Florance Nightingale (1820-1910) A fost cea care a reusit sa impuna nursingul modern ca pe o profesie cu o identitate autonoma.

S-a nascut in 12 mai 1820 intr-o familie bogata din Florenta Italia; are parte de o educatie complexa, calatoreste mult si ia contact cu ideile nou aparute si care concorda cu dorintele sale: ingrijirea bolnavilor. In 1851 studiaza timp de 3 luni la scoala pastorului Fliedner, iar din 1853 lucreaza dar si conduce "Institutia pentru ingrijirea femeilor nobile in perioada imbolnavirii". Florance Nightingale dobandeste cunostinte care ii aduc notorietate si autoritate in ceea ce priveste reformarea nursingului. La inceputul razboiului Crimeei 1854 corespondentii de razboi descriau maniera deosebita in care erau ingrijiti soldatii raniti si bolnavi ai armatei britanice. Florance Nightingale va propune lui Sir Sidney Herbert care indeplinea functia de secretar de razboi, sa fie trimis in Crimeea un grup de nurse. Ea organizeaza un spital de companie modern in prima linie a frontului. Supranumita "femeia cu lampa" va deveni legendara printre soldati. Se va intoarce in Anglia in 1856 cu sanatatea serios afectata. In urmatorii 43 de ani isi va petrece timpul scriind despre spitale, salubritate, statistici de sanatate, dar mai ales despre nursing si educatia in nursing. In 1860 prin Fundatia Nightingale obtine un credit de 50,000 de lire sterline prin acord guvernamental si infiinteaza prima scoala laica de nursing "Scoala St. Thomas". Florance Nightingale este in mod cert fondatoarea nursingului modern, convingand opinia publica ca ingrijirile de sanatate constituie o arta care trebuie ridicata la rangul de profesie disciplinara. Pentru ca aceasta profesie sa fie respectata, va fi practicata de persoane inteligente care vor cauta tot timpul sa-si imbogateasca cunostintele. Ea ma mentioneaza ca reusita profesionala este munca in echipa si combaterea individualismului. Florance Nightingale moare la varsta de 90 de ani iar ziua ei de nastere (12 mai) a devenit Ziua internationala a Nursingului Esenta mesajului transmis peste timp este "prioritatea ingrijirilor acordate de asistenta medicala, de nurse, este ajutorul pe care acestea il garanteaza unei persoane vazuta in toata complexitatea ei, pentru a-i mentine si recupera sanatatea atunci cand aceasta nu poate sa o faca singura".

Istoric

Gravur german din 1682 reprezentnd un fizician vizitnd bolnavii dintrun salon al unui spital

Istoria veche
n antichitate, sntatea i religia erau strns legate. Cele mai vechi cldiri a cror scop era tratarea bolnavilor sunt templele egiptene. Templele greceti dedicate zeului vindector Asclepius primeau bolnavii dac acetia primeau ajutor de la zeu n vis. Romanii au ales venerarea lui sub un alt nume, sculapius, cruia i-au i ridicat un templu n 291 .Hr.. Asia Veche Introducerea conceptului de spital dedicat vindecrii populaiei ctre restul lumii a fost fcut, probabil locuitorii Sri Lanki. O cronic antic a regalitii sri-lankeze Mahavamsa relata c regele Pandukabhaya (secolul al IV-lea .Hr.) avea case pentru odihn i spitale (Sivikasotthi-Sala) construite pe tot teritoriul rii. Acesta este cel mai vechi document care atest vreo instituie dedicat tratrii bolnavilor.[2][3] Despre regele Ashoka se spune c a fondat cel puin 18 spitale n anii 230 .Hr., cu fizicieni i asistente medicale, costurile fiind suportate de rege.[4] Totui, exist muli istorici care contest acest fapt, spunnd c ar fi o greeal n traducere, referindu-se la faptul c acele case pentru odihn au fost confundate, n realitate nefiind spitale. Lucrul acesta este demonstrat prin faptul c, conform altor surse, Ashoka ar mai fi importat produse medicinale.[5] Primul spital-universitate, unde studenilor li se permitea s practice pe pacienii n via sub supravegherea fizicienilor, au aprut n Imperiul Persan, la academia din Gundishapur.

Imperiul Roman Romanii au creat valetudinaria prin anii 100 .Hr., un loc unde oamenii, gladiatorii i soldaii rnii erau ngrijii. Dei existena lor a fost dovedit de arheologi, exist dubii cu privire la rspndirea lor, care era considerat foarte larg la acea vreme, avnd n vedere c vechile spitale au fost identificate pe baza ruinelor lor i nu pe baza scrierilor i a descoperirii uneltelor medicale.[6] De cnd cretinismul a devenit religie de stat, sntii i s-a acordat o mai mare atenie. Sinodul I Ecumenic de la Niceea a decis ca biserica s ajute persoanele srmane, bolnave, vduve sau strine. A ordonat construirea de spitale n fiecare ora-catedral. Mai trziu au fost construite mnstiri n apropierea spitalelor, astfel nct preotul s poat oficia slujbe i masluri. Pentru leproi era repartizat o secie aparte.[7] Islamul medieval Cel mai vechi spital islamic medieval nregistrat este spitalul al-Walid ibn 'Abdul Malik. Semna ntr-un fel cu noscomia bizantin, dei era axat pe serviciile adresate leproilor, persoanelor invalide i celor fr locuin. Cuvntul medieval islamic bimaristan desemna spitalul n sensul modern, adic locul unde pacienii sunt primii i ngrijii de personal calificat. Astfel fizicienii fceau diferena dintre spital i alte spaii de tratare a bolnavilor, cum ar fi templele de nsntoire, templele de odihn, ospiciile sau azilele. Spitalele publicex i spitaleleuniversiti au fost prima dat construite tot de musulmani. Europa medieval

Biserica francez de la Les Invalides arat legtura strns dintre biserici i spitale.

Hospicio Cabaas, cel mai mare spital din America colonial Spitalele europene urmau un model asemntor. Ele erau comuniti religioase, cu clugri i maici. Un vechi cuvnt francez definea spitalul ca pensiunea lui Dumnezeu (htel-Dieu). Unele erau ataate mnstirilor, altele erau independente, avnd propriile slujbe. Unele spitale erau multi-funcionale, altele ofereau ajutor doar pentru anumite persoane. Astfel de spitale erau spitalele de leproi, spitalele sracilor sau cele pentru pelerini, care mai mult i gzduiau dect i tratau. n scurt timp, toate spitalele au devenit multi-funcionale, chiar dac primul spital spaniol, construit de episcopul vizigot Masona n 580 la Mrida era un xenodochium, fcut ca un internat pentru pelerini i pentru cltori dar i ca un spital pentru locuitori i populaie.

Istoria modern i contemporan

Conceptul de spitale cretine a evoluat pn n secolul al XVIII-lea, cnd au aprut spitalele moderne, fcute doar pentru tratarea bolnavilor i echipate cu fizicieni i chirurgi. Charit, fondat n Berlin n 1710 este unul dintre acestea. Spitalul lui Guy (n englez Guy's Hospital) a fost fondat n Londra n 1724. De-a lungul secolului au mai aprut i alte spitale, pltite de subscripii private. Cnd Spitalul Vienez General Allgemeines Krankenhaus a fost deschis, devenind de la fondare cel mai mare spital din lume, fizicienii au primit o nou facilitate care a transformat spitalul n cel mai important centru de cercetare. n secolul al XIX-lea, a doua coal Medical Vienez i-a nceput activitatea cu ajutorul din partea unor fizicieni de seam, cum ar fi Carl Freiherr von Rokitansky, Josef koda, Ferdinand Ritter von Hebra i Ignaz Philipp Semmelweis. tiina medical de baz s-a extins iar specializarea a avansat. De asemenea, primele clinici specializate pe problemele dermatologice, ale ochilor, ale nasului, ale urechilor i ale gtului au fost deschise tot la Viena evenimente care marcheaz nceputul medicinei specializate. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Statele Unite i majoritatea statelor europene aveau un sistem bine organizat de spitale publice i private. n Europa continental, spitalele noi erau construite i ntreinute din fonduri publice. National Health Service (Serviciul Naional de Sntate), fondat n 1948, era principala instituie al crei scop era meninerea sntii din Regatul Unit. n Statele Unite, spitalul tradiional este spitalul

non-profit, susinut de obicei de denominrile religioase. Sunt scutite de taxe, datorit aciunilor lor caritabile, dar ofer un minim de ngrijiri medicale. ntruct calitatea ngrijirilor medicale devenise o problem global, spitalele au fost nevoite s plteasc din ce n ce mai mult pentru asta. Odat cu trecerea timpului, aparatele medicale au devenit din ce n ce mai sofisticate, minimaliznd efortul medicului la diagnosticarea i operarea pacienilor.

Clasificare
Seciile unui spital general Secia de urgen Secia de tratare rapid Centrul de traume Secia de terapie intensiv o Secia de terapie neonatal Secia de arsuri Centrul persoanelor bolnave de cancer Secia de chirurgie Secia de terapie Servicii ortopedice Secia persoanelor cu probleme psihice Secia de recoltri i analize Maternitatea Secia de radiologie Terapie respiratorie Servicii de reanimare Unitatea asistentelor Departamentul pacienilor neinternai Unitatea de ngrijire post-anestezie

Unii pacieni vin doar pentru diagnostic, altele vin doar pentru a se trata o scurt durat la spital. Spitalele se difereneaz ntre ele dup tipul serviciilor medicale pe care le ofer pacienilor internai:

Spitalele generale sunt cele mai rspndite; ele ofer ngrijire pentru combaterea diverselor rni sau boli de care sufer pacienii. De obicei, dispun de o secie de urgen, unde sunt pacienii ce necesit o intervenie din partea medicului ct mai urgent. Spitalele generale trateaz fiecare pacient n secii speciale, dotate cu aparatura necesar medicului specialist. Spitalele specializate sunt spitale care trateaz pacieni preponderent cu o anumit disfuncie sau dintr-o anumit categorie social. Astfel, din aceast categorie fac parte spitalele de arsuri (trateaz persoanele cu arsuri), spitalele pentru persoanele cu probleme psihice i spitalele pentru copii.

Clinicile sunt spitale de dimensiuni mai mici care n general nu interneaz pacienii. Se axeaz mai mult pe diagnosticul dect pe tratarea pacienilor. De la clinic medicul trimite pacientul ctre secia corespunztoare a unui spital. Spitalele-universitate sunt spitalele care combin tratarea pacienilor cu studierea medicinei de ctre viitorii medici.

Aspectul cldirilor
Arhitectur
Cldirile spitalelor moderne ncearc s minimalizeze efortul personalului i riscul contaminrii, mrind la maximum eficiena sistemului. Timpul n care personalul parcurge spitalul cu targa pacientului este de asemenea o problem deoarece pacientul poate muri n timpul transportrii; de aceea se ncearc micorarea acestei durate de timp pe ct posibil. Totui, realitatea este c multe spitale considerate moderne sunt rezultatul unei creteri continue, de cele mai multe ori prost organizate, cu noi secii adugate la nevoie sau dup cum permite bugetul. Din acest motiv, istoricul olandez Cor Wagenaar a criticat grav unii directori de spitale:[8]
...catastrofe arhitecturale, complexe instituionale anonime rulate de birocraii vaste, care nu se potrivesc deloc cu scopul pentru care au fost create... Sunt cu greu funcionale i n loc s fac pacienii s se simt ca acas, provoac stres i anxietate

Salon gol al unui spital din Harkov, Ucraina. Dup cum se vede, culoarea pereilor este obositoare dar i paturile sunt de proast calitate, oferind astfel un minim de confort pacientului internat. Astfel spitalele ncearc s sporeasc confortul pacientului pe ct posibil i s rezolve problemele psihologice ale pacientului, cum ar fi aerisirea, panorame mai bune i scheme de culoare mai plcute privirii. Un exemplu negativ este n imaginea din dreapta. Aceste idei fceau referire la secolul al XVIII-lea, cnd conceptele de aer proaspt i de a se nsntoi de la natur erau primele lucruri vizate de arhiteci la proiectarea cldirilor.

Patul unei sli de terapie intensiv. Echipamentele medicale sunt sofisticate.

Infrastructur
Slile de operaie, de proceduri speciale, de terapie intensiv i cele ale pacienilor sunt de obicei dotate cu gaz anestezic. Pe durata iernii se pun la dispoziie radiatoare sau calorifere iar pe timpul verii aparate de aer condiionat sau ventilatoare. Unele spitale, de obicei cele particulare, au n saloane cte un televizor.

Curent electric
Sistemul electric destinat unui spital este important, deoarece multe aparate folosite n timpul operaiilor sau pentru meninerea n via a pacientului, precum i unele obiecte din viaa de zi cu zi cu care vin pacienii necesit curent electric. Pentru a evita problemele ce pot aprea dac curentul electric este ntrerupt, n unele spitale exist generatoare de curent electric.

NOTIUNI ELEMENTARE DE ISTORIE A MEDICINEI Din timpuri imemorabile se cunoaste existenta unor practici medicale. Astfel, inca din timpul comunei primitive exista marturii ale unor acte terapeutice: schelete care prezinta urmele unor fracturi consolidate, precum si cranii cu orificii regulate pe bolta (trepanatii). E greu de precizat daca acestea reprezentau acte rituale sau practici terapeutice, dar este limpede ca, la inceputurile sale, timp indelungat, vindecatorul" cumula functia de medic si de chirurg. Practica milenara a aratat oamenilor primitivi ca unele afectiuni ale organelor exterioare - o fractura, extractia unui dinte, evacuarea unui abces etc. - puteau fi tratate cu ajutorul unor instrumente. Afectiunile organelor interne, dominate indeosebi de durere, solicitau utilizarea unor agenti terapeutici cautati in lumea animala, vegetala, printre minerale. Odata cu modificarile care au survenit in structura societatii si cu evolutia modului de a gandi si a actiona al oamenilor, prefaceri adanci influenteaza si medicina. Astfel, in codul

lui Hammurabi se vorbeste despre omul cu cutitul de bronz" - chirurgul, chemat sa vindece ochiul bolnav, probabil de cataracta sau conjunctivita granuloasa, boli frecvente in Mesopotamia. in aceasta epoca se detaseaza cele trei mari centre ale stiintei si practicii medicale din Grecia antica: Kos, Rodos si Knidos. Figura cea mai reprezentativa a acelor timpuri ramane Hipocrate din Kos (460 -375 i.e.n.), denumit si parintele medicinei", pentru spiritul sau de observatie, varietatea de Tratamente, judiciozitatea recomandarilor preceptelor sale, care dealtfel stau in mare masura si la baza medicinei moderne. Sunt revelatoare pentru generozitatea, umanitatea si intelepciunea acestui mare invatat si medic recomandarile care alcatuiesc cunoscutul Juramant al lui Hipocrate, juramant depus secole de-a randul de catre medici inainte de a incepe practica medicala. Redam mai jos acest pretios indreptar: Jur pe Apolo, medicul, pe Asklepios, pe Hygeea si pe Panacheia si, luand ca martori pe toti zeii si zeitele, ma angajez sa duc la indeplinire, dupa puterile si judecata mea, acest juramant si angajament scris. Jur sa socotesc ca pe egalul parintilor mei pe acela care m-a invatat arta medicinei: sa impart cu el bunurile mele si sa ii asigur toate nevoile in caz de lipsa; sa consider pe copiii lui ca pe proprii mei frati si, daca doresc sa studieze aceasta arta, sa ii invat fara intelegere scrisa si fara plata; sa impartasesc preceptele generale, lectiile prin viu grai si tot restul doctrinei copiilor mei, copiilor maestrului meu si tuturor discipolilor care s-au inrolat si au depus juramant sa slujeasca legea medicala, si nu alta. Voi dispune, dupa puterea si judecata mea, ca regimul dietetic sa fie folosit in folosul bolnavilor, si nu in dezavantajul sau spre raul lor. Si nu voi da, oricine mi-ar cere acest lucru, un drog ucigator.si nici nu voi lua initiativa ca sa sugerez vreodata asa ceva. De asemenea, nu voi provoca unei femei avortul niciodata. Prin probitate si castitate, imi voi mentine curate viata si profesiunea mea. Nu voi face incizie perineala la calculosi, lasand aceasta practica profesionistilor, in orice casa va trebuie sa intru, voi merge acolo numai spre binele bolnavilor, evitand orice stricaciune voluntara sau act de corupere si, cu deosebire, orice raporturi venale, cu femei sau barbati, fie ei oameni liberi sau sclavi. Toate cele ce in decursul sau in afara exercitiului artei mele as putea vedea sau auzi, privind viata semenilor mei, si care nu trebuie divulgate, le voi retine pentru mine, socotind ca toate acestea au dreptul la cel mai\ deplin secret. Daca voi indeplini pana la capat acest juramant si il voi onora tot timpul, sa imi fie permis sa ma bucur de toate placerile vietii si ale artei, cinstit fiind pentru totdeauna de catre oameni. Daca il voi viola si voi deveni sperjur, sa mi se intample tocmai contrariul". Numeroase alte nume ilustreaza progresul medicinei. La inceputul erei noastre, Celsius face disectii pe cadavre si descrie impresionant de exact anatomia umana, iar in jurul anilor 1000 Avicenna (980 - 1037), in Canonul medicinei", contribuie remarcabil la dezvoltarea medicinei evului mediu, descriind multe boli si indicand Tratamente corecte. in secolul al XVI-lea, Vesal intemeiaza anatomia moderna, iar in secolul al XVII-lea Harvey descrie, amanuntit, legile circulatiei. Dupa anul 1700 apar in medicina descoperiri deosebite, care-i schimba complet caracterul, reprezentand primul pas catre extraordinarele progrese de azi. in 1770, Jenner descopera vaccinarea antivariolica, deschizand era vaccinarilor, era

antiepidemica, profilactica. Apoi, marile descoperiri in domeniul bacteriologici si virusologiei ale lui Pasteur, Mecinikov, Lister si Koch, in secolul al XlX-lea, schimba complet modul de gandire al medicilor privitor la raspandirea si vindecarea bolilor. Mult timp intr-o pozitie de servitute (fiind practicata de barbieri), datorita nenumaratelor oprelisti de ordin religios proprii evului mediu, chirurgia se desprinde de-abia dupa sfarsitul secolului al XVII-lea dintre stiintele medicale delimitandu-se ca o disciplina independenta. Serurile si vaccinurile, sulfamidele si antibioticele, corticoterapia si tranchilizantele, transfuziile, anticoagulantele, izotopii, antitiroidienele de sinteza, transplan-tele de tesuturi si organe sunt numai cateva dintre descoperirile ultimului secol care au intrat in practica curenta, transformand medicina, dintr-o arta a catorva initiati, intr-o stiinta cu caracter de masa. Drumul parcurs de medicina in tara noastra imbraca in general aceleasi aspecte. Primele asezaminte medicale se numeau bolnite" si erau situate pe langa manastiri, medicii (vracii) acelor vremi recrutandu-se dintre calugari sau preoti. Prin secolul al XV-lea apar si spitale laice. Cea dintai legislatie cu dispozitii sanitare este cuprinsa in pravilele lui Vasile Lupu si Matei Basarab (secolul al XVII-lea). Prima scoala de invatamant medical a luat fiinta la Cluj in 1775. in 1710 este infiintat la Bucuresti Spitalul Coltea", iar in 1735, Spitalul Pantelimon". Spiridonia din Iasi este intemeiata in 1745. Hotaratoare pentru inceputurile organizatiei sanitare in Principate sunt prevederile sanitare din Regulamentul Organic emis in 1831 de generalul Kiseleff. in 1857 este deschisa Facultatea de medicina umana din Bucuresti sub numele de Scoala de medicina, mai tarziu fiind inaugurate si facultatile din Iasi si Cluj. De numele lui Carol Davila si Nicolae Kretzulescu se leaga in tara noastra inceputurile invatamantului medical si ale organizarii sanitare moderne. Victor Babes, in anatomie patologica si bacteriologie, Ioan Cantacuzino, in raspandirea metodelor experimentale de studiu si Gh. Marinescu, in neurologie, sunt nume care cinstesc tara noastra, fiind recunoscute si apreciate pe plan mondial. Alexandru Marcovici, George Stoicescu, Nicolae Kalinderu si Christea Buicliu reprezinta generatia de medici si profesori care au ilustrat medicina interna in secolul al XlX-lea, facand opera de adevarat pionierat, intr-o vreme cand medicina se baza, mai ales, pe observatia clinica la patul bolnavului, pe educatia simturilor si dezvoltarea judecatii. in secolul nostru, Nanu Muscel, Anibal Teohari, Dimitrie Ionescu si altii au adus un aport remarcabil la dezvoltarea medicinei interne. Eminenti medici si distinsi pedagogi pot fi citati si in epoca noastra: D. Danielopolu, N. Gh. Lupu, I. Hatieganu etc. Paralel cu activitatile de ingrijire a bolnavilor, didactica si de cercetare, se dezvolta reteaua unitatilor sanitare si numarul paturilor, se diversifica si se imbogatesc dotarile si aparatura, se introduc in activitatea curenta noi categorii de personal, printre care si asistentele medicale.