• De-a lungul timpului, omenirea a utilizat

puterea cristalelor şi a pietrelor în scopuri

diferite.

• Cele mai vechi legende

despre cristalele magice ne
conduc spre Atlantida, unde
se presupune că oamenii
acestui popor avansat
foloseau cristalele pentru a
canaliza şi utiliza energia
macrocosmică.
• Astăzi, datorită dezvoltării rapide a
tehnologiei, cristalele sunt folosite pentru a
transmite şi amplifica energiile în multe
feluri.

•Cristalele reprezintă una

dintre principalele
contribuţii ale noii ere şi
pot fi utilizate pentru o
imensă varietate de scopuri,
inclusiv medicale.
CRISTALELE
ÎN
MITOLOGIE
• Superstiţiile, mitologia şi literatura au fost
întotdeauna legate de prezenţa cristalelor încă din
cele mai vechi timpuri.

• Nu puţine sunt miturile în care inelele misterioase

aveau puteri magice. Chiar şi globul de cristal al
prezicătoarelor este tot o mitificare a puterilor
nemărginite ale cristalelor.
• În practica medicală a multor culturi străvechi se
regăseşte portul la gât al amuletelor şi talismanelor,
folosindu-se diferite pietre (în funcţie de boală) pentru
a obţine efectul tămăduitor dorit.

• Şi indienii americani, dar şi mayaşii, foloseau cristale

pentru diagnosticarea şi tratarea diferitelor boli.
• În mitologia persană se spunea că lumea stă pe un
gigant safir, căruia i se datorează culoarea albastră a
cerului.

• Smaraldele erau candva considerate drept şerpi orbi

şi li se atribuiau proprietăţi medicale.

• Rubinele erau simbol al puterii şi al dragostei în Evul

Mediu, de aceea adeseori domniţele medievale
prezentau cavalerilor lor trofee din pietre preţioase.

• Însă, multe dintre ele au primit atribuţii malefice,

aşa cum a fost diamantul care se spunea că poate
aduce nenorociri celui care îl poartă.
• Unele pietre au fost atribuite fiecărei luni sau
fiecărui semn zodiacal.

• Obiceiul de atribuire a unei pietre preţioase

fiecărei luni a anului provine din secolul I, descris
de cele 12 pietre de pe pieptarul lui Aaron, Marele
Preot din Israel.

• Obiceiul de a purta pietrele caracteristice lunilor a

devenit popular abia în secolul al XVIII-lea, în
Polonia, de unde s-a răspândit în Europa şi apoi
în toata lumea.
 EFECTELE
CRISTALELOR
 Se presupune că există anumite efecte pe care le au
cristalele asupra celor care le poartă:
• AMPLIFICĂ sau INDUC aspecte ori calităţi pozitive:
curaj, afectivitate, creativitate, concentrare, bucurie,
calm.

• DIMINUEAZĂ aspecte sau trăsături negative:

teamă, stress, depresie, boală.
• ELIMINĂ anumite aspecte: furie, pesimism,
violenţă, egoism.

• ABSORB energii negative din mediul

înconjurător.
CRISTALELE
LICHIDE
• Cristalele lichide au fost descoperite de un
botanist austriac în anul 1888.

• Starea de cristal lichid reprezintă o stare

intermediară între solidul cristalin şi faza
lichidă obişnuită.

• Numărul substanţelor care prezintă această

stare a crescut până în anul 1930, după care
interesul pentru această clasă de substanţe s-a
diminuat.
• Cercetările au fost reluate în anul 1960 când
cristalele lichide au început să aibă aplicaţii
practice în tehnică şi medicină.

• Cele mai cunoscute aplicaţii sunt în domeniul

electronic, la dispozitivele de afişaj.
 • Cristalele lichide sunt utilizate pentru
construirea dispozitivelor de la ceasurile
digitale, calculatoare, televizoare.

• Anumite cristale lichide reflectă diferite

valori de lumină depinzând de orientarea
moleculelor lor.

• Orientarea acestor molecule depinde de

temperatură. Aceste tipuri de cristale
lichide sunt folosite la termometre care
afişează culori corespunzătoare
temperaturii.
 TIPURI
DE
CRISTALE
 CUARŢUL
• Compoziţie: SiO2
• Sistem cristalin: Trigonal
• Duritate: 7
• Culoare: De la alb până la negru sau
incolor
• Urma prin zgâriere: Albă
• Minerale asemănătoare: Azurit
• În stare pură, cuarţul (sau cremenea) este incolor,
impurităţile din cristal fiind cele care determină
culoarea mineralului.

• Cuarţul cristalizează frecvent în goluri existente în roci

numite geode.

• Înainte de descoperirea proprietăţii sale piezoelectrice,

cuarţul a fost utilizat ca piatră în bijuterii.

• El poate fi uşor confundat cu calcitul, de care se

deosebeşte prin duritatea sa mai mare şi prin faptul că
nu reacţionează ca şi calcitul cu acidul clorhidric.
 SAFIRUL
• Compoziţie: Al2O3
• Sistem cristalin: Trigonal
• Duritate: 9
• Culoare: Nuanţe de albastru, până la albastru
închis, chiar şi negru
• Urma prin zgâriere: Albă
• Minerale asemănătoare: Korund şi Rubin
• Rocile unde s-au găsit safire se numesc Pegmatite. Acestea,
prin procese de eroziune, au fost transportate şi depozitate
în aluviuni, în albiile apelor curgătoare.

• Cele mai importante ţări din producţia de safire sunt Sri

Lanka şi India.

• Safirul este utilizat şi în producerea laserului de culoare

albastră şi a LED-ului de culoare albă, albastră şi verde.

• Cel mai mare safir natural descoperit până în prezent este

Steaua Indiei, de 563,35 karate, găsit in 1901 în Sri Lanka,
fiind vândut muzeului American Museum of Natural
History.