Principiile și procedeele metodei contabilității

Principiile fundamentale ale metodei contabilităţii sunt:

 principiul dublei reprezentări a patrimoniului sau a egalităţii bilanţiere;
 principiul dublei înregistrări a operaţiilor patrimoniale;
 principiul calculelor periodice de sinteză;
 principiul patrimoniului închis.
Procedeele utilizate de contabilitate pentru realizarea obiectului de cercetare
sunt
procedee specifice şi procedee comune şi altor discipline economice.
Procedeele specifice metodei contabilităţii sunt: bilanţul, contul şi balanţa de
verificare.

Bilanţul este un procedeu al metodei contabilităţii prin care se reflectă situaţia

patrimoniului în întregul său şi rezultatele financiare (profit, pierdere) ale
activităţii
unităţii la un moment dat. El asigură înfăptuirea principiului dublei reprezentări
a
patrimoniului, prezentând la un moment dat, în expresie bănească, patrimoniul sub
aspectul destinaţiei economice şi a surselor de finanţare a elementelor
patrimoniale.

Contul este acel procedeu care serveşte la reflectarea fiecărui element patrimonial
în parte, în mod analitic, şi mişcările pe care le înregistrează într-o perioadă
determinată de timp. Datorită principiului dublei înregistrări, sistemul de conturi
realizează în permanenţă un perfect echilibru, prin care se poate verifica
exactitatea
datelor înregistrate în conturi.
Legătura dintre cont, care furnizează informaţii de detaliu asupra unui bun
economic, proces sau rezultat, şi bilanţ, de unde rezultă informaţii
generalizatoare
privind întreaga activitate a unităţii, se realizează cu un alt procedeu al
contabilităţii,
şi anume balanţa de verificare.

Balanța de verificare este un procedeu specific contabilității prin care se

controlează
datele înregistrate în conturi și se controlează exactitatea acestora. O balanță
poate
fi întocmită în orice moment, dar în mod obligatoriu la sfârșitul fiecărei luni.

Inventarierea este procedeul cu ajutorul căruia se stabilește situația reală a

patrimoniului și se constată integritatea sa, prin compararea informațiilor
scriptice
din contabilitate, cu situația de fapt.

Inventarierea are următoarele obiective:

 determinarea existenţei efective a elementelor patrimoniale (active
nemateriale, mijloace fixe, stocuri de mărfuri şi materiale, creanţe, mijloace
băneşti, datorii, etc.);
 controlul asupra stării activelor prin compararea realităţii cu informaţia
furnizată
de contabilitate;
 depistarea valorilor care şi-au pierdut parţial calităţile iniţiale sau sunt
învechite
din punct de vedere moral;
 verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de
mărfuri
şi materiale, mijloacelor băneşti, precum şi a maşinilor, utilajelor şi a altor
mijloace fixe;
 verificarea realităţii valorii de bilanţ a elementelor patrimoniale.