Cuarțul

Cuarțul (dioxid de siliciu, cunoscut și sub denumirea științifică α-Cuarț) este

un mineral răspândit în scoarța terestră, care are compoziția chimică SiO2 
În stare pură cuarțul este incolor, impuritățile din cristal determină culoarea mineralului.
Cuarțul cristalizează frecvent în goluri existente în roci numite geode. Clivajul este inexistent în
spărtură având o culoare sidefie,
Cristalele pure de cuarț sunt incolore, transparente, prin incluziuni de gaze sau lichide, cristalul
devine de o culoare lăptoasă, la fel impuritățile determină schimbarea culorii, sau prin iradiere se
produce un fenomen ionizare care schimbă culoarea cristalului.
Utilizare
 în producerea semiconductorilor,
 ca prisme optice lentile.
 ca vase pentru reactivi.
 la producera instrumentelor de precizie ca de exemplu cântar cu fir de torsiune.
 folosit în acustica electronică, sau lampa de cuarț.
 ca bijuterie, sunt varietățile colorate ale cuarțului .
 în amestec cu caolinul și feldspatul este folosit la obținerea porțelanului.

Malachitul
Malachitul este un mineral răspândit în natură, face parte din clasa carbonaților anhidri cu
prezența de ioni străini.
Formula chimică Cu2[(OH)2|CO3]. Culoarea frecventă a mineralului este verde de nuanțe
diferite.
În Egiptul antic și Grecia antică malachitul a fost un mineral apreciat, din el s-au confecționat
amulete și scarabei aducători de noroc, mineralul măcinat era folosit ca material cosmetic pentru
colorarea pleoapelor. În Evul Mediu, mineralul este folosit la lipirea obiectelor de aur. 
Utilizarea principală a malachitului este ca piatră semipretioasă.
Azuritul 
Azuritul (sau Chessylit) este un mineral răspândit, care face parte din clasa carbonaților
anhidri. Formula chimică Cu3(CO3)2(OH)2. cristalele sunt de o culoarea albastră intensă,  
În Egiptul antic a fost folosit ca bijuterie sau pigment de culoare albastră. În Evul Mediu fiind
folosit la ilustrațiile colorate a cărților și manuscriselor.
Mineralul este considerat ca piatra dezvoltării spirituale, având un efect de potențare a atenției
și concentrării mentale, având în general un efect pozitiv asupra sistemului nervos, de regenerare și
dezintoxicare a organismului.
Acvamarinul
Acvamarinul (l.latină aqua marina = „apă de mare“) este o varietate a berilului, mineral din
grupa alumosilicaților. formula chimică Be3Al2Si6O18,
Culoarea depinde de conținutul în titan sau fier (albastră spre verzui deschis). Căldura sau
lumina puternică pot determina schimbarea culorii cristalului.
Cel mai mare cristal de acvamarin găsit până în prezent, a fost descoperit
la Marambaia (Brazilia) în anul 1910, având o greutate de 110,5 kg (552500 carate) și o lungime de 48
cm. (1 carat=1/5 grame=0,2 g=200 miligrame).