteme de gandire pedagogica

Este una dintre perioadele cele mai semnificative in evolutia pedagogiei . Acum are loc debutul
afirmarii pedagogiei ca domeniu autonom . Sistemele de gandire pedagogica se caracterizeaza prin
efortul de a aduna intr un tot unitar ideile despre educatie a acumulate pana atunci si prin incercarea de a
le conferi acestora o argumenatre teoretica .
Principalele carcteristici si contributii la dezvoltarea pedagogiei
 Contributia lor la constituirea si delimitarea pedagogiei ca domeniu de cunoastere de
sinestatator si cu o anumita autonomie fata de filozofie .Independenta fata de filozofie s a
realizat treptat , lent , influenta acesteia ramanand semnificativa la unii dintre reprezentantii
acestor sisteme (Comenius , Jack , Jack Rousseau).
 Efortul de abordare globala si completa , dar de cele mai multe ori nediferentiata a
problematicii educationale.
 Efortul de pozitivare si de rationalitate stiintifica .Pentru a oferi ideilor pedagogice
afirmate credibilitate stiintifica .
Unul dintre pedagogii care a mers cel mai departe in aceasta directie a fost Herbart .Acesta a
rationalizat sistemul de organizare aa activitatii didactice pe clase si lectii propus de Comenius.
Etapa 1. Sistemele de gandire pedagogica au avut o contributie importanta la delimitarea educatiei ,
ca obiect de analiza pentru pedagogie si la instituirea unui tip de explicatie mai apropiat de exigentele
stiintei dar destul de departe de acestea.
In privinta metodelor , ideile afirmate nu erau rezultatul unor investigatii stiintifice, ci aveau un
carcter speculativ. Una dintre limitele importante ale acestor sisteme de gandire o constituie caracterul
lor relativ inchis , incapacitatea de a dialoga cu alte sisteme , ambitia si orgoliul unicitatii. Datorita
acestui fapt , sisteme de gandire au intart intr o relativa stagnare , nefinnd capabile de autodezvoltare si
de autodepasire.Printre cei care au avut o contributie teoretica importanta in aceasta perioada , ii putem
mentiona pe Cumenius , JJ Rousseau,Pestalozzi, Herbart.
Etapa 2.Tranzitia spre Stiintele spre educatiei. Aceasta tranzitie este marcata de 2 momente
importante :
® Legitimarea academica a pedagogiei.
® Legitimarea stiintifica a acesteia
Legitimarea academica s a produs prin ceea ce putem numi universitarizarea si institutionalizarea
pedagogiei, fapt care s a produs odata cu infiintarea , primelor catedre de pedagogie in universitati in
cadrul Faculatilor de Litere si Filozofie. Astfel, pedagogia capata cunoastere universitara si devine
domeniul disciplinar autonom.
Universitarea pedagogiei era determinata de nevoia de a contribui la formarea cadrelor didactice si
nu din considerente stiintifice. Pedagogia avea inca un caracter speculativ.Era considerata un domeniu al
moralei care pune in aplicare o serie de norme care sa ajute cadrele didactice in activitatea educationala .
Contributia cea mai semnificativa a acetsui moment a constituit o de unui camp disciplinar al
pedagogiei.Totusi aceasta perioada se carcterizeaza prin lipsa unitatii conceptuale si metodologice ,
absenta unei paradigme unificatoare . De asemenea se caracterizeaza prin dependenta de filozofie si
morala.

Legitimarea stiintifica s a caracterizat printr un efort amplu , de stintifizare prin apelul la metode de
cercetare specifice stiintelor naturii , in deosebi la metoda experimentului. Este momentul pedagogiei
experimentale. Care era un fel de psihologie experimentala aplicata la educatie .
Pedagogia experimentala a fost un moment important in demersul de constituire stiintifica a
pedagogiei. Totusi ea s a oprit doar la studierea acelor fapte care cadeau sub incidenta metodei
experimentale. Lanasand in afara cercetarii faptele educationale care vizau formarea comportamentelor si
atitudinilor morale sau studiul finalitatilor educatiei. Generata de nevoi diferite , legitimarea academica a
contribuit substantial la legitimarea si recunoasterea stiintifica ulterioara a pedagogiei in campul stiintelor
socio umane.
Unul dintre rezultatele cele mai importante ale celor 2 momente l a constituit distinctia mai clara intre
campul disciplinar al pedagogiei si educatie ca obiect de cercetare. Practic putem vorbi din aceasta
perioada de profesionalizarea pedagogiei ca domeniu de cunoastere .
Tranzitia de la pedagogie la stiintele educatiei
s a produs relativ lent , utilizarea pluralului Stiintele ale Educatiei , nu indica la inceputuri o
schimbare.Doua ratiuni au stat la baza utilizarii acestei denumiri in faza initiala.
Incercarea de delimitare de pedagogie experimentala care nu avea , o recunoastere universitara deplina
.
Denumirea de Stiinte ale educatiei era resimtita ca o contributie la legitimarea stiintifica a pedagogiei.
Un fel de rang de noblete necesar pentru recunoasterea si acceptarea pedagogiei , in campul
stiintelor .Astazi denumirea de Stiintele ale Educatiei este detrminata de ratiuni stiintifice . Este vorba
despre multidimensionalitatea realitatii educationale care implica o abordare din perspective disciplinare
diferite , dar convergente .
In al doilea rand evolutiile din campul stiintelor spre interdisciplinaritate si integrare constituie un alt
argument solid pentru structurarea unui nou corpus de cunostinte pe care sa l denumim stiinte ale
educatiei.
Deci , prin Stiinte ale educatiei desemnam ansamblul disciplinelor stiintifice care studiaza partial sau
integral , faptele si actiunile educationale, conditiile lor de manifestare si de functionare.

Clasificarea stiintelor educatiei

Stiintele educatiei reprezinta rezultatul a doua directii de dezvoltare a pedagogiei si anume:
 Diversificarea interna
 Diversificarea externa
In interiorul pedagogiei s au constituit progresiv diferite domenii de sinestatoare .
 Teoria instruirii
 Teoria Curriculumului
 Teoria evaluarii
 Pedagogia prescola
 Psihopedagogia speciala
Pe de alta parte , pedagogia si a diversificat registrul relatiilor cu alte domenii stiintifice ., constituindu
se domenii pluri si interdisciplinare :
o sociologia educatiei,
o filozofia educatiei,
o politici educatioanle .
Toate acestea constituie componente ale dezvolatrii pedagogiei si stiintelor eduactiei astazi.

Sa incercam acum o posibila taxonomie ( stiinta clasificarii) a stiintelor educatiei:

Dupa modul de raportare la obiectul de studiu , specific pedagogiei , mai exact dupa
Educatie avem:
Stiinte pedagogice fundamentale care studiaza domeniile de maxima generalitate ale
Teoria generala a educatiei care defineste si analizeaza conceptele de baza ale pedagogiei :Educatia,
functiile si structura de baza a educatiei, finalitatile, continuturile, formele)
Teoria si metodologia instuirii/ didactica generala care defineste si analizeaza conceptele pedagoogice
de baza aplicabile la nivelul instruirii si anume: (Proces de invatamant, obiective , continut ,
metodologie , forme de organizare , predare invatare , proiectare a activitatilor ) .
Teologia si Curriculumului care defineste si analizeaza paradigma de proiectare realizare si
dezvoltare a educatiei la nivelul sitemului si procesului de invatamant .
Cercetarea pedagogica cea care defineste si analizeaza coordonatele fundamentale si aplicative ,ale
unui tip special de cercetare stiintifica, avand ca functie reglarea, respectiv autoreglarea permanenta a
activiattilor educative.

Stiinte pedagogice aplicative – cele care studiaza domenii aplicative ale educatiei :
® Stiinte pedagogice aplicative pe anumite domenii de activitate ( pedagogia familiei , muncii,
pedagogia artei , sportului , medicala , militara ).
® Stiinte pedagogice aplicative pe perioade de varsta ( pedagogie prescolara , scoalara, ,
universitara, profesionala , a adultilor.).
® Stiinte pedagogice aplicative pe discipline de invataamnt ( didactica limbii romane , didactia
Geografiei).
® Stiintele pedagogice aplicative in situatii speciale cum ar fi: Pedagogia orientarii
profesionale si scolare , pedagogia deficientelor de diferite tipuri ,

Dupa metodologia specifica de cercetare avem discipline precum: Istoria pedagogiei,

 pedagogia comparata , pedagogia experimentala . De asemenea mai putem avea discipline care se
afla , la intersectia cu alte stiinte : (logica educatiei, estetica educatiei , managementul
scolar ,planificarea educatiei , managementul clasei de elevi )

22.10.2020
Educatia-Obiect de studiu al pedagogiei
1.Evolutia conceptului de educatie( vezi tema de seminar)
2.Caracteristicile educatiei
 Definirea conceptului de educatie permite identificarea unor caracteristici generale ale acestuia
astfel,educatia este o actiune specific umana.Caractere ale educatiei:
 La cei doi poli ai actiunii educationale se afla fiinte umane.Subiectul sau agentul actiunii
urmarind formarea unei personalitati umane in concordanta atat cu cerintele obiective ale societatii cat si
cu cele ale individului.Ea se desfasoara in mod constient conform unui scop stabilit in prealabil , avand
un sens intentional si o finalittae bine conturata .
 Prezenta scopului presupune implicit un caracter organizat si sistematic , al actiunii
educationale.Diferentiindu-se de influentele spontane ale mediului.Organizarea presupune crearea unui
cadru adecvat care sa permit desfasurarea sa in conditiii optime. Forma superioara a organizarii educatiei
este cea institutionala .
 Caracterul social al educatiei- desemneaza faptul ca educatia se desfasoara doar in societate.Intre
societate si educatie , exista o stransa inter-dependenta .Societatea in ansamblu exercitand chiar o
influenta educativa.Totusi , educatia nu este o simpla prelungire a unor fenomene sociale.Ea este o
activitate ce are o logica si o structura proprie. Diferentiindu se calitativ de alte fenomene sociale .
Educatia este un fenomen social inseamna in mod implicit ca are si un caracter istoric.Educatia a
aparut odata cu societatea.Ea evolueaza si se schimba de la o etapa la alta , in functie de transformarile
structurale care se produc in cadrul .Schimbarile survenite in viata inetrioara a omului , se
rasfrang si asupra grupului din care el face parte. Sensul , amploarea si profunzimea acestor schimbari
poarta pecetea momentului istoric in care se produc.
 Caracterul national .Logica interna a educatiei se opune imitarii mecanice a unor modele
universale, de educatie.Sistemele de invatamant si de educatie trebuie sa fiee xpresia cerintelor sociale
din fiecare tara.
Caracterul national al educatiei este determinat , de modelul de cultura propriu fiecarei natiuni in
parte.Pe fondul , unor note universale comune. Pe fondul unor legi comune dezvoltarii educatiei.Educatia
nu poate sa faca abstractie de ceea ce s a realizat in alte tari.
Cunoasterea si valorificarea unor asemenea realizari este posibila , doar prin adaptarea acestora la
particularitatile nationale si sociale din fiecare tara

.Experienta universala trebuie imbinta cu cea nationala.In dezvoltarea si perefcstionarea educatiei ,

trebuie sa se formeaze intotdeauna de la realitatile nationale si pe aceasta baza sa se asimileze experienta
universala. Acumulata in cadrul altor sisteme educationale.
 Caracterul international al educatiei.Este impus in ultimele decenii din ce in ce mai insistent.Ca
un apel adresat tuturor statelor lumii si ca un raspuns dat sau propus de sistemele educative
problematicii lumii contemporne.
 Caracterul prospectiv si permanent al educatiei:-Educatia asigura formarea omului pe toata
dimensiunea vietii lui .In conformitate cu cerintele sociale prezente si viitoare .Procesul de invatamant a
devenit in epoca noastra o bactiune pe baza unor elemente anticipative de prospectare a starii de lucruri
in care urmeaza sa se desfasoare activitate celor educati .
Prin finalittea ei educatia trebuie sa anticipeze si sa prevada dezvoltarea viitoare a societtaii.Perioada
actuala care se caracterizeaza printr un fenomen de accelerare a progresului in toate domeniile , impune
ca educatia sa pregateasca oameni pentru cerintele viitoare ale societatii.
Sarcina educatiei este de a l pregati pe om pentru a face fata conditiilor viitoare .Pentru a putea
raspunde unors situatii imprevizibile , astfel dimensiunea educatiei se suprapune pe dimensiunea intregii
existente a omului. .Potrivit principiului educatiei permanente sau continue , educatia incepe odata cu
ansterea fiintei umane si devine o dimensiune a existentei sale pe tot parcursul vietii .
 Pentru a deveni cu adevarat o dimensiune permanenta existentei umane , educatia trebuie sa aiba un
caracter global , conjungand armonios si eficient educatia formala cu cea non formala si
informala .Demersul global sau conceptia holistica in abordarea problematicii a educatiei , a devenit o
perspectiva si ptr educatori .
Potrivit conceptiei holistice , granitele, frontierele dintre tipurile de educatii identificate, nu sunt
rigide .Intre ele exista intrepatrundere si iterdependenta .Decci , analiza conceptului de educatiei si a
caracteristiclor sale generale, analiza realizata din perspectiva specifica pedagogiei, evidentiala
capacitatea acestei stiinte , de a identifica si de a dezvolta un obiect de cercetare propriu.
Functiile educatiei:
Functia generala a educatiei concentreaza atributul activitatii de formare , dezvoltare permanenta
apersonalitatii umane , realizabil , printr un ansamblu de operatii determinate la nivelul sitemului social
si global si la nivelul principalelor sale subsisteme.Totodata , functia educatiei sustine relatia dintre
cerintele de formare exprimate la nivel social si necesitatile de dezvolare psihologica resimtite la nivelul
structurii personalitatii umane.
Sorin Cristea in Dictionar de Pedagogie precizeaza ca analiza functiilor educatiei presupune
raportarea acestei activitati , adiica activitatii de formare di dezvoltare a personalitatii , la principalele
domenii ale vietii sociale, intelese ca subsisteme ale sistemului social global :Subsistemul politic ,
subsistemul economic, subsistemul cultural, fapt ce permite evidentierea a trei categorii de functii
principale ale educatiei :
1.Functia politica sau civica
2.Functia economica
3.Functia culturala

Functia civica – implica pregatirea omului pentru integrarea acativa in viata sociala valorificand
nevoia de socializare a acestuia .Ea vizeaza formarea si dezvoltarea personalitatii umane in cadrul
procesului complex de integrare sociala a acestuia .Proiectat si realizat prin intermediul insusirii si al
aplicarii normelor si valorilor de organizare a comunitatilor umane.Practic aceasta functie urmareste
pregatirea omului pentru integrarea sa activa in viata sociala ca subiect al relatiilor sociale.LA nivelul
dimensiunii sale pedagogice aceasta functie asigura medierea culturii sociale care inglobeaza ansamblul
reprezentarilor si al valorilor necesare personalitatii umane in vederea integrarii civice depline
respectand integral regulile si practicile sociale.
Functia economica implica -dezvoltarea constienta a potentialului bio-psihic a omului,
valorificand nevoia acestuia de integrare profesionala in diferite domenii .Ea vizeaza formarea si
dezvoltarea prsonalitatii umane ca potentiala forta de munca , nagajata in proiectarea si realizarea unei
activiatti utile din punct de vedere social.Aceasta functie urmareste bio-psiho social al functiei , pe
tot parcursul vietii in vederea integrarii sale intr o activitate direct sau indirect productiva.
Deci , functia economica vizeaza cultura muncii , adica acea capacitate de a produce eficient valori
materiale si spirituale relevate social., precum si cultura tehnologica, adica acea capacitate de a aplica
eficient stiinta in diferite domenii de activitate.

Functia culturala – ceasta implica selectarea si transmiterea valorilor stiintifice artistice ,

tehnologice , confirmate la scara sociala .Ea vizeaza formarea si dezvoltarea fiintei umane prin
intermediul valorilor spirituale acumulate si validate social in timp si spatiu .Functia culturala a educatiei
reflecta o triada de cerinte pedagogice si anume o cerinta cognitiva bazata pe activitatea de cunosterea
naturii si a societtaii , o cerinta axiologica bazata pe activitatea de valorizare , o cerinta inovatoare bazat
pe activitatea de creatie proprie.
Functia culturala a educatiei ofera criteriul stabil de selectare a continuturilor pedagogice , pentru
activitatea de formare si dezvoltare a personalitatii.
Toate cele 3 functii contribuie la formarea si dezvoltarea fiintei umane.
Functia culturala are o pondere specifica in cadrul acestei activitati deoarece asigura autonomia
acesteia , prin medierea pedagogica a intentiilor si interventiilor politice si economice exersate in mod
obiectiv sau subiectiv , direct sau indirect de la nivelul sistemului social global.
29.10.2020
Ioan Nicola vorbeste despre :
1.Functia de selectare si
2.Functia de trasmitere a valoilor de la societate la individ.- Se realizeaza pe baza unor principii
pedagogice si in conformitate cu anumite particularitati psihice specifice fiecarei varste .Evolutia
societatii , ritmul intens de acumulare a valorilor conduc la o restructurare continua a principiilor care
stau la baza selectarii si transmiterii valorilor.
Aceasta functie asigura continutul educatiei.Volumul continutului s a modificat de la o epoca la alta ,
de la un tip de educatie la altul.
3.Functia de dezvoltare constienta a potentialului biopsihic a omului- - vizeaza formarea
personalitatii ca un tot unitar , ca fiinta bio- psiho-sociala prin valorificarea tuturor resurselor interne
intr un cadru institutional adecvat tradus printr un sistem educativ supus permanent perfectionarii .
Deci , putem afirma ca educatia raspunde unor idei fundamentale si practic prin intermediul lor unor
nevoi sociale.
4.Functia de pregatire a omului pentru integrarea in viata sociala.Are in vedere formarea unui tip
de personalitate, solicitat de conditiile prezente si de perspectiva ale societatii. Aceasta functie vizeaza
formarea personalitatii umane ca forta de munca , angajata in toate sectoarele de activitate.
Astfel, se poate considera ca educatia asigura repreductia largita a fortei de munca , fiind astfel , un
factor de progres social.
Functiile educatiei analizate rezulta faptul actiunea educationala vizeaza pe de o parte dezvoltarea
personalitatii umane , iar pe de alta parte releva ca aceasta dezvoltare raspunde unor cerinte ale
societatii fata de individ .
Functiile educatiei trebuie privite un unitate si in interdependenta . Ele formeaza un tot unitar.Relevand
ca educatia vizeaza deopotriva dezvoltarea personaliattii umane si pregatirea acesteia pentru a si
valorifica la nivel maxim resursele de care dispune. Pentru a raspunde unor cerinte ale societatii in care
persoana trebuie sa se integreze activ si creator .
Functiile educatiei se realizeaza astfel incat asigura modelarea / transformarea omului atat pentru
activitate social utila eficienta , cat si pentru una in schimbare , flexibila , creativa .In concordanta , cu
exigentele prezente si viitoare ( ne referim la exigentele societatii).
Structura actiunii educationale:
Indiferent de conditiile in care se desfasoara educatia , ca orice fenomen social , are o anumita
structura .Este constituita din anumite eleemnte componente care se afla intr o relatie determinata.
Exista un model care ne permite cunoasterea elementelor componente si a interdependentei dintre
acestea .Acest posibil model ar fi urmatorul

S= subiectul actiunii educationale / agentul / educatorul

Acetsa poate fi o persoana sau o comunitate umana.
Rolul Subiectului este de a declansa sau provoca actiunea educationala .O declanseaza direct sau
indirect prin totalitatea actelor sale comportamentale.
O=Obiectul actiunii educationale / receptorul
 Acesta fiind acela asupra caruia se exercita actiunea
respectiva .
Deci , in cazul educatiei obiectul este tot o fiinta umana
, calitate marcata cu s’
Obiectul se poate prezenta in ipostaza de obiect al
actiunii si de obiect transformat.
Daca in prima ipostaza este asa cum se prezinta el la
inceputul actiunii sau la inceputul unei secvente
educationale , in cea de a doua ipostaza ne apare ca rezultat
al modificarilor care s au produs, inregistrate la sfarsitul
acelei secvente educationale.
Ca si in cazul obiectului ,subiectul poate fi o persoana
individuala sau o comunitate umana.
S’= Subiectivitattea obiectului educatiei - exprima
faptul ca acesta este tot o finnta umana
Prin subiectivitate se exprima gradul de participare al obiectului la propria sa formare .
Subiectivitatea include totalitatea mecanismelor prin care obiectul asimileaza , prelucreaza ,
stocheaza mesajele cu care se opereaza , in cadrul actiunilor elaborand apoi , raspunsuri nuantate
personal.
Educatia este o interactiune intre subiect si obiect , ambii sunt coparticipati la acest proces , iar
implicarea obiectului educatiei in activitate reflecta ideile actuale de transformare a obiectului in subiect
al propriei sale formari.
Subiectiul actiunii educationale se orienteaza in exrecitarea acesteia dupa finalitatile educatiei.Ne
referim aici la :
Idealul educational( I,e)- urmareste atingerea unor scopuri educationale ( Sc. e ) a unor obiective
educationale (Ob, e)
Idealul national exprima finalitatea generala aeducatiei determinata de conditiile social istorice in care
se desfasoara .
Scopurile si obiectivele educationale reprezinta finalitati ale diverselor actiuni educationale concrete
care contribuie la atingerea idealului educational
D= se refera la dispozitivul pedagogic sau la strategia didactica pe care profesorul o foloseste pentru
exercitarea actiunii sale.Asigurand astfel, transmiterea mesjelor si asimilarea lor de catre receptorul
actiunii .
M,e= Mesajul educatinal reprezinta continutul comunicarii care se realizeaza intre subiect si obiect ,
care serveste la conducerea de catre subiect a procesului de formare a personalitatii .In cazul actiunii
educationale este vorba despre o comunicare totala. Ne referim atat la comunicarea verbala , codificata
cua jutorul limbajului si a altor semne dar si o comunicare extraverbala realizata cu ajutorul
elementelor nonverbale : mimica , gestica , pozitie corporala , si comunicare paraverbala .Aici ne referim
la accent , ton , pauza in vorbire
A= ambianta educationala – climatul psiho social care il constituie din totalitatea reactiilor afective ,
ale celor 2 poli ai educatiei adica educatorul si educatul ca fiinte umane .Ambianta este cea care confera
o semnificatie specific umana comunicarii .Starile afective ale celor 2 participanti , avnd un puternic rol
motivational.Ele declanseaza si amplifica eforturile in directia realizarilor obiectivelor propuse
C.O = reprezinta comportamentul obiectivat include totalitatea reactiilor obiectului ca raspuns la
actiunea intreprinsa asupra sa.
C,i e= Conexiunea inversa externa ofera subiectului / educatorului informatii in legatura cu efectele
actiunii exercitate asupra elevului , a modului in care au fost asimilate mesajele transmise .Astfel , relatia
educationala capata un caracter circular intre cei doi poli ai educatiei are loc un schimb continuu de
informatii .
 C,i ,i=Conexiunea inversa interna este circuitul care se stabileste intre obiect si comportamentul
sau .Are rol de autocontrol , de autodirijare a propriei sale dezvoltari si implicit de autoorganizare a
raspunsurilor pe care le va emite .
Contextul social include intr un tot uniatr factorii si conditiile social istorice specifice unei rtape
concrete din dezvoltarea societatii.Pe fondul carora se realizeaza actiunea educationala.
Finalitățile educației

Finalitățile educației pot fi împărțite in:

- finalități macrostructurale(vizează întreg sistemul de învățământ) -idealul educational și scopurile
educației
-finalități microstructurale (vizează procesul instructiv educativ)-obiectivele
Sistemul de învățământ cuprinde totalitatea instituțiilor care se ocupa de educatie (Grădinițe, scoli
etc).
Procesul de învățământ
In literatura de specialitate exista și alte concepte relaționate domeniului finalităților educaționale
cum ar fi profiluri de formare, competente. Pe lângă finalitățile deja menționate mai apar și alte
doua :competentele și profilurile de formare.
Legea educației din 2011 și sa detectati idealul educational
Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a
individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt
necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru
participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii.
Profilul de formare reprezintă finalitatea macrostructurala determinata de idealul educational având
un grad mai redus de abstractizare și generalizare decât acesta. Profilul de formare a absolventului de la
diferite niveluri de studiu sintetizează finalitățile educaționale din perspectiva elevului care finalizează
acel nivel. Profilul de formare tinde sa înlocuiască conceptul de scopurile educației. Este o schița, un
model de atins pe care educatorii îl concretizează in practica in cunoștințe, capacitați, competente,
atitudini. Profilul de formare este determinat de 3 factori de interdependență și anume elevul cu nivelul
sau de cunoastere și cu profilul sau cognitiv, afectiv motivațional, aptitudinal. Al doilea factor in
constituie cunoașterea umană cu domeniile sale decupate in discipline de studiu. Al treilea factor îl
reprezintă societatea cu nevoile sale. La intersecția celor 3 factori se configurează un set de direcții de
formare care oferă elevilor parcursuri semnificative de învățare.
Obiectivele educaționale Obiectivele educaționale sunt finalități specifice procesului instructiv
educativ. Asigura orientarea activității la nivelul procesului didactic. Activități care se desfășoară, in
școala, grădinița etc. Anticipează ce transformări se vor produce in personalitatea elevului implicat intr-un
proces de predare evaluare învățare.
Funcția axiologică se Raportează la un set de valori și totodata propun introducerea unor valori,
comunica valori in cadrul procesului instructiv educativ. Informațiile Sunt elaborate prin raportare la
anumite valori in funcție de domeniul din care sunt ele desprinse. Doar acele care au o anumite
semnificație.
Funcția de anticipare – aceste Ținte pe care ni le propunem prefigurează care sunt rezultatele pe care
le așteptam de la elevii noștri la finalul activității. De ex ne putem propune sa i învățam tabla înmulțirii.
Ne așteptam ca la sfârșitul lecției ca elevii sa fie capabili sa realizeze operații de înmulțire.
Obiectivele au și rolul de a spune ce rezultate așteptam noi de la copiii implicați in activitate.
Funcția de reglare- in funcție de rezultatele obținute noi ne putem regla activitatea in sensul ca dacă
constatam ca sunt probleme trebuie sa regândim strategia, sa găsim soluții pentru atingerea obiectivelor
stabilite.
Obiectivele au rolul de a regla activitatea cadrului didactic și pe cea a elevului spunându i ce a
învățat, ce mai are de învățat pt a atinge obiectivele.
Clasificare obiectivelor educaționale:
-după gradul de generalitate
-după conținutul psihologic
După gradul de generalitate: specialiștii in domeniu diferențiază trei planuri sau niveluri astfel ca
vorbim despre obiective generale sau scopuri, obiective intermediare sau specifice și obiective concrete,
comportamentale sau operaționale. Dacă se procedează la aceasta distincție este necesar sa se specifice
planul de referință și rolurile pe care le îndeplinește fiecare nivel. Aceasta structura trinivelara poate fi
raportata la mai multe aspecte: la sistemul de învățământ- idealul și scopurile; la disciplina de învățământ
(obiective cadru, de referință și operaționale). Locul obiectivelor cadru au fost luat de competentele
generale și a celor de referință de competentele specifice; activitatea educațională. In realitate conceptele
care definesc competentele educației la diferite niveluri formează un continuu.

Domeniul este definit ca fiind parte din complexitatea dezvoltării copilului cu caracteristici specifice
date de tipul de achiziții și procese pe care le presupune. Domeniile de dezvoltare sunt variabile ca
întindere, dar se regăsesc in toată perioada de la naștere la 7 ani formând permanent un întreg. Un alt
concept pe lângă cel de domeniu este cel de subdomeniu. Subdomeniu- fiecare domeniu este divizat in
subdomenii care reprezintă fațete generale ale domeniului respectiv. Un alt concept pe care îl regăsim este
cel de aspecte specifice ale subdomeniului-unele sub domenii datorită complexitatii lor cuprind o
detaliere in categorii distincte de cunoștințe și abilitați sun firma aspectelor specifice care reprezintă fațete
subordonate ale respectivului sub-domeniu.
Dezvoltarea fizica, sănătatea și igiena personală . Domeniu se împarte in
-dezvoltarea fizica care cuprinde la rândul sau dezvoltarea motricității groziere, dezv notorie
-sănătate și igiena personală cuprinde promovarea sănătății și a nutriției, promovarea îngrijirii și
igienei personale și promovarea practicilor privind Securitatea personală.
B. Dezvoltarea socio-emoțională :
-Subdomeniu dezvoltare socială care la rândul sau conține următoarele aspecte specifice -dezvoltarea
abilitaților de interacțiune cu Adulții, dezvoltarea abilitaților de interacțiune cu copiii de vârsta apropiată,
acceptarea și respectarea diversității și dezvoltarea comportamentelor prosociale.
-sub domeniul emoțional Dezvoltarea conceptului de sine, autocontrolului emoțional și dezv
expresivității emoționale
C. Atitudinea de învățare
-subdomeniul curiozitate și interes
-subdomeniul inițiativa
-subdm persistenta in activități
-subdm creativitate
D. Dezvoltarea limbajului, a comunicării și premisele citirii și scrierii
-dezvoltarea limbajului și a comunicării
-care are urm aspecte specifice : 1. Dezvoltarea capacității de ascultare și înțelegere (comunicare
receptivă) . 2. Dezvoltarea capacității de vorbire și comunicare, adică comunicare expresiva.
-subdm premizele citirii și scrierii :participarea la experiențe cu cartea, cunoașterea și aprecierea cărții;
dezvoltarea capacității de discriminare fonetica (asocierea sunet-litera) ; constientizarea mesajului vorbit
respectiv scris și însușirea deprinderilor de scris (folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj)

E. Dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii

-sundm dezvoltarea gandirii logice și rezolvarea de probleme care cuprinde ca activitate specifica
dezvoltarea gandirii logice și rezolvarea de probleme
 -subdm cunoștințe și deprinderi elementare matematice -cunoașterea și înțelegerea lumii -activități de
reprezentări elementare matematice (numere, reprezentări numerice, operații, concepte de spațiu, forme
geometrice, înțelegerea modelelor , măsurare și o alta activitate specifica o reprez cunoașterea lumii:
pământul, spațiul, metode științifice, lumea vie. (Repere fundamentale pag 10-12)
Profilul de formare este similar scopului educational și ca și scop el deriva din idealul educațional care
deriva din idealul social

Obiective specifice domeniului cognitiv sunt exprimate in termeni care vizează cunoștințele ce
urmează a fi însușite și modurile concrete in care educatul va utiliza informațiile dobândite sunt exprimate
prin verbul a știi și a cunoaște. .
Au fost precizate, definite ai grupate de pedagogul american B Bloom pe șase niveluri:
1 achiziția de cunoștințe cuprinde:
-cunoașterea elementelor particulare și generale ale unui anumit domeniu al realității sau științei
contemporane ;
-cunoașterea modalităților de studiere și apreciere a acestor scheme de organizare a lor
2 înțelegerea cunoștințelor :
-transpunerea sau reformularea in termeni proprii
-interpretarea, explicarea, comentarea, rezumata mesajului sau experienței
-extrapolarea-sesizarea consecințelor posibile ale unei acțiuni, întâmplări, fenomen
3 aplicarea cunoștințelor:
-utilizarea selectiva a unor cunoștințe dobândite anterior pentru a înțelege și dobândi altele noi, pentru
a înțelege și rezolva probleme și situații noi sau pentru a forma priceperi l, deprinderi și capacitați
intelectuale
4 analiza cunoștințelor
-definește capacitatea gandirii de a schematiza un material in elementele sale
5 sinteza cunoștințelor
-reprezintă nivelul activității creatoare, un nivel superior gandirii ale cărui rezultate se concretizează in
diferite tipuri de produse:
1 definirea unui concept
2 elaborarea unui plan original de acțiune
3 elaborarea unui mesaj care sa conțină
6 evaluarea cunoștințelor

Finalitatea: Competentele sunt definite ca ansambluri structurate de cunoștințe și deprinderi dobândite

prin activitatea de învățare.
Competentele permit elevilor sa identifice și sa rezolve probleme caracteristice unui anumit domeniu
im contexte diferite.
Competenta reprezintă capacitatea dovedita de a selecta, combina și utiliza adecvat
cunoștințe, abilitați și alte achiziții constând in valori și atitudini pentru rezolvarea cu
succes a unei anumite categorii de situații de munca sau de învățare precum și pentru dezvoltarea
profesională. Competentele operează la toate nivelele de școlaritate, la toate ariile curiculare, la toate
disciplinele de învățământ. Curriculumul național pentru învățământul primar și gimnazial se axează pe
cele 8 competente cheie care determina profilul de formare al elevului, al absolventului și anume:
competente de comunicare in limba romana, competente de comunicare in limbi de circulație
internațională. Competente fundamentale de matematica, științe și tehnologie, competente digitale,
competente sociale și civice, competente antreprenoriale, competente de expresie culturală și competente
de a învață sa înveți. In conformitate cu legea educației naționale In conformitate cu legea educației
naționale este necesar ca procesul didactic sa fie orientat spre formarea competentelor cheie.
Competentele regăsite in programare școlare sunt competentele generale și cele specifice. Cele generale
au un grad ridicat de generalitate și complexitate, se definesc pentru o disciplina și se formează pe durata
unui ciclu de învățământ și se notează cu cifre arabe. Cele specifice sunt derivate dim competentele
generale, sunt etape in dobândirea acestora și se formează pe parcursul unui an de studiu. Se notează cu
1.1 sau 1.2 sau 2.1, etc. Prima cifra indica competentă generala din care sunt derivate.

Conținuturile generale ale educației

Conceptul de conținut general al educatiei.
       Conținutul general al educației este delimitat în cadrul dimensiunilor relativ stabile ale activității
de formare și dezvoltare a personalității umane,realizabile in cadrul sistemului si a procesului de
învățământ in conformitate cu finalitatile educationale care angajează proiectarea acestora pe baza unor
valori umane fundamentale si anume:
*binele moral
*credința religioasă
*adevarul stiintific
*Frumosul artistic
*Sanatatea fizica, etc
        Continuturile generale ale educ sunt
1. Educația morala
2. Educația  intelectuala
3. Educația tehnologica
4. Educația estetica
5. Educația psihofizica
       Este un model care respectă structura pentagonala clasica
       Caracteristicile continuturilor gen ale ed. Sunt comune tuturor celor 5 dimensiuni de
formare si dezvoltare a personalității(morala, intelectuala, tehnologica, estetica), astfel aceste
conținuturi au un caracter.
1. Obiectiv determinat de funcționalitatea si de structura bio.psiho.socio.culturală a personalitatii
umane care solicită un proces amplu de formare si dezvoltare permanenta a personalitatii umane in cele 5
planuri mentionate.
2. Unitar determinat de interdependenta care există intre activitățile de formare si dezvoltatre a
personalitatii umane proiectate si dezvoltate la fel in plan moral intelectual,estetic psihofizic
3. Dinamic determinat de corelatia pedagogica care exosta intre latura in formativa si cea informativa a
educatiei morale intelectuale esyetice,psihofizice
4. Deschis determinat de aparitia periodică a unor noi continuturi specifice, raportabile la oricare din
cele 5 continutiri generale ale educatiei,  de tipul celor instituite in ultimele decenii la nivel de Unesco( ed
ecologica, demografică, ed.pentru democratie ,s.a), sau a celor lansate in ultimii ani sub genericul
educatie civice, educatiei multiculturale, educației interculturale, ș.a.
       Prin raportate la conținuturile sale generale sau fundamentale educatia poate fi definită ca actiune
care permite fiintei umane sa.si dezvolte aptitudinile sale fizice si intelectuale ca si sentimentele sale
sociale estetice si morale in scopul realizării cat mai bine posibil a misiunii sale de om.
     Proiectarea, realizarea si dezvoltarea misiunii de om angajeaza in egala masura educatia morala,ed
intelectuala, cea tehnologica si ce psiho fizica intelese ca dimensiuni stabile in activitatea de formarw sib
dezvoltare a personalității umane, fiind insa deschise permanent in directia unor noi conținuturi specifice
generate de problemele si provocarile naturii si societatii afalte intr.o continuă schimbare si transformare.
 Educația morală
Reprezintă dimensiunea cea mai profundă si mai extinsa a activității de formare si dezvoltare a
personalității proiectata si realizata pe baza valorilor etice. Din perspectiva pedagogica educatia
morala vizeaza formarea si dezv constiintei morale, a profilului moral al personalității umane proiectat si
realizat la nivel teoretic si practic.
Ed.morala reprezinta acea dimensiune fundamentală a activității de educație orientata in
direcția formării si dezv conștiinței morale a personalitatii care vizează optimizarea raporturilor
acesteia cu lumea si cu sine.
       La nivel teoretic prin interiorizarea valorilor generale ale binelui moral si la nivel practic prin
aplicarea acestor valori
      Obiectivele/finalitatile ed morale pot fi clasif in fct de gradul de generalitate astfel
1. Ob generale - formarea si dezv constiintei morale
2. Ob specifice
>La nivel teoretic vizeaza :
*formarea si dezv capacitatilor cognitive morale( percepții, reprezentari, notiuni,judecati,rationamente
morale)
*formarea si dezv capacit afectiv motivationale volitive morale( cum sunt sentimentele interesele
trasaturi volitive morale)
*formarea si dezv capacitatii de interiorizare a normelor morale
*formarea si dezv convingerilor morale care asihura trecerea de la niv teoretic la niv practic al
constiintei morale
>La nivel practic ob sp vizeaza
*forma si dezv deprinderilor morale
*formarea si dezv obisnuintelor morale
*formarea si dezv atitudinilor morale afective si motivaționale care susțin dinamizarea și energizarea
acțiunii morale
*formarea și dezvoltarea atitudinilor morale caracteriale care asigură  interiorizarea deplină a
obisnuintelor morale si a atitudinilor morale in structura personalitatii determinand astfel consecventa și
coerența  actiunii si a conduitei morale
     Continutul si metodologia educatiei morale
     Continutul specific ed morale reflecta 2 coordonate definitorii care vizeaza
●raportarea omului la societate(ed moral civica)
●raportarea omului la sine(ed. Moral individuală)
     Ed. Moral civica are un continut preponderent social exprimandu.se la nivel de ed politica care
cuprinde ed patriotică ed democratică ed umanistă, ed economica, (prin si pt munca) ed.juridica(ed pt
cunoașterea si rsspectarea legilor)ed comunitara, rutiera,e.familiara
Ed moral individuala are un continut limitat preponderent prin raportarea omului la sine si se exprima
la nivel de ed filozofica si ed religioasă
      Metodologia include un amsamblu de metode si procedee care pot fi grupate la nivelul a 2 modele
orientative si anume
1.Model strategic presupune integrarea metodelor morale pe 2 coordonate fundamentale:
-coordonata instruirii/teoria morala implica metode verbale cum ar fi expunerea morala (sub forma de
povestire, explicatie prelegere morala);conversatia morala(dialogul moral sau dezbaterea etica); studiul de
caz. Si metode intuitiv active cum ar fi exercitiul moral exemplul moral
- coordonata conduita/practica morala care presupune utilizarea a 2 categ de metode centrate pe
evaluarea actiunii morale si anume aprobarea/dezaprobarea.
2.Model instrumental propune un nr apreciabil de metode morale raportate la obiectivele
globale si avem explicatia morala,prelegerea morala convorbirea morala,exemplul moral, analiza de caz,
exercitiul moral bazat pe 2 tipuri de procedee si anume procedee externe
(dispositia,ordinul,indemnul,avertismentul,sugestia,lamurirea,încurajarea, stimularea prin recompense) si
procedee interne(autoevaliarea morala) aprobarea morala bazata pe baza de procedee si tehnici de laud,
recompensa si dezaprobarea morala bazata pe procedee si tehnoci de avertisment,repros,ironie, sanctiune,
observatie
        Principiile ed morale concentrează normele și regulile de acțiune valabile in orice situație de
proiectare si realizare a obiectivelor, continuturilor si metodologiilor specifice asumate intr.un context
pedagogic asumat
        Principiile generale ale ed morale sunt
☆principiul corespondentei dintre teoria si practica morala
☆principiul valorificarii resurselor ai a disponibilitatilor pozitive ale personalitatii umane in vederea
eliminarii celor negative
☆principiul unitatii si a continuitatii axiologice intre toate formele de proiectare realizare si dezvoltare
a educatiei morale
☆principiul diferentierii educatiei morale in functie de determinarile sale particulare( si ne referim la
varsta , domeniul socio profesional, dom educațional )si individuale (ne referim la structura fiecarei
personalitati.)
Educația intelectuală
Aceasta reprezinta dimensiunea cognitiva a activitatii de formare si dezvoltare a personalitatii
umane,proiectata si realizată la nivel logic superior pe baza valorilor adevarului științific.
     Datorita efectelor sale formative substanțiale realizabile prin intermediul unor capacități cognitive
superioare(gandirea, inteligenta, memoria, imaginatia) educatia intelectuala asigura premisa proiectarii si
a dezvoltarii calitative a tuturor continuturilor generale ale educației
     In sens larg educatia intelectuala poate fi înțeleasă ca ed.stiintifica realizata mai ales dar nu exclusiv
la nivelul procesului de învățământ (proces instructiv educativ- ceea ce se face in cadrul unei ore), oferind
cadrul principal de realizare a obiectivelor generale si specifice ale acestuia.
    Educatia intelectuala asigura premisele formative ( capacitati si atitudini științifice) si premisele
infirmative (cunoștințe stiintifice necesare pentru realizarea la un nivel calitativ a tuturor
continuturilor/dimensiunilor generale ale educației.
   In sens restrans ed intelectuala poate fi raportată doar la activitatile didactice specifice procesului de
invatamant care vizeaza realizarea unor obiective pedagogice de ordin cognitiv.
    Obiectivele pedagogice ale ed.intelectuale
Pot fi clasificate in functie de gradul de generalitate
     Obiectivul pedagogic general al educatiei intelectuale reflecta interdependenta dintre latura
informativa si cea formativa a cunoasterii logice,raționale bazata pe dobandirea de concepte principii
raționamente, judecăți, teorii, paradigme științifice dar si pe dobandirea de deprinderi, strategii,atitudini
științifice.
      Obiectivele specifice ed intelectuale reflecta structura de funcționare a obiectivului general
transpusa la 2 niveluri de referinta si anume.
1. Nivelul teoretic - aceste obiective vizează:
-dobandirea cunostintelor științifice fundamentale care constituie nucleul fiecarei stiinte, trunchiul de
baza al fiecarei discipline de învățământ.
-dobandirea capacitatilor intelectuale cu valoare de aplicabilitate pedagogica si sociala ridicată
( competenta de cunoaștere, de comunicare si cea de creație)
-dobandirea capacitatilor cognitive de maximă eficiență pedagogică si sociala(apltitudini cognitive
speciale si specifice si atutudini cognitive cu o larga sustinere afectiva motivationala, caracteriala
-dobandirea capacitatilor creative
-dobandirea capacitatii de integrare a cunoștințelor, deprinderilor, strategiilor si atitudinilor intelectuale
dobandite anterior intr.o concepție științifică generală deschisa in directia perfectionarii fiintei umane
2. Nivelul practic al constiintei stiintifice
 Avem urmatoarele obiective si vizeaza
-dobandirea strategiilor si ... intelectuale bazate pe diferite tipuri de rationamente (inductiv, deductiv)
-dobandirea atitudinilor... superioare care oferă cai de cunoaștere eficientă, modalitati de perfectionare
continua a cunoștințelor, deprinderilor si a strategiilor intelectuale învățate
-dobandirea atitudinilor ...creative aplicabile ca strategii de invatare eficienta in conditii de
adaptabilitate optimă la diferite situații si contexte aflate in continua schimbare.
      Conținutul si metodologia specifice ed intelectuale
    Reflectă dimensiunea generala si specifică a obiectivelor asumate care pot fi
operationalizate ,respectand particularitățile fiecarui domeniu al cunoașterii, fiecarei profesii si situatii
sociale, fiecarei trepte scolare, fiecarei etape de varsta psihologica sau școlară.
Conținutul specific ed.intelectuale este realizabil prin activitățile didactice organizate la nivelul
procesului de invatamant proieate insa in perspectiva formarii si dezvoltarii permanente a personalitatii.
   Ed.intelectuala se realizează prin intermediul activitatilor de instruire formală si nonformala in acest
sens sunt utilizate numeroase resurse cognitive cu potențial formativ extrem de complex si de diversificat
adaptabile la specificul fiecarui nivel de învățământ, astfel ca in mod gradual rezulta o educatie
intelectuala concreta(ceea ce se realizeaza in invatamantul primar) abstracta(invatamantul secumdar
superior) spirituala( incatamantul superior)
    Caracterizarea globală realizabila in contextul celor 3 niveluri ale educatiei intelectuale si anume
concreta abstracta sau spiritualizata reflecta dinamica modelului de elaborare a cunoasterii . In sens
constructivist modern, propus de jean.piaget
Educatia intelectiala concreta proiectata la niv. Varstelor psihologoce corespunzătoare
invatamantului preacolar so primar permite prelungirea actiunilor senzorio motorii la nivelul unpr
structuri de gandire preoperatorii(intre 3 si 6-7ami) operatorii pana la 10 11 ani limitate insa la elemente
concrete nu si la ipoteze si enunturi verbale,  de aceea este important sa alegem continuturi ale educatiei
intelectuale cu o bază intuitivă ( definirea si analiza unor concepte concrete care pot fi reprezentate sau
actualizate in plan concret la nivelul experientei cognitive a elevului)
       Educatia intelectuala abstracta proiectata la niv.varstelor psihologige corespunzătoare nivelului
invat.secundr marcheaza cucerirea unui nou mod de relationare care nu sw mai bazeaza doar pe obiecte
sau pe realitati direct reprezentabile ci fave apel la ipoteze,la propozitii din care pot fi trase concluziile
necesare.  Acum devine posibila si necesara alegerea unor continuturi ale educatiei intelectuale de baza
care se refera la conceptele ai netodologiile specifice de bază (ceea ce intelegem noi prin cultura generala
a fiwcarei discipline stiintifice, care asigura deja orientarea aptitudinilor si a atitudinilor generale ale
elevului spre cateva domenii de bază
Educatia spirituala dupa varsta psihologica a a dolescentei pana la sf vietii marcheaza capacitatea
dobandita de cel educat de a structura cat mai complex relatiile sale științifice dar si general umane vu
realitatea aflata intr.o continua miscare si transformare.
Programele de educatie intelectuala corespunzătoare acestui stadiu se regasesc la nivelul
învățământului superior si in cadrul tuturor activitatilor de formare ptofesionala inițială și continua
Coordonarea capacităților dobandite atinge forma de operationalitate cea mai abstracta, cea mai
spiritualizata prin interiorizare si reflexivitate cu o eficienta maxima in conditii diverse care solicita
creativitate si autonomie
Metodologia specifica ed intelectuale
Aceasta respecta particularitățile fiecarei farste psihologice si soviale
Metodele ed.intelectuale sunt in general metode active care formează nu doar capacitatea de
achizitionare a cunoștințelor ci in primul rand obisnuintavde a gandi sănătos iar aceasta este sustinuta
atitudinal prin dorinta de a sti întotdeauna mai mult si mai bine
Aceste metode pot fi selectionate din categoria metodelor didactice in masura in care asigura efectiv
educatia intelectuala inteligenta in functie de specificul fiecarei trepte si disvipline de invayamant.
Ele pot fi grupate in jurul unor strategii de invatare care vizeaza
 -formarea si dezvolyarea deprinderilor- exercitiul
- f-d a deprinderilor si capacit intelectuale de rez a problemelor- descoperorea, demonstratia si a
situatiilor problema- problematizarea in conditii de comunicare cercetare, actiune practica
Principiile ed.intelectuale, evidentiaza aspectele esentiale care normeaza activitatea de formare si
dezv a personalitatii prin valorile stiintei, astfel  avem
1.prinvipiul corespondentei pedagogice dintre teoretica intelectuala  si Constiinta intelectuala practica
2. Princ. Valorificării resurselor si a disponibilitatilor intelectuale pozitive ale personalitatii umane in
vederea compensarii, corectarii si eliminarii celor negative
3.principiul unitatii si al continuitatii axiologice intre toate formele de proiectare si realizare a
educatiei intelectuale
4. Principiul diferentierii educatiei intelectuale in functie de deterninarile sale particulare(varsta,
domeniul socio profesional context educational) si indivifuale in funcție de structura fiecarei personalități

      Ed tehnologica
Reprezinta activitatea de formare si dezvoltare a societății si proiectata si dezvoltata prin valorile
stiintei aplicate in toate domeniile vietii sociale, in general in priductia materială si spirituala in mod
special cu implicatii directe in procesul de orientare si integrarr școlară profesionala si sociala
Definirea conceptului presipine la raportarea la notiunea de tehnologie carw vizeaza procesul de
aplicare a stiintei in viata sociala prin intermediul unor tehnici specifice, inatrumwnte, metode mijloace,
norme strategii
Aceasta functie centrala a tehnologiei de aplicare eficienta a stiintei in toate domeniile vietii sociale
determina structura tridimensionala a acestei activitati care include:
- dim.materiala -tehnici, masini unelete instrumente instalatii
-dimensiunea normativa - principii si strategii de organizare si valorificare a tehnicilor existente
-dim.sociala-capacitati de munca de învățare de creație exprimate prin diferite comportamente
indifiduale si colective generate de folosirea tehnivilor promovate la nivel material si normativ
Cultura societății post industriale sau informatizate a integrat conceptul de ed.tehnologica si la
interpretat ca fiind educatia intelectuala aplicata sau educatia științifică aplicată, aceasta interpretare
explică pătrunderea educatiei tehnologice in planul de învățământ ca disciplina de invatamant generala
Ed.tehnologica asigura premisa formarii profesionale dar si baza metodologică a acesteia initiata de la
nivelul invatamantului general prin dobândirea unor tehnici specifice anumitor domenii de activitate,
adaptabile la conditii de schimbare rapida a profesiilor
     Obiectivele pedag ale ed tehnologice
Obiectivul pedagogic general al ed.tehn vizează procesul complex de formare si dexvoltare a
constiintei tehnologice a personalitatii care angajeaza cunostinte capacitati si atitudini științifice aplicative
Obiectivele specifice ed.tehn se raportează la nivel teoretic
-formarea si dezv constiintei teoretice si vizeaza insusirea modelelor de aplicare a teoriei științifice in
general in anumite domenii de cercetare
La nivel practic avem in vedere formarea si dezvoltatea constiintei generale practice ceea ce implica
2 tipuri de actiuni
-orientarea si integrarea scolara, prifesionala si sociala a elevilor studentilor presupune realiz urm
obiective spwcifice ed tehnologice
 cunoașterea psiho pedagogica si sociala a studentilor cu accent pe dwscoperirea calitatilor
pozitive ale personalităţii
 informarea școlară profesionala si sociala a elevului cu accent pe descoperirea relației optime
dintre oferta scolara , profesionala sociala si potentialul real al elevului
 stimularea procesului de adaptare saubde integraee scolara profesionala si sociala a elevului cu
accent pe valorificarea deplina a trasaturilor depline ale personalitatii
-pregatirea profesionala initiala si continua a elevului Este realizabilă în funcție de următoarele
obiective specifice educației tehnologice:
1 . Formarea și dezvoltarea capacității  de fundamentare științifică a activității practice în contextul
modelului cultural al societății post-industriale, a celei informatizate (societatea în care trăim astăzi)
2. Formarea și dezvoltarea capacității de susținere a unității dintre cultura teoretică si cultura practică,
valabila la toate nivelurile, treptele si disciplinele de învățământ.( echilibru intre teorie si practica)
3. Formarea si dezvoltarea atitudinii superioare față de activitățile umane fundamentale.(jocul,
invatarea, muncă si creație)
4. Formarea si dezvoltarea creativității tehnice care concentrează elementele productive cele mai
avansate (automatizare, cibernetizare, informatizare) si mai eficiente ( in grad ridicat de aplicabilitate si
de adaptabilitate la situații complexe in condiții de schimbare continua, rapidă.
   Continuturile specifice educatiei tehnologice corespund obiectivelor specifice prezentate fiind
adaptabile la particularitățile fiecatei trepte scolare si fiecarei perioade de vârstă, astfel conținutul
educației tehnologice angajeaja toate resursele aplicative incluse la nivelul disciplinelor scolare,
planificate gradual in învățământ primar, secundar dar si in activitățile de formare initiala si continuă si
vizeaza formarea deprinderilor si a achizitia cunoștințelor necesare rezolvării unor situații practice.
Continutul educației tehnologice proiectat din perspectiva orientarii scolare si profesionale implică
adoptarea unui model formativ care pune accent pe necesitatea educării permanente a personalității.
Pe acest fond componentele activității de orientare angajeaza mai multe continuturi specifice
intemeiate pe 4 actiuni fundamentale si anume:
-cunoasterea elevului
-educarea elevului in vederea alegerii carierei
-informarea scolara si profesionala
-consilierea si indrumarea efectivă a elevului
Din perspectiva pregatirii initiale si continue, conținuturile specifice educatiei tehnologice au simultan
un caracter cognitiv deoarece presupun formarea gândirii tehnologice si cunoasterea fundamentelor
stiintifice a productiei de tip post.industrial
De asemenea au un caracter afectiv deoarece presupun cultivarea atitudinii superioare fata de
activitățile practice
Au un caracter psiho motric deoarece presupun cultivarea abilităților de actiune practica in diferite
situații educaționale
Din perspectiva integrării socio profesionale educatia tehnologica angajeaza continuturi specifice
bazate pe norme cognitive, axiologice si praxiologice cum ar fi capacitatea de cooperare, participare,
inovare,rezistenta la efort, perfecționare.
Complexitatea si complementaritatea acestor valori specifice culturii tehnologice confera
continuturilor o anumita gradualitate, exprimabila in termeni de adaptare( la mediul tehnic), asimilare
(invatarea umei meserii), participare(de a practica profesia ), autoperfectionare.
Metodologia specifică educației tehnologice corespunde obiectivelor educației tehnologice angajate
în dobândirea unor conținuturi specifice proiectate gradual de-a lungul procesului de învățământ pentru
optimizarea raporturilor dintre:
     * cultura generală care susține dezvoltarea normala a personalității in cadrul învățământului
general obligatoriu ( pana la 16 ani ), asigurand astfel stabilitatea structurii aptitudinale a personalității
elevului care practic va asigura premisele unei bune orientari scolate, profesionale si sociale.
-cultura de profil care asigură prelungirea culturii generale pe domenii de cunoaștere, determinate de
evolutia structurala a personalității umane, orientată spre profiluri specifice dupa varsta de la 16 ani.
( profilele real, uman, vocational, tehnologic, economic)
-cultura de specialitate care asigură profesionalizarea și aprofundarea culturii de profil la nivelul
invatamantului secundar si anume prin scoli profesionale si la nivelul invatamantului superior care
impune o specializare larga cu deschidere spre specializarile de vârf.
Metodele promovate in aceasta direcție sunt preluate de la nivelul strategiilor în care predomină
cercetarea și acțiunea practică
 - observarea, experimentul demonstratia, descoperirea, problematizatea, exercitiul studiul de caz, jocul
didactic. In același timp metodologia ed.tehnologice este implicată în activitatea de orientate școlară și
profesională, astfel avem
- metode si tehnici de cunoaștere a copilului:observatia , analiza produsrlor activității, convorbirea,
caracterizatea, biografia
- metode de cunoaștere a grupurilor școlare:metoda aprecierii obiective sau cea sociometrica
- metode de educare a elevului in vederea alegerii carierei
- metode si tehnici de informare școlară și profesională
- metode si tehnici de consiliere
Principiile educatiei tehnologice
1 . P. Corespondentei dintre constiinta teoretica tehnologica si cea practica
2. Valorificarea resurselor si a disponibilitatilor tehnogice pozitive ale personalității umane in vederea
orientarii si integrării scolare, profesionale si sociale optime.
3. P. Valorificarii in plan tehnologic a tuturor formelor de educatie sau de instruire
4. P. Diferentierii educației tehnologice in functie de determinarile sale particulare (vârstă, treapta de
scolaritate, domeniul socio profesional, econtect educațional ) si individuale in functie de structura
aptitudinala si atitudinala a fiecarei personalități

      Educatia estetică

Reprezintă activitatea de formare si dezvoltare a personalității, proiectata si realizată prin receptarea,
evaluarea, trairea si crearea valorilor frumosului din natura, societate artă. Aceste valori sunt sintetizate in
cadgul unor categorii estetice cum ar fi:
Idealul estetic (acel model de frumos)
Simtul estetic si gustul estetic (capacitatea de a percepe si de a reprezenta frumosul, de a explica si
intelege frumosul )
Spiritul de creatie estetică (aptitudinea rezultata din capacitatea de a crea frumosul la nivelul naturii,
societății, artei)
Obiectivele ed estetice
Ob general il constituie formarea si dezvoltarea conștiinței estetice
Obiective specifice- reflecta crle 2 niveluri de referință angajate in formarea si dezvolatarea
personalitatii/constiintei estetice la nivel teoretic si nivel practic
La niv.teoretic ob specifice vizează
-formarea si dezvoltarea capacității cognitive specifice exprimate in tetmeni de cunostinte estetice
(percepții, reprezentari,notiuni, judecati, rationamente estetice)
-formarea si dezvoltarea capacităților afective, motivationale, volitive, estetice de tipul sentimentelor, 
intereselor, trăsăturilor de voință estetica
- formarea si dezvoltarea capacității de interiorizare a categoriilor estetice, a idealului estetic, al
gustului estetic, al spiritului creator
-formarea si dezvoltarea convingerilor estetice care sintetizează valorile frumosului implicate in
capacitățile estetice de orfin cognitiv, afectiv, motivational, volitiv, pregătind pravtic trecerea de la
constiinta estetica teoretica la cea practică.
La niv practic ob specifice ale ed estetice vizeaza
- formarea si dezvoltarea deprinderilor sau a
obisnuintelor estetice care sa permita receptarea evaluarea si crearea frumosului
- formarea si dezvoltarea atitudinilor estetice prin interiorizarea deplină a obisnuintelor estetice si prin
manifestatea lor activă in orice context
- formarea si dezvoltarea aptitudinilor estetice si integrarea lor in toate tipurile de activitate umană
Conținuturile specifice educatiei estetice sunt în raporturi de corespondență pedagogică directă și
indirectă cu obiectivele specifice angajate în direcția formării și dezvoltării conștiinței estetice teoretice și
practice a elevului.
În acest sens se acordă prioritate valorilor artei care pot fi dobândite și practicate, respectiv receptate,
evaluate și cultivate creator la nivelul procesului de învățământ în mediul școlar dar și extrașcolar.
Avem în vedere valorile existente în literatură pictură, teatru , arhitectură, cinema, etc, difuzate direct
sau indirect prin programele școlare dar și prin resursele informale ale mass.mediei cu caracter formal și
specializat
Metodologia specifică educației estetice valorifică resursele formative ale procesului de învățământ
proiectate, realizate și dezvoltate în cadrul unor discipline școlare în mod direct (literatură, filozofie,
muzică, arte plastice) sau indirect (matematică, fizică, biologie, chimie) astfel pot fi evidențiate mai multe
metode și tehnici valorificabile în mediul școlar și extrașcolar pentru receptarea ,trăirea și crearea
frumosului din artă, natură și societate precum lectura, narațiunea, introspecția, observarea, studiul de caz,
exercițiul descoperirea,  jocul didactic, studiul documentelor, instruirea programată, dramatizarea
Principiile educației estetice au valoarea unor norme și se concretizează în
- principiul corespondenței dintre conștiința estetică teoretică și cea practică
-principiul valorificării resurselor și a disponibilităților estetice pozitive existente la nivelul fiecărei
personalități umane în vederea facilitării procesului de integrare școlară, socială, profesională
-principiul valorificării în plan estetic a tuturor formelor  de educație
- principiul diferențierii educației estetice în funcție de determinările sale particulare, (vârsta , treapta
de specialitate disciplină de învățământ, mediu școlar, context educațional ) si individuale( structura
aptitudinală și atitudinală a fiecărei personalități)

Educatia psihofizica
Reprezintă activitatea de formare și dezvoltare  a personalității proiectată, realizată și dezvoltată prin
acele valori pedagogice fundamentale care cultivă și întrețin sănătatea generală a organismului uman.
Definirea conceptului evidențiază importanța unei valori generale fundamentale pentru existența
umană și anume sănătatea fizică și psihică.
Această valoare asigură conținutul general al oricărei activități cu finalitate pedagogică angajată în
mod direct sau indirect în direcția dobîndirii și îmbunătățirii permanente a stării de echilibru și de
funcționare a organismului.
Educația psihofizică reprezintă activitatea de formare dezvoltate a personalității prin valorificarea
deplină a potențialului anatomo-fiziologic și psihologic al omului în condiții igienico-sanitare specifice
societății moderne și post moderne care solicită " o minte sănătoasă într-un corp sănătos".
Obiectivele pedagogice ale educației psihofizice respectă aceeași logică de proiectare întâlnită și la
celelalte conținuturi ale educației.
Din perspectiva gradului de generalitate avem urmatoarea clasificare.
 Obiectivul general - formarea și dezvoltarea conștiinței psihofizice printr-o cultura fizică și psihică
medicală, igienico-sanitară , sportivă adecvată,
Obiectivele specifice educației psihofizice proiectate, realizate și dezvoltate pe 2 coordonate valorice
aflate în interacțiune, esențiale pentru procesul de evoluție a personalității umane.
1. Consolidarea dezvoltării biologice a personalității umane care implică :
-formarea și dezvoltarea deprinderilor și a capacităților motrice
-definitivarea conduitei igienico sanitare în condiții de normalitate și pentru corectarea unor deficiențe
fizice
-valorificarea capacităților speciale la nivelul activităților sportive
-valorificarea capacităților speciale la nivelul tuturor activităților în scopul menținerii stării de sănătate
psihică
2. Stimularea dezvoltării psihice a personalității umane care implică
-corelarea sarcinilor privind dezvoltarea biologică echilibrată cu sarcinile privind dezvoltarea psihică
echilibrată (cognitivă, afectivă, volitiva) dar si la cea temperamentală aptitudinală și caracterială pe de
altă parte.
- dezvoltarea atenției concentrate a spiritului de observație, a gândirii flexibile prin exerciții și acțiuni
care stimulează independența și creativitatea în activitate.
-dezvoltarea stărilor afective pozitive provocate de mobilizarea energetică proprie activităților sportive
- educarea voinței in condiții de competitivitate  cu numeroase obstacole interne și externe
-valorificarea potențialului temeramental, aptitudinal și caracterial la nivelul activităților sportive
orientate spre perfecționarea resurselor psihice și fizice ale personalității umane.
Ca particularitate a obiectivelor pedagogice specifice educației psihofizice se remarcă tendința acestora
de orientare prioritară în direcția laturii comportamentale a activității ceea ce presupune formarea și
dezvoltarea conștiinței psihofizice teoretice prin dobandirea unor cunoștințe și capacități psihofizice
semnificative în planul culturii psihofizice igienico-sanitare și sportive
Formarea si dezvoltarea conștiinței psihofizice  practice prin realizarea unei conduite psihofizice
adecvate în măsura exersării, stăpânirii și aplicării unor deprinderi și atitudini psihofizice de natură
motrică biologică psihologică medicală igienico-sanitară și sportivă
Conținuturile specifice educației psihofizice corespund obiectivelor pedagogice ale domeniului în
cadrul celor 2 coordonate care directionează procesul de exersare, dobândire și aplicare a unor cunoștințe,
capacități, obișnuințe și atitudini de ordin biologic, psiho-motric, igienico-sanitar, sportiv în raport cu
vârsta școlară a elevului și cu forma de activitate propusă
La nivelul procesului de învățământ conținuturile specifice educației psihofizice sunt realizabile în
mod direct și explicit prin disciplina educație fizică inclusă în curriculum școlar ca disciplină de cultură
generală obligatorie la toate nivelele și treptele sistemului, complementaritatea și aprofundarea
conținuturilor specifice este realizabilă în plan non formal prin activitățile extrașcolare prin cercuri
sportive și informal prin diferite activități sportive dar și prin informațiile pe care le oferă mass-media în
ceea ce privește cultura medicală, igienico-sanitară.
Metodologia specifică- aceasta răspunde cerințelor pedagogice de dezvoltare armonioasă a
personalității pentru valorificarea deplină a însușirilor psihice și fizice aplicabile în mod progresiv în
procesul de integrare școlară și socială
În cazul aptitudinilor sportive ca și în cazul celor artistice datorită precocității lor este necesară telecția
școlară și orientarea vocațională încă din perioada micii copilării (preșcolar și primar).
Stategiile educației psihofizice evoluează în jurul metodelor bazate pe acțiune cum ar fi exercițiul,
jocul, activități practice, studiul de caz, deasemenea pot fi valorificate ca metode sau procedee diferite
tehnici didactice precum observarea, demonstrația, exercițiul algoretmizat, instruirea programată.
În toate aplicațiile realizate în mediul școlar sau extrașcolar la nivel general sau sportiv stategiile și
metodele educației psihofizice trebuie să contribuie la ridicarea statutului pedagogic al domeniului aflat in
strânsă corelație cu toate celelalte dimensiuni ale educației
 - cu educația morală pentru formarea trăsăturilor superioare de voința și caracter
- Cu educația intelectuală pentru funcționarea superioară a sistemului nervos
- cu educația tehnologică pentru perfecționarea deprinderilor psihomotrice și a unor calități
psihomotrice precum forța, viteza, mobilitate, indemanare
-Cu educația estetică pentru stimularea mișcărilor ritmice, individuale și colective în concordanță cu
criteriile frumosului.
Principiile educației psihofizice - acestea au valoarea unor norme cu caracter general și specific și sunt
urmatoarele :
- principiul corespondenței dintre conștiința psihofizică și cea practică.
- principiul valorificării resurselor și a disponibilităților psihofizice pozitive existente la nivelul fiecărei
personalități umane în vederea dezvoltării armonioase a acesteia
- principiul valorificării tuturor formelor de educație sau de instruire în vederea realizării obiectivelor
și a conținuturilor specifice ed psihofizice în mediul școlar și extrașcolar
 - principiul diferențierii educației psihofizice în funcție de determinările sale particulare,  vârsta,
treaptă de specialitate, discipline școlare, mediul școlar sau extrașcolar) și individuale structura
aptitudinală și atitudinală a fiecărei personalități la nivelul general și special de dezvoltare- in cazul
sportivilor
În concluzie vom arăta că cele 5 conținuturi generale ale educației (morală, intelectuală, estetică,
tehnologică și psihifizică)reflectă liniile constante de evoluție a personalității umane valabile la toate
nivelurile de vârstă psihologică și școlară adaptabile la contextul propriu fiecarei etape istorice în general
fiecărei societăți și comunități în special. Deasemenea integralitatea lor asigură deschiderea spre
problemele pedagogice noi, probleme care apar mai ales în momente de schimbare socială, în momente
de reformare a sistemelor educative la nivel național și internațional.

Formele educației
Diversitatea  situatiilor educationale a impus sistematizarea acestora si identificarea principalelor
forme de organizare ale educației Astfel l distingem
Educatia formală
Educatia nonformala
Educatia Informala
Educația formala se realizează in institutii special create de tipul scolii, universității gradinita, in mod
sistematic pe baza planurilor de învățământ, a programelor scolare si a manualelor scolare si vizeaza in
principal formarea unui sistem de competente
Principalele caracteristici/trasaturi ale educatiei formale
1. Structurarea procesului educational se intinde pe o perioada lunga 15-25 ani de studiu
2. Sistematizarea continuturilor astfel incat elevii sunt initiati progresiv in domeniul cunoașterii, 
dobandesc cunoștințe, isi formeaza deprinderi,capacitati, aptitudini, competente care sa le permita
autonomizarea treptata a educației.
3. Dirijarea procesului educational este realizata de catre specialisti cu competenta pedagogică
4. Existenta evaluarii in cadrul procesului educational pentru a facilita reusita succesului elevilor si pt a
asigura transparenta activității  educationale
Principala limita a educatiei formale in opinia lui George Vaideanu are in vedere pregatirea
monodisciplinara a profesorilor specializati in pregatirea unei singure discipline. El identifica si alti
factori care generaza supraincarcare si stres referindu.se la
-supraincarcarea programelor școlare iar preocuparea pentru parcurgerea unui volum mare de
cunostinte impuse de prigrama scolara nu mai lasa loc si timp pt identificarea, analiza si interpretarea
informatiei acumulate in afara scolii
-profesorii au tendinta de a atrage catre propria disciplină o parte importantă din atentia si timpul de
studiu individual al elevilor in ideea in care fiecare profesor tinde sa presupuna ca disciplina pe care o
preda este cea mai importanta.
-predispunerea catre rutina si monotonie
Educatia nonformala in pedagogie termenul de nonformal desemneaza o realitate educativa mai putin
formalizata,insa intotdeauna cu efecte formative, neformal nu inseamna neformativ sau needucativ.
Educatia nonformala se refera la totalitatea activitatilor nonformative care se desfasoara in afara
programului scolar, activitati cu caracter optional sau facultativ si se mai numesc si activitati extrascolare
Trasaturile ed nonformale
1. Varietatea continuturilor, nu mai sunt impuse de programa, pot fi alese
2. Flexibilitate in abordarea acestor continuturi
3. Caracterul optional sau facultativ, nu suntem obligati la activitățile extrascolare
4. Implicarea educatului in desfasurarea si organizarea activitatilor
5. Vine de multe ori in intampinarea nevoilor educationale ale unor categorii defavorizate: persoane
aflate in risc socioeconomic, someri, analfabeti, persoane cu nevoi speciale
 Obiectivele ed nonformale
- alfabetizarea
- desavarsirea profesională sau initierea intr.o noua profesie
- diferite domenii in care se pot desfasura activitati din sfera din ce am denumit noile educații - clubul
copiilor
Educatia informala se refera la totalitatea ideilor deprinderilor obisnuintelor pe care elevii le
dobândesc in mod spontan in afara mediului educational instituționalizat, este practic expresia experientei
de viata a elevului
Informal nu are semnificatia de neformativ ci este o activitate libera de orice formalizare desfășurată in
afara institutiei școlare
Institutia scolara nu e singura care creeaza situatii de invatare, toate institutiile pot avea un anumit rol,
formativ  educativ(familie, biserica,mass.media, institutiile culturale) care ofera mai mult sau mai putin
intentionat cunostinte cu valoare formative, rolul scolii e de a armoniza aceste influiente asupra formarii
elevului .
Interdependența formal, nonformal informal
Granitele dintre formele educatiei nu sunt rigide, intre ele exista multiple interdependente
Educatia formală trebuie sa se deschida si sa se integreze influențele educative datorate situatiilor
informale si nonformale.
Dezvoltatea educatiei informale poate contribui in mod esential la dezvoltarea si eficientizatea
celorlalte 2 forme de educație.
Scoala are responsabilitatea de a prelua si de a prelucra macar o parte dintre mesajele educatiei
informale.
Corelatia dintre cele 3 forme de educație a generat puncte de vedere diferite, astfel exista specialisti
care considera ca in competitia dintre educatia formala si cea informala, ultima va avea câștig de cauză.
Alti specialisti considera ca scoala trebuie sa se deschida spre conținuturile asimilate de elevi in afara
scolii, sa le valorifice, sa le integreze in continuturile formale si de asemenea sa le ofere elevilor criterii pt
selectarea si interpretarea informatiilor.
Integrarea celor 3 ipostaze ale educatiei este necesara deoarece educatia informala este un domeniu in
continuă expansiune, volumul si cantitatea informatiei dobandite in afara scolii vor crește din ce in ce mai
mult.
Exista 2 cai prin care putem identifica si putem pune in practică modalitati eficiente de corelare a
diferitelor tipuri si anume
- transferul/utilizarea elementelor educatiei formale in aria educației nonformale si informale
- preluarea in cadrul activităților scolare a unor elemente dobândite in contexte educationale
nonformale si informale
Pentru a atinge un nivel optim de integrare sunt necesare adaptări ale unor noi planuri de invatamant,
programe scolare si introducerea unor teme/subteme noi pt formarea cadrelor didactice.
Educatia formala are un rol important in pregatirea elevilor pt invatarea continua, pentru selectarea
interpretarea si acumularea informatiilor dobandite in afara orelor de curs.
Cerințe legate de problematica integrarii formelor de educatie
1.profesorul pentru a realiza analiza sinteza informatiilor pe care le acumuleaza elevii in mediul
informal trebuie sa cunoască preocuparile si experientele de viata ale elevilor. Preocupari semnificative
din punct de vedere sociocultural si pedagogic.
2.analiza informatiilor dobandite de elevi in afara scolii, prelucrarea si integrarea acestora in
ansamblurile constituite prin sistemele de lectii proiectate și desfășurate de fiecare profesor contribuie la
realizarea finalitatilor generale ale fiecarei discipline, profesorii trebuie sa fie pregatiti pt dezbateri si
discutii si deasemenea trebuie sa reflecteze si sa se documenteze necesar asupra unor probleme ridicate de
catre elevi.
3. Integrarea experiențelor informale ale elevilor in sistemul formal de educatie presupune imbogatirea
culturii etice si estetice a profesorilor.
4. Invatatra interdisciplinata/integrata reprezinta o modalitate eficienta de articulare a celor 2 tipuri de
continuturi. Amplificarea conexiunilor disciplinare si transferul de metodologii si concepte presupun o
dezvoltare profesionala adecvata din partea cadrelor didactice in domenii care sa le permita o astfel de
abordare a continuturilor.

Sistemul de învățământ
Definiții
Subordonat sistemului social sistemul de educație reprezintă un ansamblu constituit din totalitatea
elementelor generatoare de educație din societate concretizate din institutii specializate in educatia
formală de tipul școlii in institutii si organizatii care ofera programe de educație nonformală dar si in alte
forme de educație precum cele oferite de familie, cele ce apartin comunitatii de tip cultural, social,
religios. Practic sistemul de educatie reunește acțiuni si influiente educationale de tip formal nonformal si
informal
Sistemul de educație reprezintă ansamblulul organizatiilor sau al instituțiilor sociale si al comunităților
umane care indeplinesc in mod direct sau indirect , planificat sau spontan, funcții pedagogice de activare
si influențare a procesului de formare si dezvoltare permanenta a personalității umane.
Sistemul de educatie definește cadrul cel mai general de realizare a educației la scara întregii societăți
prin contributia directă si indirecta, organizata si spontana a tututor instituțiilor sociale si a comunitatilor
umane,  astfel sistemul de educatie se constituie într-un sistem deschis permițând o abordare globala a
educatiei la nivelul întregii societăți.
Sistemul de invatamant este cea mai importantă componenta a sistemului de educatie fiind constituit
din totalitatea instituțiile specializate in educatia formală.
Ioan bontas considera ca sistemul de învățământ reprezinta ansamblul coerent al institutiilor scolare de
toate gradele profilurile si formele dintr.o anumită tara care este conceput, organizat si functioneaza in
baza unor principii educationale generale  cu caracter organizatoric, juridic si in baza unor standarde
educaționale.
Sistemul de invatamant reprezinta cadrul in care se realizeaza educatia/instruirea in institutii
specializate scolare si extrascolare de tip formal si nonformal situate intr-un context pedagogic si social
deschis.
*In sens restrans sistemul de invatamant, ca parte a sistemului de educație este considerat ca fiind
ansamblul instituțiilor scolare organizate în rețea formală, la nivel primar secundar si superior pe diferite
trepte de instruire si educație.
Practic sist de invatamant este constituit din totalitatea instituțiilor prescolare scolare universitare care
organizeaza activitati de instruire si educație de tip formal avand la baza planurile de invatamant si
programele scolare .
Intre nivelurile treptele si ciclurile scolare exista o serie de raporturi determinate de ... sistemul de
învățământ care influienteaza calitatea procesului de învățământ .
*Extinzand sfera conceptului de sistem de invatamant putem considera ca acesta poate fi conceput ca o
scoala deschisa care poate include pe langa ansambul institutiilor școlare,  totalitatea instituțiilor care
ofera programe de tip nonformal dar si alti agenti sociali cu care acoala realizează raporturi de colaborare
de diferite tipuri(parteneriate educationale)
Sistemul de invatamant reuneste institutii scolare, institutii specializate in instruire nonformala(tabere,
palate ale copiilor, centre de pregatire profesională, televiziune școlară), agenti sociali cu care școala
stabilește relații contractuale(agentii economici politici, culturali religiosi, comunitari) sau relatii
consensuale(familie, comunitate locala)
Rolul actorilor sociali este deosebit de important deoarece prin diferitele forme de colaborare cu
institutia scolara contribuie la organizarea si dezvoltarea unor medii educaționale deschise
Deschiderea pe care institutia scolara a manifestat-o fata de nevoile societății s-a materializat in
organizarea unor noi structuri instituționale adaptate acestor cerințe : centre interscolare care dezvolata
programe educationale de tip non formal (America); școli duale care ofera programe de instruire
profesionala atât în școală cât si la agenții economici, organizate pe baza unor relatii contractuale cu
acestia (Germania, si începând cu anul 2017 si in țara noastră); scolile alternative a caror organizare are la
bază si implicarea comunităților locale (familie, biserica, diferiti agenți sociali, în Olanda, Danemarca, au
aparut si la noi in țara- montesori, step by step), centre de vacanta care dezvolata o serie de programe de
educație activa(Franta), retele scolare de televiziune care difuzează programe de instruire formala si
nonformala( Japonia)
Sistemul de invatamant este modelat de cerintele sociale dar prin interactiunea reciproca instituita între
sistemul de invatamant si mediul social, acesta poate modela la randul sau pricesele sociale, pe de alta
parte sistemul de invatamant este nu doar rezultatul determinărilor sociale cu si a propriei sale istorii care
in unele situatii este independenta de dezvoltarea socială,iar aceasta autonomie relativă ii determina
sistemului de invatamant o logica proprie prin care școala asimileaza, traduce si interpreteaza cerințele
sociale.
La nivelul comunității au loc numeroase interacțiuni sau situatii educaționale care nu se subsumeaza in
totalitate sistemului de învățământ, acesta are insa rolul de a articula, de a integra manifestările cu efect
educațional de a interconecta institutiile specializate in efortul cintinuu si sustinut de formare a
personalității umane
Funcțiile sistemului de invatamant 
In viziunea lui S Cristea functiile sunt aceleasi cu ale sistemului de educatie, ele au un caracter unitar,
obiectiv determinat de contextul in care evoluieaza educatia si pot fi integrate intr-un model al functiilor
generale ale sistemului de invatamant.
Acest model contine urmatoarele tipuri de functii
1. Functia centrala de formare dezvoltare psihosociala a personalității, prin valori angajate la nivel
cultural si care reflectă raporturile specifice dintre -educatie și sistemul psihic uman- pe de o parte si
dintre -educatie si stemul social global- pe de alta parte.
2. Functii principale care reflectă raporturile specifice dintre educație și principalele subsisteme ale
sistemului psihic uman si ale sistemului social. 
Aici distingem 2 subcategorii de functii
- functii de umanizare, de formare dezvoltare psihică optimă a personalității : functia
cognitiva(rațională,logică, intelectuala) si functia noncognitiva, (afectiva emitionala, volitiva caracteriala
a personalității umane)
- functiile de socializare, de formare dezvoltare sociala optimă a personalității ( functia naturala de
valorificare a condițiilor de mediu natural a resurselor demografice; functia economica de
profesionalizare a fortei de munca necesara in toate domemiile de activitate; funcția politica de productie
si mobilitate sociala in sensul asimilarii valorilor civice necesare societății ; functia culturala de
promovare a valorilor proprii unei culturi dominante si functia comunitara de formare a capacității de
formare a personalitatii la nivelul grupurilor, societății.
Constantin Cucoș identifica următoarele functii
1. Functia sociala de integrare in societate si de modelare a comportamentelor specific umane
2. Functia economica de pregatire pt exercitarea unei profesii
3. Functia culturala de inzestrare cu valorile culturii
4. Functia pedagogica de formare a unor persoane autonome si responsabile capabile de învățare
permanentă
Funcțiile prezentate pot fi subsumate celor 3 roluri principale pe care le indeplineste sist de invatamant
1.De educare
2.De socializare
3.De utilitate
Prima misiune a sistemului de invatamant este de a educa de a forma un individ rational, autentic si
pro activ, raspunzand astfel unei logici expresive
A doua misiune o reprezinta socializarea care presupune formarea unor cetateni activi si implicati,
constienti de sentimentul de apartenenta la comunitate. Aceasta activitate se desfasoara pe plan cultural si
corespunde unei logici simbolice
Cea de-a treia misiune a scolii o reprezinta profesionalizarea fortei de muncă necesară in toate
domeniile de activitate,  este o preocupare pragmatica ce răspunde unei logici instrumentale, rolul scolii
este de a-i pregati pe toti astfel încât sa fie competenti si eficienti in viața profesională pentru o integrare
socioprofesionala optima,
Astfel
- rolului educativ ii putem subsuma functia cognitiva, functia de modelare a personalității umane,
functia culturală,
- rolului social ii putem subsuma functia civica si cea morală
- rolului de utilitate functia de profesionalizare si functia economică

-Structura sistemului de învățământ

Este formata din ansamblul elementelor componente care asigura baza de organizare, realizare
materiala, conducere si relatie cu mediul social, asigurand functionalitatea sistemului de invatamant la
nivelul institutiilor specializate in educatie, in concordanta cu functiile sistemului de invatamant.
1. Structura de organizare a sistemului de invatamant cuprinde reteaua institutiilor de instruire si
educatie ordonata pe nivele, trepte, cicluri, ani de invatamant. Analiza diferitelor sisteme de
invatamant evidentiaza existenta a trei niveluri de organizare primar, secundar, terțiar sau superior.
Flexibilizarea trecerii de la un nivel la altul a impus aparitia treptelor si a ciclurilor de scolaritate. De
asemenea, reformele din domeniul educatiei au generat structuri noi de organizare a nivelului
preuniversitar si au condus la prelungirea duratei invatamantului general obligatoriu pana la varsta de 16
ani.
2. Sistemul de invat. se prezinta sub o varietate largă de modele care reflectă conditiile economice si
culturale specifice fiecarei tari, cu diferente de la o perioada la alta. In invățămâtul superior a avut
loc o transformare a treptelor. Acesta cuprinde, conform procesului de la Bologna, studii
universitare organizate pe trei cicluri pe o durata de 3 ani: ciclul 1 de licenta, ciclul 2 de master,
ciclul 3 de doctorat si studii post universitare.
3. Structura materiala este constituita din ansamblul resurselor necesare...: resurse
informationale(manuale, auxiliare, lucrari); resurse umane: elevi, profesori, personal auxiliar;
resurse didactice-tabla si resurse financiare.
4. Structura manageriala sau de conducere, coordonare si control care vizeaza raporturile stabilite
intre diferitele tipuri de decizii.
Structura de relatie care sustine si reflecta capacitatea sist. de invatamant de a dezvolta conexiuni
interne intre componentele sistemului si conexiuni externe cu organizatiile sociale si comunitati umane.

Structura sistemului actual de Învățământ

Sistemul de invatamant din Romania a fost supus unor transformari generate din evolutia sistemului
din care face parte
Au existat numeroase reforme care au produs schimbari la nivelul cadrului legislativ, a curriculumului,
la organizarea institutiilor de învățământ,  deasemenea exista progrese majore in ceea ce priveste
modernizarea sistemului si imbunatatirea nivelului de învățare a elevului.
S a constituit in cadru care sa permita tuturor educatilor sa.si valorifice capacitățile si... de  care dispun.
Sistemul actual de învățământ are la baza traditiile valoroase cristalizate de-a lungul istoriei si reflectă
particularitatile nationale de ordin, social, economic...
 Legea ed.nationale din 2011 prevede ca obiectivul general al invatamantului in Romania il constituie
dezvoltatea .... sub forma cunoștințelor..., si transformabile a deprinderilor, ....si aptitudinilor necesare
pentru implinirea personală, integrarea socială si economică și respectarea drepturilor omului
Sist de invatamant se orienteaza dupa un set de principii care sunt: echitate, relevanta, efivienta,
descentralizare si raspundere publică. 
Responsabilitatea privind educația ii revine in tara noastra Ministerului Ed. Nationale. Acesta
proiecteaza, elaboreaza si implementeaza politicile educationale in domeniu. La nivel local Ministerul Ed
nationale coordoneaza si monitorizeaza aplicarea politicilor educationale la nivel preuniversitar prin
intermediul inspectoratelor școlare județene
Sistemul național de învățământ este constituit din ansamblul institutiilor de învățământ de stat,
particulare si confesionale, autorizate sau acreditate
Structura de organizare cuprinde niveluri, forme de învățământ, respectiv filiere si profiluri care
asigura conditiile necesare pt dobandirea conditiilor cheie si pentru profesionalizarea progresivă in
concordanta cu particularitățile sociale si de varsta
Conform aceleiasi legi sist de învățământ prezinta urm structura
#Ed.timpurie de la 0 la 6 ani
- nivelul antepreascolar 0
- invatamantul prescolar care se imparte in 2 niveluri 3 6 ani( grupa mica, mijlocie(nivelul 1)- prevede
socializare si grupa mare (nivelul 2)- pregatirea pentru scoala
#inv prescolar vlasa 0 4
#Invatamant secundar
Invatamant gimnazial 5 8
#Invatamant secundar superior
.Invatamant liceal - ciclul inferior al liceului -9, 10
Ciclul superior 11, 12, 13(pt seral)
.Învățământ profesional cu durata minima 3 ani
Tot din sistemul national de invatamant
*Invatamantul special / special integrat
*Învățământ tertiar sau potliceal- invatamantul postliceal
*Invatamantul superior
-invatamant universitar
--1studii univ de licenta
--2 studii univ de master
--3 studii univ de doctorat
-invatamant postuniversitar
Sistemul național de învățământ promovează invatarea pe tot parcursul vieții
Sistemul national de invatamant preuniversitar este constituit din ansamblul institutiilor de învățământ
de stat particula si confesionale autorizate sau acreditate si cuprinde
.invatamantul prescolar
.invatamantul primar
.Învățământul secundar
.Invatamantul postliceal
Învățământul preuniversitar se organizeaza cu frecvență (la zi sau seral) si cu frecvență redusa, iar pt
elevii cu Ces sau cu probleme medicale grave se poate organiza învățământul la domiciliu sau pe langa
institutiile medicale
Durata învățământului obligatoriu eate de 11 clase si cuprinde
Invatamantul primar
Invatamantul secundar inferior
Invatamantul secundar superior primii 2 ani.
 ........................
Sistemul național de învățământ are un caracter deschis care permite circulatia pe verticala si pe
orizontala a sistemului astfel la nivelul invatamantului preuniversitar exista posibilitatea transferului
elevilor de la o clasa la alta de la o unitate la alta de la un profil la altul, respectand insa conditiile stabilite
prin metodologia elaborata de ministerul ed nationale
La nivelul invatamantului superior carta universitara este documentul care reglementează acest aspect,
isi elaboreaza propriile reguli, legi.