Educatia Integrata -

Incluziva

Încărcat de florintis în Jan 28, 2018

" 100% (7) · 2K vizualizări · 182 pagini

Informații document #

Data încărcării
Jan 28, 2018
Descărcați acum !
Titlu original
educatia integrata - incluziva.pdf

Drepturi de autor
© © All Rights Reserved

Formate disponibile
PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Parteneriate active pentru incluziunea școlară a copiilor cu cerințe educaționale speciale
Partajați acest document

TOOLKIT MULTIMEDIA
RESURSĂ PENTRU PROFESORI
Facebook Twitter

$
E-mail

Vi se pare util acest document?

Cea mai valoroasă aserţiune despre învăţare este

cea referitoare la nevoia unei atitudini pozitive în
învăţare.
Bobbi DePorter, Quantum Lerning, 1992, Dell Publishing, New York

Percepțiile și așteptările profesorilor influențează

Este necorespunzător acest conținut? Raportați acest document
..... atitudinile și comportamentele elevilor. O
privire pozitivă încurajează o angajare mai
importantă a elevilor.
Pierre Vienin, Ajutor strategic pentru elevii cu dificultăți de învățare, 2011, ed. ACSRED

Proiect finanțat cu sprijinul financiar al Programului RO10-CORAI, program finanțat de Granturile SEE
2009-2014 și administrat de Fondul Român de Dezvoltare Sociala

ISBN 978-973-0-22161-9

Îmbunătățiți-vă experiența '

Evaluarea ne va ajuta să le sugerăm
documente și mai potrivite tuturor
cititorilor noștri!

% Util

& Nu este util

Coordonator: Prof.Univ. dr Ecaterina Vrăsmaş

Autori: Florentina Gălbinaşu, Asociația RENINCO România

Beatrice Almășan, Universitatea Bucureşti
Gabriel Narcis Vrînceanu, Casa Corpului Didactic, Bucureşti

Data: august 2016

Editor: Asociația RENINCO România

Material realizat în cadrul proiectului Parteneriate active pentru incluziunea școlară a

copiilor cu cerințe educaționale speciale , desfășurat în perioada iunie 2015 – aprilie 2016 și
Proiect finanțat cu sprijinul financiar al Programului RO10-CORAI, program finanțat de
Granturile SEE 2009-2014 și administrat de Fondul Român de Dezvoltare Sociala

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE
2009 – 2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi
www.eeagrants.org si www.granturi-corai.ro

Promotor: Fundaţia Dezvoltarea Popoarelor, Bucureşti

Parteneri:
Casa Corpului Didactic, Bucureşti
Asociația RENINCO România - Reţeaua Naţională de Informare și Cooperare pentru
Integrarea în Comunitate a Copiilor și Tinerilor cu Cerinţe Educative Speciale, București.

CUPRINS

Glosar de concepte ..................................................................................................................... 5

Capitolul 1
Valori şi principii pentru creşterea calităţii educaţiei şcolare..................................................... 8
1.1 Valorile școlii actuale ....................................................................................................... 8
1.2. Principiile educației incluzive ......................................................................................... 8

Capitolul 2
Politicile educaţionale sau argumente pentru schimbare ......................................................... 11
2.1 Argumente ale politicilor internaţionale – Enumerarea documentelor .......................... 11
2.2 Legislaţia românească .................................................................................................... 12

Capitolul 3
Integrarea şi incluziunea şcolară .............................................................................................. 19
3.1. CES – Cerinţe educative speciale.................................................................................. 19
3.2. Dizabilitate .................................................................................................................... 21
3.3. Integrare şcolară ............................................................................................................ 24
3.4. Incluziune şcolară .......................................................................................................... 27
3.5. Diferenţe între integrare şi incluziune ........................................................................... 34
3.6. Discriminare şi nondiscriminare ................................................................................... 35

Capitolul 4
Dificultăți de învățare ............................................................................................................... 38
4.1 Definirea dificultăților de învățare ................................................................................. 38
4.2 Clasificări ale dificultăților de învățare .......................................................................... 39
4.3 Despre tulburări şi dificultăți specifice/dizabilități de învățare ..................................... 41
4.4 Ce NU sunt tulburările şi dizabilităţile de învăţare ........................................................ 43
4.5 Trăsături comune tulburărilor şi dizabilităţilor de învăţare ............................................ 43
4.6 Cauze.............................................................................................................................. 43
4.7 Procesele psihologice afectate în tulburările şi dizabilitățile de învățare ....................... 44
4.8 Manifestările generale sau caracteristici ale copiilor cu tulburări şi
dificultăţi specifice de învăţare ...................................................................................... 45
4.9 Domenii/arii de manifestare a tulburărilor şi dizabilităţilor de învăţare ........................ 46
Ghid pentru depistarea tulburărilor și dizabilităților de învățare ......................................... 47

Capitolul 5
Școala adaptată pentru toţi copiii ............................................................................................. 54
5.1. Indicatori ai unei şcoli incluzive ................................................................................... 54
5.2. Clasa heterogenă și mediul prietenos - terenul educației incluzive .............................. 55
5.3. Centre de resurse şi asistenţă educaţională ................................................................... 57
Ghid de intervenție logopedică ............................................................................................ 62

Capitolul 6
Adaptare curriculară și flexibilitate .......................................................................................... 68
6.1. Sprijin în clasă și în școală ............................................................................................ 68
6.2. Diferențiere, individualizare, personalizare în clasa de elevi ........................................ 71
6.3. Adaptare curriculară ...................................................................................................... 73
3

6.4. Modele practice de modificare/acomodarea și adaptare a curriculum-ului ................. 75

Capitolul 7
Strategiile și metode de individualizare ................................................................................... 79
7.1. Modele de individualizare pe fundalul clasei obişnuite ................................................ 79
7.2. Model-cadru de acțiune în cazul dificultăților de învățare ............................................ 83
7.3. Strategiile de învăţare propuse de Pachetul de instruire UNESCO ............................... 85
7.4. Metode şi tehnici eficiente ............................................................................................ 87
7.5. Sprijinul între copii........................................................................................................ 87

Capitolul 8
Instrumente: Planul educațional individualizat/personalizat.................................................... 88
8.1. Definirea planului educațional ...................................................................................... 88
8.2. Ce plan face profesorul pentru copiii cu CES ............................................................... 90
8.3. Evaluarea elevilor .......................................................................................................... 91
8.4. Imaginea de sine la copilul cu dizabilităţi ..................................................................... 92
8.5. Stilul de învăţare: argument pentru individualizare ...................................................... 93

Capitolul 9
Colaborarea şi parteneriatul dintre părinţi şi profesionişti ..................................................... 100
9.1. Poduri în educație ........................................................................................................ 100
9.2. Definirea parteneriatului ............................................................................................. 101
9.3. Implicarea și împuternicirea părinților ........................................................................ 102
9.4. Analiza relaţiilor dintre şcoală şi familie: cum este o relaţie bună? ............................ 105
9.5. De ce este important parteneriatul ? ............................................................................ 107
9.6. Problematica parteneriatului cu părinții și diversitatea ............................................... 108
9.7. Echipa pluridisciplinară și lucrul în echipă ................................................................. 116

Capitolul 10
Indicatori pentru practici bune, Practici eficiente .................................................................. 121
10.1. Indicatori practici la clasă ......................................................................................... 121

Capitolul 11
Profesorul în educația incluzivă ............................................................................................. 129
11.1. Profilul profesorului incluziv .................................................................................... 129
11.2. Colaborare în comunitate prin REȚELE ................................................................... 138

Capitolul 12
GHID cu Recomandări pentru integrarea școlară a copiilor cu dizabilități ........................... 139
12.1 De ce să meargă la şcoală copiii cu dizabilităţi .......................................................... 139
12.2 Cum să schimbam comportamentul unui copil .......................................................... 141

Capitol 13
Exercitii și instrumente pentru profesioniști care lucrează cu copii/tineri cu CES ................ 151
13.1 Activităţi pentru elevi şi cadre didactice .................................................................... 151
13.2 Exerciții pentru formarea cadrelor didactice și a altor profesioniști .......................... 164
BIBLIOGRAFIE pentru exerciții ....................................................................................... 173
Recomandări pentru accesarea de resurse suplimentare ........................................................ 174
Bibliografie............................................................................................................................. 179

Glosar de concepte

Sursa: Strategia naţională privind învăţământul persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale în contextul
educaţiei incluzive (SN-CES-CEI) pentru perioada 2014 - 2020

Activitatea înseamnă executarea unei sarcini sau a unei acţiuni de către un individ. 1

Adaptare rezonabilă înseamnă modificările şi ajustările necesare şi adecvate, care nu

impun un efort disproporţionat sau nejustificat atunci când este necesar într -un caz
particular, pentru a permite persoanelor cu dizabilităţi să se bucure sau să -şi exercite, în
condiţii de egalitate cu ceilalţi, toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. 2

Barierele sunt factorii din mediul unei persoane care, prin absenţă sau prezenţă, limitează
funcţionarea şi creează dizabilitatea si/sau CES. Posibile bariere pot fi mediul fizic
inaccesibil, lipsa unor tehnologii asistive/de sprijin relevante, atitudinile negative ale
oamenilor faţă de dizabilitate, precum şi serviciile, sistemele şi politicile care fie nu există, fie
ridică obstacole în calea implicării tuturor persoanelor care au o problemă de sănătate,
deprivări şi/sau dezavantaje de ordin socioeconomic, cultural şi/sau lingvistic, în toate
domeniile existenţei.

Cerințele educaționale speciale, denumite CES, reprezintă necesități educaționale

suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educației, adaptate particularităților
individuale și celor caracteristice unei anumite dizabilități (derivate din deficiente), tulburări
şi/sau dificultăți de învățare de altă natură, precum și o asistență complexă, de ordin medical,
social, educațional (legislația MEN).
CES implică alocarea de resurse suplimentare publice şi/sau private asigurate atunci când
anumiţi elevi au “anumite dificultăţi de acces la curriculum -ul obişnuit“ (OCDE3). CES au în
vedere un grup mai mare de copii şi adulţi, nu doar pe cei cu dizabilităţi (derivate din
deficienţe). In situaţia unor dizabilităţi nu apar în mod obligatoriu şi ‘dificultăţi de acce s la
curriculum-ul obişnuit (un exemplu: d iabetul la copii)’. Unele cerinţe educaţionale speciale nu
sunt legate direct de o deficienţ a (de exemplu: logonevroza la copii). Se propune expresia
dizabilităţi şi/sau CES pentru a evidenţia relaţiile de suprapunere (parţială) dar şi de disjuncţie
dintre cele două, în anumite situaţii. In România este necesar ă cercetare ştiinţifică şi o
clarificare legislativă şi admnistrativă a conceptului de CES.

Deficienţa/afectarea semnifică absenţa, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei

1 Clasificarea internațională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, Versiunea pentru copii și tineri, World Health
Organization, Guvernul României , Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, 2012
2 Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi
3 Organizaţia pentru Cooperare și Dezvoltare Economic ă

funcţii anatomice, fiziologice sau psihologice, la un individ, care îi împiedică participarea

normală la activităţi din societate. Aceasta poate fi genetică sau rezultatul unei maladii, a unui
accident etc. 4

Design Universal înseamnă proiectarea produselor, mediului, programelor şi serviciilor,

astfel încât să poată fi utilizate de către toate persoanele, pe cât este posibil, fără să fie nevoie
de o adaptare sau de o proiectare specializate. Design Universal nu va exclude dispozitivele
de asistare pentru anumite grupuri de persoane cu dizabilităţi, atunci când este necesar. 5

Dizabilitatea este un termen generic pentru deficienţe /afectări (structurale sau funcţionale),
limitări ale activităţii şi restricţii în participare. El denotă aspectele negative ale interacţiunii
dintre individ (care are o problemă de sănătate) şi factorii contextuali în care se regăseşte
(factori de mediu şi personali).6

Educația incluzivă este procesul de îmbunătățire permanentă a instituției școlare, prin

referire la dimensiunile de politici, practici și cultură ale respectivei instituţ ii, având ca scop
exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a susține participarea la
procesul de învățământ a tuturor persoanelor din cadrul unei comunități. Educaţia incluzivă se
referă la şcoli, centre de învăţare din comunitate şi la sisteme de educaţie care sunt deschise
tuturor copiilor și fiecăruia în parte – din aceeaşi comunitate. Educaţia incluzivă înseamnă de
asemenea un proces de identi ficare, diminuare şi eliminare a barierelor care împiedică
învăţarea, bariere din şcoală şi din afara şcolii, la nivel de sistem educaţional, deci de adaptare
continuă a şcolii/programelor educaţionale la cei care învaţă .

Eficienţa „se referă la relaţia, în cadrul unui proces, între inputuri (resurse) şi rezultatele
obţinute. Un sistem este eficient dacă resursele produc un rezultat maxim. Eficienţa sistemelor
educaţionale se măsoară, în general, pe baza rezultatelor testelor şi examinărilor, iar eficienţ a
în raport cu societatea, în ansamblul său, se măsoară prin indicii de randament personal şi
social”.7

Echitatea „desemnează în ce măsură persoanele pot beneficia de educaţie şi de formare, în

ceea ce priveşte oportunităţile, accesul, tratamentul şi rezu ltatele. Un sistem este echitabil
dacă rezultatele educaţiei şi formării nu depind de mediul socioeconomic şi de alţi factori care
determină un handicap educaţional şi dacă tratamentul reflectă nevoile specifice de învăţare
ale persoanelor”.8

Funcţionarea este un termen generic pentru funcţiile organismului, structurile corpului,

activităţi şi participare. El denotă aspectele pozitive ale interacţiunii dintre individ (care are o
problemă de sănătate) şi factorii contextuali ai acestuia (factori de mediu şi personali).9

Incluziunea şcolară este procesul permanent de îmbunătăţire a serviciilor oferite de unităţile

învăţământului de masă, pentru a cuprinde în procesul de educaţie toţi membrii comunităţii,

4 Clasificarea internationala a func ţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, versiunea pentru copii si tineri, World Health
Organization, Guvernul României , Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, 2012
5 Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi
6 Clasificarea internationala a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, versiunea pentru copii si tineri, pag. 227
7 Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 8 septembrie 2006, intitulată „Eficienţa şi echitatea
sistemelor europene de educaţie şi formare” [COM(2006)
8 Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 8 septembrie 2006, intitulată „Eficienţa şi echitatea
sistemelor europene de educaţie şi formare” [COM(2006)
9 Clasificarea internationala a func ţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, versiunea pentru copii si tineri, pag. 228

indiferent de caracteristicile, dezavantajele sau difi cultăţile acestora.

Invăţarea pe tot parcursul vieţii include totalitatea activităţilor de învăţare realizate de

fiecare persoană, începând cu educaţia timpurie, în scopul dobândirii de cunoştinţe, formării
de deprinderi/ abilităţi şi dezvoltării de aptitudini semnificative din perspectivă personală,
civică, socială şi/sau ocupaţională. 10

Limitările în activitate sunt dificultăţi cu care se poate confrunta un individ în executarea

activităţilor. Limitarea activităţii poate fi orice deviere, uşoară sau gravă, din punct de vedere
calitativ sau cantitativ, înregistrată în executarea unei activităţi, faţă de modul sau măsura în
care se aşteaptă executarea acelei activităţi de către persoane care nu au o problemă de
sănătate.11

Participarea se referă la implicarea în situaţii de viaţă.12

Persoanele cu dizabilităţi includ acele persoane care au deficienţe fizice, mentale,

intelectuale sau senzoriale de durată, deficienţe care, în interacţiune cu diverse bariere, pot
îngrădi participarea deplină şi efectivă a persoanelor în societate, în condiţii de egalitate cu
ceilalţi.13

Planul (programul) de interven ţie personalizată (PIP) este o componentă a planul de

servicii personalizat (PSP) şi trebuie să specifice obiectivele privind dezvoltarea şi învăţarea,
pe (anumite) domenii de intervenţie, tipuri de servicii disponibile în comunitate pentru
atingerea obiectivelor PSP (Muşu, I, 2000, Popovici, D-V, 2006, Ghergu ţ, A, 2011, Ordin
MECTS 6552/2011).

Planul Educaţional Individualizat - este un instrument de planificare, p redare şi evaluare,

care trebuie să stea la baza proce sului de planificare a intervenţiei în context ş colar, pentru
fiecare copil cu cerin ţe educaţionale speciale (UNICEF&RENINCO, 2000, 2005, 2010)

Restricţiile de participare reprezintă probleme cu care se poate confrunta un individ în

implicarea sa în situaţii existenţiale. Prezenţa unei restricţii în participare este determinată prin
compararea participării unui anume individ cu ceea ce se aşteaptă, în cultura sau societatea
respectivă, de la un individ care nu suferă de o dizabilitate.14

Procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri și acțiuni multidimensionale

din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății,
informării și comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combaterii
excluziunii sociale și asigurării participarii active a persoanelor la toate aspectele economice,
sociale, culturale și politice ale societății.

10 Legea nr. 1/2011, art. 10

11 Clasificarea internationala a func ţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, 2001, pag. 229
12 Clasificarea internationala a func ţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, versiunea pentru copii si tineri, World Health
Organization, Guvernul României , Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, 2012
13 Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi
14 Clasificarea internationala a func ţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, 2001, pag.229

Capitolul 1
Valori şi principii pentru creşterea calităţii educaţiei şcolare

1.1 Valorile școlii actuale

Școala actuală este școala mileniului trei! Ea definește clar valori și principii care rezumă o istorie
îndelungată de educație și pedagogie. Milenii de practici, secole de analize filozofic e cu modele
explicative și teorii și deja mai bine de un secol de cercetare științifică.
Principalele valori ale educației mileniului nostru sunt astfel, cele legate de importanța acordată
ființei umane, dar și de drepturile și responsabilitățile sociale actuale. În toată lumea civilizată se
promovează valori democratice care țin de:
! Importanța copiilor și responsabilitatea socială pentru copilăria fiecăruia,
! Rolul fundamental al instituțiilor școlare în dezvoltarea individuală și socială,
! Obligația asigurării dreptului la educație pentru toți,
! Educație pe tot parcursul vieții,
! Calitatea educației prin dezvoltarea practicilor incluzive,
! Sprijin social și educațional în dezvoltarea fiecărui individ,
! Participare și implicare socială a fiecăruia,
! Valorizarea fiecărui om prin educație,
! Cultivarea solidarității și a parteneriatului social,
! Dezvoltarea practicilor, culturilor și politicilor educaționale incluzive.

1.2. Principiile educației incluzive

Principiile cu valoare general- universală care definesc o școală care promovează relații
democratice și educație pentru toți sunt:
• Dreptul și asigurarea accesului tuturor copiilor la educație: se referă la eliminarea
barierelor de orice fel în accesul și participarea la educație. Atât a celor materiale
(clădiri și spații neadecvate) cât și a celor intelectuale și spirituale.
8

• Nondiscriminare: are ca țintă asigurarea unor condiții de învățare în care să nu existe

excluziune, etichetare sau respingere pe criterii de gen, apartenență, nivel de
dezvoltare, particularități individuale etc.
• Egalizarea șanselor: se referă la a oferi ocazii de învățare și dezvoltare pentru fiecare
elev și sprijin adecvat conform nevoilor ficăruia.
• Participarea socială: impune acceptarea ca membrii activ i și implicați ai tuturor
elevilor la viața socială a școlii, ca model pentru viitoarea lor contribuție la viața
societății.
• Solidaritatea socială: are ca scop dezvoltarea unor sentimente sociale profund umane
care țin de nevoia de socializare a fi ecăruia, dar și de sprijinul acordat necondiționat
pentru semeni.

Pentru a elabora politici de dezvoltare școlară, în spiritul educației incluzive se impune

respectarea următoarelor principii particulare:

Promovarea și respectarea dreptului la educație al tuturor persoanelor, fără

!

discriminare.
! Identificarea barierelor de învățare și dezvoltare și intervenția timpurie . Orice

situație de dezavantaj care poate diminua potențialul de învățare și participare școlară

și socială trebuie identificată cât mai devreme posibil.
! Intervenția intersectorială și interdisciplinară. Abordarea incluziunii trebuie făcută

prin intervenții coordonate ale tuturor factorilor responsabili din domeniile sănătății,
protecției sociale și educației.
! Asigurarea stabilității, continuității și complementarității. Copilul are nevoie de un

mediu educațional stabil, iar serviciile oferite trebuie gândite astfel încât să se asigure
continuitate și complementaritate.
! Educația copiilor cu CES este responsabilitatea tuturor celor care lucrează într -o
școală.
! Promovarea parteneriatului și implicarea în educația școlară a tuturor actorilor din

viața unei persoane cu CES.

! Implicarea familiilor în toate aspectele legate de educația persoanelor cu CES.
Familia trebuie să constituie factor principal de decizie și consultare în toate etapele
școlarizării persoanelor cu CES.
! Abordarea sistemică, subsidiaritatea și solidaritatea . Statul garantează și asigură
gratuitatea serviciilor educaționale pentru toți cetățenii săi, prin toate instituțiile
abilitate, la nivel central și local.
! Egalitatea de șanse, principiu înțeles și ca proces prin care serviciile și informațiile
sunt disponibile tuturor.
Pentru punerea în practică a acestor principii, privitor la modul cum privim și înțelege fiecare
copil/elev în procesul didactic, educația incluzivă propune trei idei cu valoare de principii ale
acțiunilor de zi:

! Fiecare copil/elev este unic, o persoană importantă care are valoare.

! Oricare copil/elev poate învăța.
! Este mai eficient și adecvat să elaborăm curriculum pentru copil/elev, decât să
adaptăm copilul/elevul acestuia.

În sensul acestor principii, școala care promovează calitatea și dezvoltă practici incluzive este
definită ca o insituție de educație care:
! Se interesează de fiecare copil, identifică pe cei exclusi, îi integrează şi îi include în
procesul învăţării.
! Răspunde nevoilor diferite ale copiilor (sex, dezvoltarea abilităţilor, clasa socială,

etnicitate, religie etc).

! Este prietenoasă cu fiecare copil şi bazată pe drepturile acestuia.
! Este centrată pe copil, acţionând pentru interesul superior al acestuia, și pentru
realizarea completă a potenţialului fiecăruia, abordat holistic.
! Nu exclude, nu discriminează şi nu pune stereotipurile ca bază a înțelegerii
diferențelor.
! Oferă educaţie liberă şi accesibi lă cu focalizare pe familiile şi copiii care sunt în
situaţii de risc.
! Respectă şi acceptă diversitatea ca o oportunitate, şi nu ca o problemă.

Putem sintetiza că o școală a mileniului trei promovează calitatea, nondiscriminarea, accesul

și participarea fiecărui elev. Ea este caracterizată de:

! Disponibilitate
! Accesibilitate
! Acceptabilitate
! Adaptabilitate
! Flexibilitate

10

Îmbunătățiți-vă experiența '

Evaluarea ne va ajuta să le sugerăm
documente și mai potrivite tuturor
cititorilor noștri!

% Util

& Nu este util

Capitolul 2
Politicile educaţionale sau argumente pentru schimbare

2.1 Argumente ale politicilor internaţionale – Enumerarea

documentelor

! Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, cu referire specială la articolul

23 (1989)

“Unui copil, cu dizabilităţi fizice sau psihice, trebuie să i se asigure o viaţă deplină şi decentă
în condiţii care să-i garanteze demnitatea, să-i promoveze autonomia şi să faciliteze
participarea activă a copilului în comunitate” (Articolul 23(1)).
În acest articol al Convenţiei se specifică faptul că copiii cu dizabilităţi au dreptul la îngrijiri
speciale, cu asistenţă acordată copiilor şi celor care-i îngrijesc, adecvate pentru starea
copilului. Asistenţa se acordă gratuit şi are ca scop asigurarea accesului efectiv la educaţie,
formare profesională, servicii de sănătate şi de reabilitare pentru a promova integrarea socială
şi dezvoltarea personală a copilului.

! Regulile standard privind egalitatea de şanse (1994)

Regula 6 recunoaşte principiul de şanse egale la educaţie primară, secundară şi terţiară pentru
copiii, tinerii şi adulţii cu dizabilităţi în unităţi şcolare integrate. Mai mult, se accentuează
importanţa intervenţiei timpurii şi atenţia specială ce trebuie acordată pentru copiii foarte mici
şi preşcolarii cu dizabilităţi.

! Educaţia pentru toţi: Forumul Mondial al Educaţiei din Dakar (2000)

Forumul a militat pentru extinderea îngrijirilor şi educaţiei pentru copiii mici şi pentru
asigurarea educaţiei obligatorii şi gratuite pentru toţi. Între obiectivele suplimentare ale
Forumului se numără şi promovarea învăţării şi formarea deprinderilor / competenţelor pentru
tineri şi adulţi, creşterea gradului de alfabetizare în rândul adulţilor, realizarea egalităţii şi
parităţii de gen şi îmbunătăţirea calităţii educaţiei.

Căutare
11

( Informațiile cardului dvs. de credit nu sunt valabile.

Apăsați aici pentru a actualiza
! Declaraţia de la Salamanca cu privire la dreptul la educaţie (2001)

În Declaraţia de la Salamanca se afirmă că orice copil are dreptul fundamental la educaţie şi

că cerinţele educaţionale speciale decurg din dizabilităţi sau dificultăţi de învăţare. În
Descărcați acum !
Declaraţie se mai afirmă că toţi copiii trebuie să-şi găsească locul în pedagogia centrată pe
copil. În plus, Decla raţia pune accent pe accesul copiilor cu dizabilităţi într -un sistem şcolar
obişnuit, cu orientare incluzivă şi pe importanţa educaţiei timpurii în promovarea dezvoltării
şi pregătirii pentru şcoală.

! Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (2006)

“[…] copiii cu dizabilităţi trebuie să beneficieze pe deplin, în măsură egală cu alţi copii, de
toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, reamintind, în acest sens, obligaţiile
asumate de Statele participante la Convenţia privind Drepturile Copilului […]” (Preambul).
“1. Statele participante vor lua toate măsurile necesare pentru a asigura exercitarea tuturor
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului pentru copiii cu dizabilităţi, în măsură egală
cu alţi copii. 2. În toate acţiunile referitoare la copiii cu dizabilităţi se va ţine cont în primul
rând de interesul suprem al copilului. 3. Statele participante vor asigura dreptul copiilor cu
dizabilităţi la liberă exprimare a opiniilor cu privire la chestiunile care îi afectează, opiniile
acestora fiind luate în consideraţie în conformitate cu vârsta şi maturitatea acestora, în măsură
egală cu alţi copii, şi li se va asigura asistenţa corespunzătoare vârstei şi dizabilităţii, pentru
exercitarea acestui drept.” (Articolul 7).

Articolul 30 al Convenţiei se concentrează pe participarea pe baze egale cu ceilalţi şi

subliniază importanţa participării copiilor cu dizabilităţi la jocuri, activităţi sportive şi la viaţa
culturală. “Participarea la viaţa culturală, activităţi de recreere, de timp liber şi sportive: 1.
Statele participante recunosc dreptul persoanelor cu dizabilităţi de a participa în mod egal cu
ceilalţi la viaţa culturală […], de a avea şansa de a -şi dezvolta şi utiliza potenţialul creativ,
artistic şi intelectual, nu numai în beneficiul propriu, ci şi pentru îmbogăţirea întregii societăţi;
[…], de a se asigura că legile care protejează drepturile de proprietate intelectuală nu
constituie o barieră nerezonabilă şi discriminatorie pentru accesul persoanelor cu dizabilităţi
la materialele culturale […], pentru recunoaşterea şi sprijinirea identităţii lor lingvistice şi
culturale, inclusiv pentru limbajul semnelor şi cultura persoanelor cu deficienţe de auz […],
de a participa, pe baze egale cu ceilalţi, la activităţi recreative, de petrecere a timpului liber şi
sportive […], copiii cu dizabilităţi au acces egal cu ceilalţi copii în ceea ce priveşte
participarea la jocuri, activităţi recreative şi de timp liber, activităţi sportive, inclusiv la
activităţile care se desfăşoară în sistemul şcolar.”

2.2 Legislaţia românească

Dreptul la educaţie - Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Conven ţiei cu privire la drepturile
copilului, ART. 28

1. Statele părţi recunosc dreptul copilului la educa ţie şi, în vederea asigur ării exercitării
acestui drept în mod progresiv şi pe baza egalitatii de sanse, în special, statele membre
vor avea obligaţia:

12

a) de a asigura înv ăţământul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi;

b) de a încuraja crearea diferitelor forme de înv ăţământ secundar, atât general, cât şi
profesional şi de a le pune la dispozi ţia tuturor copiilor şi de a permite accesul tuturor
copiilor la acestea, de a lua m ăsuri corespunz ătoare, cum ar fi instituirea gratuităţii
învăţământului şi acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie;
c) de a asigura tuturor accesul la înv ăţământul superior, în funcţie de capacitatea fiec ăruia,
prin toate mijloacele adecvate;
d) de a pune la dispozi ţie copiilor şi de a permite accesul acestora la informarea şi orientarea
şcolară şi profesională;
e) de a lua m ăsuri pentru încurajarea frecvent ării cu regularitate a şcolii şi pentru reducerea
ratei abandonului şcolar.
2. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunz ătoare pentru a asigura aplicarea m ăsurilor de
disciplină şcolară într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiin ţă umană şi în
conformitate cu prezenta conven ţie.
3. Statele părţi vor promova şi vor încuraja cooperarea interna ţională în domeniul educaţiei,
mai ales în scopul de a contribui la eliminarea ignoran ţei şi a analfabetismului în lume şi
de a facilita accesul la cuno ştinţe ştiinţifice şi tehnice şi la metode de înv ăţământ
moderne. În aceast ă privinţă se va ţine seama, în special, de nevoile ţărilor în curs de
dezvoltare.

Dreptul la învăţătură / Constituția României ART.32

(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin înv ăţământul general obligatoriu, prin învăţământul
liceal şi prin cel profesional, prin înv ăţământul superior, precum şi prin alte forme de
instrucţie şi de perfecţionare.
(2) Învăţământul de toate gradele se desfa şoară în limba română. În condiţiile legii,
învăţământul se poate desf ăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională.
(3) Dreptul persoanelor apar ţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi
dreptul de a putea fi instruite în aceast ă limbă sunt garantate; modalit ăţile de exercitare a
acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acord ă burse sociale de studii
copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile
legii.
(5) Învăţământul de toate gradele se desf ăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în
condiţiile legii.
(6) Autonomia universitară este garantat ă.
(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult.
În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

Educaţia persoanelor cu dizabilităţi / Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei

privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, Art 24

1. Statele Părţi recunosc dreptul persoanelor cu dizabilităţi la educaţie. În vederea realizării

acestui drept, fără discriminare şi cu respectarea principiului egalităţii de şanse, Statele Părţi
vor asigura un sistem ed ucaţional incluziv la toate nivelurile, precum şi formarea continuă,
îndreptată spre:
(a) Dezvoltarea pe deplin a potenţialului uman, a simţului demnităţii şi a propriei valori,
consolidarea respectului pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi pentru
diversitatea umană;
(b) Dezvoltarea personalităţii, talentelor şi creativităţii proprii persoanelor cu dizabilităţi,
precum şi a abilităţilor lor mentale şi fizice, la potenţial maxim;
(c) A da posibilitatea persoanelor cu dizabilităţi să participe efectiv la o societate liberă.

13

2. În îndeplinirea acestui drept, Statele Părţi se vor asigura că:

(a)Persoanele cu dizabilităţi nu sunt excluse din sistemul educaţional pe criterii de
dizabilitate, iar copiii cu dizabilităţi nu sunt excluşi din învăţământul primar gratuit şi
obligatoriu sau din învăţământul secundar din cauza dizabilităţii;
(b)Persoanele cu dizabilităţi au acces la învăţământ primar incluziv, de calitate şi gratuit şi la
învăţământ secundar, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, în comunităţile în care trăiesc;
(c) Se asigură adaptarea rezonabilă a condiţiilor la nevoile individuale;
(d) Persoanele cu dizabilităţi primesc sprijinul necesar, în cadrul sistemului educaţional,
pentru a li se facilita o educaţie efectivă;
(e) Se iau m ăsuri eficiente de sprijin individualizat în amenajarea mediului care să
maximizeze progresul şcolar şi socializarea în conformitate cu obiectivul de integrare deplină.

3. Statele Părţi vor asigura persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea de a -şi dezvolta competenţe
care să le faciliteze participarea deplină şi egală la procesul de învăţământ şi ca membri ai
comunităţii. În acest scop, Statele Părţi vor lua măsurile adecvate, inclusiv prin:
(a) Facilitarea învăţării caracterelor Braille, a sistemelor alternative de scriere, a mijloacelor
augmentative şi alternative, a mijloacelor şi formelor de comunicare şi orientare şi a
aptitudinilor de mobilitate precum şi facilitarea sprijinului şi îndrumării între persoanele cu
aceleaşi probleme;
(b) Facilitarea învăţării limbajului mimico-gestual şi promovarea identităţii lingvistice a
persoanelor cu deficienţe de auz;
(c) Asigurarea educaţiei persoanelor şi mai ales a copiilor, care sunt nevăzători, surzi sau cu
surdo-cecitate, prin cele mai adecvate şi individualizate limbaje, căi şi modalităţi, precum şi în
medii care să le favorizeze o maximă dezvoltare şcolară şi socială.

4. Pentru a sprijini exercitarea acestui drept, Statele Părţi vor lua măsurile adecvate pentru
angajarea de profesori, inclusiv profesor i cu dizabilităţi, calificaţi în limbajul mimico-gestual
şi/sau Braille, şi pentru formarea profesioniştilor şi personalului care lucrează la toate
nivelurile educaţionale. O astfel de formare va presupune cunoaşterea problematicii
dizabilităţii şi utilizarea modalităţilor, mijloacelor şi formatelor augmentative şi alternative
adecvate de comunicare, a tehnicilor şi materialelor educaţionale potrivite pentru susţinerea
persoanelor cu dizabilităţi.

5. Statele Părţi se vor asigura că persoanele cu dizabilităţi pot avea acces la învăţământ
superior, formare vocaţională, educaţie pentru adulţi şi formare continuă, fără discriminare şi
în condiţii de egalitate cu ceilalţi. În acest scop, Statele Părţi se vor asigura că persoanelor cu
dizabilităţi li se oferă adaptări adecvate.

Act normativ Disponibil la

Legea nr.18/1990 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile http://www.protectiacopilului6.ro/

copilului, republicată ca urmare a constatării unor diferenţe de Files/legislatie/legislatie-protectia-
traducere din limba engleză în limba română în conţinutul convenţiei, copilului/11.2008/conventie%20O
Monitorul Oficial nr.314 din 06/13/2001. NU.pdf
În vigoare de la 28.09.1990.

Constituția României, revizuită și republicată, 2003, Monitorul http://www.constitutiaromaniei.ro/

Oficial, Partea I, nr.767/31 octombrie 2003

14

Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile lege5.ro/.../legea-nr-221-2010-

persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea pentru-ratificarea-conv.
Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006,
deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26
septembrie 2007, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792/26
noiembrie 2010. În vigoare de la 29.11.2010.

Convenţia privind statutul şcolilor europene http://www.edu.ro/index.php?mod

ule=articles&func=&catid=793

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor http://www.copii.ro/anunturi/legea

copilului, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 159 din 5 -nr-2722004-privind-protectia-si-
martie 2014 promovarea-drepturilor-copilului-
republicata/

Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, Monitorul Oficial, Partea I, nr. http://www.edu.ro
18/10 ianuarie 2011

HG nr. 1437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a http://www.copii.ro/categorii_legi

comisiei pentru protecţia copilului, Monitorul Oficial, Partea I, nr. slatie/hotarari-de-guvern/
872, 24 septembrie 2004

HG nr. 1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii http://lege5.ro/Gratuit/haydgojw/h

de învăţare, instruire, compensare, recuperare şi protecţie specială a otararea-nr-1251-2005-privind-
copiilor/elevilor /tinerilor cu cerinţe educative speciale din cadrul unele-masuri-de-imbunatatire-a-
sistemului de învăţământ special şi special integrat, Monitorul Oficial, activitatii-de-invatare-instruire-
Partea I, nr. 977 din 3 noiembrie 2005, În vigoare de la 03.11.2005. compensare-recuperare-si-
protectie-speciala-a-copiilor-
elevilor-tinerilor-cu-cerinte-
educative-speciale-

HG nr. 867/2009 privind interzicerea muncilor periculoase pentru http://www.copii.ro/categorii_legi

copii, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 568, 14 august 2009 slatie/hotarari-de-guvern/
http://www.mmuncii.ro/pub/image
manager/images/file/Proiecte%20l
egislative/280711HG%20activitati
%20artistice.pdf

HG nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind http://www.copii.ro/categorii_legi

prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în slatie/hotarari-de-guvern/
situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi a
Metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională http://lege5.ro/Gratuit/ge2daobxg
privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin u/hotararea-nr-49-2011-pentru-
muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii aprobarea-metodologiei-cadru-
români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor privind-prevenirea-si-interventia-
state. În vigoare de la 16.02.2011. in-echipa-multidisciplinara-si-in-
retea-in-situatiile-de-violenta-
asupra-copilului-si-de-violenta-in-
familie-

HG nr. 1156/2012 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru http://www.dreptonline.ro/legislati

prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei în familie pentru e/hg_1156_2012_strategie_nation
perioada 2013-2017 şi a Planului operaţional pentru implementarea ala_prevenire_combatere_violenta
Strategiei naţionale pentru prevenirea şi combaterea fenomenului _familie_2013_2017_planul_impl
violenţei în familie pentru perioada 2013-2017, Monitorul Oficial, ementare_strategie_nationala_pre
15

Partea I nr. 819 din 6 decembrie 2012 venire_combatere_violenta_famili

e_2013_2017.php

HG nr. 1113/2014 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru http://www.copii.ro/anpdca-

protecţia şi promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014- content/uploads/2015/01/HG-
2020 şi a Planului operaţional pentru implementarea Strategiei strategia-copil.pdf
naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014 –
2016. Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1113/2014. Anexa nr. 2
la Hotărârea Guvernului nr. 1113/2014

HG nr. 1103/2014 pentru aprobarea metodologiei privind realizarea http://www.copii.ro/categorii_legi

obligaţiilor ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, slatie/hotarari-de-guvern/
instituţiilor şi profesioniştilor implicaţi în prevenirea şi intervenţia în
cazurile de copii aflaţi în situaţie de risc de părăsire sau părăsiţi în
unităţi sanitare, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 37 din 16 ianuarie 2015

HG nr. 75/2015 privind reglementarea prestării de către copii de http://www.edums.ro/HG_75_4.0

activităţi remunerate în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar 2.2015.pdf
şi de modeling, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 115, 13 februarie 2015

HG nr. 691/2015 pentru aprobarea Procedurii de monitorizare a http://www.copii.ro/legislatie/hg-

modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă nr-691-din-2015/
în străinătate şi a serviciilor de care aceştia pot beneficia, precum şi
pentru aprobarea Metodologiei de lucru privind colaborarea dintre
direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi
serviciile publice de asistenţă socială şi a modelului standard al
documentelor elaborate de către acestea, Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 663 din 1 septembrie 2015
În vigoare de la 01.09.2015.

HG nr. 9/2015 pentru modificarea HG nr. 72/2013 privind aprobarea http://legeaz.net/monitorul-oficial-

normelor metodologice pentru determinarea costului standard per 39-2015/hg-9-2015-617-din-
elev/preşcolar şi stabilirea finanţării de bază a unităţilor de învăţământ 4112014
preuniversitar de stat, care se asigură din bugetul de stat, din sume
defalcate din T.V.A. prin bugetele locale, pe baza costului standard
per elev/preşcolar, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 39 din 16 ianuarie
2015.
În vigoare de la 16.01.2015.

OMECTS nr. 5574/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind http://www.cjrae-

organizarea serviciilor de sprijin educaţional pentru copiii, elevii şi valcea.ro/ro/Ordin-M.E.C.T.S.-nr.-
tinerii cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în învăţământul de 5574/2011--a975.html
masă. Monitorul Oficial, Partea I, nr. 785 din 4 noiembrie 2011

ORDIN comun al ministrului sănătăţii şi al secretarului de stat al http://www.copii.ro/categorii_legi

ANPCA nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe bază cărora se slatie/ordine/
stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de
protecţie specială a acestora, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 781/28
octombrie 2002

ORDIN nr. 197/2003 al ministrului sănătăţii şi familiei privind http://lege5.ro/Gratuit/gq2tamjx/o

organizarea şi funcţionarea comisiilor medicale de orientare şcolar- rdinul-nr-197-2003-privind-
profesională, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 261/15 aprilie 2003. organizarea-si-functionarea-
comisiilor-medicale-de-orientare-
În vigoare de la 15.04.2003. scolar-profesionala

16

ORDIN nr. 3851/17 mai 2010 cu privire la aprobarea Reperelor http://archive-

Fundamentale în Învățarea și Dezvoltarea Timpurie a copilului de la ro.com/ro/e/edu.ro/2015-07-
naștere la 7 ani 11_6249464_73/www_edu_ro_Pl
anuri_cadru/

ORDIN nr.5555/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind http://cjraeolt.ro/?p=102

organizarea şi funcţionarea centrelor judeţene/al municipiului
Bucureşti de resurse şi asistenţă educaţională, Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 759/27 octombrie 2011

ORDIN nr. 5573/7.10.2011 privind aprobarea Regulamentului de http://www.edu.ro/index.php/articl

organizare și funcționare a învățământului special și special integrat. es/16576
În vigoare de la 7 noiembrie 2011.

ORDIN nr. 5485/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind http://lege5.ro/Gratuit/gi3denrxge/

constituirea corpului profesorilor mentori pentru coordonarea ordinul-nr-5485-2011-pentru-
efectuării stagiului practic în vederea ocupării unei funcţii didactice, aprobarea-metodologiei-privind-
Monitorul Oficial nr. 739 din 20 octombrie 2011. constituirea-corpului-profesorilor-
mentori-pentru-coordonarea-
În vigoare de la 20.10.2011. efectuarii-stagiului-practic-in-
vederea-ocuparii-unei-functii-
didactice
http://www.isj.gl.edu.ro/html/sub_
noutati/2011-
2012/METODOLOGII%20NOI/1
8.%205485_mentori.pdf

ORDIN nr. 6552/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind http://www.edu.ro/index.php/articl

evaluarea, asistenţa psihoeducaţională, orientarea şcolară şi orientarea es/16578
profesională a copiilor, a elevilor şi a tinerilor cu cerinţe educaţionale
speciale, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 45/19 ianuarie 2012.

ORDIN nr. 5571/2011 privind aprobarea Regulamentului de http://www.edu.ro/index.php/articl

organizare şi funcţionare a învăţământului preuniversitar alternativ, es/16561
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 782 din 3.11.2011.
În vigoare de la 03.11.2011.

OMECTS nr. 5575/7.10.2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru http://www.edu.ro/index.php/articl

privind şcolarizarea la domiciliu, respectiv înfiinţarea de grupe/clase es/16397
în spitale, Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 797 din 10
noiembrie 2011.

ORDIN nr. 2260/2012 pentru modificarea Ordinului ministrului

sănătăţii şi familiei şi al secretarului de stat al Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr. 725/12.709/2002 privind
criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii
şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 688 din 5 octombrie 2012.

ORDIN nr. 5755/2012 privind aprobarea Planului-cadru pentru http://www.edu.ro/index.php/legal

învățământul primar, ciclul achizițiilor fundamentale - clasa docs/c1028/?where=summary%20
pregătitoare, învățământ special. le%202

17

OMEN nr. 5115/2014 privind aprobarea Regulamentului de http://www.edunews.ro/wp-

organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, content/uploads/2015/01/omen_51
Monitorul Oficial nr. 23bis din 13 ianuarie 2015. 15_2014.pdf

Ordin nr. 5293/2015 privind aprobarea Structurii standardului de http://lege5.ro/Gratuit/haydgmbug

pregatire profesională din învăţământul profesional şi tehnic, 4/ordinul-nr-5293-2015-privind-
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 765 din 14 octombrie 2015. aprobarea-structurii-standardului-
de-pregatire-profesionala-din-
În vigoare de la 14.10.2015. invatamantul-profesional-si-tehnic

18

Capitolul 3
Integrarea şi incluziunea şcolară

3.1. CES – Cerinţe educative speciale

˝Fiecare copil are caracteristici, interese, abilităţi şi cerinţe de invăţare unice şi de aceea,
pentru ca dreptul la educaţie să aibă un sens, atunci trebuie concepute sisteme
educaţionale şi trebuie implementate programe educaţionale care să ţină seama de
extrem de marea diversitate a acestor caracteristici şi cerinţe. (UNESCO, 1994, p.8)˝

Având în centru conceptul de învăţare, preocuparea îmbunătăţirii acestuia constituie prioritate

nu numai pentru un procent redus de copii la care sunt semnalate dificultăţi, ci pentru toţi
copiii. Scopul acestei abordari este de a- i ajuta pe toţi copiii să dobândească succes în
învăţare, în principal în învăţarea şcolară, inclusiv pentru cei la care se identifică deficienţe
sau dificultăţi particulare de depăşit. De aceea, cerinţele speciale sunt considerate ca
provenind din interacţiunea unui grup de factori, unii legaţi de copil, altii legaţi de
comunitate, alţii legaţi de răspunderile pe care le au şcolile, înţelese ca instituţii de educaţie
formală în care rolul factorului uman (cadrele didactice, managerii şcolilor, părinţii şi alţi
profesionişti implicaţi) dar şi al ambientului educativ (organizarea spaţiului, mijloace
didactice, folosirea timpului etc.) sunt la fel de importante ca şi curriculum -ul. (Pachetul de
resurse pentru profesori, Cerinţe speciale în clasă, UNESCO, Bucureşti , 1995, p.10).
Cerinţele speciale determină măsuri educative speciale, antrenate şi structurate la nivelul
procesul de învăţare şi predare.

Cerinţele educative speciale sunt consecinţa unor dizabilităţi, deficienţe, boli sau deprivări de
ordin socio-cultural.

Conceptul de cerinţe educative speciale corespunde deci unei abordar i care:

" postulează ideea că fiecare copil este unic,

" identifică faptul că oricare copil poate învăţa,

" valorizează unicitatea tipului de învăţare, determinată de particularitaţile individuale,

" cultivă diversitatea copiilor ca un mijloc de invaţare care sprijină şi întăreşte învăţarea
dacă este folosită adecvat (prin curriculum).
19

Acestă abordare consideră curriculum şcolar ca un instrument necesar a fi flexibil, adaptabil

la nevoile/cerinţele elevilor. Punctul de plecare în alcătuirea strategiilor de lucru este
identificarea problemelor pe care le intâmpină copiii în învăţare , nu pentru a- i clasifica şi
eticheta, ci pentru a construi şi proiecta activităţile în întâmpinarea nevoilor lor. Scopul îl
constituie dezvoltarea fiecăruia şi a tuturor pentru că individualitatea este la fel de importantă
ca şi interacţiunea între elevi. Problemele de învăţare sunt astfel cunoscute ca cerinţe mai mult
sau mai puţin speciale, particularităţi pe care se adaptează predarea şi învăţarea.

Cerinţele educative speciale (CES) reprezintă o sintagmă care substituie deci, într -o altă
viziune şi abordare, anormalitatea educaţională sau inadaptarea şcolară în corespondenţă cu
aplicarea dreptului fundamental la educaţie (Traian Vrăsmaş, 2001). Noţiunea de CES
reprezintă astfel „necesităţile educaţionale complementare obiectivelor generale ale educaţiei
şcolare, necesităţi care solicită o şcolarizare adaptată particularităţilor individuale şi/sau
caracteristice unei deficienţe (ori tulburari de învăţare), precum şi o intervenţie specifică, prin
reabilitare/recuperare corespunzatoare” (T.Vrăsmaş, 2001, p.27). Aceasta sintagmă prezintă în
plan psihopedagogic mai multă relevanţă decât conceptul de deficienţă,
dizabilitate/incapacitate sau handicap.

Orientând atenţia asupra cerinţelor şi nu asupra defectului, acestă manieră de construire a

identităţii sprijinului necesar în educaţie este identificată în Repertoriul UNESCO, 1995 cu
urmatoarele probleme:
" dificultăţi/dizabilităţi de învăţare;

" întârziere/deficienţă mintală/dificultăţi severe de învăţare;

" tulburări (dezordini) de limbaj;

" deficienţe fizice/motorii;

" deficienţe vizuale;

" deficienţe auditive;

" tulburări emoţionale (afective) şi de comportament.

Sfera de cuprindere a conceptului CES se referă pe lângă aceste dizabilități şi/sau tulburări
exprimate de repertoriul UNESCO (legate de dizabilitate) şi la probleme educaţionale
determinate de mediul social restrictiv sau neprielnic dezvoltării şi învăţarii. Aici sunt incluse
efectele determinate de mediul defavorizant, cum ar fi:
" delicvenţe,

" copii ai străzii,

" grupuri etnice şi religioase minoritare,

" copii bolnavi de boli cronice sau SIDA,

" copii exploataţi, maltrataţi sau abuzaţi , etc.

În acest punct, conceptul de CES se întâlneşte cu cel al „copiilor aflaţi în situaţie de

risc”(care în momentul de faţă are o cuprindere tot mai largă, identificând riscurile de ordin
biologic, social şi educaţional care afectează creşterea şi dezvoltarea unui copil), cu conceptul
de „copii vulnerabili” şi „marginalizaţi/marginali”(care specifică rolul de premiză în
dezvoltarea copilului, a mediului social, a percepţiilor şi atitudinilor sociale, precum şi a
influenţelor culturale şi familiale asupra dezvoltării).

Termenul are extensie şi asupra copiilor supradotaţi numiţi în unele ţări excepţionali
(Spania, SUA).

Educaţia cerinţelor educaţionale speciale – un subiect care preocupă în egală măsură atât
ţările din nord, cât şi cele din sud – nu poate progresa, dacă rămâne un fenomen izolat.
Aceasta trebuie să facă parte din strategiile educaţionale în ansamblu şi, mai mult, din noile
20

Îmbunătățiți-vă experiența '

Evaluarea ne va ajuta să le sugerăm
documente și mai potrivite tuturor
cititorilor noștri!

% Util

& Nu este util

politici economice şi sociale. Se impune o reformare majoră a şcolii obişnuite. (UNESCO,

1994, p.3-4).

Conferinţa de la Salamanca, (1994) a susţinut că:

˝Școlile trebuie să primească toţi copiii indiferent de starea lor fizică, intelectuală,
socială, emoţională, lingvistică sau oricare alta. Aici trebuie cuprinşi şi copiii cu
dizabilităţi, şi copiii talentaţi, şi copiii din zonele rurale izolate şi cei din populaţiile
nomade, şi copiii minorităţilor lingvistice, etnice sau culturale, precum şi copiii din
alte grupuri sau zone marginale. (UNESCO, 1994, Cadrul de acţiune privind cerinţele
educaţionale speciale, p.6).

3.2. Dizabilitate

Definirea dizabilității

Definirea dizabilității are și ea o istorie, asupra careia nu ne vom opr i. Vom identifica actuala
perspectivă de definire a dizabilității, pentru a identifica diferențele față de CES și legăturile
existente. Încercând definirea dizabilității, avem posibilitatea să înțelegem mai bine
dezvoltarea umană și nenumăratele ei fațete.

Primul element al definiției dizabilității accentuează că aceasta constituie o formă de

manifestare a condiției umane. Nu este excepția sau specialul, ci este un mod de a exista
pentru unii indivizi. Această definire ne pune problema recunoașterii complexității
individualității umane, din perspectiva recunoașterii umanității și a drepturilor omului. Se
precizează faptul că fiecare om are dreptul de a fi considerat, înainte de a i se identifica o
problemă de dezvoltare, ca ... un OM.

„Dizabilitatea denotă aspectele negative ale interacţiunii dintre individ (care are o problemă
de sănătate) şi factorii contextuali în care se regăseşte (factori de mediu şi personali)”
(Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Sănătăţii şi Dizabilităţii cunoscută sub denum irea
de CIF adoptată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în anul 2001, versiunea generală tradusă
în limba română în anul 2004, iar cea pentru copii şi tineri în anul 2012, p.228).

În CIF, termenul de “dizabilitate” este utilizat pentru a desemna un fenomen multi-

dimensional care rezultă din interacţiunea dintre oameni şi mediul lor fizic şi social.
OMS recunoaşte că, în ciuda eforturilor depuse de toată lumea, chiar termenii utilizaţi în
clasificare pot să fie stigmatizanţi şi să pună etichete.
Este important de subliniat faptul că CIF nu este în nici un caz o clasificare a oamenilor. Este
o clasificare a trăsăturilor de sănătate ale persoanelor în contextul situaţiilor individuale de
viaţă ale acestora şi a efectelor mediului.
Se precizează că dizabilitatea este produsă de interacţiunea dintre trăsăturile de sănătate
şi factorii contextuali. Aşa stând lucrurile, indivizii nu trebuie să fie reduşi la, sau
caracterizaţi exclusiv din perspectiva afectărilor, limitărilor în activitate sau a restricţiilor în
participare cu care se confruntă.
De exemplu, în loc să folosească termenul de “persoană handicapată mintal”, clasificarea
21

utilizează expresia “persoană cu o problemă de învăţare”.

CIF asigură această abordare evitând să facă referire la o persoană cu termenul care se referă
la o problemă de sănătate sau o dizabilitate; sunt folosiţi termeni neutri, dacă nu pozitivi, cât
şi un limbaj foarte concret.
Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi – Legea nr.221/2011) are doua
paragrafe cu tenta de definire a dizabilit ății.

Primul menţionează „faptul că dizabilitatea este un concept în evoluţie şi că acesta rezultă

din interacţiunea dintre persoanele cu deficienţe şi barierele de atitudine şi de mediu
care impiedică participarea lor deplină şi efectivă în societate în condiţii de egalitate cu
ceilalţi”(Preambul).

A doilea precizează că : „Persoanele cu dizabilitati le includ pe acelea care au deficienţe

pe termen lung, din punct de vedere fizic, mintal (mental), intelectual sau senzorial, care
în interacţiune cu diferite bariere pot impiedica participarea lor deplină şi eficientă în
societate, pe baze egale cu ceilalţi” (art. 1, Scop).

În virtutea acestor definiţii, relaţia deficienţă/dizabilitate este una de la parte (componenta) –

deficienţa - la întreg (dizabilitatea). Altfel spus, deficienţa este doar o componentă (şi o
premisă) a dizabilităţii (handicapului).

În perspectiva educației incluzive problematica dizabilității este centrală, avînd în vedere

focalizarea pe copiii care sunt cei mai numeroși între cei vulnerabili și care întâmpină cele
mai multe bariere în integrarea educațională și socială.

Într-o estimare globală, se precizează că aproape 93 de milioane de copii – sau 1 la 20 din

cei de 14 ani sau mai mici - trăiesc cu o dizabilitate moderată sau severă de un anumit tip
(The State of the World' s Children, UNICEF, 2013, p.3).

În același timp însă, modelul incluziunii educaționale/școlare are în vedere toți copiii care au
Cerințe Educaționale Speciale (CES), întâmpină deci dificultăți de învățare (mai ușoare sau
mai severe), nu doar pe cei cu dizabilități.

În acest sens, evoluțiile legate de proiectarea și implementarea educației incluzive se leagă de

modul de abordare a problematicii copiilor cu dizabilități, dar nu poate răm âne doar la
acestea, ci se referă la toată gama CES (determinate de sărăcie, discriminare de orice natură
sau apartenența la anumite grupuri sociale marginalizate etc), pentru a crește calitatea
învățării și educației tuturor copiilor și a înlătura barierele cu care aceștia se confruntă în
procesul de integrare școlară și socială.