Raspunsuri examen 2020-2021

1.Enumerați organizații profesionale ,naționale și internaționale în domeniul

Nursing.
Asociaţia de Nursing din Republica Moldova este o organizaţie profesional-ştiinţifică,

nonguvernamentală, nonprofit, apolitică, înregistrată la Ministerul Justiţiei al Republicii

Moldova în anul

1994, de către un grup de iniţiativă format din 30 asistente medicale.

Asociaţia îşi desfăşoară activitatea pe parcursul a 22 ani, înfiinţarea a 64 de filiale în întreaga

republică,

Din 1997 este membru cu drepturi depline a Forumului European al Asociaţiilor de Nursing, a
Organizaţiei

Mondiale a Sănătăţii, al Societăţii Onorifice Sigma Theta-Thau (SUA), al Asociaţiei Europene

de Îngrijiri

Paliative, membru al reţelei Help-Age International, membru al Asociaţiei Mondiale a Nurselor

Creştine.,

Asociaţia întruneşte specialişti din diferite domenii de activitate: nursing în pediatrie, oncologie,
psihiatrie,

nursing comunitar, nursele creştine, ş.a. A fost elaborat „Programul de dezvoltare a conceptului
nou de

nursing”, drept bază servind modelul Virginia Henderson. Asociaţia a participat la elaborarea
„Politicii de

sănătate a RM,” Planul Naţional de Dezvoltare a RM, unde nursingul este o direcţie prioritară.
Proiectul

LEMON – elaborarea setului de materiale de instruire a nurselor referitor la conceptul

Nursingului modern.

Acest set constă din 14 volume, a fost editat în număr de 1000 exemplare şi a fost distribuit în
toate

instituţiile medicale şi în Colegiile de Medicină.

Asociația Nurselor din România este:organizaţie profesional-ştiinţifică, autonomă, ce cuprinde

asistenţi medicali cu profil clinic, fără nici o discriminare;organizaţie apolitică,

nonguvernamentală şi

nonprofit , s-a constituit în martie 1990 sub denumirea de Asociaţia Asistenţilor Medicali din
România, iar
din 1993 şi-a schimbat denumirea în cea de ANR şi este membră la:Consiliul Internaţional al
Nurselor

(ICN) – din 1997,Federaţia Europeană a Nurselor (EFN) – din 1997,Forumul European al

Asociaţiilor de

Nursing şi Moaşe (EFNNMA) de pe lângă Organizaţia Mondială a Sănătăţii – 1997,Societatea

Internațională a Nurselor din domeniul Îngrijirilor în Oncologie (2017 – ISNCC) .

Scopurile ANR – îmbunătăţirea calităţii serviciilor nursing pentru protecţia sănătăţii populaţiei;
asigurarea

protecţiei nursing-ului ca profesie şi a profesioniştilor devenind VOCEA acestora.

SISTEMUL ÎNGRIJIRILOR MEDICALE

Organizaţia mondială a Sănătăţii este o agenţie specializată a Naţiunilor Unite, cu

responsabilităţiîn

special pentru problemele internaţionale de sănătate și sănătate

publică. Scopul acestei organizaţii este cel de a facilita atingerea unui nivel de sănătate

ridicat pentru toţi locuitorii acestei planete.

2) Rolul lui Florens Nigtinghale în dezvoltarea profesiei de asistent medical

Florence Nightingale s-a născut la data de 12 mai 1820 şi a fost numită după oraşul italian al
naşterii sale.

În anul 1837, Nightingale, a început să fie interestă de infirmerie, dar părinţii săi au considerat că
era o

profesie nepotrivită pentru o femeie de statutul şi istoricul său şi nu i-au permis să se instruiască
pentru a fi

asistentă medicală. Florence Nightingale s-a întors în Anglia în anul 1856. Câţiva ani mai târziu,
în anul

1860, aceasta a pus bazele unei Şcoli de Pregătire pentru infirmiere la Spitalul Sfântul Thomas
din Londra.

O dată ce asistentele treceau prin acest proces, ele erau trimise la spitalele din întregul teritoriu
britanic,

unde împărtăşeau ideile pe care le-au învăţat şi s-a stabilit programul de instruire după modelul
Nightingale. Teoriile acesteia, publicate în manualul „Note asupra infirmeriei” (Notes on
Nursing) în anul

1860, au influenţat foarte mult modul cum se pregăteau asistentele, iar grijile sale privind
regulile sanitare,

sănătatea militară şi planificarea spitalului au stabilit practici care se aplică şi în zilele noastre.
Florence

Nightingale s-a stins din viaţă la data de 13 august 1910. Florence Nightingale a elaborat
sistemul de

conducere a statisticilor medicale. În cartea Notes on Nursing (Observații privind îngrijirea

bolnavilor) ea a

elaborat o ierarhie revoluționară pentru acele timpuri, privind igiena, hrana, iluminatul
încăperilor și

îngrijirea sugarilorAnul 1837 a fost decisiv în viața ei. Așa cum reiese din însemnările sale din
17 februarie, Florence a avut o revelație: Dumnezeu mi-a vorbit și m-a chemat în slujba Lui.
Contribuția cea

mai cunoscută a lui Florence a avut loc în timpul războiului din Crimeea. Condițiile din spitalele
pentru

soldații englezi răniți în Crimeea, descrise de primul reporter de război din istorie, William
Russell, erau

înfricoșătoare - lipsea îngrijirea medicală de specialitate iar igiena era inexistentă. Pentru a
dezamorsa

situația, guvernul britanic a hotărât să trimită pe cineva capabil care să se ocupe de acest serviciu
și anume

pe Florence Nightingale. Aceasta, însoțită de 38 dintre cele mai bune infirmiere formate de ea, a
ajuns la

spitalul de pe front pe 21 octombrie 1854. Bazele britanice erau amplasate în Scutari, (sau
Üsküdar, o

suburbie a Istanbulului), la 545 km de Crimeea.Acolo au descoperit soldații răniți rău îngrijiți de

personalul

medical complet demoralizat ca urmare a indiferenței oficiale. Pe deasupra, era o lipsă de

medicamente,

igiena era neglijată, iar infecțiile în masă erau răspândite, multe fiind fatale. Nu exista
echipament pentru

prepararea mâncării pentru pacienți. Doctorii britanici desconsiderau aportul infirmierelor în

recuperarea
postoperatorie a răniților.Florence și colegele ei au început prin curățirea temeinică a spitalului și
a

echipamentului, precum și prin reorganizarea îngrijirii pacienților. Dar, în perioada în care s-a
aflat la

Scutari, rata mortalității nu a scăzut, ba din contră, a început să crească, fiind cea mai mare dintre
spitalele

din regiune. În timpul primei sale ierni la Scutari au murit 4077 de soldați, majoritatea din cauza
unor boli

ca tifosul, holera și dizenteria, nu din cauza rănilor. În spital condițiile erau mizerabile din cauza

suprapopulării, ventilației proaste și a lipsei grupurilor sanitare. O comisie sanitară a guvernului

britanic a

fost trimisă la un moment dat și a reglat aceste aspecte. Mortalitatea a fost redusă.Nightingale a
continuat

să creadă că rata de mortalitate a crescut din cauza alimentației proaste și supraîncărcării cu

soldați. După

ce s-a întors din Marea Britanie, ea a început să colecteze dovezi pentru a le prezenta Comisiei
Regale

pentru Sănătate în Armată pentru a demonstra că majoritatea soldaților au fost omorâți de

condițiile

proaste din spitale. Aceasta experiență a influențat-o și mai târziu în carieră, ea susținând mereu
importanța

condițiilor de trai. Ca urmare, a contribuit la reducerea mortalității în armata britanică pe timp de

pace,

îndreptând atenția asupra aspectelor ce țin de igiena în spitale.O dată cu mărirea numărului de
răniți aduși

de pe front, spiritul organizatoric al Florencei a fost apreciat de către doctori. În acea perioadă, ea
și-a

dobândit numele de "Lady with the Lamp" (Femeia cu lampa), deoarece personalul infirmier
făcea turul de

noapte al saloanelor. Totuși, în momentul în care spitalul a început să funcționeze normal, ea s-a

îmbolnăvit atât de grav, încât, după revenirea în Anglia, la vârsta de 37 de ani, a rămas
paralizată la pat.

3) Rolul Virginiei Henderson în dezvoltarea profesiei de asistent medical

Virginia Avenel Henderson (1897 – 1996), adesea menționată ca „prima doamnă a asistenței
medicale”,

este cunoscută pentru aportul ei la dezvoltarea teoriei nursingului. A absolvit Școala Armata de
Nursing, și

a primit un MA în educație medicală, la Universitatea Columbia. Teoria ei conform căreia

asistentele

medicale ar trebui să ajute pe toată lumea în căutarea unei sănătăți mai bune, în general, este
recunoscută ca

o contribuție majoră la practica de nursing. Virginia Henderson a descris rolul asistentei

medicale ca fiind

substitutiv (înlocuind persoana), suplimentar (ajutând individul) și complementar (lucrând cu

individul).„Asistenta face pentru alții ceea ce ar face aceștia dacă ar avea puterea, dorința și
cunoștințele

necesare”. În jurul vârstei de 60 de ani, a finalizat lucrarea sa de baza intitulată „Principii

fundamentale ale

îngrijirii bolnavului”, scrisă într-o manieră simplă și concisă, aceasta fiind tradusă și devenind în
scurt

timp cunoscută în întreaga lume. După Virginia Henderson, nevoia fundamentală este o
necesitate vitală,

esențială ființei umane pentru asigurarea stării de bine din punct de vedere fizic și mental.

MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON

Precizarea conceptelor cheie ale acestui model :Individul bolnav sau sanatos este vazut ca un tot

prezentand 14 nevoi fundamentale pe care trebuie sa si le satisfaca ;Scopul ingrijirilor este de a

pastra sau

restabilii independenta individului in satisfacerea acestor nevoi ;Rolul asistentei este suplinirea a
ceea ce el

nu poate sa faca singur. Un model conceptual pentru o profesie reprezinta o imagine mentala a
profesiei , a

conceptiei a ceea ce nu ar putea sau nu ar trebui sa fie.Pentru a aplica modelul conceptual al

Virginiei

Henderson , asistenta trebuie sa stie ca :O nevoie fundamentala este o necesitate vitala , esentiala
a fiintei
umane pentru a-si asigura starea de bine , in apararea fizica si mentala.

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

1. nevoia de a respira;

2. nevoia de a se alimenta și hidrata;

3. nevoia de a elimina;

4. nevoia de a se mișca, a păstra o bună postură;

5. nevoia de a dormi, a se odihni;

6. nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca;

7. nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale;

8. nevoia de a fi curat, a-și proteja tegumentele;

9. nevoia de a evita pericolele;

10. nevoia de a comunica;

11. nevoia de a acționa după credințele sale și valorile sale;

12. nevoia de a se realiza;

13. nevoia de a se recrea;

14. nevoia de a învăța.

Teoria lui Henderson subliniază prioritatea autodeterminării pacientului, astfel încât pacientul va

continua să facă bine după ce a fost eliberat din spital. Henderson a caracterizat rolul asistentei
ca

substitut, pe care asistenta îl face pentru pacient; suplimentar, care ajută pacientul; sau

complementare, care se angajează cu pacientul să facă ceva. Rolul asistentei ajută pacientul să
devină

din nou un individ. Ea a aranjat sarcini de asistență medicală în 14 componente diferite pe baza

nevoilor personale. Nu numai asistenții medicali sunt responsabili pentru pacient, ci și pentru a
ajuta

pacientul să fie ei înșiși atunci când își părăsesc îngrijirea. Acest lucru asigură că pacientul are
mai

puține obstacole în timpul recuperării de la a fi bolnav sau rănit, și a ajuta la revenirea în

îngrijirea de
sine este mai ușor atunci când o asistentă este acolo pentru a motiva până când pacientul va
reveni

acasă.

Din opera VIRGINIEI HENDERSON sunt foarte cunoscute POSTULATELE, considerate

astăzi temelia instruirii în şcolile de nursing. Cităm, între altele:

Tot omul tinde spre independenţa sa şi o doreşte;

Omul formează un tot – omul holistic, având 14 nevoi fundamentale;

Când o nevoie nu este satisfacută, individul nu este complet, întreg şi independent

A descris rolul asistentei medicale ca fiind substitutiv (înlocuind persoana), suplimentar

(ajutând individul), şi complementar (lucrând cu individul); Toate acestea cu scopul de a ajuta

individul/ pacientul să se descurce, pe cât posibil singu.

4) Concepte esenţiale ale procesului de îngrijire ( ființa umană, boală și

sănătate)
1.Conceptul despre om-este o ființă unică,având nevoi biologice,psihologice,sociale și

culturale,o ființă în continuă schimbare și în interacțiune cu mediul său înconjurător,oființă

responsabilă,liberă și capabilă de a se adapta.

Conceptia individului dupa Virginia Henderson

“Individul este o entitate bio-psiho-sociala formând un tot indivizibil (notiuni privind

globalitatea

individului).El are necesitati fundamentale (comune tuturor) cu manifestari specifice pe care si le

satisface singur daca se simte bine.El tinde spre autonomie si satisfacerea necesitatilor sale”.

2.Concepții privind sănătatea.-

Definiția O.M.S a sănătății-Sănătatea este o stare de bine fizic,mental și social,ce nu constă

numai în

absența bolii sau a infirmității.

Dupa V. Hederson -definitia sanatatii este:” Sanatatea este o stare în care necesitaŢile sunt
satisfacute
în mod autonom, nu se limiteaza la absenta bolii”.Conceptia despre boala: este ruperea
echilibrului,

un semnal de alarma tradus prin suferinta fizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare lao
situatie

noua, provizorie sau definitiva.Este un eveniment putând merge pâna la respingerea sociala a
omului

din anturajul sau.

Sănătatea reprezintă ansamblu forțelor biofizice,fizice afective psihice și sociale,mobilizabile

pentru

a înfrunta,compensa și depăși boala.

3.Concepția despre boală-Ruperea echilibrului,armoniei,un semnal de alarmă tradus prin

suferințe

fizică,psihică o dificultate sau o inadaptare la o situație nouă,provizorie sau definitivă.Este un

eveniment

putând merge până la respingerea socială a omului din anturajul său.

5,6 împreună Comportamente cheie/ Definiții de nursing, nursă. Tipurile de

nursing.
. NURSING definiţia O.M.S- Definiţia prezentată de O.M.S. şi I.C.N. stabileşte că: 1) Nursingul
este o parte

integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii cuprinzând: - promovarea sănătăţii - prevenirea

bolii -

îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicapaţi) de toate vârstele, în toate
unităţile

sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistentă socială.

definiţia Virginiei Henderson- Virginia Henderson defineşte nursingul astfel: „Să ajuţi individul,
fie

acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuţi individul, fie
bolnav sau

sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia
ca acesta

să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea, necesare pentru a o face, şi să acţioneze în aşa fel încât
acesta să-şi
poarte de grijă singur cât mai curând posibil".

definiţia A.N.A.- ) A.N.A. (North American Association) dă următoarea defjnitie-pentw-nur-

slngul

comunitar: Nursingul comunitar este numai o sinteză a practicii de nursing şi a educam in

domeniul

sănătăţii, ci are scopul de a menţine şi a stimula sănătatea populaţiei. îngrijirile au un caracter

continuu.

îngrijirea este orientată asupra individului, a familiei sau a grupului şi contribuie astfel la
sănătatea întregii

populaţii a zonei respective (sau oraş). -"^Uursa aplică diverse metode pentru a menţine şi
stimula

sănătatea, coordonează activitatea în acest domeniu şi stimulează continuitatea. Scopul ei este şi

acela de a-

i apropia pe indivizi, familie sau diverse grupuri. Din această definiţie reiese că intervenţiile
nursei nu se

orientează doar spre pacienţii individuali, ci cuprind şi mediul social, afectiv şi fizic al acestora.

Nursă

.Definirea profesei de asistent medical

1.Definitie data de consiliul International al nurselor ,Consiliul international

al infiermierelor . Nursa este o persoana care :

-a parcurs un program de informare care a fost aprobat de consiliul asitentilor

medicali

-a trecut cu success examenele stabilite de consiliul asistentilor mmedicali .

-indeplineste standartele stabilite de Consiliul Asistentilor Medicali

2.Nursa- este pregatita printr-un program incluzand :

-promovarea sanatatii;

-pevenirea imbolonavirilor ;
-ingrijirea celui bolnav din punct de vedere fizc , mental a celor cu deficiente
,indifferent de varsta de orice unitate sanitara sau in orice situatie la nivelul de
comunitate .

3.Nursa –este pregatita si autorizata :

-sa desfasoare educatie pentru sanatate

-sa participle plenar

-sa supravegheze si sa formeze asistentele medicale si cadrele auxiliare

-sa fie implicate in cercetare

4.Nursa generalist presupune :

-o pregatire pluridisciplinara –sociala ,tehnica , practica .

-insusirea competentelor de baza si nu numai cunostintele

-sa aiba cunostinte de psihologie

-sa aiba atitudine potrivita fata de pacient si familia sa .

7) Echipamentul de protecţie al asistentului medical

Echipamentul personal de protecţie:

• Mănuşi curate (nesterile) dacă este prevăzut contactul direct cu pacientul.

• Mască medicală (chirurgicală sau de proceduri) pentru îngrijirea de rutină a pacientului şi respirator
individual de tip N95, EU FFP2 sau echivalentul lor pentru procedurile care generează formarea de
aerosoli.

• Halat cu mâneci şi manşete lungi sau salopetă. Conform precauţiilor standard în cazul în care se
prevede stropirea cu sânge, fluide, excreţii şi secreţii corporale ale pacientului, deasupra halatului sau
salopetei hidrofile trebuie de îmbrăcat şorţul impermeabil.

• Şorţ de polietilenă pentru prevenirea împroşcării cu sânge, fluide ale corpului, secreţii şi excreţii.

• Bonetă (poate fi folosită în situaţii de mare risc unde pot fi aerosoli în cantitate mare).

• Ochelari de protecţie a ochilor (pot fi folosite vizoare/ecrane ale feţii). Protecţia ochilor, conform
precauţiilor, este necesară de a fi utilizată în cazul în care se prevede stropirea cu secreţii corporale, în
timpul tuturor procedurilor generatoare de aerosol şi în cazul îngrijirii pacientului care manifestă
simptome respiratorii (la tuse/strănut poate avea loc stropirea cu picăturile secreţiilor).

• Huse pentru încălţăminte.

8) Rolul şi funcţiile asistentului medical
Prezentăm concepţia Virginiei Henderson privind rolul esenjial al asistentei medicale. »Rolul

esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoalîa~b^iriavă^au^Jnătoasă, să^şi-menţină

sau recâştige sănătatea (sau să-l asiste în ultimele sale clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe care
le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare. Asistenta
medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât pacientul să-şi recâştige independenţa
cât mai repede posibil". V.H. -Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului. Precizare: O.M.S.
descrie, de asemenea, rolul nursei în societate - şi acesta este important pentru noi: „Rolul nursei
în societate este să asiste indivizi, familii şi grupuri, să optimizeze şi să integreze funcţiile fizice,
mentale (psihice) şi sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate". Aceasta
implică personalul de nursing în activităţile de asistentă ce se referă la sănătate ca şi la boală şi 7
care privesc întreaga durată a vieţii de la concepţie la moarte. Nursingul se ocupă deci de
aspectele psihosomatice şi psihosociale ale vieţii, deoarece acestea afectează sănătatea, boala şi
moartea. De aceea, nursingul foloseşte cunoştinţe şi tehnici din ştiinţele fizice, sociale, medicale,
biologice şi umaniste (arta şi ştiinja). Personalul de nursing lucrează ca partener alături de
lucrători de alte profesiuni şi ocupaţii, ce participă la asigurarea sănătăţii în activităţi înrudite.
Individul şi, unde este cazul, familia sa vor trebui să fie implicate în toate aspectele - pentru
menţinerea unei bune sănătăţi. (Din „Dezvoltarea Nursei Generaliste", Raport la o reuniune
O.M.S., Copenhaga, februarie 1990)

. Funcţiile asistentei medicale sunt de natură: - independentă - dependentă –

interdependent

Funcţiile de natură independentă Asistenta - asistă pacientul din proprie iniţiativă,

temporar sau definitiv în: a) - îngrijiri de confort, atunci când el nu-şi poate îndeplini
independent anumite funcţii. Ajutorul asistentei este în funcţie de vârstă, de natura bolii, de alte
dificultăţi, fizice, psihice sau sociale; b) - stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu
aparţinătorii (apropiaţii); c) - le transmite informaţii, învăţăminte, ascultă pacientul şi îl susţine;
d) - este alături de indivizi şi colectivitate în vederea promovării unor condiţii mai bune de viaţă
şi sănătate.

Funcţia de natură dependenta La indicaţia medicului aplică metodele de observaţie, de

tratament sau de readaptare, observă la pacient modificările provocate de boală sau tratament şi
le transmite medicului.

Funcţia de natură interdependentă Asistenta colaborează cu alţi profesionişti din

domeniul sanitar, social, educativ, administrativ etc. şi participă la activităţi interdisciplinare.
Exemplu: - acţiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic, psihic sau social; - acţiuni de
educaţie pentru sănătate, de sensibilizare asupra responsabilităţii şi asupra drepturilor pe care le
are populaţia în materie de sănătate; - acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale; - acţiuni
privind organizarea şi gestionarea centrelor sau unităţilor de îngrijire. Precizare: Pentru a
răspunde nevoilor persoanelor şi grupurilor cărora li se adresează îngrijirile, asistenta utilizează
în practica profesională cunoştinţele teoretice şi practice medicale, cele de economie,
informatică, psihologie, pedagogie etc. Alte funcţii: profesională educativă De aici se desprind
câteva funcţii specifice care sunt în statutul asistentei medicale şi care se regăsesc în cadrul
funcţiilor de natură: independentă, dependentă şi interdependentă. Subliniem astfel:

a) funcţia profesională- este vorba de rolul cel mai important al asistentei, acela de a se
ocupa de pacient în scopul menţinerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuşi nu
poate. Aici sunt cuprinse funcţiile: • tehnică • preventivă • de umanizare a tehnicii • de psiholog,
ca şi funcţiile din codul asistentei medicale: - promovarea şi menţinerea sănătăţii - prevenirea
îmbolnăvirilor . - îngrijirea în situaţia îmbolnăvirii şi recuperarea. Aceasta cere din partea
asistentei: 1. să acorde direct îngrijirea 2. să educe pacienţii 3. să educe alţi profesionişti din
sistemul sănătăţii 4. să participe plenar la activitatea echipei de asistenţă sanitară 5. să dezvolte
practica nursingului pe baza gândirii critice şi a cercetării.

b) funcţia educativă - educare pentru sănătate Această funcţie presupune, alături de calităţi
psihologice şi aptitudini pedagogice - de a şti să comunici, de a şti să fii convingător. Rolul
educativ reiese şi din relaţiile pacient-asistent şi din relaţiile de muncă cu personalul în
subordine, practicanţi, studenji (educarea personalului de nursing).

c) funcţia economică - de gestionare - gestionarea serviciului, organizarea timpului,

precizarea priorităţilor de aprovizionare etc. Funcţia economică se realizează prin corelarea ei cu
comportamentul etic.

d) funcţia de cercetare Această funcţie impune dezvoltarea unor calităţi specifice, dar şi
aceasta pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare. Asistenta - ca participantă în
echipa de cercetare alături de medic - devine o componentă importantă. Prin activitatea pe care o
desfăşoară (multifactorială, multidisciplinara şi multisectorială), asistenta are atribuţia de
identificare a domeniilor de cercetare şi, mai ales, cercetare de nursing. în cadrul funcţiei de
natură interdependentă, asistenta (lucrează) colaborează cu personal din alte compartimente
(administrativ, economic, serviciul plan-profesional), cu alţi profesionişti (educatori, psihologi,
logopezi, profesori), fapt care-i permite să desfăşoare şi activităţi de cercetare

10.Nevoile fundamentale ale ființei umane conform conceptului Virginiei

Henderson.
Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazeaza pe definirea a 14 nevoi fundamentale.
Atingerea de catre pacient a independentei in satisfacerea acestor nevoi este telul profesiei de
asistenta medicala. Dupa Virginia Henderson nevoia fundamentala. este o necesitate vitala,
esentiala fiintei umane pentru asigurarea starii de bine din punct de vedere fizic si mintal.

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

1. a respira;

2. a se alimenta si hidrata;
3. a elimina;

4. a se misca, a pastra o buna postura;

5. a dormi, a se odihni;

6. a se imbraca si dezbraca;

7. a-si mentine temperatura corpului in limite normale;

8. a fi curat, a-si proteja tegumentele;

9. a evita pericolele;

10. a comunica;

11. a actiona dupa credintele sale si valorile sale;

12. a se realiza;

13. a se recreea;

14. a invata.

Scurta prezentare a nevoilor

1. A respira

a. Aspectul bio-fiziologic al acestei nevoi se manifesta in respiratia pulmonara si tisulara

b. Dimensiunea psiho-socio-culturala. este influentata de urmatorii factori: emotii, furia, frica,

exercitiile fizice, fumat. Aceste nevoi prezinta particularitati functie de varsta, antrenarnent,
starea de sanatate etc.

2. A bea si manca

a. Dimensiunea bio-fiziologica i-ntereseaza ritualul mancatului (ducerea alimentelor la gura,

masticatia, deglutitia), digestia, necesarul de calorii;

b. Dimensiunea psiho-socio-culturala se manifesta in obiceiurile legate de rasa, religie,

nationalitate, cultura. Aceste nevoi se modifica odata cu etapele vietii

3. A elimina: aceasta nevoie cuprinde eliminarea renala, intestinala, respiratorie, cutanata.

a. Aspectul bio-fiziologic variaza mult cu varsta si starea de sanatate si este in acelasi timp
mecanic, chimic, hormonal, nervos

b. Dimensiunile psiho-socio-culturale sunt numeroase. Emotiile de orice fel modifica frecventa

urinara, calitatea si cantitatea scaunelor, transpiratia etc.
4. A te misca, a te mentine intr-o buna postura

a. Aspectul bio-fiziologic difera functie de varsta, starea de sanatate, antrenament. Sistemul

muscular, scheletic, cardiovascular, nervos, influenteaza miscarea si adaptarea cu evitarea
anumitor posturi.

b. Din punct de vedere psiho-socio-cultural miscarea si pozitia corpului reflecta constient sau
inconstient starea de spirit a individului. Miscarea este influentata si de nivelul cultural. Aceasta
influenteaza mersul, gesturile, mimica etc. Probleme de sanatate pot duce la modificari in
domeniul motricitatii.

5. A dormi si a te odihni

a. Din punct de vedere biologic si fiziologic, somnul sau odihna variaza cu varsta si starea de
sanatate. Calitatea somnului, ca si repaosul mintal si fizic influenteaza sistemele cardio vascular,
digestiv, neuro-muscular. O persoana privata de sornn manifesta tulburari fizice si psihice.

b. Psiho-socio-cultural somnul si repaosul sunt afectate de emotii si obligatii sociale (munca).

Exista persoane care uzeaza de droguri pentru a ramane treji sau pentru a dormi.

6. A se imbraca si a se dezbraca

a. Bio-fiziologic, activitatile cotidiene necesare independentei in acest domeniu cer o anumita

capacitate neuro-musculara, aceste nevoi fiind diferite, functie de varsta, starea de sanatate.

b. Psiho-socio-cultural se manifesta prin afirmarea personalitatii si a sexualitatii in alegerea

vesmintelor, anumite grupuri socio-culturale si religioase au exigente particulare: voal, turban
etc.

7. A mentine temperatura corpului in limita normale

a. Componenta bio-fiziologica este cea mai importanta. Odata cu inaintarea in varsta

temperatura corpului este mai influentata de cea a mediului inconjurator. Temperatura
corpului depinde de imbracaminte, hidratarea organismului, controlul hipotalamic.

b. Componenta psihica este influentata de emotii, anxietate, acestea crescand temperatura

corpului.

8. A fi curat si a-ti proteja tegumentele

a. Componenta bio-fiziologica se manifesta functie de capacitatea fizica de a face gesturile si

miscarile necesare precum si de factorii biologici varsta si sexul.

b. Componenta psihica si emotiva se reflecta in starea epidermei, in atentia acordata parului.

Emotiile afecteaza transpiratia si secretiile, normele de curatenie difera de la un grup social la
altul. Curatenia este influentata de cultura grupului

9. A evita pericolele. Pericolele pot proveni din mediul intern sau extern.
a. Pe plan bio-fiziologic independenta rezida din a evita anumite alimente si medicamente si de
a se proteja in desfasurarea anumitor activitati zilnice. Este nevoie de a analiza aceasta nevoie
functie de varsta, anumite afectiuni (depresii).

b. Componenta psihica simpla prezenta a unei rude, a unei persoane apropiate pacientului,
ascultarea unui gen de muzica preferata, existenta unei persoane apartinatoare aceleiasi
comunitati, respectarea obiceiurilor proprii, sunt elemente care dau impresia de siguranta.

10. A comunica cu semenii. Este o nevoie fundamentala fiintelor umane.

a. Dimensiunea biologica se manifesta sub forma de comunicare verbala sau non-verbala.

Comunicarea yerbala cuprinde limbajul, in timp ce comunicarea non-verbala cuprinde gesturile,
mimica, pozitia corpului, mersul etc

b. Componentele psiho-socio-culturale se manifesta prin alegerea continutului exprimat:

sentimente, idei, emotii. Comunicarea cuprinde sexualitatea. Aceasta componenta importanta
a fiintei umane se exprima din copilarie pana la batranete prin afirmarea de sine, alegerea
vesmintelor, in relatiile sociale. Cand un pacient nu are posibilitatea de comunicare, el trebuie
sa fie ajutat de asistenta.

11. A-ti practica religia

a. Componenta bio-fiziologica se exprima prin miscari, gesturi, atitudini specifice cultului:

pozitia ingenunchiata, anumite posturi, interzise anumite alimente, tratamente.

b. Componenta psiho-socio-culturala evolutia practicilor religioase este in functie de

fenomenele psiho-sociale si relatiile interpersonale. Alterarea starii de sanatate poate antrena
cresterea sau diminuarea adeziunii la religie. in ingrijirea bolnavilor, respectarea acestei nevoi
cere asistentei o educatie liberala.

12. A fi ocupat pentru a fi util.

De-a lungul etapelor vietii fiinta umana are nevoie sa se realizeze, sa studieze, sa munceasca.
Aceste activitati pot fi legate de sex, dar cea mai mare parte depind de capacitatea fiziologica si
dezvoltarea psihosociala a individului. Normele culturale influenteaza satisfacerea acestei
nevoi. O problema de sanatate poate sa diminueze temporar sau permanent posibilitatea de a
fi util prin diverse activitati.

13. A se recrea. Este o nevoie comuna tuturor fiintelor umane.

a. Componenta bio-fiziologica persoanele se pot recrea specific varstei si functie de starea de

sanatate. Persoanele cu un anumit handicap (orbi, surzi, membre amputate) au alte cai de
recreere decat cei sanatosi.

b. Fenomenele psihosociale, culturale pot influenta nevoia de a se recrea. Aceasta nevoie poate
fi satisfacuta atat de familie cat si de societate.

14. A invata. Nevoia de descoperire, de satisfacere a curiozitatii, de a adauga cunostinte noi

este specifica tuturor, dar mai evidenta la copii.

a. Componenta biologica este reprezentata de inteligenta

b. Apectul psiho-socio-cultural se manifesta prin dorinta de a afla si a cunoaste valoarea

acordata educatiei de grupul socio-cultural. Problemele de sanatate fac sa se iveasca nevoi de
invatare variate: sa faca pansamente, sa-si administreze insulina, alte medicamente, regim
alimentar etc. Nevoia de a invata poate fi legata de dorinta de a fi util, de a se recrea, dar in
acelasi timp si de a fi independent.

11. Competenţele profesionale ale asistentului medical.

Asistentul medical generalist licenţiat, ca profesionist din domeniul de studiu sănătate , oferă servicii de
îngrijire esențiale, specificate în standardele profesionale, etice şi legale care respecta urmatoarele
principii:

 competenţei profesionale – conform căruia furnizarea serviciilor de îngrijiri medicale se face pe baza
şi în limita competenţelor profesionale dobândite de asistentul medical generalist;

 răspunderii personale – conform căruia, asistentul medical generalist poartă întreaga răspundere a
actului/ serviciului de îngrijiri medicale efectuat de acesta;

 respectării drepturilor pacienţilor;

 confidenţialităţii asupra actului de îngrijiri medicale efectuat;

 apărării demnităţii şi a prestigiului profesiei de asistent medical generalist

La finalul studiilor de licenţă, asistentul medical generalist licenţiat trebuie să integreze cunoştinţele
teoretice şi abilităţile practice de promovare şi management al sănătăţii, prevenire a îmbolnăvirilor,
recuperarea şi redobandirea sănătăţii precum şi alte teorii biomedicale şi psihosociale relevante, într-o
abordare cuprinzătoare şi holistică a pacientului. Competențe generale şi specifice pentru absolventul
programului de licenţă asistenţă medicală generală reprezintă fundamentul pentru toate domeniile de
îngrijire medicală şi se aplică diferitelor populaţii şi în locuri diferite în care acestea sunt ofrite.

12. Drepturile şi obligaţiunile asistentului medical.

Drepturile asistentului medical sunt urmatoarele:

1) să fie asigurat cu loc de muncă după încheierea studiilor şi calificării

obţinute;

2) să beneficieze de condiţii adecvate de muncă şi igienă;

3) să supervizeze activitatea personalului medical inferior, ce ţine de executarea

funcţiilor şi obligaţiilor de serviciu;

4) să-şi ridice nivelul de pregătire profesională şi să fie atestat;

5) să fie remunerat conform funcţiei ocupate, gradului de calificare

profesională, rezultatelor activităţii sale;

6) să i se repare prejudiciul cauzat prin vătămare a sănătăţii în legătură cu

activitatea profesională;

7) să-şi apere, inclusiv pe cale judiciară, dreptul la muncă şi alte drepturi

profesionale;

8) să cunoască drepturile şi obligaţiile sale de serviciu;

9) la asociere în sindicate, organizaţii profesionale sau în alte organizaţii care au

drept scop reprezentarea şi protejarea intereselor profesionale;

10) să-şi perfecţioneze cunoştinţele şi să fie atestaţi pentru acordarea gradului

de calificare profesionala;

11) să exercite alte drepturi, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Obligaţiunile asistentului medical sunt următoarele:

1) Obligaţiuni de bază:

a) asistentul medical de familie prin specificul activităţilor sale este obligat să

fie la curent cu noutăţile profesionale, să participe sistematic la cursuri de formare

continuă;

b) realizarea măsurilor profilactice, diagnostice şi curative conform indicaţiilor

medicului;

c) colectarea şi interpretarea datelor;

d) acordarea asistenţei de urgenţă în limitele competenţei sale bolnavilor,

suferinzilor în stări urgente, stări extremale acute;

e) pregătirea locului de muncă, utilajului, aparatajului, instrumentariului, fişelor

medicale ale pacienţilor;

f) respectarea regimului sanitaro – igienic în cadrul oficiului, regulilor asepticii

şi antisepticii, condiţiilor de sterilizare a instrumentariului şi materialului de lucru;

g) respectarea măsurilor de prevenire a complicaţiilor posibile după intervenţii

medicale conform instrucţiunilor şi ordinilor în vigoare;

h) evidenţa documentaţiei medicale;

i) respectarea eticii şi deontologiei medicale.

2) Organizarea activităţii în scop profilactic:

a) evidenţa dinamică a stării sănătăţii contingentului deservit cu scopul

depistării precoce şi prevenirii patologiei;

b) Supravegherea activă a persoanelor din grupul de risc;

c) supravegherea copiilor conform Standardelor de supraveghere a copiilor în

condiţii de ambulator;

d) efectuarea examenului ginecologic profilactic;

e) planificarea familiei;

f) evidenţa şi supravegherea gravidelor, conform Standardelor de supraveghere

a gravidelor în condiţii de ambulator;

g)evidenţa dispensarică şi organizarea supravegherii pacienţilor cu maladii

cronice;

h) planificarea imunizărilor şi imunoprofilaxia contingentului deservit;

i) efectuarea măsurilor antiepidemice;

j) estimarea activităţii măsurilor profilactice realizate.

3) Măsuri referitoare însănătoşirii populaţiei, realizarea activităţilor

educaţionale:

a) promovarea şi formarea deprinderilor modului sănătos de viaţă la populaţia

deservită (importanţa activităţii fizice, planificării familiei, alimentaţiei raţionale,

organizării corecte a regimului de muncă şi odihnă, educaţiei sexuale etc.);

b) instruirea părinţilor tineri şi a membrilor familiei referitor la îngrijirea

copilului sănătos şi bolnav, îngrijirea bolnavilor de diferite vîrste, invalizilor de către

membrii familiei;

c) realizarea programelor de şcolarizare a pacienţilor cu maladii cronice;

d) organizarea şi desfăşurarea instruirii populaţiei în scopul menţinerii sănătăţii;

e) promovarea modului sănătos de viaţă, evaluarea programelor educaţionale;

f) participarea în campaniile de educaţie pentru sănătate.

4) Obligaţiunile asistentului medical de familie faţă de pacient:

a) îndeplinirea procesului diagnostico-curativ de bază;

b) determinarea problemelor de sănătate şi elaborarea planului de îngrijire a

pacientului, bazîndu-se pe indicaţiile medicului;

c) îndeplinirea indicaţiilor prescrise de medic;

d) supravegherea în dinamică a stării sănătăţii pacientului şi informarea

medicului despre schimbările depistate;

e) pregătirea pacienţilor către unele investigaţii;

f) analiza rezultatelor şi elaborarea planului de lucru cu pacienţii;

g) cunoaşterea tehnicilor şi acordarea asistenţei medicale de urgenţă

suferinzilor indiferent de loc, viză de reşedinţă, situaţie, naţionalitate etc.;

h) în procesul de realizare a tratamentului să ţină cont de compatibilitatea

medicamentelor, mecanismele de interacţiune a lor, de efectele secundare posibile, să

respecte condiţiile de păstrare a medicamentelor, să ofere pacientului informaţii

referitor la tratament, comportamentul acestuia în perioada tratamentului.

5) Îndeplinirea manipulaţiilor:

a) efectuarea manipulaţiilor curativ-diagnostice şi de recuperare a pacientului;

b) elaborarea în comun cu medicul programe de susţinere psihologică a

bolnavilor şi familiei;

c) verificarea aparatajului şi utilajului medical înainte şi după careva intervenţii

medicale;

d) pregătirea prealabilă a pacientului pentru anumite intervenţii curativdiagnostice.

6) Organizarea şi petrecerea măsurilor de reabilitare medicală conform

indicaţiilor:

a) instruirea şi controlul îndeplinirii de către pacient a elementelor de cultură

curativă;

b) posedarea elementelor masajului profilactic, instruirea şi controlul efectuării

elementelor de automasaj de către pacient sau a persoanelor care îl îngrijesc;

c) instruirea referitor la modul de preparare a bucatelor dietetice la domiciliu;

d) estimarea eficacităţii măsurilor îndeplinite;

e) completarea documentaţiei medicale;

f) acordarea asistenţei medicale urgente, executarea manevrelor de resuscitare

cardio-respiratorie în dependenţă de vîrstă, gravidelor.

7) Acordarea asistenţei medico - sociale:

a) formarea şi menţinerea relaţiilor cu asistenţa medicală specializată, asistenţa

socială;

b) conlucrarea cu autorităţile publice locale, asistenţii şi lucrătorii sociali,

agenţii economici, organismele non-guvernamentale;

c) susţinerea rudelor în caz de moarte a pacientului, consultarea lor în diferite

probleme de ordin medical;

d) respectarea regimului de muncă, măsurilor de protecţie, codul de etică

medicală;

e) cunoaşterea problemelor prioritare de sănătate ale comunităţii, contingentului

deservit;

f) implicarea membrelor societăţii ca parteneri în rezolvarea problemelor ale

pacienţilor, comunităţii.

8) Formarea continuă şi susţinerea gradului de calificare:

a) formarea medicală continuă - este ansamblul activităţilor instructive care au

scop menţinerea şi dezvoltarea cunoştinţelor, conduitei şi atitudinilor asistentului

medical pentru a-şi desfăşura mai eficace activitatea sa profesională pentru

dezvoltarea permanentă a performanţelor individuale;

b) formarea continuă este o obligaţie profesională ce ţine de etică şi morală, iar

conţinutul instruirii continue trebuie să ţină seama de situaţia şi nevoile educaţionale,

are deci un caracter individual;

c) formarea profesională continuă a lucrătorilor medicali cu studii medii se

realizează în intervalul de 5 ani.

9) Educaţia medicală continuă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să aibă un conţinut ştiinţific şi profesional cu impact direct asupra calităţii

îngrijirii pacienţilor, asupra serviciilor comunitare, de sănătate publică sau serviciilor

ce se acordă în diverse unităţi sanitare;

b) să fie orientate spre asigurarea calităţii actului medical;

c) să fie orientate spre asigurarea creşterii performanţei profesionale;

d) să asigure actualizarea permanentă a cunoştinţelor;

e) să asigure noţiuni de management al serviciilor de sănătate, de management

profesional;

f) să asigure aspecte legale şi etice ale practicii medicale;

g) să contribuie la îmbunătăţirea relaţiei asistent medical– pacient, client.

15. Activitatea asistentului medical în aspectul deontologic şi etic.

Etica este ştiinţa despre totalitatea de norme, prescripţii, îndatoririle medicale în activitatea lucrătorilor
medicali, reguli care sunt fundamentate pe distanţa între bine şi rău.

Deontologia este ştiinţa care studiază conţinutul moral al faptelor şi acţiunilor personalului medical în
situaţii concrete.

Profesia medicală este incompatibilă cu duritatea, apatia, indiferenţa pentru oameni. Autoritatea
asistentului medical produce un efect psihoterapeutic puternic. Ea este strâns legată cu categoriile
general-etice cum ar fi: educaţie, cinste, încredere,datorie, comunicare, răbdare, voinţă, respect,
demnitate, omenie, zâmbet, bunătate, dragoste, înţelegere, competenţă, responsabilitate, experienţă,
talent.

Principiile eticii fundamentale

• Binefacerea.

• Nu dăuna.

• Respectul faţă de autonomia pacientului (faţă de dorinţele acestuia).

• Respectul pentru dreptate (atât faţă de pacient cât şi faţă de comunitate).

• Utilitatea – cel mai mare bine pentru cel mai mare număr de persoane.

Codul de etică este prima lucrare de acest gen în R.M., fiind destinat asistenţilor medicali, care îl pot
folosi ca instrument de lucru în luarea deciziilor, a reflecţiilor şi evaluării. Prezentul Cod reflectă aspectul
moral al asistenţilor medicali. Codul de etică cuprinde 4 capitole:

1. Asistentul medical şi profesiunea sa.

2. Asistentul medical şi persoana îngrijită.

3. Asistentul medical şi colegii.

4. Asistentul medical şi societatea.

În cadrul profesiunii sale, asistentul medical răspunde din punct de vedere profesional, legal şi moral. Se
conduce de vechiul principiu uman: „În primul rând – nu dăuna”, aplică în practică cunoştinţele,
deprinderile şi aptitudinile dobândite pe parcursul formării ca profesionist.

Educaţia medicală continuă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

– Să aibă un conţinut ştiinţific şi profesional, cu impact direct asupra calităţii îngrijirii pacienţilor, asupra
serviciilor comunitare, de sănătate publică sau a serviciilor acordate în

cadrul unităţilor sanitare.

– Să fie orientate spre asigurarea calităţii actului medical.

– Să fie orientate spre asigurarea creşterii performanţei profesionale.

– Să asigure actualizarea permanentă a cunoştinţelor.

– Să asigure noţiuni de management al serviciilor de sănătate, de management profesional.

– Să asigure aspecte legale şi etice ale practicii medicale.

– Să contribuie la îmbunătăţirea relaţiei asistent medical –pacient.

– Să nu fie orientat spre aspecte comerciale.

– Să nu contravină principiilor practicii medicale profesionale.

– Să nu promoveze atitudini discriminatorii de orice natură.

16 ) Principiile de baza a bioeticii .Tipurile .Importanta lor in activitatea asistentului

medical.

https://www.academia.edu/4798432/Bioetica_in_Sanatatea_publica

17) Tipurile de consimțământ informat. Caracteristicile specific ale acestuia.

Obligația lucrătorului medical de a primi acordul informat este în legătură cu dreptul pacienților la
alegere asupra propriei sănătăți, care le oferă posibilitatea de a consimți, a refuza sau a allege o altă
obțiune oferită: fiecare persoană are dreptul de acces la toate informațiile care i-ar putea permite
săparticipe, în mod activ, la deciziile cu referire la propria sănătate, această informație este o condiție
prealabilă pentru orice procedură sau tratament, inclusiv participarea în cercetarea științifică.
Dreptul de a consimți este nucleul drepturilor pacientului și se bazează sau este derivat din principiul
respectului autonomiei pacientului și, într-un sens mai larg, porneşte de la principiul respectului pentru
persoană și demnitatea individului. Acest drept se manifestă prin libertateapacientului pentru
exprimarea benevolă a consimţământului pentru efectuarea unui act medical.Nimeni nu poate fi supus
niciunui tratament medical forţat, decât în cazurile prevăzute de lege20. Pentru a exprima
consimțământul, pacientul trebuie să fie capabil să gândească în mod clar și cu discernământ.
Consimțământul pacientului incapabil de discernământ este dat de reprezentantul său legal. În caz de

pericol de moarte iminentă sau de ameninţare gravă a sănătăţii, prestaţia medicală se poate desfăşura şi
fără consimțământul reprezentantului legal.
 Caracteristica specifică a Acordului Informat
În cadrul asistenței medicale, în relația cu același pacient, pot fi semnate mai multe acorduri infrormate:
- Acord informat la internare – unde sunt stipule drepturile și responsabilitățile pacientului,regimul
instituției și alte condiții.
- Acordul informat standardizat pentru intervenție/procedură – care se descrie în detalii actul medical
planificat de a fi realizat pacientului.
- Acordul informat pentru anestezie.
- Acordul informat pentru transfuzie etc.
Acordul informat constă din două părți obligatorii: partea informativă și partea pentru avizare. Partea
informativă trebuie să conţină date generale despre intervenție/procedură, scopul și importanța pentru
pacient, efectul scontat, riscul potenţial, posibilele complicații și consecinţe medico-sociale, psihologice,
economice, precum şi variantele alternative de tratament şi îngrijire medicală. Pacientul trebuie să
primească răspunsuri la toate întrebările. Informaţia trebuie oferită într-o formă accesibilă, propoziții
scurte și în limbaj non-medical.Pentru a evita inducerea sentimentului de frică pacientului, este necesar
de oferit garanţii suplimentare și de explicat măsurile care vor fi întreprinse adițional de către personalul
medical pentru a micșora riscurile și posibilitatea apariției unor complicații, în cazul aplicării unor
metode riscante de tratament, a unor proceduri cu un grad crescut de pericol, consecinţe ireversibile
etc.Partea de avizare este completată de către pacient prin formularea de tipul:”Am citit și am înțeles
informația cu privire la intervenția propusă. Am primit răspunsuri la toate întrebărileadresate medicului
X. ” Partea de avizare este semnată atât de către pacient, cât și de către medicul care a colectat acordul
informat. În cazul intervențiilor planice, pacientului i se va oferi formularul acordului informat în
momentul când se propune internarea pentru intervenție, el/ea poate dori să se consulte cu familia, să
ceară timp pentru reflectare și decizie. Pacientul poate primi o copie a acordului semnat.
18) Excepții de la păstrarea confidențialității
Divulgarea secretului informaţiilor referitoare la boală, viaţa intimă şi familială a pacientului
poate avea loc, doar în cazurile de pericol al răspândiri maladiilor transmisibile, la cererea
motivată a organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti. Se permite transmiterea
informaţiei care constituie secret profesional unor alte persoane, în interesul examinării şi tratării
pacientului, al efectuării unor investigaţii, utilizării acestor date în procesul de studii şi în alte
scopuri doar cu acordul pacientului sau al reprezentantului său legal, în condiţiile consimţite de
pacient, în măsură adecvată capacităţii lui de înţelegere. Este interzis orice amestec în viaţa
privată şi familială a pacientului fără consimțământul acestuia. Divulgarea informaţiei private, în
cazurile de excepţie, acceptate de lege, trebuie să se facă cuprecauţie, fără a aduce prejudicii
morale pacientului, cu maxim respect pentru demnitatea acestuia. Datoria medicului este de a
atenua neplăcerile psihice suferite de pacient la încălcarea confidenţialităţii.

19)Principiile etice de ghidare ale AM în exercitarea profesiei.

a) exercitarea profesiei se face exclusiv în respect faţă de viaţa şi de persoana umană;
b) în orice situaţie primează interesul pacientului şi sănătatea publică;
c) respectarea în orice situaţie a drepturilor pacientului;
d) colaborarea, ori de câte ori este cazul, cu toţi factorii implicaţi în asigurarea stării de sănătate a pacientului;
e) acordarea serviciilor se va face la cele mai înalte standarde de calitate posibile, pe baza unui nivel înalt de
competenţe, aptitudini practice şi performanţe profesionale fără niciun fel de discriminare;
f) în exercitarea profesiei asistenţii medicali generalişti, trebuie să dovedească loialitate şi solidaritate unii faţă de
alţii în orice împrejurare, să îşi acorde colegial ajutor şi asistenţă pentru realizarea îndatoririlor profesionale;
g) asistenţii medicali generalişti, trebuie să se comporte cu cinste şi demnitate profesională şi să nu prejudicieze în
niciun fel profesia sau să submineze încrederea pacientului.
20) Codul deontologic al lucratorului medical. Scopul si obiectivele
Potrivit Codului deontologic, lucrătorii medicali trebuie să-și exercite sarcinile cu profesionalism, amabilitate și
toleranță față de pacienți sau colegi. Angajații din domeniu sunt obligați să ia decizii cu prudență, astfel încât să
prevină  apariția complicațiilor, care pot pune în pericol viața pacienților.
 scop:
a) ocrotirea drepturilor pacienţilor;
b) respectarea obligaţiilor profesionale de către asistenţii medicali generalişti, moaşe şi asistenţii medicali;
c) apărarea demnităţii şi a prestigiului profesiunii de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical;
d) recunoaşterea profesiei, a responsabilităţii şi încrederii conferite de societate, precum şi a obligaţiilor interne ce
derivă din această încredere.
21)Secretul medical. Datele cu caracter personaș. Actele normative în vigoare.
Obligaţia lucrătorilor medicali de a păstra secretul informaţiilor aflate pe parcursul exercitării funcţiilor
de serviciu şi a respecta viaţa privată a pacienţilor este în strânsă legătură cu dreptul pacienţilor la viaţă
privată şi confidenţialitate: fiecare persoană are dreptul la confidenţialitatea informaţiilor personale,
referitoare la starea lui de sănătate, procedurile terapeutice sau de diagnostic, precum şi protecţia
datelor private din cadrul examinărilor de diagnostic, despre vizitarea specialiştilor şi, în genere, despre
tratamentele medicale/chirurgicale primite. Informaţiile despre solicitarea asistenţei medicale, despre
starea sănătăţii sau situaţia socială, diagnostic şi alte date obţinute de medic în examinarea şi
tratamentul pacientului constituie informaţii personale şi secretul profesional al medicului şi nu pot fi
divulgate altei persoane decât cu acordul beneficiarului/pacientului sau, în cazul copiilor, cu acordul
aparţinătorilor legali ai acestora.
Furnizorii de informaţii, posesori de informaţie cu caracter personal, sunt obligaţi să protejeze
confidenţialitatea vieţii private a persoanei. Operatorii şi terţii care au acces la datele cu caracter
personal sunt obligaţi să asigure confidenţialitatea acestor date, cu excepţia cazurilor când prelucrarea
se referă la date făcute publice în mod voluntar şi manifest de către subiectul datelor cu caracter
personal, când datele cu caracter personal au fost depersonalizate.
22) Comunicarea profesională. Definiție,tipuri și caracterizarea lor.
Comunicarea medicală este un proces și un instrument de interrelaționare a medicului cu pacientul, cu
familia acestuia, cu colegii de breslă, cu societatea în ansamblu, în vederea realizării obiectivelor
fundamentale ele activității medicale, care constau în restituirea stării de sănătate a pacientului,
creșterea confortului și calității vieții pacientului,familiei acestuia, menținerea și promovarea sănătății
publice etc.
Tipuri
1.comunicarea preclinică- ține de datoria și responsabilitatea medicului de a promova educația
pentru săsănate, de a organiza măsuri profilactice având un șir de obiective- promovarrea
sănătății și prevenirea maladiilor, asigurarea unui mod sănătos de viață, menținerea sănătății
tinerii generați fortificarea sănătății vîrstnicilor, controlul bolilor cronice necontagioase, crearea
unui mediu ambiant sănăntos și sigur, alimentația rațională și activitatea fizică sporită, formarea
unei societăți fără tutun, alcool și droguri, garantarea vieții fără violențe și traume…. Toate
acestea se realizează înafara cabinetului medical. Mijloacele prin care se realizează comunicarea
preclinică sunt deterinate de problemele de sănătate majore cu care se confruntă societatea. Rolul
medicului este de a le depista și a organiza măsuri educative și informare cu privire la situația
existentă.
2.Comunicarea clinică- este axat pe 3 faze decisive ale actului medical.1.anamneza și
investigarea simptomelor.2. metodele de diagnostigare și stabilirea diagnosticului.3. stabilirea
tratamentului
3.Comunicarea post-clinică- este caracterizată prin reabilitarea și asistarea pacientului,
fie în baza terapeutică fie post chirurgicală.
 23)Scopul și obiectivele comunicării în consult
Scopul comunicării medicale implică stabilirea relaţiei terapeutice, înţelegerea perspectivei pacientului, explorarea
gândurilor şi emoţiilor acestuia şi ghidarea acestuia în rezolvarea de probleme. 
Obiectivele
-Colectarea informației despre pacient: date medicale și psiho-sociale necesare pentru realizarea
obiectivelor profesiei și, anume, promovarea sănătății sau stării de bine a acestuia;
-Realizarea obligațiilor morale și legale în raport cu pacientul, în special satisfacerea așteptărilor acestuia
și respectarea drepturilor fundamentale;
-Asigurarea pacientului și familiei cu acea informație de care ei au nevoie pentru a înțelege, pe cât de
bine posibil, starea sau experiența prin care trec;
-Asigurarea pacientului și familiei cu informația necesată pentru participarea în luarea deciziilor
adecvate/dorite cu privire la tratament.
24) Sursele de informații pentru realizrea pentru interviu.
(n-am idee ce vrea întrebarea asta de la mine întrebarea asta)))

25) Metode de comunicare scrise, verbale, audio, informatizate.

La transmiterea mesajului verbal, adresat pacientului trebuie să se țină cont de câteva criterii: vîrsta
pacientului, statutul și rolul social, nivelul de intruire și de cultură. Mesajul trebuie să fie simplu, clar, să
nu conțină ambiguități. Propozițiile trebuie să fie scurte. Fiecare propoziție trebuie să conțină o singură
informație importantă. Este de dorit folosirea termenilor comuni în locul celor de specialitate sau a
jargonului medical. Denumirile științifice ale organelor și sistemelor de organe trebuie înlocuitecu
versiunea uzuală sau ppopulară (inimă în loc de cord, glande în loc de sistem endocrin)
comunicarea scrisă- se efectuează pentru a ajuta pacientul să înțeleagă mai bine schema de tratament
și metoda de utilizare a preparatelor medicamentoase,.
Comunicarea audio și informatizate se utilizează pentru a explica în totalitate pacientului mecanismul
bolii, factorii de risc, profilaxia etc.

26. Tehnici de comunicare orală. Regulu de oferire/obținere a feedback-ului.

Tehnici de comunicare orală:

-privește persoana drept în față

-fii la același nivel

-contactează-i ochii

-răspunde-i la momentul potrivit, ca să fie sigur că îl asculți

-dă-i atenție persoanei și aratăți entuziasmul

-să știi ce-i spui

-folosește apropierea corectă

-controlează-ți ritmul vocii

-......(și celelalte pe care le cunoașteți de la comunucare sunt binevenite)

Reguli de oferore a feedback-ului:

1. Fii clar
2. Prezintă mai întîi aspecte pozitive și sfîrșește la fel
3. Fii selectiv,selectează prioritățile
4. Întreabă-te de ce îl dai: pt. tine sau pt. interlocuor
5. Concentrează-te pe comportrament, nu pe persoană
6. Menționează acea parte a comportamentului care se poate schimba și impactul pe care la avut
asupra ta; sugerează alternativedacă ți se cere
7. Dă feedback-ul cînd ți se cere
8. Dă feed. direct persoanei
9. Dă feed. cît mai repede posibil evaluativ
10. Fii descriptiv
11. Fii responsabil de feedback
12. Modul în care dai feed. este cartea ta de vizită
13. Folosește cuvintele “am observat”, „cred”, „simt“

Reguli de obținere a feedback-ului:

1. Ascultă înainte de a răspunde

2. Clarifică cee ce sa spus;cere lămurire dacă nu ai înțeles
3. Gîndește-te că feed. este întotdeauna constructiv
4. Ia în considerație numai elementele constructive
5. Decide ce ai de făcut ca un rezultat a feed.
6. Cere sugestii despre modificarea comportamentului
7. Respectă persoana care-ți dă feed.

27.Strategii de ascultare în practica asistentului medical:

 Nu judecă (nu are acest drept);
 Nu critică (pentru că trezeşte reacţii de apărare, generează justificări, blochează comunicarea);
 Nu întreabă de ce (fiecare are propriile motivaţii pentru a acţiona într-un fel anume);
 Nu comentează;
 Ajută vorbitorul să îşi clarifice propriile sentimente.
 Menținerea contactului vizual cu pacientul (privirea trebuie să fie intermitentă, nu fixă și evazivă; e
recomandat de a evita contactul vizual atunci când pacientul este furios sau plânge).
 Poziția corporală neutră (care nu sugerează graba): ambele picioare pe podea, umerii relaxați, ușor
aplecați în față, expresia facială prietenoasă, mâinile pe genunchi.
 Eliminarea barierelor fizice dintre medic și pacient (ex.: masă, calculator, cărți etc.).
 Folosirea întrebărilor deschise (care nu presupun răspunsuri de tipul „da/ nu”).
 Oferirea de feedback pozitiv: încurajarea prin mișcări afirmative făcute din cap, răspunsuri de tipul „Da,
spuneți-mi mai multe despre aceasta...”).
 Folosirea perioadelor de tăcere, ca pacientul să-și organizeze gândurile cu întrebări consecutive precum
„Ce v-a făcut să tăceți?”.
 Folosirea clarificării: „Când spuneți ... Ce aveți în vedere?”
 Folosirea repetiției: „Deci, vă simți trist de mai mult de două săptămâni?”
 Folosirea rezumării și verificarea opiniei pacientului cu privire la rezumat: „Am rezumat tot ce mi-ați
spus?”
 Invitarea pacientului să pună întrebări.
Nu întrerupe vorbitorul

28.Instituții Medico-Sanitare-Publice (IMSP). Clasificarea și structura instituțiilor curative.

Direcția sănătate a Consiliului municipal Chișinău

Asociația Medicală Teritorială Centru mun Chișinău

Instituția Medico - Sanitară Publică  Asociația Medicală Teritorială Buiucani

Instituția Medico - Sanitară Publică  Asociația Medicală Teritorială Râșcani

Instituția Medico - Sanitară Publică  Asociația Medicală Teritorială Ciocana

Instituția Medico - Sanitară Publică  Asociația Medicală Teritorială Botanica

IMSP Spitalul Clinic Municipal nr. 1

Spitalul Clinic Municipal „Sfîntul Arhanghel Mihail”   

Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”

IMSP Spitalul Clinic Municipal Nr.4

IMSP Spitalului clinic municipal de ftiziopneumologie

Spitalul Clinic Municipal de Copii nr.1

 
 Spitalul clinic municipal de copii „V.Ignatenco”

Maternitatea municipală nr.2  

Dispensarul Municipal Dermato-Venerologic

 Spitalul Clinic Municipal de boli contagioase de copii

 Centrul Stomatologic Municipal

Centrul Stomatologic Municipal de copii

29.Activitatea instituțiilor medicale bazată pe legislația în vigoare.

IMSP Centrul de Sănătate are următoarele obiective majore: 

    1) sporirea accesibilităţii la asistenţa medicală primară şi a promptitudinii în acordarea acesteia;
    2) îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale prin ameliorarea nivelului profesional şi tehnologic, orientat spre
asigurarea securităţii pacientului şi respectarea drepturilor acestuia;
    3) ameliorarea indicatorilor de sănătate prin realizarea măsurilor de profilaxie, de tratament al bolilor,
activităţilor de supraveghere şi reabilitare a pacienţilor în conformitate cu normele stabilite în condiţii de ambulator
si la domiciliu şi mobilizarea comunităţii în adoptarea modului sănătos de viaţă;
    4) asigurarea continuităţii şi succesivităţii procesului curativ-diagnostic cu instituţiile medico-sanitare publice a
sistemului de sănătate raional.
    13. Pentru realizarea scopului şi obiectivelor menţionate  IMSP Centrul de Sănătate are următoarele atribuţii:
    1) planificarea serviciilor medicale primare în conformitate cu priorităţile şi necesităţile populaţiei localităţilor
deservite;
    2) prestarea serviciilor medicale primare în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală în conformitate cu
contractele încheiate cu Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi cu actele normative în vigoare;
    3) prestarea serviciilor medicale în cadrul asigurărilor medicale facultative în conformitate cu clauzele
contractuale şi prevederile legale;
    4) realizarea măsurilor de profilaxie, de tratament al bolilor şi a măsurilor de supraveghere şi reabilitare a
pacienţilor în condiţii de ambulator şi la domiciliu, în conformitate cu normele stabilite;
    5) asigurarea echităţii şi liberei alegeri a medicului de familie;
    6) promovarea parteneriatului public – privat în special în domeniul îngrijirilor comunitare şi la domiciliu;
    7) organizarea măsurilor de mobilizare a comunităţii în susţinerea modului sănătos de viaţă şi diminuarea acţiunii
factorilor de risc;
    8) prestarea de servicii medicale contra plată, în baza actelor normative în vigoare;
    9) procurarea echipamentului, medicamentelor şi consumabilelor necesare  pentru prestarea serviciilor
medicale, precum şi a altor bunuri necesare pentru activitatea sa, cu respectarea procedurilor legale de achiziţii şi
prevederilor prezentului Regulament;
    10) organizarea asistenţei cu medicamente şi consumabile a populaţiei, în conformitate cu actele normative în
vigoare;
    11) darea în locaţiune a bunurilor şi încăperilor, trecerea la cheltuieli a mijloacelor fixe şi vînzarea mijloacelor fixe
neutilizate în activitatea Centrului de Sănătate , cu acordul Fondatorului;
    12) implementarea tehnologiilor moderne orientate spre asigurarea securităţii pacientului şi calităţii serviciilor
medicale (utilizarea standardelor, ghidurilor de tratament şi protocoalelor clinice aprobate etc.);
    13) colectarea datelor, crearea şi asigurarea gestionării eficiente a bazelor de date privind serviciile medicale
prestate şi prezentarea în modul şi termenul stabilit a rapoartelor şi informaţiilor despre activitatea IMSP Centrul
de Sănătate;
    14) monitorizarea indicatorilor principali de sănătate şi raportarea lor în termenii stabiliţi către Centrul Naţional
de Management în Sănătate;
    15) încheierea contractelor cu persoane terţe, cu prestatorii de servicii aferente activităţii de bază (reţele de
comunicaţii, de canalizare, paza de stat etc.);
    16) asigurarea conlucrării cu alţi prestatori de servicii medicale, pentru asigurarea integrităţii şi continuităţii
tratamentului, respectarea principiilor de etapizare a asistenţei medicale;
    17) organizarea şi participarea la conferinţe tematice în domeniile de activitate;
    18) este în drept să solicite informaţii de la alte instituţii medicale, referitor la starea sănătăţii pacientului, extrase
din fisa medicală, rezultatelor de laborator şi a  investigaţilor efectuate în procesul acordării asistenţei medicale.
    19)  efectuarea altor activităţi permise de legislaţia în vigoare.
    14. IMSP Centrul de Sănătate prestează serviciile medicale de tipurile şi spectrul stipulate în Nomenclatorul
instituţiilor medico-sanitare, aprobat de Ministerul Sănătăţii conform prevederilor art.4 alin.(5) al Legii ocrotirii
sănătăţii nr. 411-XIII din 28.03.1995, în conformitate cu normativele de activitate şi tarifele stabilite de Ministerul
Sănătăţii.

30.Organizarea serviciului de asistență medicală primară în RM.

31.Activitățile asistentului medical în instituțiile de asitență medicală primară:

 activităţi profilactice şi de promovare a sănătăţii, modului sănătos de viaţă;

 activităţi medicale curative;
 activităţi medicale speciale;
 acivităţi organizator-metodice şi de management;
 servicii medicale preventive, precum: şcolarizarea populaţiei în vederea promovării modului
sănătos de viaţă, realizarea programului de imunizare, depistarea activă a persoanelor cu risc sporit de
îmbolnăvire pentru afecţiuni selecţionate conform dovezilor ştiinţifice, supravegherea medicală activă la
adulţi şi copii asimptomatici cu risc normal sau ridicat, pe grupe de vîrstă şi sex;
 monitorizarea bolilor cronice, care cuprinde: supraveghere medicală activă pentru cele mai
frecvente boli cronice, iniţierea si menţinerea tratamentului de susţinere, asigurarea evaluărilor periodice
clinico-instrumentale, de laborator şi consultativ- specializate;
 servicii medicale de consultanţă pentru gravide, copii, adolescenţi, vîrstnici, persoane social-
vulnerabile, persoane cu handicap şi bolnavi terminali;
 supravegherea gravidelor, lăuzelor, copiilor;

32.Principiile Asigurărilor Obligatorii de Asistență Medicală în RM.

A.Principiul unicității- la toți e unic.(toate posibilitățile pe care le au persoanele asigurate).

B.Principiul egalității- la toate persoanele asigurate tratamentul e la fel (nu se discriminează).

C.Principiul solidarității- toți plătitorii (angajații) trebuie să plătească 4,5% din salariu, indiferent dacă
salariul este 2.000 de lei sau 10.000 lei.

D.Principiul obligativității- ești obligat să plătești 4,5% din salariu.

E.Principiul contribuției- cota de asigurare, asiguratorul- 4,5%,asiguratul- 4,5%

F.Principiul repartiției- cota de procente care se duc pt. medicamente, cota de % care se duc pt investigații
medicale.

G.Principiul autinomiei- instituția medicală gestionează banii primiți în așa fel încît să le ajungă „un bun
gospodar”.

33.Categoriile de persoane asigurate de stat în RM:

1. Copii pînă la vîrsta de 18 ani.

2. Copii cu statut de elev/student
3. Persoanele cu grad de dizabilitate
4. Șomerii înregistrați la agenții(agenția forței de muncă)
5. Femeile însărcinate și parturientele
6. Mamele cu 4 și mai mulți copii care nu lucrează
7. Îngrijitorii de persoane
8. Pensionarii de orice categorie
9. Persoanele aflate în stare de arest sau detenţiune

34.Tipuri de servicii prestate în cadrul asigurării obligatorie de asostență medicală în RM.

Potrivit Programului unic al asigurării obligatorii în medicină, persoanele care posedă polița de asigurare
medicală beneficiază gratuit de asistență medicală din partea medicilor de la ambulanță și transportarea lor
în situații critice la spital, dar și internarea acestora. Deținătorii polițelor beneficiază gratuit de consultații la
medicii de familie și realizarea tuturor analizelor de care are nevoie bolnavul. Și tratamentul persoanelor
care suferă de boli infecțioase, în mod prioritar bolnavi de HIV/SIDA și tuberculoză este gratuit. În unele
spitale pot beneficia gratis și de consultațiile și serviciile medicilor stomatologi. Gratuite sunt și internările
în spitale, dar și întreg pachetul de asistență din partea medicilor, începând cu locul în salon, procedurile
medicale, chiar și intervențiile chirurgicale.

35.Notiuni de: Dezinfectia , Asepsia , Antisepsia

- Dezinfecția este procesul care are ca rezultat eliminarea de pe o suprafață sau un obiect a
majorității microbilor și microorganismelor, fie animale, fie vegetale, dăunătoare prin
intermediul
metodelor fizico-chimice, farmacologice şi biologice.
- ASEPSIA reprezintă un complex de măsuri care împiedică pătrunderea sau contactul
germenilor cu
plaga operatorie prin nimicirea lor de pe toate obiectele ce intră în contact cu plaga. Asepsia
este o
metodă profilactică de tratament ce împiedică contaminarea plăgii
- ANTISEPSIA este un complex de măsuri care au ca scop distrugerea germenilor prezenţi
într-o plagă
sau în organism

36. Gestionarea deseurilor rezultate din activitatea medicala .Segregarea deseurilor

medicale .

deşeurile nepericuloase sunt deşeurile asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea
serviciilor
medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare şi a oficiilor
de
distribuire a hranei; aceste deşeuri se colectează şi se îndepărtează la fel ca deşeurile
menajere.
Deşeurile asimilabile celor menajere încetează să mai fie nepericuloase când sunt
amestecate cu o
cantitate oarecare de deşeuri periculoase. Se includ următoarele materiale în pagina
următoarea. În
categoria deşeurilor nepericuloase din pagina precedentă: ambalajele materialelor sterile,
flacoanele
de perfuzie care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice, ghipsul
necontaminat
cu lichide biologice, hârtia, resturile alimentare (cu excepţia celor provenite de la secţiile de
boli
contagioase), sacii şi alte ambalaje din material plastic, recipientele din sticlă care nu au
venit în
contact cu sângele sau cu alte lichide biologice etc
deşeurile periculoase
, care la rândul lor se clasifică în:
deşeuri anatomo-patologice şi părţi anatomice, care cuprind părţi anatomice, material
biopsic
rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică (fetuşi, placente), părţi anatomice
rezultate
din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate în urma activităţilor de cercetare
şi
experimentare. Toate aceste deşeuri se consideră infecţioase conform Precauţiunilor
universale;
deşeuri infecţioase, sunt deşeurile care conţin sau au venit în contact cu sângele ori cu
alte fluide
biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor, de
exemplu:
seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatură, recipiente care au conţinut sânge
sau alte
lichide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă,
comprese,
pansamente şi alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic
pentru
colectarea urinei, materiale de laborator folosite etc.;
deşeurile înţepătoare-tăietoare, sunt reprezentate de ace, ace cu fir, catetere, seringi
cu ac,
branule, lame de bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator ori altă sticlărie
spartă sau
nu, care au venit în contact cu material infecţios. Aceste deşeuri se consideră infecţioase
conform
Precauţiunilor universale;
deşeurile chimice şi farmaceutice, sunt deşeurile care includ serurile şi vaccinurile cu
termen de
valabilitate depăşit, medicamentele expirate, reziduurile de substanţe chimioterapice,
reactivii şi
substanţele folosite în laboratoare. Substanţele de curăţenie şi dezinfecţie deteriorate ca
urmare a
depozitării lor necorespunzătoare sau cu termenul de valabilitate depăşit vor fi considerate
deşeuri
chimice, de exemplu: substanţe dezinfectante, substanţe tensioactive etc.
• Segregarea este una din cele mai importante etape în cadrul programului de gestionare
cu
succes a DAM. Datorită faptului că doar circa 10 – 25% din DAM sunt caracterizate de un
nivel înalt de risc, costul pentru prelucrare şi distrugere poate fi redus considerabil daca se
utilizează o metodă de izolare adecvată.
În acest motiv se recomandă ca segregarea şi ambalarea să se efectuieze conform
sistemului de separare a deşeurilor după trei categorii:

DAM periculoase – manusi ,halate, masti , tifon , tampoane ,spatula , care sunt
contaminate vizibil cu singe sau alte produse lichide din corp .
-deseuri deosebit infectioase prelucrate in prealabil de laboratoare medicale , saloane pentru
pacienti .

DAM taiaetor –intepatoare : ace ,si seringi , de unica folosinta , foarfece , bisturii , sticle ,
ampule stricate , catetere intravenoase , lame de sticla.

DAM-inofensive – servetle , tampoane sanitare .

37.Dezinfectia. Notiune, tipuri si metode de dezinfectie

Dezinfecţia este procesul prin care sunt înlăturate, sau distruse, microorganismele patogene
de
pe obiectele din mediul extern, cu excepţia sporilor bacterieni. În orice activitate de
dezinfecţie
trebuie să se aplice măsurile de protecţie a muncii pentru a preveni accidentele şi
intoxicaţiile
• Dezinfecţia prin mijloace chimice:
În unităţile medicale dezinfecţia se realizează, preponderent, prin utilizarea unor
dezinfectante
chimice. Etichetarea acestor produse trebuie sa fie in conformitate cu legislaţia in vigoare si
sa
conţină in mod obligatoriu concentraţiile de utilizare si timpii de acţiune aferenţi pentru
obţinerea fiecărei "acţiuni cide" in parte. Un produs etichetat ca detergent dezinfectant nu
este
similar cu un produs etichetat ca dezinfectant. Detergenţii-dezinfectanţi, in concentraţiile de
utilizare recomandate de producător, sunt produse a căror principala acţiune este cea de
curăţare. Dezinfecţia se realizează cu produse etichetate ca dezinfectanţi. Pentru un
dezinfectant este importantă şi cunoaşterea acţiunii virulicide - împotriva virusurilor
transmise
prin sânge şi produse de sânge. Vor fi utilizate preparatele dezinfectante înregistrare şi
reînregistrate în RM care sunt incluse în Lista preparatelor dezinfectante înregistrate şi
reînregistrate în Republica Moldova
• Dezinfectia pin mijloace fizice:

- Căldura uscată: flambarea şi incinerarea. Flambarea este utilizată în laborator; flambarea

instrumentelor medico-chirurgicale în recipiente cu alcool este interzisă - fiind ineficace!
Incinerarea se utilizează pentru obiecte contaminate, fără valoare şi pentru deşeuri cu
potenţial
contaminant, septice, de la săli de operaţie şi săli de tratamente, pentru piese anatomice
rezultate din intervenţii chirurgicale, pentru cadavrele animalelor de laborator.
- Căldura umedă: pasteurizare şi fierbere. Pasteurizarea: este o metodă de dezinfecţie a
lichidelor, la temperaturi cuprinse între 55 - 95oC. După expunere, de durată variabilă în
funcţie
de rezistenţa germenilor, sunt distruse 90 - 95% din microorganismele patogene.
Clasificarea dezinfecţiei se bazează pe tipul de microorganisme patogene şi timpul de
contact
necesar pentru a distruge aceste microorganisme prin substanţe dezinfectante. Conform
acestor
criterii, dezinfecţia se clasifică în trei nivele:
• dezinfecţie de nivel înalt;
• dezinfecţie de nivel intermediar;
• dezinfecţie de nivel scăzut.

38.Notiunde de antisepsie.Metode si substante antiseptice .

. Antisepsia - metode curativa, ce distruge germenii de pe tegumente, mucoase, plagi si
mediu, prin
intermediul antisepticelor si dezinfectantelor- antiseptice - substante ce distrug microbii, dar
nu sunt

toxice pentru,organismului ,utilizabile in aplicatii pe tegumente si mucoase- dezinfectante-

bactericide mai puternice, iritante pt organism,utilizate pentru distrugereagermenilor de pe
obiecte,

suprafete, mediu intern. Pentru a putea fi folosita in conditii bune, o substanta antiseptica
trebuie sa
indeplineascaanumite conditii!
- sa aiba actiune rapida si durabila
- sa distruga cit mai multi germeni in concentratii cit mai mici
- sa nu actioneze toxic pe tesuturile pe care se aplica si sa nu tulbure mecanismele de
aparare
favorizind astfel o infectie bacteriana
- sa nu deterioreze suprafetele, instrumentele sau materialele care urmeaza sa fie
dezinfectate

- sa fie usor solubila in apa iar odata sol#ita sa dea un amestec stabil si sa nu-si modifice
proprieta-
tile in timp

- sa-si mentina proprietatile antiseptice in orice mediu.

Substantele chimice folosite ca antiseptice sunt reprezentate de:

1 - iod: tinctura de iod (solutie alcoolica de iodura de sodiu), solutie Lugol, io-do-fori
(combinatii ale iodului cu polivinilpirolidona, detergenti, etc, rezultând pre-pa-rate mai
putin
iritante pentru piele: Betadine, Septozol etc.); nu se pune în con-tact cu o plaga sau cu
mucoase
deoarece coaguleaza proteinele; aplicat pe seroase, fa-vorizeaza constituirea de aderente; în
contact cu plagile secretante, degaja acid iodhidric, iritant pentru tegumente;

2 - alcool 70%: nu se poate aplica direct pe plaga sau pe zone fara stratul cornos, deoarece
pro-du-ce deshidratare si denaturare celulara (coagulare a proteinelor); nu ac-tioneaza
asupra
formelor spo-rulate si a bacilului Koch; folosit în afectiuni infla-ma-tor-infectioase, în
aplicatii
scurte (5-10 minute), pentru efectul revulsiv (priess-nitz alcoolizat);
3 - substante pe baza de clor: hipoclorit de sodiu, cloramine (actiune pe bacterii-le G+ / G-
si
pe bacilul Koch; solutia folosita pentru dezinfectia plagilor si mu-coa-selor se obtine prin
dizolvarea comprimatelor de cloramina B de 500 mg într-un litru de apa; solutiile folosite
pentru dezinfectia obiectelor sanitare ce vin în con-tact cu produse organice au concentratii
mai
mari), clorhexidine (compus organic al clorului în solutie de alcool izopropilic, fara actiune
asupra germenilor sporulati si a micobacteriilor);
4 - substante care degaja oxigen: apa oxigenata (solutie apoasa ce contine 3% per-oxid de
oxigen [H2O2] folosita pentru antisepsia plagilor si a mucoaselor; pe lânga e-fec-tul
antiseptic,
în primul rând îndreptat împotriva germenilor anaerobi, prezinta o tri-pla actiune: mecanica
-
de îndepartare a resturilor tisulare sau cor-pilor straini din zonele pro-funde sau fundurile de
sac ale plagilor delabrante prin efectul de spumare efer-ves-cent al reactiei exoterme de
eliberare a oxigenului, he-mo-statica - pe vasele mici si cito-filactica - favorizare a
proliferarii
si migrarii ce-lu-lare cu aparitie a tesutului de gra-nulatie; solutia de apa oxigenata ce
contine
H2O2 3% se prepara din solutia de per-hidrol ce contine H2O2 30% obtinuta prin
dizolvarea
tabletelor de perogen ce contin 1 g H2O2 în apa si se pastreaza în sticle de culoare închisa
astupate cu dop rodat), per-man-ganat de potasiu (KMnO4 se prezinta sub forma de cristale
de
culoare violet si se folo-seste sub forma de solutie 0.1-0.5% pentru dezinfectia mucoaselor
vaginala, vezicala sau bucala, ca si a plagilor infectate cu anaerobi; nu se asociaza cu alcool
sau apa oxigenata);
5 - acizi si baze: acid boric (în chirurgia generala este folosit ca pulbere formata din cris-tale
albe pentru antisepsia plagilor, fiind activ si pe piocianic; în plus, ac-tio-neaza asu-pra
sfacelurilor, tesuturilor necrozate si crustelor, pe care le mace-rea-za, facilitând ast-fel
eliminarea lor si dezvoltarea tesutului de granulatie prin care se realizeaza vin-de-carea
plagilor; în oftalmologie si ORL se folosesc solutii 2-3%), soda caustica (solutie 1-10%
folosita
numai la dezinfectia obiectelor de mo-bi-lier si a spatiilor contaminate);
6 - derivati ai metalelor grele (mercur, argint): fenosept (borat fenilmercuric în solutie
apoasa 2%o, rar folosit pentru dezinfectia mâinilor, a plagilor si a instru-men-tarului), nitrat
de
argint (cristale folosite la cauterizarea de tesuturi aberante, so-lutie folosita pentru instilatii
vezicale în urologie) etc.;
7 - detergenti: anionici (folositi la spalarea lenjeriei), cationici (actiune bacte-ri-ci-da,
fungicida si virocida; cel mai folosit în chirurgie este bromocetul [cetazolin] = solutie
hidroalcoolica de bromura de cetilpiridinium utilizata pentru aseptizarea u-nor plagi, arsuri
si
a tegumentelor, ca si pentru dezinfectarea instrumentarului, len-jeriei, veselei, încaperilor),
amfolitici (Tego = detergent amfoter cu actiune bac-tericida);
8 - altii: formol (formalina = solutie de formaldehida 40%, întrebuintata ca dezin-fec-tant si
conservant al tesuturilor; este bactericid si sporicid extrem de puternic, iritant însa pentru
ochi
si caile respiratorii; utilizare spitaliceasca pentru dezin-fec-tia periodica a încaperilor),
fenol,
acid fenic, violet de gentiana (metilrozanilina = colorant derivat de trifenilmetan folosit ca

antihelmintic în oxiuriaza si ca topic bac-tericid si antifungic în dermatologie), rivanol

(lactat
de etoxi-diaminoacridina, cu eficacitate antiseptica îndoielnica) etc..

39.Criteriile de utilizare si pastrare corecta a produselor dezinfectante :

a) un produs dezinfectant se utilieaza numai in scopul indicat prin autoritatie/inregistrare;
b) se respecta intocmai indicatiile de utilizare de pe eticheta produsului;
c) se respecta intocmai concentratia si timpul de contact indicate in autoritatie/inregistrare;
d) se tine cont de incompatiilitatile produsului;
e) niciodata nu se amesteca produse diferite
f) in general, produsele decinfectante nu se utilizeaza ca atare, necesita dilutii; este de
preferat ca
solutia respectiva sa se faca in cantitatea strict necesara si sa se utilizeze imediat, dar nu mai
mult de
8 de ore de la preparare; daca nu este deja facuta, solutia de lucru ar trebui sa fie proaspat
preparata;
g) solutiile se prepara utilizanduse un sistem de dozare gradat;
h) se noteaza pe flacon data prepararii solutiilor respective;
i) se respecta durata de utilizare a solutiilor; in functie de produs, aceasta poate varia de la
cateva
ore la cateva saptamani;
j) in cazul in care eticheta produsului s a pierdut, produsul respectiv nu se mai foloseste;
k) intotdeauna manipularea se face purtanduse echipament de protectie;
l) se pastreaza numai in flacoanele originale, pentru a se evita contaminarea lor si pentru a
nu se
pierde informatiilede pe eticheta produsului;
m) flacoanele trebuie pastrate la adapost de lumina si departe de surse de caldura.

40. Spalarea si dezinfectare miinilor. Tehnici si etape

Trei nivele de decontaminare a mâinilor Tradiţional sunt cunoscute trei nivele de
decontaminare a
mâinilor.
1. Spălarea pe mâini
2.Antiseptica (dezinfectarea) igienică
3. Antiseptica (dezinfectarea) chirurgicală
Spălarea simplă a mâinilor este definită ca fiind fricţionarea viguroasă a mâinilor, una de
alta, pe
toate suprafeţele, după prealabila umezire şi săpunire. Se efectuează cu apă potabilă şi
săpun fluid
(9). În acest scop pot fi utilizaţi săpunul antiseptic cu activitate bactericidă, detergenţi sau
alte
produse de spălare ce conţin substanţe antimicrobiene şi omologate de Ministerul Sănătăţii
al
Republicii Moldova. Timpul de contact - 1 minut. De menţionat că mâinile săpunite o
singură dată

sunt eliberate numai de 40% din microflora colonizată, iar spălarea de 2 ori permite
înlăturarea a 60-
70% din microorganisme. Utilizarea săpunului fluid antiseptic permite mortificarea a 89%
cazuri ale
microflorei tranzitorii (12). S-a constatat că soluţia spumantă, care rămâne pe săpun în
rezultatul
utilizării lui la igienizarea mâinilor prezintă un mediu nutritiv favorabil pentru multiplicarea
microorganismelor.
Tehnica igienizării mâinilor constă în respectarea următoarelor cerinţe:
- de scos de pe mâini toate giuvaierele şi ceasul;
- de umectat mâinile cu apă curgătoare, energic de săpunit palmele, părţile posterioare a
mâinilor,
spaţiilor intradigitale, regiunea loggia unghiilor şi de fricţionat săpunul nu mai puţin de 30
secunde;
- de înlăturat toate rămăşiţele de săpun prin spălare cu apă potabilă curgătoare;
- de uscat mâinile cu o mesă (şervet) de o singură folosinţă, cu care se închide robinetul
conductei de

apă (dacă nu sunt instalate dispensare dirijabile cu cotul sau piciorul) apoi va fi aruncat în
deşeu-
container. Ştergarul electric usucă pielea încet, de aceea utilizarea lui nu este destul de
eficientă. La

efectuarea examinării în saloane, când este imposibil de spălat mâinile cu săpun după
fiecare pacient
sau în situaţii excepţionale de acordare a asistenţei medicale este oportun de aplicat şi
prelucrat
mâinile cu antiseptic
Dezinfectarea igienică a mâinilor se efectuează după spălarea în prealabil a lor cu săpun şi
prevede
înlăturarea şi mortificarea definitivă a microflorei tranzitorii. Dezinfectarea igienică a
mâinilor
presupune un nivel mult mai înalt de decontaminare a tegumentelor în comparaţie cu
spălarea
igienică, deoarece se petrece până la, şi după manoperele medicale, însoţite de un nivel mult
mai
înalt de contaminare a personalului şi pacienţilor cu microorganisme .
Pentru dezinfectarea igienică sunt utilizate mijloace care conţin substanţe active
antimicrobiene:
săpun lichid antiseptic, soluţii apoase sau spirtoase de antiseptic. Pentru respectarea strictă a
tehnicii antisepsiei igienice este necesar de folosit dozatoare de perete. Timpul de prelucrare
a
mâinilor trebuie să corespundă recomandărilor stipulate în instrucţiunile metodice de
utilizare a
antisepticului de piele (3, 4, 7, 10). La utilizarea soluţiilor apoase şi spirtoase de antiseptic
pentru
tegumente este necesar de:
- a scoate de pe mâini toate bijuteriile şi ceasul;
- a aplica antisepticul pe palma unei mâini în cantitate de cel puţin 3 ml;
- fricţionat minuţios cu ajutorul celeilalte mâini în palme, suprafeţele posterioare ale
mâinilor şi
spaţiilor intradegetale ale ambelor mâini, acordând atenţie deosebită, la extremităţile
degetelor şi
loggilor unghiilor;
- a menţine mâinile în stare umedă pe tot parcursul prelucrării, conform instrucţiunii privind
utilizarea antisepticului.

Cantitatea de antiseptic aplicată poate fi majorată, în caz de necesitate (mâini mari, înveliş
pilos-
hipertricoză, piele uscată). Antisepticul spirtos este mai eficient în comparaţie cu săpunul
antiseptic

sau soluţiile apoase din cauza survenirii mai rapide a efectului bactericid, pielea rămânând
intactă.

41. Notiuni generale de asepsie si sterlizare .Metode de sterlizare .

Sterilizarea poate fi apreciată drept o totalitate de metode, mijloace şi forme utilizate pentru
mortificarea şi înlăturarea tuturor speciilor de microorganisme, la toate fazele de dezvoltare
ce se
conţin în interiorul şi pe suprafaţa diferitor materiale, substraturi.
Obţinerea stării de "sterilitate", precum şi menţinerea ei (până la momentul utilizării),
reprezintă o
obligaţiune de rezultat, IMS fiind obligate să creeze sistemele de calitate bazate pe normele
care se
referă la cerinţele sistemelor de calitate. IMS trebuie să garanteze acelaşi nivel de securitate
a
pacienţilor atât în cazul utilizării de dispozitive medicale achiziţionate de pe piaţă, sau
sterilizate în
unitatea sanitară.
Dispozitivele şi materialele de unică folosinţă nu vor fi niciodată reprocesate în vederea
reutilizării.
Totalitatea măsurilor antimicrobiene strict reglamentate şi obligatorii pentru realizarea în
condiţii şi
la obiective concrete se numeşte regim de sterilizare. Preponderent, sterilizarea se
efectuează prin
metode fizice şi chimice.
Metodele fizice de sterilizare includ: sterilizarea prin iradiere, la presiune scăzută, cu abur
circulant,
ultrasonică, cu ajutorul razelor ultraviolete, prin filtrare cu fascicul de electroni etc.
- Autoclavarea – sterilizarea prin vapori de apă sub presiune (căldură umedă) într-un
autoclav.
Autoclavele pot fi folosite pentru sterilizarea materialelor textile, a instrumentelor,
seringilor,
obiectelor de sticlă, materialelor de cauciuc şi a altor materiale care nu se deteriorează prin
tratamentul termic respectiv. În funcţie de material, se sterilizează la 121°C (=1,1 atmosferă
de
suprapresiune) sau la 132°C (=2 atmosfere de suprapresiune).
-Sterilizarea prin căldură uscată (cuptor popinel) Sterilizarea prin aer uscat (căldură uscată)
timp de
150 min la 160°C sau la 1 oră la 180°C este o metodă eficace cu condiţia de a dispune de un
bun
aparat electric, cu un termometru în stare bună (şi o circulaţie de aer în aparatele mari). Este
convenabilă pentru sterilizarea instrumentarului medical reutilizabil, sticlei termorezistente,
dar nu
şi pentru sterilizarea materialului moale (textil) şi a compreselor. Este important la timpul
de
sterilizare trebuie să fie socotit din momentul în care temperatura este atinsă.

Sterilizarea cu radiaţii ionizante. Actualmente, pe larg este utilizată metoda radiantă (gama-
radiaţie,
accelerator de electroni) pentru sterilizarea materialului de pansament, instrumentarului
medical
(chirurgical) reutilizabil, preparatelor farmaceutice, serurilor, altor obiecte. Utilizarea
radiaţiei
ionizante, îndeosebi cu gama-raze de Cobalt-60, posedă unele avantaje faţă de sterilizarea
prin
căldură. La sterilizarea prin iradierea ionizantă temperatura obiectului supus sterilizării se
ridică
nesemnificativ, în legătură cu ce procedeul dat este numit şi sterilizare rece.
Metode chimice
Procedeu de sterilizare în soluţii dezinfectante puternice Metoda chimică de sterilizare este
recomandată pentru articolele din materiale polimerice, sticlă, cauciuc, metale corosiv-
resitente.
Obiectele medicale preliminar curăţate, apoi înmuiate în soluţii dezinfectante pot atinge o
dezinfecţie eficace împotriva bacteriilor vegetative şi a virusurilor (inclusiv virusul SIDA şi
hepatitelor
virale B, C, D etc.). Sporii bacterieni nu pot fi distruseprin această metodă. Acest procedeu
constituie
o alternativă a sterilizării când autoclavarea sau sterilizarea prin poupinel nu sunt posibile.
Eficacitatea sterilizării chimice poate fi compromisă printr-o simplă greşeală de diluţie sau
printr-o
degradare a sterilizantului din cauza stocajului în condiţii proaste sau din cauza utilizării
prea
prelungite a aceleiaşi soluţii (soluţiile trebuie reânoite cel puţin o dată în zi). Sterilizarea
chimică nu
este recomandată pentru ace şi seringi. După sterilizarea cu vapori de formaldehidă în
alcool etilic
degazarea articolelor din material polimeric (cauciuc, masă plastică), metal şi sticlă nu se
cere, cu
excepţia articolelor din masă plastică şi cauciuc care contactează cu sîngele. Pentru ele este
necesar
degazarea timp de 48 ore în condiţii de cameră (temperatura 15-25°C).
Sterilizarea cu gaze Sterilizarea cu gaz (gazoasă) a obiectelor este folosită numai în cazul
când nu
există un alt mijloc de sterilizare, cum ar fi echipamentele termosensibile, instrumentarul
chirurgical,
care dispune de suprafeţe oglindă, aparatajul optic, radioelectronic, instrumente medicale de
tăiat,
înţepat cu ascuţire (tăiuş) micronică, catgut, obiecte de o singură folosinţă (getabile) şi
diverse
articole din masă plastică, sintetice, termonerezistente (catetere, sonde ş.a.) care nu rezistă
la
sterilizare prin aer uscat, prin vapori de apă sub presiune sau la cea chimică. Uneori
sterilizarea
gazoasă este aplicată şi pentru sterilizarea unor obiecte termostabile. Pentru sterilizarea cu
gaze
sunt acceptabile numai astfel de preparate care posedă acţiune sporicidă (Рябцева В.А.,
1985). Din
aceste preparate fac parte: oxidul de etilen, trioximetilenul, bromura de metil, formaldehida
(aldehida formică sau formolul gazos) amestecurile OB (oxidul de etilenă, bromură de
metil). Această
tehnică de sterilizare este fină şi erorile de procedură pot conduce la accidente prin
sterilizare
ineficientă, fie la accidente toxice la personal sau la pacineţii la care se utilizează meterialul
sterilizat
cu oxid de etilenă. Sterilizarea cu oxid de etilenă se va efectua numai în staţia centrală de
sterilizare,
special echipată şi deservită de personal calificat, instruit şi certificat să lucreze cu
sterilizatoare cu

oxid de etilenă. Sterilizarea cu oxid de etilenă nu trebuie utilizată pentru materialului

medico-
chirurgical a cărei compoziţie nu este cunoscută sterilizarea materialului medico-chirurgical
în

urgenţă, deoarece acesta din urmă trebuie supus tratamnetului de deosorbţie. 42.Sterilizarea
instrumentelor, materialelor etc. utilizate in activitatea medico-sanitara
Procesarea corectă a instrumentarului şi echipamentelor medicale înainte sau după utilizare,
are o
deosebită importanţă în prevenirea infecţiilor nosocomiale. Alegerea metodei de dezinfecţie
şi/sau
sterilizare trebuie să ţină cont de categoria instrumentarului şi de modul în care acesta este
folosit în
asistenţa pacienţilor. Din raţiuni practice, instrumentele şi obiectele utilizate în asistenţa
medicală

sunt clasificate în trei categorii, după riscul de transmitere a infecţiilor pe care îl presupune
utilizarea
acestora (după Spaulding):
- instrumente critice;
- instrumente semicritice;
- instrumente noncritice.
Clasificarea instrumentelor şi dispozitivelor/ echipamentelor medicale în trei categorii
corelează cu
clasificarea procedurilor de procesare.
Instrumente critice Instrumentele care vin în contact cu ţesuturile sterile sau sistemul
vascular, care
penetrează pielea sau mucoasele, cum ar fi: bisturiurile, acele, cateterele vasculare,
implanturile, alt
instrumentar chirurgical invaziv. Asemenea instrumente necesită STERILIZARE între
utilizări cu
respectarea strictă a recomandărilor producătorului aparaturii de sterilizare, atunci când se
folosesc
aparatele de sterilizare, sau timpul de contact recomandat de producător, atunci când se
utilizează
sterilizanţi chimici. Înainte de sterilizare acestea trebuie dezinfectate.
Instrumente semicritice Instrumentele care vin în contact cu mucoasele (cu excepţia
mucoasei
periodontale), sau cu soluţii de continuitate ale pielii. Exemple: endoscoape flexibile,
laringoscoape,
tuburi endotraheale, echipament de anestezie şi respiraţie asistată. Asemenea instrumentar
necesită sterilizare, sau cel puţin dezinfecţie de nivel înalt, între utilizări. Termometre orale
sau
rectale şi suprafeţe netede, dure (căzi de hidroterapie), necesită dezinfecţie de nivel
intermediar
între utilizări.
Instrumente noncritice Instrumentele care vin în contact doar cu pielea intactă, cum ar fi
stetoscoapele, suprafeţele meselor, pavimentele, ploştile, mobilierul, etc. Necesită
dezinfecţia de
nivel intermediar până la scăzut, între utilizări.

42.Sterilizarea instrumentelor, materialelor etc. utilizate in activitatea medico-sanitara

Procesarea corectă a instrumentarului şi echipamentelor medicale înainte sau după utilizare,
are o
deosebită importanţă în prevenirea infecţiilor nosocomiale. Alegerea metodei de dezinfecţie
şi/sau
sterilizare trebuie să ţină cont de categoria instrumentarului şi de modul în care acesta este
folosit în
asistenţa pacienţilor. Din raţiuni practice, instrumentele şi obiectele utilizate în asistenţa
medicală
sunt clasificate în trei categorii, după riscul de transmitere a infecţiilor pe care îl presupune
utilizarea
acestora (după Spaulding):
- instrumente critice;
- instrumente semicritice;
- instrumente noncritice.
Clasificarea instrumentelor şi dispozitivelor/ echipamentelor medicale în trei categorii
corelează cu
clasificarea procedurilor de procesare.
Instrumente critice Instrumentele care vin în contact cu ţesuturile sterile sau sistemul
vascular, care
penetrează pielea sau mucoasele, cum ar fi: bisturiurile, acele, cateterele vasculare,
implanturile, alt
instrumentar chirurgical invaziv. Asemenea instrumente necesită STERILIZARE între
utilizări cu
respectarea strictă a recomandărilor producătorului aparaturii de sterilizare, atunci când se
folosesc
aparatele de sterilizare, sau timpul de contact recomandat de producător, atunci când se
utilizează
sterilizanţi chimici. Înainte de sterilizare acestea trebuie dezinfectate.
Instrumente semicritice Instrumentele care vin în contact cu mucoasele (cu excepţia
mucoasei
periodontale), sau cu soluţii de continuitate ale pielii. Exemple: endoscoape flexibile,
laringoscoape,
tuburi endotraheale, echipament de anestezie şi respiraţie asistată. Asemenea instrumentar
necesită sterilizare, sau cel puţin dezinfecţie de nivel înalt, între utilizări. Termometre orale
sau
rectale şi suprafeţe netede, dure (căzi de hidroterapie), necesită dezinfecţie de nivel
intermediar
între utilizări.
Instrumente noncritice Instrumentele care vin în contact doar cu pielea intactă, cum ar fi
stetoscoapele, suprafeţele meselor, pavimentele, ploştile, mobilierul, etc. Necesită
dezinfecţia de
nivel intermediar până la scăzut, între utilizări.

43) Clasificarea deseurilor .Estimarea volumului de deseuri .Riscurile pentru sanatate

de mediu .

Clasificarea deşeurilor ( deşeuri nepericuloase şi periculoase)

A) Deșeuri nepericuloase:
 Deșeuri neinfecțioase, componența și natura cărora sunt asociate cu componența și natura
deșeurilor menajere.
 Deșeuri nepericuloase nu conțin componenți periculoși și nu posedă proprietăți, care
potențial ar putea avea efect chimic, toxic sau patogen pentru sănătate și mediu. Exemple: •
Resturi de produse alimentare
• Deșeuri similare celor menajere
• Flori
• Ambalajul și hârtia necontaminate. Locurile de formare a deșeurilor nepericuloase: Toate
subdiviziunile instituțiilor medicale, spre exemplu:
• saloane
• bloc alimentar
• birourile
• spațiile și teritoriul comun,
• structurile tehnice
. B)Deșeuri periculoase: Def. Deșeuri periculoase sunt deșeurile care conțin substanțe sau
compuși care prezintă un risc direct sau indirect pentru sănătate și mediu. La deșeurile
Transportarea şi depozitarea deşeurilor:
1. Transportarea deşeurilor va fi organizată cu regularitate, ţinând cont de volumul generat
de deşeuri şi aducerea acestora la punctele de colectare şi punctele de depozitare
intermediară.

2. Transportarea va avea loc în orele de activitate redusă în instituţiile medico-sanitare.

3. Transportarea trebuie să fie efectuată doar pe rutele stabilite.
4. Pentru transportarea deşeurilor se vor folosi doar cărucioarele desemnate special acestor
scopuri.
5. E necesar de elaborat un plan de deservire tehnică şi curăţare a mijloacelor de transport.
6. Operaţiunile de colectare şi transportare a deşeurilor medicale vor fi realizate separat:
iniţial va fi finalizată operaţiunea de colectare a deşeurilor, ulterior acestea vor fi
periculoase se referă deșeurile care posedă următoarele caracteristici:  Explozive 
Oxidante  Foarte inflamabile  Inflamabile  Iritante  Nocive pentru sănătate și mediu
 Toxice  Infecțioase  Teratogene  Mutagene  Cancerige

Sunt supuse riscului persoanele care se află în instituția medicala

:  Asistentele medicale
 Medicii
 Personalul tehnic şi administrativ
 Pacienţii
  Vizitattori
 Angajaţii serviciilor auxiliare:
•Spălătorii
•Activitatea cu deşeurile
•De transport De asemenea riscului sunt supuse persoanele din afara instituției medicale:
 Populaţia locală
 Angajaţii serviciilor de salubrizare
 Angajaţii poligoanelor de deşeuri  Măturătorii

44.Segregarea deșeurilor : definiție , scop, obiective .Componentele segrerării,

importanța codului de culori în segregarea deșeurilor.

- Segregarea deșeurilor -este una din cele mai importante etape în cadrul programului de
gestionare cu succes a DAM(deșeurilor activită ții medicale).

-Scop/Obiective: Datorită faptului că doar circa 10-25%din DAM ssunt caracterizate de un

nivel înalt de risc , costul pentru prelucrare și distrugere poate fi regus considerabil daca se
utilizează o metodă de izolare adecvată . În acest motiv se recomandă ca segregarea și
ambalarea să se efectuieze conform sistemului de separare a deșeurilor după
3categorii(DAM periculoase (mă nuși , halate , maști ,tampoane din contact cu sîngele),DAM
tă ietoare-înțepă toare (ace, seringi , bisturii, catetere), DAM inofensive(mă nuși , halate,
tifon ,necontaminate vizibil cu singe , servețele)) .

-Componentele segregării

-Importanța codului de culori în segregarea deșeurilor- Ambalajul în care se face

colectarea și care vine în contact direct cu deșeurile periculoase rezultate din activitatea
medicală este de unică folosință și se elimină o dată cu conținutul . În cazul cînd o asemenea
selectare nu se respectă , întreaga cantitate de deșeuri se tratează ca fiind ca periculoasă .

45.Cerințe pentru diferite categorii de deșeuri . Colectarea , tratarea și eliminarea

deșeurilor medicale de culoare neagră.

-Cerințe pentru diferite categorii de deșeuri -Pentru deșeuri infecțioase și tă ietoare-

înțepă toare se folosește pictograma (PERICOL BIOLOGIC), se colectează în cutii din material
rezistent la actiuni mecanice , confecționate din plastic sau carton de rezistență suficientă ,
cu capac .Pentru deșeuri chimice și farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate
pericolului(INFLAMABIL, COROSIV,TOXIC)etc.Pentru deșeurile infecțioase care nu sunt
taietoare-înțepă toare se folosesc cutii de carton prevă zute în interior cu saci din polietilenă
sau saci din polietilenă galbeni ori marcați cu galben .

Colectarea , tratarea și eliminarea deșeurilor medicale de culoare neagră.-Culoarea

neagra corespunde deșeurilor nepericuloase ( deșeurile asimilabile celor
menajere ).Deșeurile nepericuloase asimilabile celor menajere se colecteză în saci din
polietilenă de culoare neagră , inscriptionați (DEȘ EURI NEPERICULOASE ).În lipsa lor se pot
folosi saci din polietilenă transparenți și incolori .Durata depozită rii temporare va fi că t mai
scurtă posibil , iar condițiile de depozitare vor respecta normele de igienă în vigoare , ele vor
fi stocate intr-un compartiment special pentru deșeurile asimilabile celor manajere ,
amenajat conform normelor de igienă în vigoare privind mediul de viață al
populației.Deșeurile asimilabile celor manajere nu necesită tratamente speciale și se includ
în ciclul de elimininare a deșeurilor municipale .

46. Cerințe pentru diferite categorii de deșeuri . Colectarea , tratarea și eliminarea

deșeurilor medicale de culoare roșie .(Conform ghidului de infecții nasocomiale este
culoarea galben și nu roșie ).

Cerințe pentru diferite categorii de deșeuri . Colectarea , tratarea și eliminarea

deșeurilor medicale de culoare- Pentru deșeuri infecțioase și tă ietoare-înțepă toare se
folosește pictograma (PERICOL BIOLOGIC), se colectează în cutii din material rezistent la
actiuni mecanice , confecționate din plastic sau carton de rezistență suficientă , cu capac
.Pentru deșeuri chimice și farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate
pericolului(INFLAMABIL, COROSIV,TOXIC)etc.Pentru deșeurile infecțioase care nu sunt
taietoare-înțepă toare se folosesc cutii de carton prevă zute în interior cu saci din polietilenă
sau saci din polietilenă galbeni ori marcați cu galben . Deșeurile nepericuloase asimilabile
celor menajere se colecteză în saci din polietilenă de culoare neagră , inscriptionați
(DEȘ EURI NEPERICULOASE ).

Colectarea , tratarea și eliminarea deșeurilor medicale de culoare roșie/galben.-

Culoarea galben corespunde deșeurilor periculoase ( infecțioase , tă ietoare – înțepă toare,
chimice și farmaceutice )Pentru deșeuri infecțioase și tă ietoare-înțepă toare se folosește
pictograma (PERICOL BIOLOGIC), se colectează în cutii din material rezistent la actiuni
mecanice , confecționate din plastic sau carton de rezistență suficientă , cu capac .Pentru
deșeuri chimice și farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului(INFLAMABIL,
COROSIV,TOXIC)etcEle se îndepă rtează conform prevederilor legale privind deșeurile
chimice periculoase.Pentru deșeurile infecțioase care nu sunt taietoare-înțepă toare se
folosesc cutii de carton prevă zute în interior cu saci din polietilenă sau saci din polietilenă
galbeni ori marcați cu galben .Pe ambalajele care conțin deșeuri periculoase se lipesc
etichete autocolante cu datele de indentificare a secției sau laboratorului care a produs
deșeurile , în cazul în care nu există etichete autocolante , datele respective se scriu cu creion
tip carioca , rezistent la apă direct pe sac .

Durata depozită rii temporare va fi că t mai scurtă posibil , iar condițiile de depozitare vor
respecta normele de igienă în vigoare, pentru deșeurile periculoase durata depozită rii
temporare nu trebuie să depă șească 72 de ore (48-în incinta unită ții/24 transport și
eliminare finală ).Vor fi depozitare în compartimentul pentru deșeuri periculoase , prevă zut
cu dispozitiv de închidere care să permită accesul numai persoanelor autorizate
.Transportul deșeurilor priculoase pînă la locul de eliminare finală se face cu respectarea
strictă a normelor de igienă și securitate în scopul protejă rii personalului și populației
generale , se face pe un circuit separat de cel al pacienților și vizitatorilor , cu ajutorul unor
că rucioare speciale sau cu ajutorul containelor mobile .Transportul extern se face pe
drumurile publice spre locul de eliminare finală se face pe rute avizate de că tre autoritatea
publică locală .

Există cîteva tehnologii de distrugere aDAM /incinerarea în cuptoare rotă toare sau în
incineratoare cu două camere, arderea în incineratoare cu o singură cameră , prelucrarea
termică umedă , dezinfecția chimică , iradierea cu microunde, gunoiște sanitară , reciclarea.

47.Internarea și primirea pacientului în spital . Documentația specifică .

Internarea și primirea pacientului în spital-Internarea este primul contact al bolnavului

cu spitalul.Acest prim contact este hotaritor pentru cîștigarea încrederii lui, factor
indispensabil pentru asigurarea unei colaboră ri sincere între bolnav și personalul de
îngrijire , în vederea recîștigă rii să nă tă ții celui internat .

Obiectivele internării-primirea și internarea pacientului in cel mai scurt timp ,stabilirea

unei relații pozitive cu pacientul, obținerea info despre starea de să nă tate trecută și
prezentă ,asigurarea ingrijirii de calitate

Pregătirea materialelor/Documente – registru de înregistră ri UPU, planul de îngrijire,

foaia de observații, foaia de trimitere

-materiale și instrumente pt mă surarea funcțiilor vitale, vegetative , examen

fizic(termometru, stetoscop, spatulă linguală ...)

Pregătirea pacientului-Psihică (oferiti pacientului /familieiinfo clare , despre necesitatea

internarii,obțineți consemță mîntul informat de la pacient), Fizică (așezați pacientul în
pozoție confortabilă conform stă rii de să nă tate, asigurați intimitatea pacientului)

Efectuarea procedurii/evaluare eficacității procedurilor(proceduri de nursing pag 9)

48.Secția de internare . Structura și amenajarea secției de internare.

Secția de internare-este filtrul principal al spitalului , unde se hotă ră ște asupra internă rii
bolnavului. Cu excepția secțiilor de maternitate și boli contagioase , celelalte secții au în mod
obișnuit un serviciu comun de internare . Ar fi bine ca în spitale să aibă cel puțin 2 de astfel
de filiere și in fiecare să intre cite un bolnav , daca unul din pacienti se dovedește a fi
contagios , cealaltă filieră să poată fi folosită pină la dezinfectia celei dintii. Serviciul de
primire al spitalelor de urgență cuprinde și un departament de terapie intensivă care poate
avea și un serviciu mobil de urgență -reanimare și transport medicalizat.

Structura și amenajarea secției de internare.-sala de așteptare

-birou de înregistrare a bolnavilor

-biroul medicului de gardă

-cabinetul de consultații (mobilier obișnuit, masa de examinare , dulap cu intrumente ,

aparatură de urgență , medicamente )

-camera de deparazitare și baia bolnavilor

-camera de îmbră care

-camera pentru dezinfectarea și deparazitarea efectelor

-magazia de efecte a bolnavului

-magazia de lenjerie curată

-laborator de urgență

49.Activitatea asistentului medical la internarea pacientului.

-asigurarea condițiilor igieno-sanitare

-comunicarea cu pacienții

-asigurareacondișiilor optime de îngrijire multilaterală

-execută recoltă rile produse biologice, și patologice și sondaje

-ține la curent evidențele administative și medicale al bolnavilor (cu unele adnotă ri în foaia
de temperatură )

-pregă tește condica de medicamente

-formulează regimul dietetic al bolnavului , asigură controlul si distribuirea lui cu ajutorul

personalului subaltern
50.Internarea pacientului la unitatea de primire urgență.Structura și amenajarea
unității de primire urgență.

Internarea pacientului la unitatea de primire urgență.-Rolul-promtitudinea upu în

trierea pacienților în aprecierea tacticii/ trierea conform codurilor internationale (roșu – niv
1resuscitare /galben niv2 critic 15min/ verde niv3 urgență minoră 60min/albastru niv4
nonurgență  120 min/alb niv 5 consult 240 min). Pacienții vor beneficia de asistență
medicală de inaltă calitate. Toți pacienții sunt inregistrați în rețeaua informațională
midicală , care are legă tura directă cu toate secțiile și farmacia spitalului.

Internarea se face în baza criteriilor-pacient în stare critică

-există posibilitatea apariției unor complicații ce pot pune in pericol viața pacientului

-afecțiunea necesită monitorizare , investigații suplimentare în tratament de urgență la niv

spitalicesc

-pacient ce necesită intervenție chirurgicață urgentă

-simptomatologia este corelată cu mai mulți factori (virsta , sexul ), pot fi cauzate de
afecțiuni grave , ce nu sunt dovedite prin testele și investigațiile paraclinice

-cazul necesită investigații suplimentare ce nu pot fi efectuate la moment , iar starea nu

permite exernarea

-afecțiunea de care suferă pacientul nu permite auto – susținerea , pacientul locuieste singur

-alte situații bine justificate de medic

Structura și amenajarea unității de primire urgență.-Secția de internare se află în

apropierea intră rii în spital, ușor accesibilpt transportarea și primirea pacienților.Cuprinde
urmă toarele încă peri-Vestibulul (sala de așteptare) și Registratura (sala de inregistrare a
pacienților)

Structura – medicul +asistenta medicală examinează toți pacienții cu scopul depistă rii
pacienților cu boli infecțioase , dacă se depistează cazul ,obiectele și încă perile trebuie
dezinfectate , examinarea se face pe canapea cu mușama ce se dezinfectează după fiecare
pacient , pacientul este schimbat de lenjerie se respectă regimul sanitar în secție.

Încăperi-cab. Medicului de serviciu

-cab de examen medical

-sala de tratament/ pansament

-izolator ( pt bolnavi infecțioși )

-punct sanitar

-laborator de urgență

-cab. Radiologic

-wc

Echipament -cîntar medical adulți/ copii

-panglică centimetrică

-termometru

- stetoscop

-tensiometru

-ceas / secundar

-consumabile

51.Activitatea asistentului medical la internarea pacientului în UPU

-determinarea datelor antropometrice

-asigurarea condițiilor igienice ale bolnavului

-spă larea bolnavului(în funcție de starea lui în picioare , seză nd , culcat )

-completarea fisei de post , fiselor de observatii , foilor de temperatură

-administrarea tratamentului prescris de medic

52.Determinarea datelor antropometrice .Asigurarea condițiilor igienice ale

pacientului.

Determinarea datelor antropometrice-Antropometria este totalitatea de metode și

procedee pt măsurarea corpului omenesc .include măsurarea înălțimii și greutății

Obiectivele – stabilirea greută ții pacientului pt aprecierea stă rii de nutriție și a reținerii
apei în organism / aprecierea raportului dintre înă lțime și greutate .

Pregătirea materialelor – cîntar pt adulți / antropometru / carnet de notare a volorilor

Pregătirea pacientului – psihică – explicați pacientului necesitatea mă sură torii și stabiliți

impreunp ora potrivită în cursul dimineții / asigurați pacientul , la necesitate că se respectă
intimitatea .Fizică – ajutați pacientul să se dezbrace de halat / explicații să nu mă nince , să
elimine si să urineze înainte de cîntă rire / instruiți pacientul să stea cu tă lpile lipite de tija
antropomentrului .

Efectuarea procedurii – Masurarea înă lțimii- așezați pacientul în picioarelecu spatele la tijă
și sub cursorul taliometrului /rugați pacientul să stea cu spatele drept și că lcîele lipite de tija
taliometrului /coborîți cursorul pînă la capul bolnavului și citiți pe tijă gradația înă lțimii .

Mă surarea greută ții – aduceți balanța în echilibru și imobilizați acul indicatorului închizind
bratul balanței / verificați dacă sunt indeplinite condițiile ( bolnaav nemincat , vezica
urinară goală , scaun eliminat)/ asigurați-vă că poartă aceleași haine la cîntă rire / folosiți
acelasi cintar / aduceti cele doua cursoare pt kg si g aproape de greutatea estimată p a
pacientului / rugați pacientul să urce pe cintar / deschideți brațul și miscați cele doua
cursoare pînă acul se stabileste din nou la 0/ fixați scara cursorului și rugați pacientul să
coboare

Îngrijirea pacientului – conduceți pacientul la pat / ajutațil să se așeze

Reorganizarea locului – nu este cazul in genral , doar cintarele mobile vor fi duse la loc

Notarrea procedurii – notați valorile înă lțimii și greută ții /precizați dacă din diverse
motive nu pot fi indeplinite condițiile

Evaluarea eficacității procedurii -rezultatele așteptate (cîntă rirea sa facut corect ,

rezultatul arată o evoluție bună ) . Rezultatele nedorite / Ce faceti - valorile obtinute arată
scă derea greută șii la pacienții slă biți , denutriti , cresterea greută ții și reținerea apei în
organism /verificați respectarea regimului.

Asigurarea condițiilor igienice ale pacientului.- Igiena corporală a bolnavului incepe incă
de la internare , cînd este îmbă iat și la nevoie deparazitat. Ea ră mine însă si mai departe in
atentia asistentei medicale , constituind unul dintre factorii esențiali al vindecă rii , neglijarea
igienei corporale scade capacitatea funcțională a pielii si reduce posibilită țile de apă rare și
regenerare ale organismului .

Toaleta zilinică -bolnavii obișnuiți cu igiena corporală se spală singuri sau pretind de la
personal spă larea corpului , toaleta cavită ții bucale , întreținerea pă rului , schimbarea
lenjeriei de noapte c lenjerie proaspă tă de zi .Alții însă manifestă pretenții mai scă zute față
de igiena corporală proprie .Față de aceștia formarea deprinderilor de spă lare , îmbă iere ,
întreținerea cav bucale etc. trebuie să constitue obiectul principal al educației sanitare în
timpul spitaliză rii . Bolnavii imobilizați la pat pretind de multe ori ligheanul cu apă , și restul
materialelor necesare la pat și in limita posibilită ților permise de starea lor , se spală și se
aranjează singuri . În numeroase cazuri , însă bolnavul nu se poate ridica și toaleta sa în
întregime trebuie să fie efectuată la pat de asistentă sau infermieră

53) Prelucrarea sanitara a pacientului .

Secția de internare.Structura
Sectia de internare se afla in apropierea intrarii in spital si este usor accesibila pentru
transportarea si primirea pacientilor.
Sectia de internare cuprinde urmatoarele incaperi:
• vestibulul sala de asteptare
• registratura
• cabinet de examen medical
• sala de tratament,pansament
• izolator pentru bolnavi infectiosi
• punct sanitary
• cabinetul medicului de serviciu
• laborator de urgent
• cabinet radiologic
• WC
Regimul sanitar in sectie: Medicul examineaza toti pacientii in sectie de primire in scopul
depistarii la timp a pacientilor cu boli infectioase
. Cazul depistarii unui pacient cu boala infectioasa,obiectele si incaperea trebuie sa fie
dezinfectate.
Examinarea pacientilor se face pe o canapea acoperita cu musama care se dezinfecteaza
dupa fiecare pacient. Dupa petrecerea prelucrarii sanitare,pacientului i se schimba lengeria.
Determinarea datelor antroprometrice: Antroprometria este o totalitate de metode si
procedee pentru masurarea corpului omenesc.Ea determina masa corporala, perimetrul
cutiei toracice, inaltimea, perimetrul cutiei craniene,perimetrul abdomenului.

Asigurarea conditilor igienice bolnavului

: Dupa stabilirea diagnosticului,inainte de al duce in sectie bolnavul va fi imbaiat si daca e cazul
deparazitat.

In functie de starea bolnavului spalarea se va face:

• in picioare
• in pozitie-sezand
• culcat pe un gratar de lemn asezat deasupra vanei
Se va renunta la baie in cazul bolnavilor:
 • in starea de coma
• soc
• colabs
• bolnavii cu hemoragii
• insuficienta circulatory
Metode de transportare a pacientilor Transportul este obligatoriu la urmatoarele categorii de
bolnavi:
• bolnavi in stare de soc
• bolnavii somnolenti,obnubilti,poporosi,in stare de stupor,coma
• bolnavii astenici,dinamici,febrilii,epuizati
• bolnavii cu insuficienta pulmonara • bolnavii scosi din sala de operatii
Transportul pacientilor se poate efectua cu:
• brancarda
• carucioare
• fotolii rulante
• paturi rulante • ascensoare
Documentatia medicului in sectia de internare:
1.Registru de evidenta a bolnavilor internati
. 2.Registru de evidenta a pacientilor accidentati
3.Registru de evidenta a pacientilor necunoscuti

54) Prelucrarea sanitara a pediculozei

Pregatirea asistentei medicale : asistenta va imbraca halatul ,boneta , sortul , masca , manusi .a
Pregatirea necesarului :
-pregatirea salii de baie
-solutii de preluccrare
-sort de musama
-pieptene
-basma de polietilena
-port-tampon sau applicator
-sampon
-sol.acid acetic 6%
-apa calda ,lighean
-masina de tuns
-foen

Pregatirea pacientului :
-psihologic :examinarea trebuie facuta cu mult tact si prudenta
- fizic –pozitie sezanda pentru pacientii gravi

Tehnica efectuarii :
1.Parul de pe partea pieloasa a capului se desface in suvite subtiri .
2.Se prelucreaza suvitele cu una din solutiile indicate
3.Se acopera capul cu basma de polietilena .
4.Termenul de expozitie conform instructiuni preparatului
5.Dupa expirarea timpului , parul se spala cu sampon
6) Se clateste parul cu solutie de acid acetic 6%
7.Se piaptana parul cu pieptene anti-V , se verifica visual parul .

Documentarea :
-Se inregistreaza in fisa de observatie si in foaia de temperatura
-Se completeaza aviz de urgent si se anunta Centrul de Medicina Preventiva .

Supravegherea pacientului :
-Se schimba lengeria de corp
-Control regulat de pediculoza

Reorganizarea locului de munca :

-Materiale necesare se supun dezinfectiei
- Hainele pacientului se supun dezinfectiei
-Sala se prelucreaza conform ordinelui in vighoare dupa fiecare individ .

55) Transportarea pacientilor

Transport:
• Primar
o De la domiciliu la spital.
o De la locul accidentului la spital.
• Secundar
o De la un salon la altul.
o De la o secţie la alta.
o De la un spital la altul.
o Ca domiciliu.
• Scop:
• Deplasarea bolnavului în stare imobilizată
• Mijloace de transport:
. In spital - brancardă, fotoliu rulant, cărucior, pat rulant, ascensor.
. In afara spitalului - autosanitară, căruță, tren, avion, helicopter, targă, alte mijloace
improvizate,
• Materiale necesare pentru transportul bolnavului cu targa sau căruciorul:
• Targă (brancardä).
• Cărucior.
• Fotoliu rulant.
Pat rulant.
• Pentru toate se va pregäti pătură sau saltea subțire, muşama, aleza, cearşaf, pernä, päturi pentr
învelit.
• Principii:
• Bolnavul (accidentatul) va fi aşczat comod functie de suferinta acuzată.
• Bolnavii slăbiti, convalescenti sau cu afectiuni ale membrelor inferioare sunt transportati cu
fotoli
rulant.
. Mobilizarea se va face cu delicatete, precauţie, ferindu-l de traumatisme, dureri sau oboseala
pentru a nu-i agrava starea.
. Va fi acoperit pentru a nu rāci.
• Va fi întotdeauna însoţit de asistentă - care va acorda şi primul ajutor.

• Tehnică:
• Se pregăteşte targa cu pătură, cearşaf, muşama şi aleză.
Se ridică bolnavul de 3 persoane şi se aşează pe targa.
• 2 brancardieri pornesc de pe loc cu paşi schimbati pentru a micşora oscilatiile tärgii in mers.
. Condiții de transport:
• Transportul se face lin, färä zdruncinäturi, cu paşi schimbati.
. Pe timpul transportului bolnavul va fi bine invelit.
• Capul bolnavului va fi inainte pentru a putea fi supravegheat de brancardierul din spate -
transportul pe plan drept.
. In timpul transportului în pantă - urcare sau coborâre-privirea bolnavului va fi înainte pentru
a-id
sentimentul de siguranta in timpul transportului.
• Bolnavul operat se transporta in pozitia decubit dorsal cu capul intr-o parte pentru a evita
aspirare
eventualelor vărsături.
• In lift asistenta intră şi trage fotoliu (bolnavul cu fata la uşă). La coborâre asistenta imping
căruciorul inainte şi iese din lift.
• Brancardierul impinge patul rulant, apoi urca şi el in lift. La coborâre, iese brancardierul şi
trage patul afară. Privirea bolnavului rămâne spre ieşire.
• Pe tot timpul transportului targa va fi menţinută in pozitie orizontala
• Bolnavii vor fi atent supravegheați.
• Observaţii:
• şi bolnavil mobilizabili vor fi insotiti in timpul mersului prin spital, salon etc. până la
externare,respectiv ieşirea din spital.
• Transportul cu patul rulant evitā transbordările-menajand bolnavul.
• Pe timpul transportului balnavii sunt atent supravegheati.
Printr un transport efectuat in conditii bune, cu mult menajament şi atentie fata de pacient,
ținând cont de afectiunea de care suferă acesta, se evită agravarea durerilor şi aparitia altor
complicatii, cum ar fi: inrăutăţirea

afectiunea de care suferă acesta, se evită agravarea durerilor şi aparitia altor complicatii, cum

ar fi: inrăutăţirea stării, producerea unui şoc traumatic, transformarea unei fracturi inchise intr-
una deschisă, provocarea de hemoragii etc.

Transportul poate fi necesar in urmatoarele situatii:

afectiunea de care suferă acesta, se evită agravarea durerilor şi aparitia altor complicatii, cum
ar fi: inrăutăţirea
• evacuarea traumatizatiilor de la locul accidentului
• transportul de la un spital la altul, de la domiciliu la spital sau la domiciliu dupa externare etc.
• transportul de la o sectie la alta; la servicii de diagnostic şi tratament: la sala de operatii si de
la sala de operaţii, dintr un salon in altul; dintr un pat in altul etc.
Categorii de pacienţi care trebule transportati
• accidentati, in stare de soc. cu leziuni ale membrelor inferiaore
• Inconştienti, somnolenti, obnubilat
• astenici, adinamici, cu tulburări de echilibru
• febrili, operați
• cu insuficienţa cardiopulmonara grava
• psihici
Mijloacele de transport
in functie de gravitatea afectiunii de scapul transportului, de distanta, transportul se face cu:
• brancarda (targa)
• carucior
• fatoliu şi pat rulant
• cu mijloace improvizate in caz de urgenţă
• cu vehicule speciale: autosalväri, avioane sanitare (aviasan)
Pregătiri
Transportul cu targa
• Pregătirea tărgii
• Targo Pregătirea pacientului
• se informeaza atat pacientul cit si apartinatorii asupra scopului si transportului si locului unde
va fi transportat

• se explica procesul pe targa si eventual se instruieste pacientul cum poate colabora

• in cazul in care pacientul are instalate o pierluzie, sonde, drenuri se vor lua masuri de
siguranta: sprijinirea –eventual pe un sport –a aparatului de perfuzie ; fixarea sau pensarea
sondelor etc. In functie de durata si conditiile de transport
Nu se penseaza drenul toraic la pacientii ventilati
• in caz de varsaturi - tavita renala
• se pregateste documentatia pacientului
Asezarea pacientului pe targa
• pacientul va fi asezat cu privirea in directia mersului (trebuie sa vada unde merge)
• la urcatul scărilor, brancardierul din urma va ridica targa până la nivelul orizontal; dacă panta
este, prea accentuată, se poate duce pacientul, la urcuș, cu capul inainte.
De asemenea, când pacientul trebuie supravegheat tot timpul este mai bine ca acesta sa fie dus
cu capul inainte,pentru ca, stand fata in fata cu brancarda sa poata fi supravegheat.
• in principlu, pacientul va fi prins de partea sanatoasa

Executia:
• targa este tinuta la cele doua extremitati de catre doi bancardieni,doar câte un singur miner
astfel incit targa sa atarne dea lungul patului
• asezarea pacientului le targa necesita trei persoane: acestea se vor aseza dea lungul patului de
partea targii atirnate
• isi introduc mainele,cu palma si degetele intinse,sub pacient
• a doua: sprijină pacientul in regiunea lombara si sub sezut
• a treia: sustine membrele inferioare
Prima persoană comandă mişcările:
1. ridică deodată pacientul
2. dupa ce acesta a fost ridicat, face un pas inapoi
3. brancardierii ridică şi cealaltă margine a targii, aducând-o in pozitie orizontal sub pacient
4. se aşază pacientul pe targă, se acoperă

Descărcarea se face după aceeaşi metodă, dar cu mişcările inverse

Pozițiile pacientului pe targå in functie de afectiune

• in decubit dorsal:
• pacienţii cu traumatisme abdominale, cu genunchi flectati
• accidentații constient, suspecţi de fractură a coloanei vertebrale sau a bazinului:se asigura
suprafata rigda
• leziuni ale membrelor inferioare: sub membrul lezat, se asaza o perna,
• leziuni ale membrelor superioare: membru superior lezat se asază peste toracele pacientului;
eventual se
fixează cu o eşarfă
• accidentaţii în stare de şoc cu hemoragie: cu membrele inferioare ridicate
• in pozitie sezând
- pacienţii cu traumatisme craniene, constienti şi fără semne de şoc: mentinuti au ajutorul
pernelor
-leziuni ale gâtului: capul va fi flectat, astfel incat regiunea mentoniană să atingă toracele
• in pozitie semişezând:
-accidentații toraco-pulmonar
-pacienţii cu insuficienţă cardiorespiratorie
-accidentatii cu leziuni abdominale (poziția Fowler), cu genunchii flectati
• in decubit lateral
• pacienţii în stare de comă
• in decubit ventral:
• pacientii cu leziuni ale fetei (craniofaciale): si ib fruntea lor se aşază un sul improvizat din
cearsafuri, sau
antebratul flectat al traumatizatului
• cu leziuni ale spatelui sau regiunii fesiere
• in decubit semiventral
• pacienţii inconştienti, iar în caz de tulburări de deglutitie sau hipersecretie salivară,
în pozitie Trendelenburg,
pentru a preveni acumularea si aspirarea secretiilor
• in pozitia Trendelenburg, cu înclinare maxima de 10-15 grade
• accidentatii in stare de soc

De reţinut:
• în leziuni ale coloanei vertebrale, pacienţii vor fi transportati pe o suprafață dură, se recomandă
ca pacienţi să fie transportați în poziţia în care au fost
găsiţi
• în cazuri cu totul exceptionale, când este imposibil să se asigure o targă tare, chiar improvizată
(uşă, scândură lată), transportul este admis pe patură, culcat cu fata în jos, cu exceptia celor
suspecti de fractură a coloanei cervicale
TRANSPORTUL CU CĂRUCIORUL

Cărucioarele utilizate pentru transportul pacientului au in general inaltimea meselor de operatie,

pentru a se putea transporta uşor pacientul de pe cărucior pe masă si invers.

Aşezarea pe cărucior

• căruciorul se aşază cu partea cefalică perpendicular pe capătul distal al patului (la picioarele
patul)
• rotile căruciorului trebuie blocate
Pentru ridicarea pacientului, este nevoie de trei persoane care executa tehnica in urmatorii timpi:
- cele trei persoane se aşază lângă marginea patului, fiecare îşi plasează piciorul dinspre targă
mai în fată;
- toate trei isi flectează genunchii introducând bratele sub pacient:
- prima, sub ceafă şi umeri
- a doua, sub regiunea lombară şi şezut
- a treia, sub coapse şi gambe
- apoi, cele trei persoane întorc pacientul înspre ele, il apropie cât mai mult ca să poată strange,
-îşi îndreaptă corpul, făcând un pas înapoi (cu piciorul aflat în față) şi se îndreaptă spre targă
- lângă cărucior își flexează uşor genunchii şi aşază pacientul pe cărucior, întind bratele ca
pacientul să fie asezat în decubit
dorsal

- cele trei persoane îşi retrag brațele.

IMPORTANT:
Ridicând pacientul, persoanele trebuie sa-l tină strâns către ele si sa-si foloseasca cat mai
mult forta membrelor in
pentru a-şi proteja propria lor coloană vertebrală.
OBSERVATII:
• Transportul cu patul rulant este forma ideală de transport; la cele patru picioare, paturile sunt
prevăzute cu roți sau pot fi racordate la un dispozitiv cu roti, oricare pat poate deveni astfel
rulant.
• Prin utilizarea acestui sistem de transport pacientul nu trebuie transpus mereu din pat în
cărucior de aici pe masa de operatie sau la alte examinari,ci va fi transportat direct du patul.
Patul cu dispozitiv rulant asteaptă pacientul chiar la serviciul de primire. Această metodă nu
poate fi aplicata la toate spitalele, căci ea necesită o dimensionare corespunzătoare a
coridoarelor, usilor să nu existe praguri, iar deplasarea intre etaje să se poată face cu ascensorul.

TRANSPORTULIN AFARA SPITALULUI

Pregatirea pacientului
• pacientul va fi pregătit din timp pentru transport
• i se comunică mijlocul de transport
• va fi îmbrăcat în mod corespunzător anotimpului, duratei drumului si mijloacelor de transport
• i se oferă bazinetul şi urinarul în vederea evacuarii scaunului si urinel
• i se asigură maximum de confort, poziţia pacientului va fi cat mai comoda
• pacientul transportat la alte servicii sau instituţii sanitare va fi insotit de asistenta cu
documentatia necesară
• asistenta trebuie să fie înzestrată cu tot ceea ce i-ar trebui pe drum în acordarea primului ajutor.
Ea supraveghează pacientul îndeaproape, pe tot timpul transportului
• predarea pacientului se face de către asistenta la medicul de gardă al institutiei unde a fost
transportat
• Pentru liniştea pacientului, este bine ca ea sa ramana langa pacient pand va fi amplasat in patul
lui
Important: mijlocul de transport va fi dezinfectat după transportu pacientilor infectiosi.
56) Regulamentul de ordine interioara a spitalului
INTRODUCERE
Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti asigură, prin secţiile clinice şi serviciile din structură, asistenţa
medicală de specialitate medico-chirurgicală complexă diagnostică, curativă, preventivă şi de

recuperare a pacienţilor. Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti constituie, în acelaşi timp, bază de
învăţământ şi cercetare ştiinţifică medicală, care consolidează calitatea actului medical, cu respectarea
drepturilor pacienţilor, a eticii şi deontologiei medicale. În secţiile clinice se desfaşoară activitate de
educaţie medicală continuă sub îndrumarea personalului didactic din secţii. Pentru pacienţii internaţi,
spitalul asigură şi răspunde de calitatea actului medical, condiţii de cazare, igienă,
alimentaţie,prevenire și limitare a infecţiilor asociate asistenței medicale conform normelor în vigoare.
NOȚIUNI GENERALE
Regulamentul Intern reprezintă un complex de reglementări prin care se stabilesc norme de
comportament şi de disciplină interioară prin care se urmăreşte realizarea în bune condiţii a sarcinilor
ce revin salariaţilor Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti, respectarea reglementărilor juridice, a
normelor morale, tehnico-economice, administrative şi organizatorice. Prezentul Regulament Intern al
Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti se aplică tuturor angajaţilor din spital, indiferent de durata
contractului de muncă, de modalitatea de retribuire sau de timpul de muncă prestat. De asemenea, se
aplică şi celor care lucrează în unitate cu orice titlu (detaşaţi, etc.) precum şi celor care efectuează stagii
de practică ori schimburi de experienţă sau iau parte la diverse forme de învăţământ (rezidenţi,
studenţi, cursanţi, voluntari, etc.), de specializare sau de perfecţionare în cadrul unităţii. Persoanele
încadrate în alte unităţi dar care lucrează temporar în Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti sunt obligate
să respecte regulile de disciplină specifice acestei unităţi. Personalul firmelor terţe care asigură diverse
servicii în incinta unităţii au obligaţia de a respecta Regulamentul Intern al Spitalului Clinic de Urgenţă
Bucureşti, în afara atribuţiilor şi clauzelor prevăzute în contractele încheiate între părţi.
Spitalul Clinic – REGULAMENT DE ORDINE INTERIOARĂ
FORMA DE ORGANIZARE
În conformitate cu prevederile legale în vigoare, spitalul are ca organe de conducere:
a) Consiliul de Administraţie
b) Comitetul Director
c) Manager
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE ANGAJATORULUI ŞI ALE SALARIAŢILOR
Principalele obligaţii ale conducerii Spitalului Clinic
(1) Conducerii Spitalului Clinic îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea
relaţiilor de muncă;
b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de
muncă şi condiţiilor corespunzătoare de muncă;
c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul Colectiv de Muncă şi din
contractele individuale de muncă;
d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economico - financiară a unităţii, cu excepţia informaţiilor
sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea spitalului;
e) să se consulte cu reprezentanţii sindicatelor în privinţa dispoziţiilor susceptibile care afectează
substanţial drepturile şi interesele acestora;

f) să plătească către stat toate contribuţiile aferente, ale angajatorului şi cele ale salariaţilor;
g) să asigure funcţionalitatea Registrului general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările
prevăzute de lege, conform normelor metodologice;
h) să elibereze, la cerere documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;
i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor;
j) să asigure cadrul general de aplicare a dreptului de demnitate al tuturor salariaţilor;

57) Regimul sanitar preventiv.Notiuni de infectii nosocomiale

Actualitatea .În patologia umană infecţiile nosocomiale (IN) ocupă un loc
deosebit. Ele se deosebesc
prin incidenţa înaltă şi consecinţe grave, care duc direct sau indirect la
majorarea bruscă a valorii
tratamentului, precum şi a pagubei economice, morale şi sociale şi sunt
considerate în prezent o
problemă majoră de sănătate populaţională pentru toate instituţiile de
asistenţă medicală (6, 7,
8, 10, 29).
Conform expunerii OMS sub infecţie nosocomială se subînţelege orice
maladie infecţioa
-
să, care afectează pacientul ca rezultat al spitalizării sau adresării după
asistenţă medicală, sau
maladie infecţioasă care afectează lucrătorul medical al instituţiei sanitare ca
urmare a îndeplini
-
rii obligaţiunilor funcţionale, îndeferent de momentul apariţiei simptomelor în
timpul sau după
aflare în instituţia sanitară.
Conform explorărilor OMS, efectuate în 14 ţări ale lumii, nivelul de înregistrare
a infecţiilor
nosocomiale atinge 8,0% - 21,0% din numărul bolnavilor internaţi. Ele conduc
la majorarea brus
-
că a valorii tratamentului şi se înscriu printre primele cauze de deces la
bolnavii internaţi; 75,0%
din totalul deceselor în staţionarele chirurgicale (3, 4, 5, 11, 23).
O problemă deosebit de gravă pentru unităţile sanitare la ora actuală prezintă
hepatitele
virale B şi C, infecţia HIV/SIDA, tuberculoza, salmonelozele – în staţionarele
pediatrice.
De asemenea o problemă medicală de mare complexitate şi gravitate
constituie infecţiile
septico-purulente, inclusiv, septicemiile, peritonitele, osteitele, alte infecţii
postoperatorii. Este

îngrijorător faptul că anual în ţară se înregistrează 300-350 cazuri de abcese

postinjectabile.
În Republica Moldova infecţiile nosocomiale constituie o problemă pentru toate
serviciile
de sănătate publică. Totodată, din numărul total de îmbolnăviri prin infecţii

nosocomiale septico-
purulente înregistrate în republică 66,6% au avut loc în staţionarele de profil

chirurgical, 16,6%
- în maternităţi şi 14,5% - în staţionarele de profil terapeutic (10).
În conformitate cu statistica oficială în Republica Moldova morbiditatea prin
infecţii noso
-
comiale în anul 2006 a constituit: la bolnavii postchirurgicali – 1,8 la 1000
operaţi, infecţii conge
-
nitale la copii nou-născuţi – 2,9 la 1000 nou-născuţi, la lăuze – 3,9 la 1000

naşteri, la copiii nou-

născuţi – 6,7 la 1000 nou-născuţi.

Totodată, luând în consideraţie datele OMS-ului şi celor bibliografice putem

constata că
statistica oficială în Republica Moldova nu reflectă morbiditatea reală prin
infecţii nosocomiale.
Un studiu efectuat recent a demonstrat că morbiditatea reală constituie în
staţionarele chirurgi
-
cale 83,16 la 1000 operaţi (13).
Printre cauzele de neînregistrare a infecţiilor nosocomiale pot fi enumerate, cât
diagnosti
-
carea insuficientă şi neraportarea cazurilor, atât şi lipsa definiţiilor de caz
standard a nosoforme
-
lor de infecţii nosocomiale.
O parte din clinicieni consideră greşit, că asemenea infecţii cum ar fi
pneumoniile, pielo
-
nefritele, procesele inflamatorii locale, nu sunt patologii infecţioase şi nu
consideră necesar în
GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
10
EDIȚIA II
aceste cazuri, de a le înregistra şi de a întreprinde măsuri antiepidemice. În
acelaşi timp, în ţările
Europei de Vest şi SUA anume aceste patologii ocupă primul loc în structura
infecţiilor intraspita
-
liceşti (27).

Este necesar de a ţine cont de faptul că dosirea cazurilor de infecţii crează

condiţii favo
-
rabile de dezvoltare a procesului epidemic în continuare, care, practic, rămâne
necontrolabil şi,
evident, nedirijabil.
Totodată, fenomenul de dosire şi neînregistrare a IN nu contribuie la
conştientizarea pro
-
blemei, la constatarea pagubei economice, sociale şi morale prejudiciate de
IN, care sunt de fapt
enorme (majorarea duratei şi gravităţii bolii, prelungirea timpului de spitalizare,
frecvenţa înaltă
a recidivelor şi invalidităţii, necesitatea în tratament suplimentar deseori mult
costisitor, creşterea
ratei mortalităţii în instituţiile curativ-profilactice, încărcarea activităţii medicale
în detrementul
calităţii, pierderi familiale, ocupaţionale, psihosociale etc.).
Complicaţiile postoperatorii septico-purulente conduc la prelungirea
considerabilă a du
-
ratei de spitalizare a bolnavilor de la 5,6 pînă la 35,4 zile, în funcţie de profilul
staţionarului, în
medie cu 14,07 zile (9, 10, 12, 13, 22, 24), şi, bineînţeles, la pagube
economice enorme. În SUA,
de exemplu, aceste pagube se evaluează la 5 mild $ pe an (27).
Un calcul preventiv (12) a demonstrat că, paguba economică anuală în urma
ISPN numai
în or. Chişinău constituie nu mai puţin de 16-23 mln lei, fără constatarea
cazurilor letale, remu
-
nerarea suplimentară a muncii personalului, precum şi fără scontarea
morbidităţii prin IN clasice.
Racordată la zi această cifră este de cel puţin 3-4 ori m

58) Metode generale de prevenire a infectiilor intra spitalicesti conform actelor

normative .

Infecţie nosocomială (infecţie intraspitalicească) - orice maladie (stare) infecţioasă, care

afectează
pacientul ca rezultat al spitalizării sau adresării după asistenţă medicală, sau maladie
infecţioasă care
afectează lucrătorul medical al instituţiei curativ-profilactice ca urmare a îndeplinirii
obligaţiunilor
funcţionale, indiferent de momentul apariţiei simptomatologiei, în spital sau după externare,
în
limitele perioadei de incubaţie. Menţiuni:
1. Cazurile de infecţii importate în spital la internare, inclusiv în perioada de incubaţie sau
prodromă
nu se includ în noţiunea de „nosocomiale”, decât în cazurile cu anamneză spitalicească.

2. Cazurile de manifestare a infecţiei cu localizare nouă, sau apariţia unui nou

microorganism în aceiaşi
localizare, sau există toate dovezile de contaminare intraspitalicească, sunt considerate ca
nosocomiale.
3. În cazul când perioada de incubaţie la infecţia apărută la pacient în spital, nu este
cunoscută, sau în
cazul când manifestarea are loc după 72 de ore de la internare şi nu sunt argumente în
confirmarea
importului, infecţia se consideră ca intraspitalicească.
4. În cazul când, infecţia apare în termen de mai puţin de 72 de ore de la internare, însă
există
argumente de contaminare în condiţiile staţionarului, cazul poate fi considerat ca infecţie
nosocomială.
5. Infecţia este considerată ca nosocomială şi în cazul detectării agenţilor patogeni ai
infecţiilor
nosocomiale cu proprietăţi caracteristice pentru tulpinile de microorganisme
intraspitaliceşti: •
rezistenţa la antibiotice; • rezistenţa la dezinfectante; • determinarea genelor, care codifică
rezistenţa.

59) Reguli de comportare si regimul de viata a bolnaviilor

Pacientii vor lua la cunostinta prevederile din Regulamentului de Ordine Interioara care-i
privesc si se vor angaja sa le respecte prin semnarea consimtamantul informat.
Regulile de ordine interioară cuprind obligaţiile pacientilor in legatura cu modul lor de
comportare
pe perioada internarii si sunt in legatura cu urmatoarele aspecte:
• Prezentarea tuturor actele necesare la internare care sa ateste calitatea de asigurat si
trimiterea de catre medicul de familie (exceptand situatiile de prezentare in regim de
urgenta).
• Predarea fara intarziere a hainelor si incaltamintei de strada la garderoba institutiei sau
apartinatorului care il insoteste, imbracarea si purtarea echipamentului de spital (pijama,
halat
si papuci de casa) pe toata durata internarii si numai in interiorul institutiei.
• Luarea la cunostinta, intelegerea si respectarea tratamentului medical explicat de catre
medicul curant pe care si-l asuma prin semnatura data pe consimtamantul informat.
• Informarea imediată a medicului curant / asistentei de salon în legătură cu orice
modificare aparuta in evolutia starii sale de sanatate.
• Respectarea conduitei terapeutice, cooperarea la tratament; procurarea de medicamente
din afara institutiei va fi permisa numai de medicul curant.
• Pacienții vor avea o atitudine respectuoasă față de personalului (ne)medical din institutie
si vor fi obligati sa pastreze curatenia saloanelor, culoarelor si grupurilor sanitare si sa
respecte regulile de mentinere a curateniei in institutie si regulile de ordine interioară:
realizarea igienei corporale, aerisirea sau curatenia in saloane, respectarea linistii in
perioadele de odihna, nefolosirea telefonului mobil in salon pe timpul vizitelor medicale sau
a
perioadelor de odihna, programul de servire a meselor, pastrarea alimentelor alterabile,
respectarea regulilor in legatură cu efectuarea vizitelor, achitarea serviciilor cu plata.
• Respectarea integrităţii bunurilor din patrimoniul institiei, inventarul salonului sau a
sectiei
si folosirea cu grija si corecta a instalatiilor sanitare, electrice sau de orice fel la dispozitie,
in
caz contrar obligandu-se la plata daunelor produse (personal sau de catre apartinatorii si
vizitatorii sai).
• In salon sunt interzise consumul alimentelor contraindicate de medicul curant sau a celor
alterabile, introducerea si consumul de bauturi alcoolice, fumatul sau jocurile de noroc.
• Repausul la pat pe durata indicata de medicul curant este obligatoriu iar deplasarile
pentru investigatii si tratamente se vor face numai la indicatia personalului medical. In afara
perioadelor stabilite pentru repaus sau a celor de vizita medicală, pacientul se poate deplasa
pentru recreere in curtea interioara a institutiei.
• Pacientii au obligatia de a avea un comportament corect in relatiile cu ceilalti bolnavi,
evitand incalcarea regulilor de disciplina, tulburarea linistii si orice manifestare
necuviincioasa
sau neadecvata. Nemultumirile vor fi aduse la cunostiinta pe un ton adecvat si imediat ce
este
posibil asistentei de salon, medicului curant – care sunt obligati sa asculte si sa rezolve orice
plangere.
• Este cu desavarsire interzisa parasirea institutiei fara bilet de voie semnat de medicul
curant si aprobat de medicul sef de sectie (inlocuitorul său).

• Plecarea din institutie, atunci cand starea pacientului o permite, este permisa pentru
urmatoarele motive justificate: ridicarea ajutorului de boala sau a pensiei sau la solicitarea
expresa a unor instituţii ale statului.
• In mod cu totul excepţional (calamitati, chemari ale comisiei de expertiza, probleme
familiare sau probleme personale urgente) se pot acorda pacientilor invoiri, la propunerea
medicului curant si cu aprobarea medicului sef de sectie (inlocuitorul sau).
• Pacienții sunt obligati sa explice membrilor familiilor si sa lamurească pe apartinatori in
legatură cu respectarea cu strictete a regulilor privind vizitarea pacientilor si a dispozițiilor
referitoare la obligatiile pacienților pe timpul internarii si dupa externare.
• Sa prezinte medicului de familie biletul de iesire din spital si scrisoarea medicala primite
la externare si sa continue tratamentul la domiciliu (după externare), conform
recomandarilor
medicului curant.

61 )Programul de zi al sectiei ,regimul de munca si oralul de activitate al

asitentului medical .. Programul de zi al secției:

-ora 7.00 Deșteptarea

-orele 8.00-10.00 Explorări curente și de laborator,tratamente
-ora 10.00 Gustare,vizita medicului șef de secție
-ora 12.00-13.00 Prânzul pacienților(asistenta se va ocupa de bolnavii în stare
gravă,care nu pot părăsi salonul)
-ora 14.00-16.00 se pot primi vizite.

Regimul de muncă:

(regimul zilnic al pacienților spitalizați în secțiile IMSP.)

Ora 6.30 Deșteptarea pacientului
Ora 6.30-7.00 Igiena personala a pacientului
Ora 7.00-8.15 Recoltarea analizelor și administrarea medicamentelor
Ora 8.15-8.45 Dejunul
Ora 8.45-11.00 Vizita medicului
Ora 11.00-11.30 Micul Dejun
Ora 11.30-13.00 Administrarea Medicamentelor
Ora 13.00-16.00 Externarea pacienților
Ora 14.00-15.00 Prânzul
Ora 13.00-14.00 Convorbirea pacienților,rudelor cu medicul curant
Ora 15.00-17.00 Orele de odihnă a pacienților
Ora 17.00-20.00 Vizita pacienților de către rude
Ora 18.00-18.30 Cina
Ora 18.30-21.00 Administrare amedicamentelor
Ora 21.00-22.00 Igiena personală a pacienților
Ora 22.00-06.00 Somnul.

Orarul de activitate a AM:

Schimbări în 2-3 ture. Îngrijirea plăgilor.

Monitorizarea stării pacientului.
Pregătirea pentru sterilizare a materialelor și instrumentelor necesare efectuarii
pansamentelor.
Recoltarea probelor.
Utilizarea aparatelor de anestezie și respirație artificială.

62 Secțiile spitalicești.Structura secției.Funcțiile AM

Secțiile spitalicești:

Secțiile:
chirurgicale,
de ortopedie,
de oftalmologie,
de oto-rino-laringologie,
de obstetrică și ginecologie,
de pediatrie,
de pneumoftiziologie,
de psihiatrie,
de boli infecto-contagioase
de urologie etc.

Structura secției:

Este partea componentă înzestrată cu paturi care asigură asistența într-o anumită
specialitate a bolnavilor spitalizați.Ea cuprinde în mod obișnuit saloanele de
bolnavi,camera pentru asistente și surori,camera pentru
medici,oficiul,toaleta,baia,holul,sălile de tratamente și alte încăperi în funcție de
specificul secției (chirurgie,urologie,maternitate, etc.)

Funcțiile AM:

Competențe generale a AM:

Asigurarea condițiilor igienico-sanitare generale la locul de muncă.

Comunicarea cu pacienții.
Comunicarea interactivă la locul de muncă,dezvoltarea profesională.
Munca în echipă
Prevenirea infecțiilor nosocomială.
Sterilizarea instrumentelor și a materialelor.

Competențe fundamentale a AM: 62 Secțiile spitalicești.Structura

secției.Funcțiile AM
Secțiile spitalicești:

Secțiile:
chirurgicale,
de ortopedie,
de oftalmologie,
de oto-rino-laringologie,
de obstetrică și ginecologie,
de pediatrie,
de pneumoftiziologie,
de psihiatrie,
de boli infecto-contagioase
de urologie etc.

Structura secției:

Este partea componentă înzestrată cu paturi care asigură asistența într-o anumită
specialitate a bolnavilor spitalizați.Ea cuprinde în mod obișnuit saloanele de
bolnavi,camera pentru asistente și surori,camera pentru
medici,oficiul,toaleta,baia,holul,sălile de tratamente și alte încăperi în funcție de
specificul secției (chirurgie,urologie,maternitate, etc.)

Funcțiile AM:

Competențe generale a AM:

Asigurarea condițiilor igienico-sanitare generale la locul de muncă.

Comunicarea cu pacienții.
Comunicarea interactivă la locul de muncă,dezvoltarea profesională.
Munca în echipă
Prevenirea infecțiilor nosocomială.
Sterilizarea instrumentelor și a materialelor.

Competențe fundamentale a AM:

Administrarea tratamentului.
Aplicarea sondelor nazogastrice și urinare.
Aprovizionarea cu medicamente ,materiale și instrumente sanitare.
Asigurarea respectării condițiilor de igienă și alimentației bolnavului.
Asistarea medicului la anestezierea pacientului.
Completarea documentelor medicale

Îngrijirea plăgilor.
Monitorizarea stării pacientului.
Pregătirea pentru sterilizare a materialelor și instrumentelor necesare efectuarii
pansamentelor.
Recoltarea probelor.
Utilizarea aparatelor de anestezie și respirație artificia

63. Dotarea salonului .Structura și amenajarea secției de staționar.

Dotarea salonului:
 4-6 paturi,rezerve speciale;
 Pereții zugrăviți în culori deschise,impregnate cu ulei sau email;
 Înălțime 1,5-2 m.
 Baie
 Ferestre mari
 Iluminat artificial,difuz și indirect
 Lavuar cu perete faianțat
 Aer condiționat-adulti +19 grade,sugari +22-23 grade
 Paturi despartite la necesitate cu perdele culisabile
 Noptiere,lampă,scaun sau taburet.
Structura și amenajarea secției de staționar
Secția dispune de saloane amenajate pentru pacienți,sală pentru
proceduri,baie,bufet...

64 Dezinfectarea încăperilor,mobilierului și obiectelor de îngrijire al

pacientului.
Prin dezinfecție înțelegem o serie de procedee fizice și chimice care urmăresc
distrugerea tuturor microoorganismelor patogene care pot provoca infecții sau
boli transmisibile.

Metode fizice

1. Incinerarea obiectelor periculoase sau nevaloroase ca:pansamente

indepartate de pe plăgi infecțioase
2. Călcatul lenjeriei și îmbrăcăminteicu fierul încins.
3. Fierberea lenjeriei de corp ,depat si a altor materiale textile.Fierberea se
face timp de
30 min în apă sau mai bine în soluție de carbonat de sodiu 2 %
Razele ultraviolete emanate de lămpile de cuarț sunt folosite pentru
dezinfecția suprafețelor și a aerului,echipamentului de protecție.Dezinfecția
trebuie efectuată la temperatura de 15-30 C cu o umiditate de 60 %

Metode chimice

 Clorura de var se utilizează pentru dezinfectarea dușumelelor,pereților

impermealizați,a băilor și W.C.-urilor,ploștilor,olițelor,urinarelor,precum și
pentru dezinfectarea preliminară a lenjeriei murdare în soluții de 0,25-
0,375% până la 2,5% de var cloros în apă.
 Cloramina se utilizează în concentrații de 0,5-2%,pentru dezinfectarea
obiectelor de sticlă sau porțelan,pentru mușamalelor de cauciuc și material
de cauciuc,al termometrelor,etc.

65) Postul de gardă.Predarea și preluarea serviciului.Documentația medicală

în secție.
Postul asistentei medicale este structurat prin prezența unei mese,scaun,telefon
de serviciu,echipamentului pentru măsurarea funcțiilor vitale a
pacientului,documentația necesară,dulap.

Predarea și preluarea serviciului se efectueaza inainte si după finisarea turei prin

asigurarea tuturor manipulațiilor ce vor interveni,medicamentele,utilajele vor fi la
locul său și in cantitățile necesare.

66 Structura și amenajarea secției de terapie intensivă.Funcțiile AM. Dotarea

salonului TI.

Structura și amenajarea secției de terapie intensivă.

Posturi de lucru de anestezie.

Componența cu paturi:

a) paturi de terapie intensivă,

b)paturi de terapie intermediară,îngrijire postoperatorie,denumite TIIP
c)paturi de supraveghere postanestezică-SPA
pentru supraveghere de scurtă durată(ore,zile).

Funcțiile AM

a)Asigură asitența medicală specifică,în limita competenței.

b)Verifică aparatura înaintea utilizării,iat orice incident sau accident legat de
funcționarea aparaturii semnalat imediat medicului.
c)Respectă programul de ture aprobat al secției.
d)Consemnează zilnic în foaia de observație clinică,în limita
competențelor,evoluția,medicația administrată,manevrele diagnostice și
terapeutice,parametrii de monitorizare,rezultatele diverselor analize de
laborator,precum și materialele consumabile.
e)Supraveghează bolnavul și administrează după indicații și sub supravegherea
medicului.

Dotarea salonului de TI
1.Pat multifuncțional
mobil,cu sistem de blocaj,echipat cu mecanisme,să aibă pentru masaj cardiac
extern,să dispună de saltea specială antidecubit,de caz,să permită cântărirea
pacientului.
2. Instalații electrice
a)12 prize ,înălțime mai mare de 120 cm de sol,cu împământarea și protecție
antistatică
b)Lampă puternică în pafon (200W).
c)Lampă articulată
d)Sonerie de alarmă
e) Priză radio,TV,telefon.
g)Consolă care să permită instalarea unui aparat TV individual.
Prize
a) 2 prize pentru oxigen de 4 atmosfere
b) o priză de aer comprimat medicinal 4 atmosfere
c) prizele și conectoarele de oxigen,aer și vacuum.

Monitor de înaltă performanță pentru TI

a) Monitorizare cardiovasculară cu alarme:ECG și segment ST,presiune

arterială noninvazivă,invazivă,presiune pulmonară și venoasă centrală.
b) Pulsoximetrie periferice.

Aparat de ventilație mecanică seringi automate(injectomate),infuzomate

,pompe de perfuzie,pompe de nutriție.

67) Rolul asistentei medicale în menținerea legăturilor pacientului

cu familia.Regulile vizitării bolnavului.

Asistentul medical trebuie să explice rudelor pacientului despre

orele de vizită. Le explică despre importanța comportamentului
adecvat în salon ca sa nu deranjeze și pe alți pacienți

69 )Sala de tratament și pansament.Amenajarea și cerințele față de sala de

tratamente.Organizația activității AM.
Sala de tratament:

Încăpere pentru efectuarea tratamentului medical care necesită respectarea

regulilor de asepsie.Are o suprafață nu mai mica de 12cm(pătrat),iluminată și
ventilată,pereții și podeaua trebuie din materiale rezistente la umezeală și
acțiunea detergenților,dezinfecțiilor.

Podeaua trebuie marcată cu o linie roșie ce indică zona de limitare a activității.

Sala de pansament:

Este o încăpere specială ,specifică secțiilor de chirurgie.Se folosește pentru

pansarea bolnavilor transportabili,dar și pentru efectuarea unor manevre sau
proceduri speciale (spălături,anuscopii pentru unele examene clinice ca tușee
rectale,atât la staționar cât și la ambulatoare sunt săli de tratamente și
pansamente.

Sala de tratament ,utilaje:

 Masă de lucru
 Pupinelă-dulap cu aer fierbinte și uscat.
 Casolete cu materiale sterile.
 Dulap pentru păstrarea medicamentelor.
 Frigider pentru medicamente ușor alterabile.
 Trusă pentru determinarea grupelor de sânge.
 Stative cu eprubete pentru recoltarea sângelui.
 Safeu pentru păstrarea stupifiantelor.
 Trusă cu medicamente pentru asistență de urgență (șoc anafilactic).
 Lampă de Kuarț.
 Necesarul pentru efectuarea injecțiilor și perfuziilor (consumabile,seringi și
sisteme de perfuzii sterile).
 Curve renale.
 Stative
 Garou
 Masă cu sertare pentru păstrarea documentației necesare.
 Banchetă acoperită cu mușama,scaun.
 Lavuar cu apă caldă,rece și uscător de mâini.
 Vase marcate cu soluții dezinfectante.
 Vase pentru deșeuri.

Organizația activității AM.

 Îndestulează sala de tratament și pansamente cu utilajul necesar.

 Îndeplinește corect documentația medicală.
 Respectă regulile de etică și deontologie.
 Respectă regimul sanitaro-antiepidemic.
 La necesitate acordă ajutor medical în alte secții.

70) Pregatirea casoletei pentru sterlizare .Regulile de lucru cu casoleta

sterile.Documentatia medicala in sala de tratamente.
Materialul pentru sterilizare se aranjează în casolete într-o anumită ordine
1. Aranjare universală:
se aranjează tot felul de material pentru operaţii în straturi, iar fiecare strat pe sectoare.
Ex: pentru acoperirea măsuţei sterile.
2. Aranjare specifică: se aranjează tot materialul necesar pentru o anumită operaţie. Ex:
amigdalotomie.
3. Aranjare după felul de material: se aranjează în casoletă numai halate sau numai
cearşafuri. Ex: halate. De reţinut:
1. Obiectele în casoletă nu se îndeasă.
2. De mînerul casoletei se prinde o etichetă (data, secţia, felul de material, semnătura
persoanei responsabile de sterilizare). Scop: De a pregăti materialele şi instrumentele
pentru sterilizare. Materiale necesare
: 1. Casoletă.
2. Scutec mare
. 3. Cearşaf.
4. Tampoane de vată.
5. Muşama
. 6. Pensă de serviciu. 7. Teste de control. 8. Sol. H2O2 3%.
N 1. Se dezinfectează casoleta în interior şi exterior. Cu sol. H2O2 3% cu o meşă pentru ştergere.
2. A/m spală mîinile şi le dezinfectează. Protecţia de infecţie.

3. Se aşterne un scutec desfăcut la fundul casoletei cu marginile în afara casoletei.

4. Se aranjează un test de control pe scutecul de la fundul casoletei. Controlul calităţii sterilizării.

5. Se aranjează tampoanele de vată, cearşaful, muşamaua.

6. La mijlocul casoletei, între straturi se pune un test de control. Controlul calităţii sterilizării.

7. Se învelesc deasupra seturile cu marginile scutecului aşezat pe fundul casoletei.

8. Se instalează o pensă de asupra pentru lucru.

9. Se pune testul pentru proba de control al sterilizării.

10. Se închide capacul şi se fixează bine. Se deschid orificiile laterale ale casoletei.

11. Se notează eticheta: Pentru acoperirea măsuţei sterile secţia de chirurgie Nr.1

12. Se împachetează în saci.

13. Se transportă în secţia de sterilizare. Se sterilizează prin autoclavare.

14. Se notează în registru special: data, denumirea casoletelor, numărul, semnătura a/m. 15.
Durata valabilităţii casoletei deschise 6 ore.

Regulile de lucru cu casoleta sterilă.

1.Înainte de a deschide casoleta se atrage atenţie dacă sunt închise ermetic orificiile
laterale.
2.Se scrie pe eticheta casoletei data şi ora deschiderii.
3.Se deschide casoleta spre sine.
4.Se verifică testul control.
5.Tot materialul din casoleta sterilă se scoate cu pensa sterilă.

6.După scoaterea materialului casoleta se închide pentru a nu desteriliza materialul

rămas.
7.După deschiderea casoletei materialul se foloseşte timp de 6 ore.
 8.Dacă casoleta n-a fost deschisă atunci materialul se consideră steril pentru casoleta cu
orificii laterale 3 zile şi 21 de zile pentru casoleta cu filtru.

Documentaţia medicală în sala de tratamente .

 Registrul de control al grupei de sînge şi Rh – factor.
 Registrul transfuziei de sînge şi plasmei
.  Registrul de evidenţă a substituenţilor sîngelui şi preparatelor proteice.
 Registrul de evidenţă a injecţiilor i/v.
 Registrul de evidenţă a recoltării sîngelui pentru analizele biochimice.
 Registrul de evidenţă a perfuziilor i/v.
 Registrul de evidenţă a seringilor, acelor, perfuziilor
.  Registru de evidenţă a substanţelor medicamentoase folosite în caz de şoc anafilactic.
 Registru pentru notarea curăţeniei generale în sala de tratamente.
- Registrul pentru evidenţa acoperirii măsuţei sterile

71) Organizara activitatii asistentului medical in sala de pansamente .Acoperirea

masutei sterile si tavei sterile .Documentatia medicala in sala de pansamente .
Organizarea activităţii asistentului medical
1. Îndeplineşte manipulaţii numai la indicaţia medicului.
2. Duce evidenţa manipulaţiilor îndeplinite într-un registru aparte.
3. În cazul apariţiilor complicaţiilor la bolnav, în timpul manipulaţiilor se anunţă medicul
şi se înregistrează în registru.
4. Ajută medicul în timpul manipulaţiilor
5. Respectă strict regulile de asepsie şi antisepsie în sala de pansamente în timpul
îndeplinirii manipulaţiilor.
6. Îndestulează sala de pansamente cu medicamente şi utilaj necesar.
7. Îndeplineşte corect documentaţia medicală.
8. Respectă regulile de etică şi deontologie.
9. Respectă regimul sanitaro – antiepidemic în sala de pansamente.

<Acoperirea masutei
Materiale necesare:
1. Casoletă cu materiale sterile.
2. Tăviţă sterilă.
3. Cronţanguri.
4. Pense sterile.
5. Mănuşi sterile.
6. Muşama sterilă.
Tehnica efectuării:
1. A/m dezinfectează suprafaţa mesei cu H2O2 6%. Combaterea infecţiei.
2. A/m îşi spală mîinile, îmbracă halatul pentru proceduri, fixează masca şi boneta.
3. Dezinfectează mîinile şi îmbracă mănuşi sterile.
4. A/m verifică eticheta de pe casoletă. Să fie valabilă sterilizarea.
5. O altă persoană deschide casoleta cu capacul de la a/m spre persoana care ajută. Se
asigură comoditatea.
6. Cu pensa sterilă de lucru din poupinel, a/m va scoate testul de control. Testul se
verifică prin schimbarea culorii.
7. Se scoate atent cu pensa muşamaua şi se acoperă suprafaţa măsuţei. Pentru a menţine
suprafaţa măsuţei sterile.
8. Cu 2 pense, a/m. scoate din casoletă şi aşează peste muşama cearşaful steril în aşa fel
încît să fie două straturi duble pe măsuţă şi altul dublu deasupra materialului steril.
9. Stratul de la suprafaţă se fixează la margini cu 2 cronţanguri. Pentru a evita
desterilizarea în procesul lucrului.
10. Se rulează stratul de asupra ţinînd cu ambele mîini de cronţanguri.
11. Din poupinel cu pensa sterilă se scot şi se instalează pe măsuţă: pense, tăviţe sterile,
borcănaşe…
12. Din casoleta sterilă se scot şi se aşează pe măsuţă tampoanele de vată sterile. Se
repetă etapa 5.
13. Se acoperă obiectele sterile cu stratul dublu al cearşafului.
14. Se notează în registru: data, ora acoperirii măsuţei, semnătura a/m
15. Măsuţa este sterilă 6 ore. La necesitate se va acoperi la fiecare 6 ore

<Acoperirea tavei sterile

Materiale necesare:
1. Tava sterilă.
2. Pense sterile – 2.
3. Casoleta cu material steril.
 Tehnica efectuării:
1. A/m îmbracă echipamentul. Pentru protecţie.
2. Spală şi dezinfectează mîinile, îmbracă mănuşile. Conform standardelor.
3. Cu pensa sterilă de pe măsuţa sterilă,va lua tava sterilă şi o va instala pe măsuţa de
lucru.
4. Din casoleta sterilă cu pensa sterilă se ia scutecul steril şi se aşterne pe tava sterilă. Să
se respecte cerinţele de lucru cu casoleta sterilă.
5. Cu 2 pense se va aşeza scutecul pe tavă în 4 straturi în aşa mod ca să fie comod accesul
la toate straturile. Pentru a menţine sterilitatea.
6. Cu pensa sterilă se va instala pe tavă tampoane de vată sterilă sub stratul 1. Pentru
prevenirea infecţiei.
7. Pensele sterile se instalează în borcănaşe sterile pe măsuţa de lucru în sol. de H2O2 6%

Documentaţia medicală în sala de pansamente.

- Registrul de evidenţă a seringilor şi acelor
.  Registrul de evidenţă a soluţiilor medicamentelor.
 Registru de evidenţă a pansamentelor aseptice şi septice.
 Registrul de evidenţă a acoperirii măsuţei sterile
 Registrul de evidenţă a deschiderii casoletei sterile.
 Registrul pentru notarea curăţeniei generale în sala de pansamente.
- Registrul de evidenţă pentru iradierea cu raze ultraviolete.

74) Patul pacientului .Cerintele personalului medical si ale pacientului fata de patul de spit
Patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecîni-şi bolnavul majoritatea timpului
de boală şi convalescenţă.
Patul trebuie sa fie comod sis a asigure relaxcare
-sa se poata aseza la marginea patului
-sa poata urca si cobora din pat usor
-sa asigure efectuarea investigatiior si tratamentului in pat fara incomoditati .
Patul este confecţionat din tuburi uşoare de metal, dar rezistente, pentru a fi mişcat fără prea
mari eforturi în timpul curăţirii lui şi a loriului, precum şi la aplicarea diferitelor îngrijiri
necesare bolnailiii.

Pretentiile pesonalului de ingrijire fata de patul de spital :

 -sa fie accesibil din toate laturile
-sa fie usor de curatat si prelucrat cu substante dezinfectante
-sa asigure efectuarea investigatiilor si tratamentului in pat fara comoditatii
-sa asigure aducerea si mentinerea bolnavului in pozitia adecvata

76) PREGĂTIREA Şl SCHIMBAREA PATULUI Pregătirea patului fără bolnav.

Pregătirea patului fără bolnav poate fi executată de una sau două asistente (fig. 78). Materiale
necesare. Un cearşaf şi un plic de pînză pentru pătură (sau două cearşafuri); 2 feţe de pernă; 1—2
pături; 2 perne. 172

In cele de mai jos se va descrie tehnica clasică a facerii patului, <\ stă la baza celorlalte metode.
Aceasta este înlocuită în rnajorioă, instituţiilor spitaliceşti cu tehnica pregătirii patului cu pătura i
plapuma introdusă în plic de pînză. Această metodă este mai uodlă pentru bolnav, mai igienică,
necesită un timp mai redus şi nnit^ ferirea păturii şi plapumei de murdărire.

l'ig. 7$. — Pat simplu, fără bolnav, cu cearşaf sub pătură. Tehnica. Se îndepărtează noptiera de
lîngă pat, pentru a face • •esibil patul din toate părţile şi se aşază un scaun cu spetează la >;ltul
patului. Pe scaun se pregătesc lenjeria curată, pernele, pătu•i împăturite corect, în ordinea
întrebuinţării. Pe somieră se aranjează salteaua, iar peste aceasta se întinde irşaful. Cele două
asistente vor sta faţă în faţă, de o parte şi de i;k a patului. Una din ele conduce facerea patului şi
va servi şi njeria. Ambele trebuie să lucreze însă deodată, executînd mişcările i <;ron. Se va lua
unul din cearşafuri şi se va pune la mijlocul patului. M o mînă asistentele desfac o parte spre cap,
iar cu cealaltă întind • u'tea spre picioare. Se introduce cearşaful adînc sub saltea la capătul
patului pentru i în timpul mişcărilor bolnavului să nu se adune sub el. Se va executa pui colţul în
formă de plic în felul următor : cele două asistente se M i orc cu faţa spre căpătîiul patului; cu
mîna de lîngă pat prind partea < i orală liberă a cearşafului la o distanţă egală de colţ cu lungimea
părţii 173

atîrnate şi o ridică în sus, lîngă saltea (fig. 79 A), în acest fel se fcrt1mează un triunghi, din care
se introduce sub saltea partea care depă şeşte în jos salteaua (fig. 79 B). Se lasă apoi în jos partea
din cearşaf ridicată la marginea saltelei şi se introduce sub saltea restul triunghiu lui împreună cu
toată partea laterală a cearşafului (fig. 79 C). Cearşa ful trebuie bine întins să nu prezinte cute.
Celelalte două colţuri se f an după aceeaşi tehnică. j Se aşază după aceasta cearşaful al doilea
peste care se/întin<lo pătura. Se va avea grijă ca şi acest cearşaf să fie bine întins/răsfrîngîndu-se
marginea dinspre cap peste pătură. Se va introduce apoi sub capătul de la picioare al saltelei atît
cearşaful dintre pătură si bolnav, cît şi pătura. Pentru a uşura poziţia bolnavului /în pat si pentru
ca pătura să nu constituie o greutate asupra

75) Constructia patului de spital .Tipuri de paaturi de spital

Paturile din spital sunt confectionate exclusive din metal pentru a fi usor dezinfectate .Patul
este constituit din :
-partea utila a patului ,somiera care poarta greutatea bolnavului .ea trebuie sa fie elastica dar
neteda , puternic intinsa , deoarece somierele laxe influenteaza negative asupra odihnei
bolnavului . Dupa tipul somierei se deosebesc :\
-paturi cu somiera fixa :constituita dintro singura bucata
-din doua parti : partea cefalica va vfi ridicata pentru a asigura bolnavului o pozitie
semisezanda sau sezanda .
- din 3-4 bucati care predau pacientului pozitii foarte variate.

Manipularea partilor componente ale somierelor se face deobicei automat sau

mecanic:
-Chingile : sunt doua care se afla in ambele parti ale somierei
-Cazarmentul : este format sin saltea
-Lengeria de pat : se compune dintru-n cearsaf , doua fete de perna , o husa de patura si o
musama
Utilajul de comfort nal patului –fac mai suportabil repausul la pat .

Tipuri de pat de spital :

1.Patul functional –este cu rotile si serveste pentru transportarea pacientului este format din
2,3 sau 4parti a somierei
2) paturile de reanimare –sunt mai inalte ,prevazute cu aparatoare mobile si roti de cauciuc.
3) paturi pentru ingrijirea bolnavilor agitati si psihici
4) Paturi pentru copii mici –sunt prevazute cu gratii fixate ,dispositive de siguranta pentru a
evita caderea micilor bolnavi din pat .
5) paturi utilizate pentru bolnavii imobilizatipe o durata lunga

77) Pozitiile pacientului in pat .

Pozitia activa –este caracteristica bolnavilor in stare buna
Pozitia pasiva – este caracteristic pacientilor in stare grava
Pozitia fortata –este caracteristica pentru atitudini neobisnuite determinate .

In mod normal bolnavii au urmatoarele pozitii in pat :

Decubit dorsal ,ventral ,lateral stang sau drept.

76) Pregatirea si schimbarea lenjeriei de pat

Schimbarea lenjeriei de pat se executa de obicei de diminiata inainte de

curatenie,dupa masurarea temperaturii , determinarea pulsului si toaleta pacientului
Procesul de schimbare poate fi efectuat prin urmatoarele metode,tinand seama de
starea generala a pacinetului si posibilitatile de al misca :
Cand pacientul se poate intoarce in decubit lateral , schimbarea lenjeriei se face in
lungimea patului , cand pacientul poate sprijinit in pozititie sezanda , cand paientul se
afla in pozitie dorsal .

Utilajul necesar : Cearsaf simplu , cearsaf plic , doua fete de perna, sac de rufe ,
lingerie de corp curata.

80) Evaluarea starii bolnavului .Parametri vitali

A/S medicala va urmari :
Comportamentul bolnavului
-functiile vitale si vegetative ale organismului
-aparitia unor manifestari
-pozitia bolnavului in pat
-expresia fetei bolnavului
-pofta de mancare a bolnavului
-somnul bolnavului

Pozitia bolnav – este determinate gravitatea bolii de care aceasta sufera.

Expresia fetei bolnavului – poate exprima gradul de intelegenta a bolnavului .

81) Evaluarea starii de constiita a comportamentului ,pozitie si tegumentelor /

Evaluarea starii de constiinta sau stare psihica a bolnhavului reprezinta

deasemenea un interes deosbit pentru asistent .El se va orienta in primul rand
daca bolanv isi pastreaza constiienta.

88. Asigurarea igeniei zilnice a pacientului .Ingrijirea cavitatii bucale .

a, b. Îngrijirea cavităţiii bucale a paciemtului grav

 Îndepărtarea plăcii bacteriene

 Evaluarea stării de sănătate orală
 Reducerea posibilitățilorde infecție
 Îndepărtareagustului și mirosului neplăcut al cavităţii bucale
 Să promoveze confortul pacientului și educarea acestuia când este posibil.
c. Metodă și tehnică:

 Spălați mâinile și îmbrăcați mănuși

 Aduceți materialele lângă pacient
 Protejați perna cu un prosop și așezați alături tăviţa renală și o seringă pentru aspiraţie
 Îndepărtați maxilarele cu ajutorul unui deschizător de gură și fixați între molarii din spate
pentru a menține gura deschisă
  Periaţi suprafața externă a dinților folosind o cantitate mică de pastă și apă
 Aspirați cu seringa lichidul pentru a nu ajunge în căile respiratorii
 Renunțați la pastă și periuţă dacă există riscul de aspirare în căile respiratorii
 Folosiți o spatulă linguală și tampoane pentru a îndepărta obrajii și buzele și pentru a
curăţi mucoasa bucală
 Curăţaţi suprafața internă a dinților și limba, bolta palatină folosind tampoane cu
glicerină boraxată
 Observați mucoasa orală, starea gingiilor, starea gingiilor și dinților, limba
 Stabiliți îngrijirile ulterioare în funcție de constatare
 Ungeţi buzele cu vaselină

d. Materiale

 Periuţă personală
 Pastă de dinţi cu fluor
 Prosop
 Tampoane pe porttampon
 Drschizător de gură
 Comprese de tifon sterile
 Apă boricată, glicerină boraxată 2%, glicerină boraxată cu stamicin
 Spatulă linguală
 Tăviţă renală
 Mănuși de unică folosinţă
 Vaselină pentru buze
 Seringă pentru aspirarea lichidului

e.. Reorganizarea locului de muncă:

 Îndepărtați materialele folosite colectând în containere speciale pe cele cu potențial de
infecție
 Plasați obiectele bolnavului în noptieră
 Îndepărtați mănușile
 Spălați mâinile
Spălați mâinile 89. a,b. Asigurarea si ingrijirea

 Menținerea prrmiabilităţii căilor respiratorii superioare și prevenirea apariţiei leziunilor la

pacienţii cu sondă nazofaringiană sau nazogastrică
 Îndepartarea secreţiilor și crustelor
c. Metodă și tehnică

 Spălaţi-vă mâinile și îmbrăcați mănușile

 Curăţaţi fiecare fosă nazală cu câte un tampon steril îmbibat în ser fiziologic
 Dacă pacientul prezintă sindă nazofaringiană sau nazogastrică :
1.Dezlipiţi romplastul cu care este fixată sonda

2. Retragţi sonda cca 5-6 cm

3. Curăţaţi tubul cu un tampon de urmele de romplast

4. Îndepărtați crustele de pe mucoasa nazală cu un tampon umezit în H2O2 reintroduceţi sonda

gastrică, sonda pentru oxigenoterapie se poate reintroduce în cealaltă fosă nazală

5. Fixaţi sonda

d. Materiale

 Tava medicală
 Tampoane sterile montate pe bețișoare
 Soluţie sterilă de ser fiziologic
 Soluție de apă oxigenată diluată
 Tăviţă renală
 Mănuși de unică folosinţa
e. Reorganizarea locului de muncă

 Strângeţi materialul folosit în recipiente speciale

 Îndepărtați mănușile


90. Asigurarea toaletei intime a femeilor .

 Inlocuiţi apa, mănușa de baie și prosopul cu altele curate

 Îmbrăcați mănușa de unică folosință
 Așezați bolnavul în poziție ginecologică
 Izolați patul cu mușama și aleză pe care le introduceți sub regiunea sacrată
 Introduceți plosca sub pacient
 Îmbrăcați mănușa de baie peste mănușa de cauciuc
 Spălați regiunea genitală dinspre anterior spre posterior, evitând regiunea anală.
Folosiți săpun neutru (neiritant pentru piele și mucoase)
 Limpeziţi cu apă curată foarte atent pentru îndepărtarea săpunului. Se poate face cu
ajutorul unui jet de apă turnat dintr-o cană
 Puteți folosi tampoane și o pensă porttampon, având grijă să curăţaţi toate pliurile și
să schimbați des tampoanele pentru a nu transporta germeni dinspre regiunea anală
spre cea genitală
 Îndepărtați bazinetul de sub pacient și stergeţi foarte bine organele genitale și
regiunea din jur folosind al treilea prosop.
În timpul procedurii examinaţi tegumentele și observați eventualele modificări
( roșeaţă/iritaţie).

După spălare, bolnavul va fi frecţionat cu spirt mentolat pentru înviorarea circulaţiei.

Pliurile rămase umede se pudrează cu talc. Bolnavul se îmbracă în lenjerie curată și se reface
patul după tehnica cunoscută.
93. a. Asigurarea igienii unghiilor .
 Îndepărtarea depozitului subunghial
 Evitarea leziunilor prin grataj la pacienții cu prurit
 Obținerea unei aparenţe îngrijite a pacientului.
b.

 Spălați-vă mâinile și îmbrăcați mănușile

 Introduceți mâna/piciorul pacientului în bazinul cu apă caldă și săpun pentru cca 5 minute
 Asezaţi apoi mâna/piciorul pe un prosop, timp în care introduceți în bazin cealaltă mână,
respectiv picior
 Tăiaţi cu mare atenţie unghiile, la nivelul degetului, apoi piliţi-le; fragmentele tăiate
strângeţi-le pe o bucată de pânză (aleză) sau un prosop
c. Materiale

 Apă și săpun, bazin( lighean)

 Periuţă de unghii
 Forfecuţă și pilă de unghii
 Prosop, aleză
 Mănuși de unică folosință
d.

 Strângeţi apoi materialul folosit

 Îndepărtați mănușile și spălați-vă mâinile

94. Prevenire si ingrijirea excarelor

Escarele de decubit pot fi prevenite printr-o îngrijire și supraveghere conștiincioasă a
bolnavului.

 Patul trebuie să fie făcut foarte atent, cu cearșaful și traversa bine întinse, lenjeria de corp
bine aranjată, să nu apară cute sub bolnav.
 Se va controla ca să nu rămână obiecte străine, cât de mici, în patul bolnavului, iar
aparatele gipsate vor fi zilnic reverificate.
Suprafețele predispuse la escare vor fi așezate pe colaci de cauciuc, pe inele sau pe perne
elastice. Sub acești bolnavi se utilizează salteaua antidecubit. La nevoie, sub pătură se va așeza
un susţinător( coviltir). Mușamaua, colacii, pernele elastice, precum și celelalte obiecte de
cauciuc utilizate în îngrijirea bolnavului vor fi îmbrăcate, evitând contactul lor direct cu pielea
bolnavului.

La intervale fixate de medic se va schimba poziția bolnavului, așezandu-l pe decubit dorsal,

lateral stâng, decubit ventral și decubit lateral drept.
 Bolnavul va fi întreţinut uscat. Dupală fiecare micţiune sau defecare va fi spălat, uscat și
pudrat cu talc. Pentru evitarea maceraţiei pielii de transpiraţii, suprafeţele cutanate vor fi aerisite
zilnic de mai multe ori și pudrate din nou cu talc. Lenjeria udată va fi imediat schimbată, la
nevoie de mai multe ori pe zi. Suprafețele expuse formării escarelor vor fi spălate zilnic cu apă și
săpun cu foarte mare blândețe și apoi frecţionate cu o soluţie slabă de alcool pentru activarea
circulaţiei locale.

Dacă s-a format escara, aceasta se va trata ca și plăgile infectate de altă natură:

▪︎Îndepărtarea secreţiilor purulente

▪︎Dezinfectarea suprafețelor supurate.

▪︎Medicaţie locală epitelizantă, eventual helioterapie sau raze ultraviolete.

În afară de îngrijirile locale, asistena trebuie să aibă în vedere și starea generală a

organismului bolnavului, capacitatea sa de apărare, motiv pentru care trebuie să insiste pentru
un aport alimentar cantitativ și calitativ optimal.
95. a. Escarele – leziuni ale tegumentelor interpuse între 2 plane dure. Ex: ( osul +pat).

b. Factorii de risc a apariției escarelor sunt de 2 tipuri:

I. factorii intrinseci

 Vârsta înaintată.
 Deficit neurologic.
 Afecțiuni vasculare.
 Deficiențe nutriţionale, deshidratare.
 Cancer, diabet, septicemii.
 Obezitate, casexia.
 Sedarea
II. factorii extrinseci

 Comprese.
 Forțele de forfecare.
 Incontinenţa.
 Transpiraţia.
 Imobilizare.
 Tehnici defectuoase de mobilizare.
 Igiena precară (tegument, așternut).
 Umezeală (folii de plastic sau mușama).
 Medicaţie.
 Îmbrăcăminte improprie.
 Poziţia inadecvată a pacientului în pat.

c. Metodele de profilaxie
 Gradul 1- eritem tegumentar, microcirculaţie intactă.
 Gradul 2- eritem, microcirculaţie afectată, escariaţii superficiale.
 Gradul 3- pierdere de substanță în grosimea pielii și subcutanat, exudant( umed sau
purulent).
 Gradul 4- afectarea fasciei profunde, distrugerea musculară, până la os, exudat, necroză.
 Gradul 5- fistulă.