Concepte nursing 3

Etape şi personalităţi în dezvoltarea nursingului

După milenii de existenţă umană medicina modernă îşi consideră punctul de cotitură în cunoaşterea
asepsiei şi antisepsiei a lui Joseph Lister(1827-1912).
 Asepsia – a sepsis – fără microbi
 Antisepsia – împotriva microbilor
Descoperirea microbilor de către Louise Pasteur(1822-1912), a fost momentul ce a determinat noi
orientări şi concepţii în formarea cadrelor sanitare, în organizarea asistenţei medicale şi implicit, în actul de
îngrijire a omului suferind. Este perioada în care se plaseaza naşterea nursingului modern legat de numele lui
Florence Nightingale(1820-1910), cea care a fundamentat convingerea că, fără armata personalului sanitar de
îngrijire a bolnavului, fiind formată şi organizată lupta pentru sănătate pe timp de pace sau război, poate fi
câştigată. De la Florence Nightingale asistăm la tendinţe şi eforturi de profesionalizare, de găsire a unui loc
stabil în iererhia slujitorilor sănătăţii, de definire a rolului care să fie acordat cu titluri şi cadru juridic
respectiv.
Statutul socio-profesional al asistentei medicale se bazează tot mai mult pe existenţa unei structuri bine
definite, cu un loc bine stabilit în statutele de funcţiuni care emană dintr-o pregătire bazată pe programe
corespunzătoare orientate de principii deontologice clar definite. Există o fundaţie care îi poartă numele, o
insignă şi o statue în centrul Londrei.
S-a născul la Florenţa, numele fiindui dat după numele acestei localităţi, la data de 18 Mai 1820. Era
frumoasă, cultivată, deşteaptă, construită şi bogată şi nu a cedat tentaţiilor şi succeselor vieţii moderne.
La 30 de ani îşi afirmă convingerea că sensul vieţii ei era să facă ceva folositor pentru oamenii care au
nevoie de ajutor. Acest altruism neînţeles şi neacceptat de societatea şi familia din care făcea parte şi care
socotea o aberaţie sau dramă faptul că o fată ca ea să muncească a trebuit apărat.
În călătoriile sale, Florence Nightingale va culege informaţii despre problemele sănătăţii publice şi a
celor din spitale. În 1851 ea va studia, timp de 3 luni, la şcoala de la Kaiserwerth a păstorului Cliedern. Anul
1853 o găseşte pe tânara Florence lucrând într-un comitet ce conducea instituţia pentru îngrijirea femeilor
nobile în perioada îmbolnăvirii. În cele din urmă, ea va fi numită şefa acestei organizaţii. Pe măsură ce
cunoştinţele sale despre reforma nursingului şi a spitalelor sporeau, Florence a fost cunoscută ca o autoritate în
materie.
Când a izbucnit Războiul Crimeei, în 1854, corespondenţii de pe front descriau maniera în care erau
îngrijiţi soldaţii răniţi şi bolnavi de către armata britanică. Florence Nightingale venind în întâmpinarea
guvernului britanic va propune prietenului ei, Sir Sidney Harbert, care îndeplinea funcţia de secretar de război,
să fie trimis în Crimeea cu un grup de nurseri. Dând dovadă de reale calităţi organizatorice şi profesionale, ea
se va distinge prin organizarea în prima linie a frontului, a unui spital de campanie modern.
Alintată femeia cu lampa, Florence Nightingale a devenit o figură legendară printre soldaţi.
În 1856 se reîntoarce în Anglia cu sănătatea serios afectată. În următorii 40 de ani îşi va conduce
afacerile din apartamentul său izolat. Îşi va petrece restul vieţii scriind despre spitale, salubritate, statistici de
sănătate şi în special despre nursing şi educaţie în nursing.
În 1860 ea reuşeşte să inaugureze prima şcoală laică de nursing în cadrul spitalului Sfântul Tomas din
Londra. În acelaşi an, la Boston, Maria Zakrzewski şi Elisabeth Blackwell vor înfiinţa prima şcoală de
asistente medicale.
Principiile de bază pe care Florence Nightingale şi-a creat şcoala au fost următoarele:
1. Nursele trebuie să fie educate în spitale clinice, organizate în acest scop şi o asociate cu şcoli
medicale.
2. Nursele vor fi selecţionate cu atenţie şi vor locui în cămine special amenajate pentru a le forma
caracterul şi a le impune o disciplină.
3. Intendenta şefă a şcolii va avea cuvânt hotărâtor asupra programei, asupra modului de
administrare şi asupra celorlalte probleme ale şcolii.
4. Programa şcolară va cuprinde atât material teoretic cât şi practic.
5. Frecvenţa studenţilor la cursuri va fi obligatorie existând o epidenţă în acest sens.
6. Cunoştinţele dobândite de studenţi vor fi apreciate prin teste scrise şi examene orale.

1
 Respectând trediţiile şcolii engleze tinerii absolvenţi erau trimişi în toate colţurile Imperiului Britanic
pentru a implementa îngrijirile de sănătate aşa cum au fost învâţaţi. Modelul şcolii Saint Thomas va constitui
un nivel de învâţământ şi funcţii pentru multe şcoli din Anglia.
Florence Nightingale este incontestabil fondatoarea nursingului modern. Ea reuşeşte să convingă
opinia publică că îngrijirile de sănătate reprezintă o artă ce trebuie ridicată la rangul de profesie disciplinară.
Ea apreciază că e mai util ca nursele să-şi petreacă timpul îngrijind pacienţii fără să facă curăţenie îndeletnicire
rezervată personalului îndemnat pe această activitate.
Profesia de nurser va fi aleasă de persoane inteligente, ce vor căuta să-şi îmbogăţească cunoştinţele, pe
care le vor folosi pentru ameliorarea condiţiilor pacienţilor pe care îi au în îngrijire.
Pentru ca această profesie să fie respectată ea consideră că liderii de nursing trebuie să aibă un statut
social.
Contrar la ceea ce se observă astăzi, Florence gândea că această profesie e rezervată exclusiv femeilor
dar pe de altă parte remarcă faptul că nursingul, pentru a putea fi practicat cu ştiinţă şi conştiinţă, nu e
obligatoriu să fie legat de domeniul religios. Pentru a reuşi în apărarea profesiei a intuit munca în echipă şi
combaterea individualismului.
Spre sfârşitul vieţii sale, susţinând atât eforturile înaintaşilor cât şi pe cele a succesorilor ei, ea va
contribui la infiinţarea Consiliului Naţional al Nurselor(ICN) în 1890.
Florence Nightingale moare în somn la vârsta de 90 de ani, ziua de 12 Mai, data naştrii sale, a fost
consacrată drept Ziua Internaţională a Nursingului, fiind sărbătorită de către nurse în toată lumea.
Dezvoltând principiile unui învâţământ corespunzător în acordarea îngrijirilor medicale adaptate,
Florence e fondatoarea unei reforme a căror beneficiari suntem noi.
Esenţialul mesajului său e următorul: prioritatea îngrijirilor acordate de nursă e ajutorul pe care aceasta
îl garantează unei persoane vazută în toată complexitatea sa pentru ai menţine şi recupera sănătatea atunci
când aceasta nu poate să o facă singură.
Inspirându-se din jurământul lui Hipocrate, Florence Nightingale îşi caracterizează concepţia
profesională prin textul proproului jurământ pe care îl propune tuturor asistentelor medicale ca să îl cunoască
şi să îl rostească la începutul carierei lor:

Mă angajez, solemn, în faţa lui Dumnezeu şi în prezenţa acestei adunări să duc o viaţa integră şi
să-mi îndeplinesc cu credinţă îndatoririle profesiei mele. Nu voi lua şi nu voi administra nici un remediu
periculos. Voi face totul pentru creşterea nivelului profesiunii mele şi voi păstra cu o totală discreţie
lucrurile private care îmi vor fi încredinţate. Voi ajuta din toate puterile mele şi în mod cinstit medicul
în munca sa şi mă voi dedica bunăstării celor ce sunt lăsaţi în grija mea.

Virginia Henderson

S-a născut la 30 Noiembrie 1897 la Kansass City, în Virginia, USA. A stusiat nursingul fiind eleva unei
asistente medicale care se pregătise la rândul ei cu Goodrich, o renumită profesionistă americană. S-a impus
printr-o activitate de înaltă competenţă dar mai ales prin scriierile sale care stabilesc cu claritate concepţiile
privind activitatea asistentei medicale în îngrijirile specifice acordate bolnavului şi familiei sale. În 1948 a
început să scrie principiile fundamentale ale îngrijirii bolnavului

Crucea Roşie – organism internaţional de solidaritate umană

De-alungul secolelor, în timpul războaielor au existat permanent unele principii umanitare care au
inspirat comportamentul faţă de răniţi. Adeseori îngrijirea răniţilor era asigurată în măsura posibilităţilor de
populaţia din teritoriul unde avuseră loc luptele. În 1743, în timpul războilului de succesiune la tronul Austriei,
au format un serviciu medical de campanie şi în care s-a stabilit ca răniţii să fie consideraţi neutri iar spitalele
militare să fie protejate.

2
 O altă iniţiativă remarcabilă este cunoscută în timpul Războiului din Crimeea(1853-1856) prin 2 unităţi
de surori: una în Rusia, 300 de femei conduse de ducesa rusă, Charlote, iar celălalt format din 37 de femei,
având în frunte pe Florence Nightingale.
Conceperea şi organizarea unui organism internaţionalcare să reglementeze protecţia răniţilor şi
bolnavilor a aparţinut unui filantrop elveţian, Hanrz Dunant, care a elaborat prima carte umanitară numită
Convenţia de la Genova, din 22 August 1864.
În 1863, la 28 Octombrie, are loc Congresul Internaţional de la Geneva când se pun bazele Comitetului
Internaţional, iar în 1864 convenţia şi statutul sunt aprobate de 12 guverne. Se adoptă simbolul “Crucea
Roşie”, identic cu drapelul Elveţiei, dar cu culorile inversate.
Prima ţară ce a adoptat denumirea de Crucea Roşie a fost Olanda, urmată apoi de celelalte. Ca urmare,
în 1880, centrul din Geneva capătă denumirea de Comitetul Internaţional al Crucii Roşii.

Crucea Roşie în România

Aron Florian, participant al revoluţiei de la 1848, a întocmit un proiect de statut pentru înfiinţarea unei
asociaţii a femeilor al cărei scop era ajutorarea tinerelor fete românce rămase orfane după moartea părinţilor în
revoluţia din 1848. În 1850 proiectul este aprobat şi apare Asociaţia Femeilor Românce din Braşov.
În 1876, Comitetul Provizoriu format din Dimitrie Ghica, Dimitrie Sturza, Grigore Cantacuzino şi
medicii Carol Davila şi Ponoit Iacropol, i-au în discuţie statutul şi stabilesc denumirea de Societatea Crucii
Roşii a României.
În 1887 Societatea de Cruce Roşie îşi propune să se preocupe de formarea surorilor de caritate pentru
care alocă o aprte din fonduri.
În 1906 ia fiinţă Socetatea de Cruce Roşie a Doamnelor din România în spiritul Conferinţei de la
Geneva, cu 54 de filiale şi 1200 de membri.
În 1913 cele 2 organizaţii se unifică sub denumirea de Comitetul Unirii Crucii Roşii.
În perioada următoare Societatea de Cruce Roşie organizează trenuri-spitale şi caravane medicale dotate cu
laborator de analize, medicamente, cu echipe medicale formate din medici şi surori, care participă la
combaterea unor epidemii de holeră şi tifos.

Organizarea internaţională şi influenţa lor asupra evoluţiei nursingului

Organizarea Naţiunilor Unite(ONU)

În 1945 în San Francisco-USA, Anglia, China şi URSS hotărăsc înfiinţarea ONU. Doi ani mai târziu
ONU crează Fondul Internaţional de Ajutoare a copiilor victime de război.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului

Art.25 di acest document prevede că oricare persoană are dreptul la un nivel de viaţă corespunzător
asigurării sănătăţii sale, bunăstării proprii sau a familiei, cuprinzând hrana, locuinţa, îngrijirea medicală şi
serviciile sociale necesare; mama şi copilui au dreptul la ajutor şi ocrotire socială.

Consiliul Naţional al Asistenţilor Medicali(ICN)

A luat fiinţă în 1899 şi are sediul la Londra. Obiectivul său de bază este să ajute la menţinerea
îngrijirilor de sănătate la cel mai înalt nivel, în toate ţările lumii membre ale consiliului.

Asistenţa medicală ca activitate profesională

Asistenţa medicală mizează:

 Menţinerea sau refacerea sănătăţii
 Educaţia schematică pentru sănătate
3
  Menţinerea independenţei persoanei îngrijite cât mai mult timp în ideea respectării valorilor
individului, familiei, societăţii
 Întărirea capacităţii de muncă
 Creşterea duratei de viaţă activă
 Prevenireo îmbolnăvirilor
 Alinarea suferinţelor
 Vindecarea omului bolnav
 Reintegrarea rapidă, socio-profesională a celor suferinzi.

Rolul asistentei medicale, conform Conferinţei de la Viena de la 1899:

 Nevioa de a dezvolta servicii inovatoare pentru asistenţe medicale care să pună accent pe
sănătate şi nu pe boală, ceea ce impune o revizuire a normelor profesionale
 Restructurarea, reorganizarea şi revizuirea programelor de formare a asistentelor medicale
pentru a prodice la bază un cadri capabil să lucreze în spital sau comunitate
 Nevoia de a fundamenta activitatea medicală pe nevoi de sănătate, pe participarea populaţie în
functie de caracterul epidemiologic, de valorile culturale, de consideraţiile etnice ale populaţiei respective