LUCIAN CRISTESCU

ȚINTELE
C U M Î M I S TA B I L E S C
01
CHEIA
CARE SCHIMBĂ DESTINELE

Era o zi ploioasă din 1939. În bucătărie, băiatul îşi făcea

temele la biologie, dar cu urechea trăgea la conversaţia
din sufragerie: „Tii, ce-aş vrea să mai am încă o dată 15 ani,
ca Johnny al vostru! Aş şti cum să-mi ordonez viaţa, să am
un scop şi să trăiesc cu adevărat…” Vocea plângătoare a
unchiului îl înfioră pe Johnny. Băiatul rămase pe gânduri.
Deodată, închise cartea, rupse o foaie mare din caiet şi
începu hotărât să scrie:
ŢINTELE VIEŢII MELE 1. Să explorez Nilul;

2. Să escaladez Everestul;

3. Să scriu repede la maşină;

4. Să cobor cu batiscaful în fundul oceanului;

5. Să învăţ jujiţu;

6. Să vizitez Polul Nord şi Polul Sud;

7. Să sar cu paraşuta;

8. Să învăţ spaniola şi araba;

9. Să zbor cu balonul;

10. Să cânt la pian Sonata lunii;

11. Să fac ocolul pământului;

12. Să călăresc un elefant şi un struţ;

… Şi tot aşa, până la sfârşit: …

125. Să citesc Biblia din scoarţă în scoarţă;

126. Să mă însor şi să am copii;

127. Să trăiesc ca să prind secolul XXI.

După 5 ore, John Goddard avea
ţintele vieţii sale pe hârtie. De-
atunci, în fiecare dimineaţă,
se oprea câteva minute în faţa
hârtiei prinse pe perete. Ca să
devină realitate, John începu
să pună termene, mai întâi,
pentru ţintele care-i stăteau la
îndemână, apoi, pentru cele
ascunse în viitor.

Şi lucrul uimitor: la 61 de ani,

dintre cele 127 de ţinte, avea deja
realizate 108! La un interviu TV,
el spunea: „Ai nevoie de-un plan
pentru orice lucru: fie că vrei să
ridici o catedrală, fie o găinărie”…

Atunci, la 15 ani, John Goddard

intra în maturitate. Trecerea de
la copilărie la maturitate este
marcată de apariţia scopului în
viaţă. Copiii n-au ţinte. De aceea,
n-au nici viitor. Ei consumă
prezentul cu joaca. Dar prezentul
în sine nu duce nicăieri. Ceea ce-i
dă sens este tocmai viitorul care
se naşte doar prin apariţia unui
scop în viaţă.

Ţinta în viaţă este acea forţă ce

transformă un băiat într-un om al
destinului. La 12 ani, Steven Jobs,
cel ce avea să devină fondatorul
companiei „Apple Computer” (sau
McIntosh), l-a sunat pe Bill Hewlett,
patronul lui Hewlett-Packard, ca
să-i ceară nişte… componente
electronice... Pe când alţii se jucau
de-a hoţii şi vardiştii, Steven avea
deja o pasiune: computerul. El spune:
„Cine ştie încotro merge, află şi cum
să ajungă acolo!”

Ţintele sunt… „vise cu termen”.

Când gândim, noi creăm. Orice
vis puternic are şansele să devină
realitate. Definirea ţintei este 50%
din realizarea ei. Orice lucru care
poate fi conceput şi crezut de mintea
ta poate fi realizat! Peter Drucker,
părintele managementului, spunea:
„Cel mai bun mod de a controla
viitorul este de a-l crea!”
02
URAGANUL
CARE DOARME

Cheryl, fetiţa de patru ani, se juca prin băcănia de ţară a

părinţilor. Zilnic, lăptarul care aducea bidoanele o alinta cu
vorbele: „Ce mai face micuţa mea Miss America?”. La început,
Cheryl chicotea. Apoi, s-a obişnuit cu vorbele lăptarului. Pe
urmă, ele au început să-i placă … Cu anii, cuvintele lăptarului
au devenit fantezia copilăriei, apoi, visul adolescenţei. Şi, în
cele din urmă, au devenit o ţintă. …În 1980, fetiţa din băcănie
era încoronată în Atlantic City ca „Miss America”.
Ţintele au ceva fantastic în ele: au o
forţă care se descătuşează atunci când
creierul are ţinte clare, specifice şi o
direcţie în care-şi canalizează energia
minţii. Ţintele activează o putere
unică în minte, pe care psihologii
au numit-o „sistemul de reţele ale
subconştientului”.

Să zicem că îţi doreşti… o combină

stereo nouă. De îndată ce ţi s-a fixat
ţinta, în subconştient se produce un
proces straniu: oriunde mergi, vezi
doar combine stereo; orice ziar ai
răsfoi, zăreşti numai combine stereo.
Din orice conversaţie, surprinzi doar
informaţii despre ele… Ce se întâmplă?

Reţeaua subconştientului o dată

activată, te trezeşti fără să vrei în febra
vânării de date care, până atunci, nici
nu ştiai că există.
Această funcţie a creierului se cheamă
„sistemul activator reticular” (SAR). Ori de
câte ori apare vreun mesaj semnificativ
pentru ţinta stabilită, mănunchiul de neuroni
trimite prin tot creierul semnale de tipul
„Trezeşte-te!”. Ce produce această vigilenţă?
Sistemul-reţea a subconştientului.
El acţionează ca o plasă imensă pe care o
tragi după tine pe oriunde mergi şi care
lasă să scape toate datele, cu excepţia celor
legate de ţinta ta. Acest sistem declanşează
forţa extraordinară ce transformă visele în
realitate.
UN CAZ: 90% dintre ele au fost realizate.
În 1966, Lou Holtz şedea pe bordura El spune: „Nu fii spectator; nu lăsa viaţa să
trotuarului, şomer, fără bani şi fără viitor. treacă pe lângă tine! Chiar dacă n-ai nici o
Mai credea totuşi că avea resurse pentru idee de cum vei realiza scopul, trebuie să
ceva în viaţă. Visător, şi-a scos pixul, o foaie ţi-l pui totuşi. O dată ce ai ţinta, te trezeşti
de hârtie şi a listat 107 ţinte. Chiar când scria, motivat. Şi atunci găseşti şi căile. Inima îţi
multe îi păreau imposibile, ba chiar ridicole, spune ce eşti capabil să faci. Motivaţia te
ca de exemplu: să fie invitat la micul dejun pune pe treabă. Iar atitudinea hotărăşte cât
la Casa Albă, să apară în cel mai popular talk de bine o faci!”.
show pe canalul 1 de televiziune… Azi, peste
03
SCRISUL
CU EFECT MAGIC

În 1953, o echipă de cercetători a realizat un sondaj printre

absolvenţii universităţii Yale, una dintre cele mai renumite
din lume. Absolvenţii au fost întrebaţi dacă şi-au stabilit
ţintele lor de viaţă şi dacă le-au aşternut pe hârtie. Mai
puţin de 3% aveau ţinte scrise.
După 20 de ani, aceeaşi echipă a cercetat realizările
absolvenţilor din 1953. Şi ce să vezi? 83% câştigau un salariu
mediu, cu totul sub nivelul lui Yale. 14% câştigau de 3 ori
mai mult decât cei 83%. Iar ultimii 3 % câştigau de 10 ori mai
mult decât ceilalţi 97% la un loc.
În 1953, o echipă de cercetători a
realizat un sondaj printre absolvenţii
universităţii Yale, una dintre cele mai
renumite din lume. Absolvenţii au fost
întrebaţi dacă şi-au stabilit ţintele lor de
viaţă şi dacă le-au aşternut pe hârtie.
Mai puţin de 3% aveau ţinte scrise.

După 20 de ani, aceeaşi echipă a

cercetat realizările absolvenţilor din
1953. Şi ce să vezi? 83% câştigau un
salariu mediu, cu totul sub nivelul lui
Yale. 14% câştigau de 3 ori mai mult
decât cei 83%. Iar ultimii 3 % câştigau
de 10 ori mai mult decât ceilalţi 97% la
un loc.
În 1976, renumitul jurnalist Steve Chandler
lua cuiva un interviu la întâmplare, în sălile
de aşteptare din Hollywood. Respectivul
se chema Arnie. Era un tip deformat de
culturism, care vorbea cu un accent austriac
neplăcut. La întrebarea: „Ce vrei să devii?”,
Arnie a răspuns calm: „Am să devin starul
nr.1 al Hollywood-ului”. Chandler s-a forţat
să-şi ascundă zâmbetul. Primele încercări
ale lui Arnie au fost eşec total. Şi totuşi,
tipul n-avea de gând să renunţe: „Mă bazez
pe aceeaşi metodă pe care am folosit-o
la culturism. Mai întâi, îţi creezi o imagine
a ceea ce vrei să devii; apoi, trăieşti ca şi
când viziunea a devenit realitate”. Cuvintele
sale sunau ridicol de simplu. Chandler şi-a
amintit de vorbele lui abia când Arnie a
devenit Arnold Schwarzenegger.
Cazurile de mai sus sună straniu, ca o melodie uitată, în contextul nostru.
Tinerii sunt blazaţi. În oraş, vezi doar lozinci ca „Trăieşte-ţi clipa!” şi „Sa-
vurează momentul!” Generaţia de azi, auto-intitulată „generaţia Z”, şi-au
luat ca deviză: „No future” („Fără viitor”). Cu percepţia unui singur timp,
prezentul, ei îşi toacă zilele între plictis şi senzaţii noi. Până ieri, oamenii se
frământau dacă „există viaţă după moarte?”. Azi, ei se frământă dacă „exis-
tă viaţă până la moarte?” Potopul de jocuri şi de distracţii le îneacă dorul
după ţinte, viitor şi speranţă. Puterile generaţiei Z dorm paralitice.
Inspiraţia a ridicat Speranţa în rândul celor trei forţe vitale ce croiesc des-
tinul: „Credinţa, speranţa şi dragostea” (1 Corinteni 13,13). Speranţa? Nu
e decât consecinţa unei ţinte! De o ţintă în viaţă depind şi viitorul, şi spe-
ranţa, şi fericirea ta. Lipsit de ţintă, te resemnezi, te piperniceşti şi încetezi
să mai exişti.
Psihiatrii au descoperit că cei mai mulţi pacienţi se află într-o stare nefe-
ricită pentru că n-au găsit un scop în viaţă, în momentul în care îşi pun o
ţintă – pentru un an sau cinci –, cei mai mulţi se vindecă rapid! Dacă îţi pui
o ţintă ai creat un viitor!
Totul e s-o doreşti cu putere! Şi-atunci, „Domnul îţi va da tot ce-ţi doreşte
inima” (Psalm 37,4-5). Căci „El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El!”
(Psalm 145.19).
04
TEHNICA
STABILIRII IDE ALURILOR

Simţi că parcă ai luat foc! Dorul după un sens în viaţă te mistuie.

Te întrebi: „Cum să-mi găsesc ţinta? Ce trebuie să fac?”
Ţintele lui John Goddard, la drept vorbind, sunt ţinte puerile,
ca ale unui puşti de „15 ani”. În viaţă, sunt lucruri mult mai
importante decât să miroşi Polul Nord sau să te bălăceşti în
Yang-Tze.
Atunci când îţi pui ţinte, decizi ce vrei să
realizezi în viaţă. Stabilirea idealurilor
îţi oferă ocazia să alegi unde vrei să
ajungi. Ia-ţi o foaie de hârtie. Roagă-
te singur în cămăruţă. Apoi, scrie-ţi
obiectivele mari: ce vrei să realizezi în
viaţa ta. Împarte acum aceste ţinte,
care se întind pe zeci de ani, în câteva
etape intermediare. Acum împarte-le
în arcuri mai mici… Apoi, şi mai mici,
şi tot aşa, până când ajungi să-ţi faci
o listă de obiective pentru astăzi. Ţi-ai
dobândit astfel o viziune pe termen
lung, cât şi o motivaţie pe termen scurt.
Ştii acum în ce domenii trebuie să
dobândeşti cunoştinţe; ştii ce resurse
ai, cum să ţi le organizezi şi cum să te
eliberezi de „distracţii” (cuvântul vine
de la „a distrage”, a te abate de la ţintă).
Ah, distracţiile… Când am intrat la
Conservator, visam să devin cel mai bun
violonist din lume. Din primul an, mi-am dat
seama că, în calea realizării mele, stătea o
distracţie îndrăgită şi irezistibilă, televizorul.
Dar pentru că aveam o ţintă, am avut
puterea să iau hotărârea cea mai dramatică:
să nu mai privesc nici un minut la el.
Eu dormeam chiar în camera cu televizorul!
totuşi mi-am luat măsuri de rigoare: în timp
ce ai mei şedeau pe pat, făcând un zid între
mine şi TV, eu mă întorceam cu spatele şi,
cu capul între perne, dormeam dus.
Această biruinţă repetată mi-a dat putere
să lupt şi încredere că voi atinge ţinta!
Realizarea ţintelor mici, pe termen scurt,
îţi dă convingerea că poţi atinge ţinte mai
înalte şi mai grele.
8
Iată

REGULI
DE
SUCCES
în realizarea ţintei:
 1. SCRIE-ŢI ŢINTA CEA MARE pe care
ţi-ai pus-o. Cât timp n-o scrii, ţinta rămâne doar o
dorinţă. Iar dorinţele sunt neputincioase. Expresia
„aş dori să…” poartă cu sine o parte negativă ner-
ostită: un „dar…”. Scrie ţinta şi pune-o la vedere, ca
s-o priveşti cât mai des!

2. STABILEȘTE-ȚI PAȘII pe care

trebuie să-i parcurgi până la ţintă. Cu alte
cuvinte, „rupe” obiectivele mari în ţinte mai
mici, şi din nou, în ţinte şi mai mici… până
când obţii obiective clare, concrete şi real-
izabile pentru termen scurt.
3. PUNE TERMENE
LIMITĂ pentru fiecare
ţintă mare sau mică. Sta-
bileşte-ţi un orar pe ani, pe
luni, pe zile… Când te disci-
plinezi să te mişti în cadrul

4. SCRIE-ȚI ȘI MO- unui orar stabilit, scapi de

TIVELE pentru care ţi-ai simţământul poverii şi al

pus ţinta aceasta. Poţi realiza obligaţiei.

orice, atâta timp cât găseşti

suficiente motive de a o face.
Cu trecerea timpului, adaugă
noi şi noi motive, prin care ţinta
devine tot mai atrăgătoare, mai
valoroasă şi mai vrednică de
atins.

6. NU-ȚI DISPERSA
FORȚELE CĂTRE PREA
MULTE ȚINTE. Nu patina
pe toate planurile deodată. Sta-
bileşte-ţi trei sau cinci priorităţi
pentru anul acesta. Una dintre
trăsăturile-cheie de caracter pe
care trebuie să le dezvolţi este să
devii o persoană „ţinto-centrică”.
5. SCRIE-ȚI ȘI MOTIVELE
Implică-i pe cât mai mulţi în pla-
nurile tale. Împărtăşeşte cât mai
multor persoane ce ai tu de gând.
În acest fel, creşte nivelul tău de
dedicare pentru ţinta respectivă.
Faptul că şi alţii ştiu ţintele tale
aproape că te forţează să fii perse-
verent în atingerea lor.
7. IDENTIFICĂ
OBSTACOLELE în
calea ţintei. Listează-le.
Apoi, alcătuieşte pentru
fiecare obstacol câte o
strategie de depăşire a
lui. Aşa se nasc ţintele
pe termen scurt.

8. AJUSTEAZĂU-ȚI DIN MERS ȚINTELE ȘI

TERMENELE, ori de câte ori constaţi că există alter-
native mai bune pentru realizarea ţintei finale. Nu te sfii
să-ţi rescrii întregul plan mai cristalizat şi mai realist. Este
normal ca dezvoltarea personalităţii tale să se reflecte în
strategia ta de viaţă.
STABILIREA IDEALURILOR
este cea mai bună metodă de a-ţi clarifica priorităţile
în viaţă, de a te rupe de tot ce te distrage, de a te
motiva pentru izbândă şi de a-ţi consolida
încrederea în Dumnezeu şi în tine,
robul Lui.
05
AH,

OBSTACOLELE!
Toţi ştim să visăm. Doar că unii sunt favorizaţi de soartă,
în timp ce majoritatea sunt dezavantajaţi prin naştere,
educaţie, lipsuri materiale… Aşa crezi. Este însă surprinzător
că biografiile celor care au schimbat lumea ne descoperă
oameni cu posibilităţi de rând, ba chiar sub media
contemporanilor. Ceea ce i-a transformat au fost tocmai
ţintele în care au crezut şi în care au investit totul!
Un autor spunea: „Toţi oamenii sunt creaţi egali,
dar ambiţia de a realiza o ţintă sau lipsa ei îi
desparte curând: de-o parte, biruitorii – cei care
şi-au stabilit nişte ţinte clare. De cealaltă parte,
învinşii – consumatorii, fără ţinte şi ineficienţi
în toate.”
Cei mai mulţi dintre oamenii mari ai lumii au
pornit cu handicapuri pe un drum cu obstacole
de netrecut. George Washington era un
general fără armată şi boicotat de parlament;
sărăcia, lipsa de educaţie şi nenorocirile nu
i-au obstrucţionat lui Abraham Lincoln visul;
paralizia infantilă nu l-a împiedicat pe Franklin
D. Roosevelt să devină preşedintele SUA, nici
pe Iţhak Perlmann să devină violonist celebru;
originea nenorocită şi surzenia nu l-au oprit pe
Beethoven să compună, aşa cum nici mizeria
unei familii cu 18 copii,pe Enrico Caruso să
devină tenorul lumii; incapacitatea mentală din
timpul şcolii nu l-a doborât pe Albert Einstein.
Dimpotrivă, dificultăţile au stimulat saltul
înainte. E ca şi cu broasca ţestoasă: înaintează
doar dacă îşi împinge gâtul înainte. Cunosc
istoria a doi copii defavorizaţi (negri şi Glenn Cunningham bate recordul mondial
handicapaţi), cu soartă asemănătoare: la alergare la 1 milă; iar, în 1960, Wilma
Glenn Cunningham şi Wilma Rudolph. În Rudolph devine prima atletă din lume care
pruncie, ambii au fost loviţi de cele mai câştigă 3 medalii olimpice consecutiv:
crunte nenorociri: Glenn a suferit arsuri 100 m, 200m şi ştafeta 4x100m alergare.
extreme care l-au infirmizat pe viaţă, iar E incredibil! Dar este adevărat şi posibil
Wilma a fost atinsă de paralizie. Urma pentru oricine!
să devină cerşetori. Dar ambiţia de a Naturalistul Michael Grinard a publicat
redeveni oameni normali a declanşat în o ştire care a intrat în Guiness Book: în
ei forţe extraordinare. Mai întâi, târându- fundul unui puţ de mină, el a descoperit
se, apoi mergând în 4 labe, apoi în cârje o plantă care a încolţit şi care, în strădania
sau ţinându-se de gard, ambii reuşesc să ei de a ajunge sus la lumină a crescut 40
umble scâlciat, apoi să alerge caraghios. de metri înălţime, cu toate că specia ei
Şi, incredibil, Glenn şi Wilma devin doi nu poate depăşi 15 cm. E incredibil, dar e
dintre cei mai formidabili atleţi: în 1934, adevărat. Şi e posibil şi pentru tine!
06
ŢINTE – DA!
DAR DE CARE ?

„Să fii cap de afiş!”

„Să conduci cea mai bogată firmă din lume!”
„Să înconjuri pământul de 10 ori!”
„Să fii cel mai puternic bărbat!”
„Să fii cea mai admirată fată!”
Ţinte fascinante, nu?
Cu puţin timp înainte de a muri, pe când
juca cu prietenii o partidă de „Ce-ai
face dacă…”, umoristul şi dramaturgul
George Bernard Shaw a fost pus să
răspundă la întrebarea: „A cui viaţă ţi-
ai dori s-o trăieşti, dacă ţi s-ar mai da
ocazia?”. Trist, el a zis: „Aş alege să fiu
omul care ar fi putut fi George Bernard
Shaw, dar care n-a fost niciodată…” Ce
fel de om?
Toată viaţa lui, marele Albert Einstein a
cultivat o admiraţie fără hotar pentru
modelele sale, Newton şi Maxwell.
Portretele lor atârnau de-o parte şi
de alta a biroului său. Către sfârşitul
vieţii, Einstein le-a înlocuit cu alte două
portrete: Gandhi şi Albert Schweitzer.
„De ce, maestre?” l-a întrebat cineva.
Şi bătrânul a replicat încet: „A venit
vremea să înlocuiesc faţa succesului cu
imaginea slujirii!”
Ţinte – sunt multe de jur împrejur. Dar
în ziua socotelilor, vor rămâne doar
acelea care se aliniază unei singure
direcţii: Hristos!
Marele Goethe spunea că ar trebui să
ne străduim pentru binele cel mai înalt.
Isus Hristos, în schimb, ne îndeamnă să
ne străduim pentru cea mai umilă slujire.
Aceia care I-au călcat pe urme, au găsit
împlinirea supremă.
„Un lucru ştiu” – spunea doctorul Albert
Schweitzer – „că singurii dintre noi care
ajung cu adevărat fericiţi sunt cei care
au căutat şi au găsit cum să slujească!”.
Era prin anii ’50, în Viena. Elita oraşului
se strânsese să-l asculte pe Albert
Schweitzer vorbind despre leproşii săi
din Lambarene. În sală era şi o epavă
la jumătatea vieţii, celebra Marion Mill.
Pacientă a spitalului de nebuni, fosta
actriţă şi soţia vestitului Otto Preminger
şi-a ruinat viaţa cu petrecerile, alcoolul şi
drogurile. Mişcată de cele auzite, Marion
l-a implorat pe doctor s-o lase să meargă
cu el la leproşi… Spre mirarea tuturor,
Schweitzer o acceptă. Curând, cea născută
în mătase a învăţat să spele puroiul, să
lege răni fioroase, să-i slujească pe ultimii
oameni. Acolo, lângă leproşi, Marion s-a
vindecat pe deplin şi a trăit încă mult în
Africa, unde a scris cartea: „Tot ce-am vrut
eu e Totul!”
Revista Time îi citează un pasaj: „Există
doar două feluri de oameni: cei ce-ajută şi
cei ce n-ajută. Îi mulţumesc lui Dumnezeu
că mi-a îngăduit să devin o slujitoare.
Şi, ajutându-i pe alţii, am găsit Totul!”.
Slujirea - ţinta neştiută de lume, cea care
poate umple viaţa de fericire! Singura ce
rămâne!
Între masaii evanghelizaţi din Kenia,
trăieşte Kimiti Ole Rerente. N-a fost
niciodată la şcoală, dar ştie pe de rost
cam jumătate din Scriptură. Omul
predică prin sate, îi învaţă pe copii
adevărul şi a câştigat pe mulţi pentru
Hristos. Misionarii îl caută ca traducător
şi sfetnic. Kimiti trăieşte numai ca să
slujească. Dar am scăpat un amănunt:
omul e orb!
…Oricât ar fi de fascinant, nici o ţintă
nu poate motiva ca slujirea! Nici una nu
face dintr-un handicapat o dinamită! Aş
dori, dragul meu, acum când te aşezi
înaintea foii albe, să-L fixezi bine pe Isus
cel Unic! Vrei să fii fericit şi să realizezi
lucruri mari? E bine! Atunci, nu uita:
„Cine va voi să-şi scape viaţa o va pierde.
Dar cine-şi va pierde viaţa, pentru Mine
şi pentru Evanghelie, o va câştiga!”
GRAFICA
Bratu Florentina

SURSE
123rf.com
unspash.com
wikipedia.com