ISTORIA

NURSINGULUI
Referat -Serban Alina
Andreea ; AMG I
CUPRINS

Titlu 1) Momentul asistentelor -Primul Razboi Mondial......................

Titlu 2) Cum se diversifica rolul asistentei dupa Razboi.....................

2
Momentul asistentelor – primul razboi mondial

Treptat, ca urmare și a lipsei de personal cauzate de războaie și

epidemii, femeile încep să fie tot mai prezente în sistemul sanitar. Dar
abia în Primul Război Mondial capătă o vizibilitate mai mare, prin
implicarea Reginei Maria – care, fiind englezoaică, a fost probabil
inspirată de Florence Nightingale – și a altor femei din înalta burghezie,
care pun pe picioare diverse inițiative de ajutor pentru soldații răniți,
refugiații de război și orfanii rămași în urmă. Primul Război Mondial,
scrie istoricul Alin Ciupală, poate fi văzut ca o oportunitate de modificare
a statutului femeii în societatea epocii și de accentuare a procesului de
emancipare, deoarece concurența dintre armată și industrie pentru
oameni, soldați și forță de muncă calificată a permis accesul rapid al
femeilor în sectoare economice care până atunci le erau interzise.
Femeile pătrundeau nu doar în fabrici și uzine, ci deveneau și membre,
fondatoare sau conducătoare ale unor asociații conectate cu efortul de
război. De exemplu, încă dinainte de intrarea României în război, un
grup de doamne a strâns bani și a livrat 20 de ambulanțe militare
francezilor. Din 1916, ele și-au orientat eforturile de susținere spre
frontul de acasă. Dintre toate aceste femei care s-au implicat în
asistența medicală în timpul războiului, Regina Maria este probabil cea
mai cunoscută. Ea a organizat spitale de campanie și trenuri sanitare
pentru transportarea răniților, a creat o rețea de cantine și aziluri în
Moldova pentru refugiații de război și a deschis orfelinate pentru copiii
ai căror părinți fuseseră, cel mai frecvent, omorâți în război, respectiv
răpuși de tifos exantematic sau altă epidemie.

În trenurile sanitare, ale căror echipe erau, de regulă, formate exclusiv

din medici bărbați, Regina Maria a pus echipe de asistente, conduse de

3
o șefă numită direct de ea. De obicei, erau cam 14 asistente pe fiecare
tren, care ajutau doctorii la operații și pansamente și hrăneau soldații.

 Colette Lahovary-Plagino, care a urmat cursuri de infirmieră la Spitalul

Brâncovenesc din București și a făcut voluntariat, timp de patru ani, la
același spital, a fost șefa unei astfel de echipe. În 1917, când trenul în
care lucra a intrat în reparații, ea a scris un memoriu către Crucea
Roșie și comandanții de armată, în care cerea constituirea unui vagon
ca salon de operații, deparazitarea și schimbarea așternuturilor
(neschimbate de la începutul războiului). Pe front, a condus un spital
de boli contagioase.

Cum se diversifica rolul asistentei dupa Razboi

După război, domeniul medical a continuat să se dezvolte și a încercat

să adreseze problemele epocii, cum ar fi mortalitatea infantilă,
tuberculoza și bolile venerice. O schimbare importantă a venit în 1930,
când, prin noua lege, organizarea a fost scoasă de sub tutela
Ministerului de Interne și descentralizată aproape total. Adică
municipiile și orașele, respectiv județele, trebuiau să finanțeze acțiunile
de sănătate care vizau populațiile urbane și rurale. Tot atunci a crescut
numărul de medici și personal auxiliar din zonele rurale, unde situația
din punctul de vedere al igienei și al sănătății, în general, era mai
dramatică. Au fost înființate posturi de surori de ocrotire pe lângă
medicii de circumscripție (care se ocupau de sate). Ele urmau o școală
de ocrotire și îi ajutau pe medici în consultațiile la dispensar, făceau
vizite în şcoli, ca să verifice starea de sănătate a elevilor, dădeau sfaturi
de creştere a copiilor, vorbeau cu gravidele despre sarcină și cum să

4
îngrijească bebelușul, desfășurau anchete sociale în familii, făceau
vaccinările cu BCG etc.