Lichiditatea se referă, în primul rând, la intervalul de timp necesar ca un element

de
activ să fie convertit în disponibilităţi băneşti.
În al doilea rând, lichiditatea se referă la posibilităţile unei întreprinderi de
a-şi achita
datoriile scadente într-un viitor apropiat.

Exigibilitatea indică perioada de timp în care o datorie devine scadentă şi ca

urmare
trebuie achitată.

Așadar structura de principiu a patrimoniului se rezumă la următoarea ecuație:

BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGAȚII
(evaluabile în bani)

În concepția juridică, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi

obligaţiilor cu
valoare economică, aparţinând unei persoane fizice sau juridice, precum şi bunurile
economice la care se referă.
Această concepţie se bazează pe ideea de schimb susţinând că în contabilitate se
înregistrează egalitatea de schimb din patrimoniul unei persoane.

Obiectul contabilității
La nivelul obiectului contabilităţii bunurile economice sunt delimitate prin
structura de active patrimoniale, iar drepturile şi obligaţiile prin cea de pasive
patrimoniale.

Bunurile economice
Bunurile economice în calitatea lor de obiecte de drepturi şi obligaţii formează
substanţa materială a patrimoniului.
Bunurile economice au o latură existenţială şi o latură economică.
Din punct de vedere existenţial se deosebesc:
 bunuri corporale (bunuri materiale);
 bunuri necorporale (creanţe, brevete, licenţe, concesiuni, mărci
etc.);
 bunuri financiare (disponibilităţi în lei şi în valută, titluri de
participare, titluri de plasament, efecte de comerţ etc).
Latura economică a bunurilor se exprimă prin utilitatea şi valoarea acestora.
Utilitatea unui bun indică capacitatea acestuia de a satisface o anumită nevoie
prin
folosirea lui în producţie sau prin consum.
Utilitatea este factorul principal în funcţie de care se stabileşte valoarea.
Valoarea este expresia bănească a unei mărimi.
Valoarea este modul de apreciere a unui bun.
În funcţie de forma de manifestare se deosebeşte valoarea de întrebuinţare şi
valoarea de schimb.

Ecuatia de echilibru A=P

Utilizatorii informației contabile sunt reprezentați în figura următoare:

9
Figura 3. Principalii utilizatori ai informaţiei contabile
Managerii întreprinderii utilizează datele contabile în mod operativ pentru luarea
unor decizii juste şi pentru întocmirea de planuri, prognoze şi bugete.
Clienţii urmăresc continuarea relaţiilor comerciale cu respectiva companie, sunt
interesaţi ca furnizorii lor să-şi continue activitatea pentru a avea garanţia
surselor
de bunuri şi servicii care să le asigure securitatea aprovizionării lor.
Furnizorii de bunuri şi servicii (creditorii comerciali) sunt preocupaţi de
lichiditatea
pe termen scurt a întreprinderii, deoarece doresc să îşi recupereze creanţele cât
mai
rapid. Aceştia sunt interesaţi de informaţiile contabile care să le permită să
aprecieze
situaţia financiară şi continuitatea activităţii firmei.
Investitorii sunt interesaţi de nivelul dividendelor care pot fi obţinute sau de
pierderile probabile. Pe investitori informaţia contabilă trebuie să-i ajute să
decidă
momentul când trebuie să cumpere, să conserve (să păstreze) sau să vândă părţi din
capital.
Angajațiisau candidaţii potenţiali sunt interesaţi de dinamica locurilor de muncă
sau
de oportunităţi de promovare în viitor, de informaţiile referitoare la stabilitatea
locurilor de muncă şi rentabilitatea entităţii, la nivelurile şi modalităţile de
remunerare, la avantajele în materie de pensionare, precum și la natura şi mărimea
oportunităţilor profesionale.
10
Creditorii financiari sunt interesaţi de capacitatea întreprinderii de a rambursa
creditele şi dobânzile. Creditorii financiari sunt terţii care acordă împrumuturi
entităţii, pe o durată stabilită în prealabil şi în schimbul unei dobânzi.
Guvernul. Statul şi instituţiile sale fac apel la informaţiile contabile ale
agenţilor
economici pentru realizarea funcţiei fiscale. Datele din contabilitatea unităţilor
patrimoniale sunt folosite de organele fiscale pentru stabilirea bazei impozabile
pentru determinarea unor impozite şi taxe: impozitul pe profit, taxa pe valoarea
adăugată, impozitul pe dividende, impozitul pe venituri din salarii, etc.
Publicul este interesat să obţină informaţii privitoare la impactul activităţii
întreprinderilor asupra mediului de afaceri, asupra mediului înconjurător ori
asupra
comunităţilor locale. De situaţia financiară a unităţilor patrimoniale sunt
interesate
din ce în ce mai mult următoarele categorii ale publicului:
• Analiştii financiari
• Responsabilii politici ai colectivităţilor locale
• Agenţiile de mediu
• Oficiile pentru protecţia consumatorilor
Competitorii sunt interesați să obâină informații cu privire la situația celorlalți
actori
din piață pentru a o compara cu propria situație financiară.
Instanțele de judecată. Datorită faptului că informaţiile din contabilitate au la
bază
documente justificative (vezi Anexe), contabilitatea reprezintă un mijloc de probă
în
viaţa afacerilor