ti C ETATEA SEVERINULUI

ÎNCEPUT D E CERCETĂRI ARHEOLOGICE

DE AL. BĂ R CĂCILA
-- 0 --

In p artea de Sud- Vest a grădinii "General Dra­ d e lângă ruinele podului lui Traian, i ar, suprapus
�alina" din Turnul-Severin, se detaşează, printr'un a :estora, un întreg cimitir anterior vieţii actualulu i
-:şanţ adânc, de terasa înaltă a mal ului Dunării, oraş, care deci trebuie pus î n legătu ră cu epoca
colina c u vechea fortificaţie, În bună parte evi­ cetăţii medievale a Severinu l u i , şi cum şi în gră­
dentă, cunoscută acum supt n umele de "Turnul dina p u blică se fac azi Î nsemnate lucrări edilitare 1.,
·Iui Sever", după masivul şi impunătorul zid rămas a vând tot Îndemnul şi concursul Com i siunii M o-
În p icioare în colţul d e nord-est al colinei (fig. J).
Cetatea nu a fost pănă acum de nimeni cerce­
tată. M arsigli 1, crezând-o romană, îi ridică un
plan de aproximaţie, Înfăţişând-o ca un dreptunghiu
·d e 70/27 toase (fig. 33J-
Teohari Antonescu, i dentifi când-o cu o cetate
dacici! de pe Columna Traiană, îi ridică planul
'in 1 906 (fig. 32), mai a propiat de realitat e În
ceia ce priveşte conturul zidurilor, pe care le pre­
-sintă dublate p e laturile d e Est şi de Vest. f n
acest plan se Însemnează şapte turnuri. In locu l
unuia d intre aces lea noi am găsit o biserică (fig. 34) 2.
Î n 1 9 1 5, Într'u n raport către Comisiunea Mo­
numentelor Istorice 3, am dat resultatele unei cer­
·cetări p arţiale, la care ne-a determinat apariţia
unei construcţii vechi pe platoul colinei, de u nde
.grădin arul scotea pământ p entru florărie.
I n scrisoarea noastră din 20 Aprilie 1 935 către
·d. profesor N. Iorga " stăruiam şi asupra Însem­
nătăţii cetăţuii din mijlocul grădinii p u blice, Castrum
-Zeurinense, c e a durat d i n pri m a jumătate a vea­
cului al XII I-lea pănă ce l-au doborît ghiulelele
de piatră turceşti, spre toamna anului 1 524. Fig. 1 . - Păretele nordic al turnul u i de Nord-Est.
Î n ultimii doi ani, determinaţi şi de d ata a ceasta
·d e lucrări edilitare, descoperind thermele romane ii numentelor Istorice, am început, În toamna a nului
.

I Description du Danube, Haga 1 7� 4 , p. 22, şi tab. 8, fig.
XXX I I .
• In acest plan a l nostru s'au trecut n u mai construcţiile
_aparente şi cele descoperite de noi. Alte eventuale turnuri
sau casemate intre cele două z iduri lungi de incinta, aşa
cum le dă Teohari A ntonescu, Columna TlQiană, IaşI 1 9 1 0,
pp. 1 0 1 - 1 07, rămâne să se verifi.:e prin săpături.
3 Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, an. V I I I , lase.
. 3 1 , 1 91 5, p. 1 4 1 .
• Ibid., an. XXVII, fasc. 80, 1934, p. 95.
1 936, l a "Turnul lui Sever" o cercetare arheologică,
redusă deocam dată la platoul cetăţii, În jurul bi­
sericii descoperite În 1 9 1 2. De la această mai
veche descoperire păstrăm În M useu materialele
atunci găsite 2 . firul lucrării şi timpul prielnic 3
1 In toamna anului 1 Y36 s'a pus piatra fundamentală a
un1,li mare otel de turism. acum ndicat din roşu .
2 In parte publicate de noi, numai ca ilustrare, în "Turnul

, Publicarea acestei descoperiri o avem in prcgatHc� ; o Severin, Trei veacuri de viaţă medievală", extras din .Arhivele
. descriere sumară a m dat· o in . Arhivele Olteniei " , n-Ie 95- Olteniei", n-le 65-66, 1 933, pp. t-8, fig. 3-6•

-96, 1 938 : .Les thermes roma i nes de Drubeta". 8 A m putut lucra pănă la 1 5 lanuar 1937.

http://patrimoniu.gov.ro
1 50 BULETINUL COMISIU.NII MONUMENTELOR ISTORICE

ne-au dus la descoperirea aproape a întregului terasă, a fost bine consolidat cu patru mari con­
zid estic al i ncintei i nterne, pe faţa lui interioară, traforturi şi i s'a împlinit lips,! la basa laturii
precum şi a porţii de la zidul sudi c al a celeiaşi vestice, apoi a fost închis cu un grilaj de fier,
i ncinte şi a turnului din spatele acestuia zid acum care prinde şi câteva blocuri căzute din turn 1 •.

descop erit 1. Pe platoul de sus al cetăţii sânt risipite mari

Vom expune resultatul acestei prime cercetări,
i ntroducând şi toate observaţiile făcute la cons-
blocuri de zidărie de piatră prăbuşite, între care­
o deosebită i mportanţă presintă blocul ce repro­
ducem (fig. 2), rostogolit din colţul sud­
vestic al turnului.
Pe creasta de Sud a platoului era aparent·
zidul de incintă, pătruns spre Răsărit de
o poartă, din care rămăsese neacoperit:
numai arcul pragului de sus. Crestele de
Est şi Vest ale· platoul ui, pl i n nivelul lor
mai ridicat, indicau existenţa unor ziduri,
de incintă, pe lângă alt rând de z idurÎ>
de mai jos, la poalele colinei.

* •

Săpăturile noastre au dat la iveală :

1. Capela 2, orientală spre Răsărit, cu'
despărţirea în pronaos şi naos, ca la bi­
Fig. 2. - Bloc din colţul de Sud- Vest al turnului de Nord-Est. sericile ortodoxe, însă cu masa altarului·
construită din zidărie şi lipită de fundul.
trucţiile d'inainte evidente, c a i n di spensabile pentru absidei. Aceasta, semi-circulară în interior, este
înţelegerea planului ce presintăm şi pentru vii­ 1 Aici s'au păstrat, pănă l a infiinţarea Museului regional,.

toarele cercetări. la 3 Maiu 1 9 1 2, i nscripţii şi alte monumente de piatră,

Cetatea este situată în colţul de Sud-Est al găsite in regiune, cele mai m u lte din săpături le lui Cr.
grădinii publice, pe o ridicătură de teren isolată Tocilescu la castrul Drubeta.
t Prima schiţă, cu detalii preţioase, am dat-o in raportul.
printr'un şanţ adânc de terasa ridicată a Dunării, publicat in Buletinul Comisiunii Monumente!or lstorice, an.
pe care spre Răsărit avem thermele romane, i ar VIII, fasc. 3 1 , 1 9 1 5, p. 1 4 1 . Nu era evidentă atunci uşa -:e
mai departe ruinele podului lui Traian şi
castrul Drubeta. Spre Sud terennl se lasă
către linia ferată şi port. Şanţul ce încun­
joară cetatea pe trei laturi a fost evi dent
tăiat în terasa superioară a Dunării.
In deceniile trecute cetatea a avut de
suferit p e urma unor lucrări edilitare. La
construirea p ortului şi a căii ferate s'a
distrus în întregime zidul extern sudic,
precum şi părţile alăturate din zidurile de
Est şi Vest, între care s'a construit u n
restaurant d e port. I n turnul de la mijlocul
zidului estic de pe panta colinei s'a făcut
o gh etări e, iar p e trei laturi, către platoul
cetăţii, s'au tăiat patru drumuri înguste,
Fig, 3. - Capela din incinta cetăţii.
parte cu s cări de beton şi cu ziduri de
sprijin. Zidul rămas în picioare din marele turn dă i n naos din spre Stld, descoperită de noi mai târziu, cu.
păstrat, ce se ridică în colţul d e Nord-Est pe prilejul consolidării zidurilor, d upă care d . N . Chika· Budeşti.
o publică in Evoluţia A rhitecturii in Muntel�ia, Bul. Com.
1 Acest turn era la mare adâncime ( v . fig. 1 0- 1 2), cu totul Mon Ist" p. 1 23, şi fig, 1 4, pl. IV. La săpăturile recente s'a,

acoperit de ruine. Aceasta ne face să credem că turnul b., precisat, corespunzând uşii de Sud, alta din spre Nord, ul­
insemnat aici de Marsigli , este cel pe care l-a văzut i n colţul terior asturată. In timpul Războiului Mondial a u fost distruse
extrem de Nord-Est al cetăţii, cu impunătorul zid rămas şi zidurile barbare E. E. şi masa de zid A. din prima noastră .
azi in picioare, schiţă (fig. 3 1 ) .

http://patrimoniu.gov.ro
 CETA TE A SEVERINULUI
'pentagonală in exterior. I n colţul sud-estic al na­
osului a fost Încă o masă de zidăi ie, În forma
u n u i paralelipiped drept, Înalt de 1 m., cu bas a
de 1 , 27-0 ,84 j În faţa e i , jos, era aşezată lespedea
-de piatră de calcar d e 1 , 1 6 - 0 ,87-0,27 m., cu
inscripţia de dedicaţie a Colon iei Septimia Drubeta
pentru Imparatul Caracalla \ zidită, cu
aproape a treia parte din lăţimea ei supt
masă (fig. 3, 30 şi 31).
Naosul pare a fi fost boltit cilindric .
Patru p ilaştri semi-cilindrici, d e piatră d e
gresie, i e se d i n planul păreţdor l a terali.
f i e care pilastru este lucrat din mai m ulte
piese suprapuse, având dosul prelungit
,p aralelipipedic şi Înca strat în zi d ; p i esa
de jos este cioplită din acelaşi bloc cu
·basa lărgită a p ilastrul u i , care este pro­
' filată În trepte, cu o lungim e de 65 c m .
StâlpuJ d e mijloc dintre p ilaştrii drep­
·tunghiulari, cari despărţia u pronaosul de
.naos , este format dintr'un bloc mai mare
de piatră ecarisată, servind de basă, peste Fig. 5. -
- care s'a aşezat alt bloc din piatră de calcar.
Acesta din urmă a făcut parte dintr'un monument
'funerar roman, având pe două feţe opuse doi lei
·în relief j lipseşte faţa cu capetele leilor şi capul
·d e bou dintre ei. E ste motivul de monument fu­
nerar frecvent În regiune 2.
Bisf'rica a avut trei Întrări ; u n a din spre Vest,
Fig 4 . - Vatra de la Nord de capelă.
·dând în pronaos j celelalte două din spre Sud şi
I Publicată de noi in raportul sus citat şi de V. Părvan. în
. Ştirinoi din Dacia Malvensis 1 9 1 3. N'a servit ca material de
-construcţie pentru fundamentele u nei clădiri, cum o arată V .
Părvan, c i c a treaptă largă inaintea mesei de zid, şi cruţată,
. după cum reiese din buna stare în care s'a păstrat.
• CL Al. Bărcăcilă, "Noi Mon. Fun . ale DrubeteiU, 1932,
extras din ,Arhivele Olteniei", unde am dat mai multe exem�
.plare ; altul, recent descoperit, este încă inedit.
http://patrimoniu.gov.ro
1 51
Nord dând d i rect în naos, dar care ulterior au
fost astupate.
D intre ferestre a rămas visibil locul uneia sin­
gure, şi aceasta astupată ulterior cu cărămidă.
Locul e i cade exact la mijlocul absi d e i altarului,
cu 1 0 cm. d e· asupra mesei.
In păretele exterior al naosul ui capelei, locul uşii astupate.
Tn dreptul uşii d e Nord, într'un bloc de zi dărie
căzut din această parte a construcţiei, s'a găsit prins
un fragment din stâ!pul uşii, cioplit d intr'o lespede
funerara romana, d i n Care se păstrează parte din
pentru folosirea pietrii ca stâlp de uşă (fig. 5) .
mijlocul i nscripţiei. Ambele laturi au fost cioplite
Cetim :
1 . [D (eis) M(anibus]
2.
3. RO
4. O. VIX[ITj
5. [ANNISj XXIII
6. OCII
7. [FljLIO [CARISj
8. [SIM]O. POS[VIT] 1.
Aproape întreg m aterialul din cons ­
trucţia b iseri cii provine d i n rui nile unor
mom i mente anterioare romane. Cărămida
este toată romană, parte dela pile d e hi­
.
pocaust, pătrate şi rotund e.
Zidurile sânt uniform construite, în
straturi regulate de cărămidă alternând
cu straturi de m oeloane de piatră e carisată, de
aceiaşi înălţim e j a cestea sânt despărţite ş i lateral
unul de altul cu cărămizi de aceiaşi înălţime .
P e l aturea nordică a bisericii s'au descoperit
1 Adecă : Zeilor Mani. Cutărui a - a trăit ani XXII. Cutare
(tată sau mamă) - fiului prea scump - a pus (monumentul).
In răndul 6 avem probabil... ocil, din mijlocul numelui pă­
rintelui.
1 52 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTE LOR ISTORICE
trei lespezi, distincte una de alta, cu aspect de
capace de sarcofag, alăturate c u capătul lor de
soclul bisericii şi la înălţim ea acestuia. Sânt ori­
entate de la Nord spre Sud (fig. 4). Bordurile l i
sânt m a i ri di cate faţă de câmpul de mij loc. De-a
lungul capătului lor nordic se aşterne o singură
Fig. 6. - Fata zidului estic al incintei interioare.
lespede comună, similară, dar fără proeminenţa
m a rgenilor. Nu sânt din piatră, ci din mortar d e
v a r cu nISIp şi pietriş măru nt, î n care întră şi
rari sfărâmături d e cărămidă. Suprafaţa lor este
de : 1,60-0,60, 1 ,70-0,75, 1 ,74-0,76 m., gro­
simea de circa 3 cm. ; cea de la capătul lor nordic
are 2,45- 0,67-0,04 m . 2•
Ca materiale prin care se poate deter­
mina atât ritul bisericii cât şi particularităţi
arhitectonice, s'au găsit :
1 . Vas aghiasmatar, obişnuit numai l a
b isericile catolice, scobit î n piatră gresie,
octogonal în exterior şi pe jumătate din
adâncimea interiorului, unde se reduce,
spre centrul basei, la un con c u vârful
în jos şi, În exterior, spre basă, grosimra
vasului se reduce, păstrând Însă forma
exagonală ; diagonala basei este de 23
em., faţă d e 35 cm. Ia faţa superioară,
înălţimea 27 cm. Una singură d i n feţele
vasului este lustruită şi poal tă uşor in­
cisat semnul crucii,. celelalte sânt numai
burciardate (fig. 1 7 şi 18).
Piciorul acestui vas este d i n piatră de calcar,
dintr'o singură bucată, Înal t de 75 cm. ; e ste şi el
octogonal, pănă la basa dreptunghiulară de 24/26 cm.,
redusă la partea ei superioară la 20/20 cm. Fixarea
vasului de picior s'a făcut pri n introducerea unei
, Deslegarea enigmei lor şi alte cercetări la capelă sănt
reservate pentfll campania viitoare.
http://patrimoniu.gov.ro
bare d e fier În golurile practicate la fundul vasului'
şi p e faţa pi ciorului.
2. Picior de masă din piatră de calcar, în formă
de fus cilindr i c , lărgit l a basă pănă la diametrul
de 1 9 cm. Acest c ilindru este introdus în mijlocul,
unei base pătrate tot din piatră de calcar, c u
laturea d e 4 9 cm. Înaltă d i n 16 cm., luând
însă la faţa ei superi oară forma octogonală­
prin tăiarea oblic a celor 4 colţuri. Este
probabil că fusul piciorului, care este
fixat în basa lui cu plumb topit, se lărgia
şi la capătul superior ca la cel inferior,..
pentru �prijinirea mesei. Aceasta n'a putut
fi decât tot din piatră de calcar. Partea
inferioară a basei este cioplită din gros şi
mai adâncit numai la centru, pentru fixare �.
la margeni este l a fel burciordată ca şi
celelalte feţe (fig. 18).
3. Fraftment de inscripţie, desfăşurată
Într'u n singur rând, pe faţa unei prisme­
lunguieţe dreptunghiulare din piatră d e
cakar ; câmpul i n s cripţiei este puţin adâncit­
faţă de chenarul Îngust În care rămâne·
închis. Dimensiunile întregii piese sânt : lungimea
0,50 m., înălţimea 0,1 1 5 m-, grosimea 0 , 1 24 ; înăl­
ţimea literilor este de 6,5 cm. (fig. 27) .
4 _ Trei piese de piatră de calcar ornamentate­
arhitectural, de l a construcţie (fig. 18) :
a. Una cu ornament în umbo, reliefat În câmpuJ.
Fig. 7. - Zinul estic al i ncintei, din dreptul capelei
către turnul de Nord-Est.
dintre laturile u nu i unghiu drept şi o a treia lature­
arcuită. Câmpul lustruit al feţii este pllţin adâncit
faţă de rama profilată ce o Închide ; dosul, cioplit
brut, are o adâncitură p entru fixare. Dimensiunile :
lungimea d e partea laturei arcuite, 50 cm. ; Înăl­
ţimea, de la vârful unghiului pănă la mijlocul la­
turei arcuite, 27,5 cm. ; grosimea 1 2 cm.
b. Bloc, cu p artea inferioară, care Întră În zi-
 CETATEA SEVERINULUI 153

dărie, lăsată necioplită ; faţa superioară, redusă altarului, celelalte înşirându-se spre Nord, pana
ca grosime prin a rcuirea unei laturi , este tăiată la zidul turnului cu trei e taje, rămas mărturie p e
orizontal, în formă de dreptunghiu de 1 1 - 1 7 toată înălţimea lui, i a r spre Sud pănă l a poarta
cm. ; înălţimea blocului întreg este de 42 e m 1 . din zidul ce tiveşte şi d e această parte platoul
c. Coronament de pilastru (capitel), cu profilul cetăţii (fig. 6, 7 şi 8). Ridicând arborii aici cres­
feţei prelungit şi l ateral, dar nu pe toată adân­ cuţi şi urui ala de p iatră şi de mortar, a rămas
cimea. Lungimea liniei inferioare profilate
este de 36 cm., faţă de 52 cm. a celei
superioare, care iese în afară, faţa d e basă,
cu 1 0 em. La spate presintă două mari
adâncituri pentru fixare 2.
Unele particularităţi de constl U cţie, ori­
entare, împărţirea spaţiilor, alternarea stra­
turilor d e cărămizi eu straturi de moeloane
de piatră, ş i acestea despărţite prin că ră­
mizi, afirmă caracterul 0riental bizantin ;
altele , ca disposiţia şi construcţia mesei
altarului şi a celeilalte mese, aghiasma­
tarul, etc., indică ritul romano-catolic.
Acest dublu caracter poate fi resuItatul
specific regional al întâlnirii a două civi­
Iisaţii, a Bizanţulu i şi a Romei, cu com­ Fig. 9. - Cuptorul alăturat la zidul estic al incintei, la Sud de capelă.
petiţiuni şi posesorate alternative, ante­
rioare şi posterioare veacului al XIII-lea. între linia zidului şi blocurile prăbuşite o stranie
• aleie, care spune p ovestea cetăţii : prăbuşirile ce
* •
se ţin lanţ sânt evident opera Turcilor din toamna
II. Cercetarea din jurul bisericii a dus la des­ anului 1 524 şi anume după cucerire, spre a în­
coperirea părţii estice a zidului de incintă de pe greuia refacerea ei şi spre a nu mai putea ii fo­
creastă 3. Blocuri mari doborîte din el s'au ros- losită.
Zidul este construit numai din piatră
brută, mai multă din cea rostogolită d e
a pe, legată c u mortar d e var şi nisip gră­
unţos. Comparat cu celelalte ziduri d'inainte,
evidente, acesta ar părea de o construcţie
i niţial puţin solidă. D eosebirea de a cum
provine însă numai d i n împrejurarea că
mortarul părţilor rămase în pământ s'a
desagregat supt acţiunea plantaţiilor spon­
tan cre scute şi prin înfiItrări de apă ş.i
pământ, pe când la zidurile rămase expuse
intemperiilor, ceia ce ar părea paradoxal,
m ortarul s'a Întărit ş i numai cu greutate
se poate sparge. Această deosebire se poate
constata chiar la zidul aici descris : în
Fig. 8. - Vatra de la Sud de capelă. I n fund blocuri căzute de la capelă, capătul lui din spre Sud, o parte din ele­
iar in spatele lor blocuri doborite din zidul de i ncintă. vaţie rămasă neacoperită se presintă acum
puternic încheiată, p e când partea care
togolit pănă la biserică, parte oprindu-se de zidul pana a cum a fost acoperită se desagregează cu
uşurinţă.
1 Piesele a , b, par a proveni de la cadrul astfel ornamentat Continuându - se cu săpătura câţiva metri s pre
de uşă sau de fereastră, şi anume : a , de la unul din col­
ţurile de sus, b, de la basa uneia din laturi.
Nord, se va ajunge la fundaţiile m arelui turn cu
• Proyine de la unul din pilaştrii constataţi in naos.
trei etaje, din care a rămas singur păretele nordic,
3 Tn interesul concentrării expunerii dăm odată cu ceia aproape în toată înălţimea lui, cu cei doi ochi ai
ce acum a ieşit la iveală şi ceia ce d'inainte era visibil. ferestrelor etajelor 1 şi 2, larg deschişi spre i n-

Bul. Corn. Mon. Isf. - Fasc. 94, 193Î. 2

http://patrimoniu.gov.ro
1 54 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTE LOR ISTOR ICE

terior, abia mijind în afară (fig. 1). Rama internă nord-est, unde am făcut un sondaj , sânt rotunjite.
a ferestrei de la întăiul etaj ale 1 ,85 -0,75 m., cea Acest zid al incintei exterioare nu se presintă
din afară abia 0,64-0,35 m. Pe păretele intern uniform pe toată linia, ca construcţie şi aspect.
al zidului se cunoaşte urma legăturii cu zidul In partea de Vest şi de Nord, unde Primăria, p e
vestic. l ângă drumeaguri, a făcut ş i unele consolidări,
La câţiva paşi spre Sud-Vest, un uriaş bloc ros- zidul se lipeşte de coastă, având aspectul de p a-
rapet al colinei, fără să s e ridice d e-asupra
nivelului terenului, afară de prelungirea
către port a zidului vestic. În construcţie
întră acelaşi material de piatră informă d e
râu şi de stâncă, cu mortar de v a r şi
nisip grăunţos.
Cu un caracter osebit se presintă zidul
de Est al incintei externe. Distrus spre
capătul lui nordic, se păstrează impunător
cu grosimea de circa 4 m., pănă la înăl­
ţimea de 8 m., parte ridicându-se d e-asupra
nivelului coastei, parte alipit de ea (fig.
1 5, 16) . Construcţia este din cele mai so­
lide. î n blocajul intern întră, p e lângă
piatră comună de râu şi de stâncă, şi
Fig. 10.- Pragul de sus boltit al pOl ţii d i n zidul sudic piatră de calcar, p e alocurea spărturi de
al incintei interioare, inainte de săpături. cărămidă. Dar ceia ce il distinge tn de­
osebi de tot restul cetăţii, este paramentul
togolit d i n colţul de această p arte a turnului, interior şi exterior lucrat numai din piatră de calcar
păstrează o parte din feţel e interne alăturate, p e ecarisată. Către mijlocul zidului se detaşează în
înăl ţime d e 1 ,55 m., iar, în lăţime, u n a pănă la exterior un mare turn (fig. 34 c), a cărui formă
1 ,50 m., alta pănă la 0,72 m. ; Înălţimea blocului se va d etermina prin săpături, fiind pe vremuri
este de 3 m. E ste important p entru reconstituirea alterat prin transformarea lui în gheţărie. In mai
turnului, având prin el şi întreaga grosime a p ă­ multe puncte a cest zid presintă spărturi şi fisuri ;
reţilor de Vest şi d e Sud (fig. 2).
Construit exclusiv din piatră brută de râu
şi de stâncă, puternic legată cu mortar de
var şi nISIp grăunţos, zidul turnului s e p re­
sintă cu u n blocaj i ntern, inform, d ar solid,
îmbrăcat în exterior şi în i nterior Intr'un pa­
rament cu faţa regulată, din piatră neecarisată.
Legătura solidară a întregului masiv s'a asi­
gurat introducându-se În zidărie grinzi groase
de lemn, ale căror goluri sânt vi si bile.
P e creasta cetăţii la Vest de turn este
visibil, in situ, blocajul unei părţi d i n zidul
.nordic al in cintei, construcţie d e aceiaşi so­
liditate cu turnul, iar pe creasta vestică a
platoului se poate urmări, acoperită p e pământ
şi d ărâmături, linia zidului i ncintei de această Fig. 1 1.
- Poarta din zidul sudic al incintei interioare.
rarte.
Mai jos, pe panta colinei, pe cele trei laturi o parte din el, către Sud, are faţa exterioară în­
d e Est, Nord şi Vest, .Ia care am urmărit incinta clinată către coasta colinei (fig. 1 5 , 16) .
d e pe creastă, avem visibilă o a d oua incintă, în Şantul din jurul cetăţii, î n parte umplut, s e
unele puncte ridicată pe pantă, în altele coborînd păstrează totuşi p e trei laturi în adâncime sufi­
pănă la şanţul încunjurător ; spre Sud, către portul cientă ca să dea aspectul cetăţii medievale.
d unărean, această incintă exterioară dispare, dis­
trusă cum a m arătat. Colţurile d e nord-vest şi •

http://patrimoniu.gov.ro
 CETATE A SEV ERINULUI 1 55

III. Descoperirea zidului de Est al incintei in­ conglomerat de nisip şi p ietriş, cu crucea săpată
terioare a dus la poarta de la capătul zidului în vechea formă romană 1 şi bizantină. E ste proba­
sudic, d'inainte indicată prin arcul pragului d e bil că, deci, crucea a fost săpată chiar la construcţia
s u s 1 . Degajarea de dărâmături a a � estei porţi paramentului zidului. Dimensiunile ei sânt d e
nu se p utea face decât din partea sudică. Astfel 20-23 cm., a l e pietroiului 30-35 c m . (fig 28).
cercetările au d u s aici la descoperirea unui turn . I n museu 2 avem O cruce identică, anterioară, dar
I nteriorul lui este d e 5,50-5 ,70 m. Ziduril e
de Vest şi de Est sânt groase de 1 ,90 m.,
cel d e Sud de 2,90 m., lărgit la basă pănă
l a 3,25 m . Colţurile interioare spre laturea
sudică sânt rotunjite ; cei de Nord este şi .
el rotunjit în p artea superioară. Din înăllintea
iniţială a părete lui nordic puţin lipseşte ; cel
mai distrus este părete le cel sudic. Acest
turn nu are altă comunicare decât prin poarta
lui nordică (fig. 10- 12).
Intreg interiol ul vetrei turnului şi păreţii
poartă urmele unui i n c endiu, care a distru!;
multă lemnărie. S'au păstrat bucăţi întregi
de grinzi arse. Nu s'a înaintat cu săpătura
mai adânc de nivelul pragulu i porţii, supt
Fig. 13. - Zidul sudic al turn ului de Sud-&t : a , parament
şi blocaj int erior ; b , zidul sudic al incintei interioare ; c. prelungirea
care încă avem dărâmături.
Zidurile acestui turn nu se deosebesc, ca spre Sud a zidului vestic al turnului.
construcţie, deci şi ca epocă, de zidul sudic
de pe creasta colinei. La racordările c u zidul i n­ tot aici găsită, conturată prin incisiune pe o les­
cintei interioare s'a intrebuinţat şi puţină cărămidă. pede d e piatră, şi aceasta conglomerat d e nisip şi
Zidul vestic al turnului se prelungeşte pe pantă pietriş, cu amestec de humă. Dimensi unile a cestei
spre Sud, paralel cu cele două ziduri de Est ş,i CIUci sânt de 20-20 cm. ; ale pietrei 55-44 cm.
Vest ale incintei exterioare (fig. 13). (fig. 29).
Urnit din zidul vestic al turnului, s'a găsit, aşa Poarta ce se deschide spre acest turn, Înaltă
de 2,20 m . , largă, spre cetate, de 1 ,50 m.,
spre turn de 2, 1 0 m ., are pragul de jos d i n
lespezi ecarisate de p iatră, din care una se
păstrează i n situ. De asemenea se păstrează.
în zi jul laturei vestice, partea de jos a stăI.
p ului de p iatră, care a servit pentru fixarea
şi oprirea porţii, care se deschidea spre
turn. Stâlpul pomenit, Înalt de 1 m., gros de
0,70- 0,30 m., este pătrun s de o largă per­
forare la 65 cm., mai sus de prag. De la p oartă
se urca spre interiorul cetăţii probabil p e
trepte.
•
* *

I V . În acest început d e cercetări ne-am

Fig. 12. - Din turnul sud·estic spre poarta pătr un să
in zidul incintei interioare.
cum se vede în fotografie (fig. 28), pietroiul,
I..� i c i prin 1 868, au săpat soldaţi "in căutarea tunelului
, Nord a bisericii, unde a u ieşit la iveală cele trei
ce duce l a Dunăre. Dărămăturile au omorit doi dorobanţi
şi lucrul a incetat" . Aşa povestea Ludmilla Mann, născută
Hergula, care, avănd atunci cincisprezece ani , a alergat după
l umânări, să n u moară dorobanţii fără lumânare. rn săpături
am găsit cartuşe nedescărcate din echipamentul acestor soldaţi.
limitat la lămurirea în linii mari a elemen­
telor mai sus descrise, lăsând pentru campania
viitoare cercetarea vetrei incintei superioare şi­
interiorul turnului sudic. Numai pe laturea de
I eL crucea de ' pe fruntea copilului martir din cimitirul
lui CalIist : P. S. SyxttlS O. C. R , Notiones A r'cbaeologiae­
Cbristianae, p. 1 64, fjg. I l , cu inscripţia : Ptler Nica.
, Museul regiunii Porţilor-de-Fier.

http://patrimoniu.gov.ro
1 56 BULETI UL COMISI U N I l MONU MENTELOR ISTORICE

lespezi cu aspect de sarcofag, am c e rc e tat terenul aproape la suprafaţă un cuptor de pâne (fig. 9,
pănă la nivelul acestora , p e o lărgi me de 4 m. ln plan fig. 34 d). Oval pe l atura sudică, cu gura
de la zidul bisericii (fig. 4) . deschisă spre Vest, este pardosit cu bucăţi de
Am constatat aici existenţa unei vetre, care se cărămidă ; zidurile lui sânt din piatră şi cărămidă
li pite cu pământ.
Cum obiecte de acelaşi fel s'au găsit pe toată
Î l t i nderea cercetată, strâns limitată, descrierea lor
u vom da pe categorii . S'au găsit :

A. Materiale romane, în afară de cele mai sus

a ră tate (fig. 19) :
1 . Fragment din partea sU/Jerioară a unei
lespezi funerare, ornamentată cu două rosete c u
câte şase petale, închise în făşii de a rc uri paralele ;
d i n c â m pul inscripţiei a rămas colţul de sus
d i n dreapta, închis î n tr' u n chenar profilat. Este
lu c ra tă în p i atră de calcar. Dimensiunile maxime
păstrate sânt 50 / 16 cm. (fig. /9-a).
2 . Fragment de inscripţie, cu trei litere în două
rânduri : O. S. N. Este piatră de calcar ; are
1 7/ 1 2/ 1 2 cm. (fig. 19).
Fragmentele n. 1 -2 s'au găsit in piatra urnită
din zidurile de la p oarta de Sud-Est.
3. Bucaţi de cărămidă de mosaic, pentru pardo·
seaLă, greutaţi perforate, două din teracotă, una
d i n piatră.
'4 . Corn de cerb cu tăieturi, care indică utilisarea
Fig. 1 4. - Zidul sudic al incintei interne (in fund) ; pentru fabricare de i nstrumente. S'au găsit n-rele
la dreapta zidul vestic al turnului de Sud-Est. 3-4 pe vatra de la Sud de biserică.
B. Arme şi alte unelte de fier, bronz ŞI
intinde şi mai departe spre Est şi spre Nord. piatră :
Peste un strat de pământ n egru, bătut, care nu 1 . Suliţe de aruncat pila, d e fier, rotund sco­
este virgin, s e aşterne un strat de moloz ca de bite la un capăt p entru introdus mânerul, bătute,
35 cm. ; de-asupra acestuia altul de pământ că­ în apropiere de vârfnl ascuţit, in prismă, cu sec-
rămiziu, ars, amestecat cu cenuşă şi căr-
buni, ca de 25 cm. Este vatră de lucru de
fierari. Aici s'a gă sit zgură de fier, u n
vârf de lance, u n număr insemnat d e su­
.liţe de aruncat pita, de fie r , doua topo·
.raşe şi alte obiecte mărunte de fier şi ce­
ramică.
Mai dep a rte , către tu r nul nordic, de
unde grădinarul scotea pământ pentru
florărie, s'a găsit continuarea acestei vetre,
-cu multă cenu.şa şi cărbuni şi cu câteva
fragmente de vase smălţuite şi nesrnălţuite.
O vatră similara am constatat şi la Sud
.de biserică până lângă zid urile i ncintei.
S'au găsit aici obiecte şi zgură de fier,
·obiecte şi topitură de aramă, precum şi Fig. 1 5. - Zidul estic al incintei exterioare ; in fund, turnul rotund .
.un drug ciLindric de pucioasă, în greutate
d e 300 gr. ţiunea la unele pătrată, la altele rombică. Sânt
Este evident că . platoul cetăţii a fost atelier de lungi de 6-7 cm, groase supt 1 .5 cm. (fig.
confecţionat material de războiu. 2/ b). S'au găsit în incinta de sus şi la turnul
Alipit de faţa zidului estic de i ncintă, s'a găsit sudic.

http://patrimoniu.gov.ro
 C ET A TEA SEVERINULUI 1 57

2. Ghiulele de piatră 1 , de la cele m a i mari p ână 6. Drug de pllcioasa 10 greutate de 300 gr.,
�a cele m a i m i ci, în diametru de 25-6 cm. (fig. 20). de formă dlindrică, dar cu o muche proeminentă ;
S'au găsit în toată incinta de sus şi la turnul are d iametrul şi înălţimea de câte 6 cm. S'a găsit
sudic.
3. Ţeavă de tun de bronz, "zburătura" (fig. 21 a),
d e mic calibru, în exterior octagonală, îngroşată
atât la capătul de ieşire a proectilului, unde buza
are 4 cm., cât şi la cellalt capăt, la "tun" sau
-explosor. Este întărită cu cercuri către ambele
capete. Pe una din m uchile exterioare a rămas
,urma liniei de miră, " cătare " şi "ţel " ; l a u n capăt
are t unetul (camera de Încărcat cu pulbere) lărgit
la un diam. de 5 cm. pe o adâncime de 4 cm. ;
de aici golul i ntern al ţevii se reduce l a 3 cm.
:Lungimea totală este de 51 cm. Lăţimea laturii
secţiunii o ctogonale, măsurată la centru, este de
2.5 cm" deci de mic cali bru. S'a găsit lângă zidul
-estic al incintei interne, aproape de poartă.
4. Patru fragmente de ţevi de tun, de calibru
·diferit. Trei din ele au lăţimea laturii secţiunii
octogonale, măsurată la centru ; 2. 5,4.5,4.5 cm. ;
·cel d e al p atrulea, de calibru mare, este" rotunj-it
la faţa exterioară (fig. 22, a. b. c. d). <

5. Culată octogonală de bronz (fig. 22 e), cu

'basa puţin lărgită, având la mijlocul feţei de
contact cu " tunetul " o mică excavaţie semisferică,
>în diametru de 3.5 cm ; un zghiab îngust coboară
,d e la această excavaţie pe faţa uneia din laturi
plnă la basă : este zghiabul " stupilii" (al fitil ului
de apri n dere). faţa excavată este neregulat spartă
d i n explosii. Are diagonala basei de 1 5 cm.,
;Înălţimea 1 9 cm.
Fig, 16, - Zidul estic al incintei exterioare, spre Sud
de turnul rotund.
Piesele de la n-rele 4 ,5, s'au găsit în 1 91 2 pe
'\tatra din jurul bisericii.
I Parte găsite in săpătura din 1 9 1 2.
Fig. 17. - Aghiasmatarul capelei.
În vatra de la Sud de capelă.
7. MOjar, pentru preparat pulbere, din piatră
de gresie, În formă de prismă pătrată de .1 5/ 1 5
cm., Înălţimea 1 3 c m . Excavaţia de pe faţa su­
p erioară, in diametru de 7 cm., nu este
aşezată central, ci aproape de marginea
uneia · din feţe (fig. 18).
8. Blllgăre de bronz, tăiat vertical l a ca­
pătul mai gros ; are o faţă netezită, cu bor­
dura puţin ridicată pe o latură. D imensiunile :
12/ 1/4.5 cm. (Jig. 22 f).
9. Bronz SCllrS de la topit, în formă nere­
gulată, ca o toartă. Dim. 1 2/8 (fig. 21 el .
1 0 . a. Manşon de bronz, În formă de ci­
lindru turtit ; grosimea 2. m.m., Înălţimea 6.5
cm., lăţimea 4.5. cm. (fig. 21 d).
b. c. PLăci dreptunghiulare de bronz, una
d e 7.5/7 cm., groasă de 2. m.m. ; cealaltă,
dublată şi sudată la Îndoitură, de 8 . 5 / 6. 5 cm.,
grosimea 2 m.m. (fig. 2 1 c).
d. Foaie de arc de bronz, dintr'o singură
panglică cilindri că dublată, nesudată, apoi
Îndoită de la mijloc. Lungimea panglicii dublate
are . 20 cm., lăţimea 2.5 cm" grosimea 4 m.m.
(fig. 2 1 [).
e. Foaie de arc tngllst de bronz, Îndoită la

http://patrimoniu.gov.ro
158 BULETINUL COMISlUNll MONUMENTELOR ISTOR I C E

mijloc, rupt� la capete j lungimea totală 26 cm., u n cerc tăiat de două diametre perpendiculare ;:
I�ţimea 1 cm., grosimea 2 mm. (fig. 21 f). unul din acestea iese afară din cerc şi este tăiat

F ig . 18. - Piese de la construcţia şi mobilierul capel ei ; la mijloc, un mojar.

Toate aceste piese, n-Ie 7- 1 0, s' au găsit pe

vatra de la Sud de biserică.
1 1 . Ţâtând de bron z, cu axul semicilindric
i ntrodus Într'o basă lărgită în formă de pâlnie. Are
d iametrul basei 6.5/6 cm., Înălţimea 7.5 cm. (fig.
21 g).
1 2. Manşon de fier (fig. 21, o), în diametru
d e 7 cm., larg de 2,5 cm., gros de {) mm.
1 3. Două (âtâne de lier, pentru uşă de lemn,
din piroane îndoite în unghiu drept ; lungimea
pironului este de 1 3. 5 cm., înălţimea axei rotun­
jite 4 cm. (fig. 21 h).
1 4. Două toporaşe înguste d e fier : unul cu
golul pentru coadă, lung d e 8 cm., lat de 3 cm ;
altul lung d e 9.5 cm. (lipsindu-i capătul îngroşat),
lat de 2.5 cm. (fig. 21 il.
1 5 . a. Pinten de cavaler (fig. 21 j), cu lungi·
mea unei laturi de 1 0 cm.
b. Două potcoave de încăLţăminte (fig. 21 k) ,
cu deschiderea de 7.5 cm.
1 6. Lame de cutite şi cuţitaşe (fig. 21 i), d e la
1 2-6 em. lungime.
1 7. Piroane şi c uie, de la cele mai mari, de F i g . 1 9 . - Materiale romane , a, fragment do! monu­
ment funerar ; b, fragment de inscripţie ; c, din mosaic
de pardoseală ; d, greutăţi ; e, corn de cerb ;
40 em. lungim e , pănă la cele mai mici.
1 8. Două bucăţi d e zgură de fier, una ovală, f, dintr'un vas de piatră.
alta inform ă. Obiectele de la no. 1 1 - 1 7 (jig 2/)
s'au găsit în vatra de la Nord de biserică. în interior de două bare. Diametrul cercului are
C. Ceramica ,' 3 . 5 cm. (fig. 23 a).
1 . Fragment de cărămidă, având imprimat adânc 2. fragment d e cărămidă cu ra ma multipla

http://patrimoniu.gov.ro
 CETA TEA SEVERINU LUI 1 59

:<0, -
.
g
Fi Ghiulele de piatră.

1. - o ;
r n a
pila şi d iferite obiecte de fier şi de brollz.
b z
Fig. Ţeavă de tun de
2

-
. r nt d n e d t de r a t r de
� -===-=-=
F=ig =2
= 2' F agm e e i ţ v i = e U ll b O llz =,=d•. C
= U
= la== ă=e=
,= i=
ş= b Ul gă e b r O ll z f ,
= = = = = == === == = ==
====== ==== ==== = === == == ====-===== ===== ==-=.

http://patrimoniu.gov.ro
1 60 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
striată, lăţimea 1 3 cm., grosimea 3.5 cm. (jig. 23 b).
3. fragmente d e olane, încheiate din două şi
din mai multe bucăţi lipite (fig. 23 c) .
4. O formă specială p e strachină, în multe
exemplare, cu fund adâncit, cu bordul larg şi
prevăzut cu u n cioc ieşit mult în afară, pentru
turnat. Au buza netezită ca pentru a li se supra­
pune o piesă i dentică. Este cea mai frecventă şi
particulară dintre formele de vase. S'a găsit pe
L _____
Fig. 23 a. - Fragmente de ceramică.
toată întinderea săpăturilor actuale (fig. 23 d).
5. a. Vase de us comun nesmălţuite, fragmente :
oale, ulcele, castroane, farfurii, urcioare ; unele cu
profil l a partea superioară, altele şi l a basă, unele
c u desemnuri geometrice inci sate, parte. a u păretele
gros pănă la 2 cm. şi o pastă nisipoasă, altele
sânt supţiri, din pastă aibă fină (fig. 23, 24).
b . Vas e de us comun smălţuite, p e ambele feţe
sau numai pe una, p arte cu smalţ fin în diferite co­
lori : verde, castaniu, arămiu, brun, galben (fig. 24).
http://patrimoniu.gov.ro
c. Vase ornamentale smă/ţuite 1, cu fundul în­
cerc proeminent şi prevăzut cu două p erforări
p entru atârnat. I ntre acestea disting e m :
d. 1 . Castron smălţuit la buză şi în exterior
în verde, ornamentat cu perechi de cercuri pa-o
ralele inci sate. In interior, smălţuit în galben-ver­
zui, este ornamentat în zona superioară cu lini i
şerpuite şi dungi paralele, incisate în coloare ver­
zue, iar către fun d cu 6 părechi de cercuri in-o
cisate concentrice (fig. 25 şi 26 a).
d. 2. 3. funduri de farfurii largi (fig. 25
b. c.) ; unul smălţuit în castaniu luciu, orna�
mentat la centru cu cinci cercuri concentrice
inci sate şi altele l a limita de ridicare a pă� .
retelui ; linii oblice se întretaie p e spaţiul
mai larg dintre cercuri ;
Cellalt fund de farfurie are, peste fondul,
auriu spaţii conturate prin incisări de linii
curbe şi b enzi d e smalţ verzui.
d. 4. Mic fragment de vas deosebit de
îngrijit ornamentat, peste un fond de smal ţ
auriu sclipitor, c u linii curbe incisate, închise
în cercuri mai largi ; interspaţiil e sânt um­
plute cu dungi paralele liber incisate (fig..
25 d).
d. 5. farfurie splendid ornamentată, smăI­
ţuită cu un fond galben , peste care se aruncă
picurăii şi p ete de smalţ castaniu şi verde ..
Are pe bordul larg o primă zonă ornamen­
tată, de spărţită de buză şi d e corpul vasului-,
cu câte u n cerc ' incisat. Intre această primă..
zonă periferică şi cea internă se Iasă o bandă
îngustă între cercuri inci sate. î n ornamen-·
tarea cupei interne distingem, din fragmen­
tele găsite : o bandă Iată, coborînd de la·
margine spre centru, ornamentată cu patru
lanţuri paralele de cârlige în S, smălţuită.
în galbr.n, cu ape castanii, şi închisă prin
linii incisate, între două b enzi înguste. Acestea
sânt colorate in verde şi la mijlor punctate
incisat ; de o parte şi alta a a cestei benzi
centrale, cu a celaşi amestec de colorit, în­
chideri de spaţii îatre linii curbe şi ovale
incisatf', una în formă d e p ară ; interspaţiile
sânt umplute cu dungi paralele inci sate, liber'
trasate. Mai redus, dar cu aceleaşi motive, este
ornamentat bordul vasului ! (fiI;. 26 b. b).
d. 6. fragment din bordul unei farfurii similare
I Facem descrierea lor amănunţită in vederea interesului
ce presintă pentru studiul ceramicei româneşti. de şi inţe­
legerea lor deplină pentru cetitori n u este posibilă fără re­
producerea in culori.
I fragmentul cu ornament in formă de pară s'a găsit ul­
terior fotografierii.
 eETA TEA SEVERINULUI
smălluit c u aceleaşi culori, ornamentat c u incisări
de grupe de linii în formă de potcoave întrate
una în alta (fig. 24 a).
d. 7. Fragmente din două farfurii de aceiaşi
formă şi cu a celaşi amestec de colori de smalţ,
fără ornamente de linii incisate (fig. 25 e. f.).
d. 8. Fragment de farfurie s imilară cu d. 7,
a vând în plus ornamentarea cu linii şerpuite în
cupa interioară, ca şi la l egătura cu bordul.
Valoarea deosebită a acestui fragment stă
în faptul că pe linia de mijloc a bordului avem
i ncisat numele maestrului, în slove cirilice, ceia
ce arată fabriCaţiune locală, a populaţiei local­
nice române. C etim :
La stânga n umelui , la d istanţă mai mare decât
cea d intre slovele lui, şi sub linia lor, se mai
distinge un O inci sat (fig. 25 g).
*
Din m aterialele aici descrise, din natura şi ca­
racterul construcţiilor, resuItă clar că n u avem
aici opera Dacilor, nici a Romanilor, cum fără
cercetări arheologice s'ar fi putut imagina. Avem
Fig. 23 b. - Fragmente de ceramică.
aici acel Castrum Zeurini, în jurul căruia s'a
format centrul de samă al unei ţări întregi , Terra
Zeurini, ai cării demnitari încep să fie cunoscuţi
Bul. Cam. Man. {si. - Fasc. 94, 1937.
http://patrimoniu.gov.ro
!6t
d i n 1 233, cu Luca, Banul de Severin ' . E ste epoca
în c'a re, în regiunea Porţilor-de-Fier, se cioc-
..
. ..
Fig. 24. - ' Fragmente de vase srnălţuite.
nesc năzuinţile de reaştzare a h egemoniei im­
periului bulgar, d e sub dinastia romănească a
Asăneştilor (1 1 88- 1 257), cu aspiraţiile opuse ale
Ungurilor de supt dinastia ultimilor Arpadieni. Nu
e ste îndoială că aproap e întreg terenul pe care
s e ridică oraşul de astllzi a fost folosit de po­
pulaţia şi garnisoana romană 2 : aceasta însă şi·a
avut adăpostul în castelul de la capătul podului,
lui Traian şi în marele lagăr, castrametatio, din
p artea de Vest a oraşului, - ambele Însemnate de
Marsigli 3 . Săpăturile vor lămuri dacă şi Romanii,
au construit pe locul unde mai târziu s'a rid icat
cetatea medievală ; aceasta însă, în forma în care
ni-o descrie Marsigli, se ridică, precum se va vedea,.
aproape după un mileniu de la părăsirea Daciej.
d e către Romani.
Documentar se poate urm ări de la o vreme·
fiinţa şi viaţa acestei cetăţi , aşezată la pragul Po r­
ţilor- de-Fier, cu menirea de a închide drumu�
către Europa Centrală, servind totdec dată încer­
cările de expansiune de aici spre Răsărit.
Renaşterea imperiului bulgar supt dinastia Asă­
neştilor este marcată şi prin eforturi de reaşezare
1 Hurmuzaki, Dac. , I, D O . XC VI I l, p. 1 26.
I Lucrările de i nfru:nuseţare a făntânilor de l� bariera de'
Vest a oraşului au dat şi aici la iveală un masiv de zidărie
romană din cărămidă, de sigur din lucrarile de captare şi
folosire a acestor bogate izvoare de către Romani.
a M arsigli, o . c., pp. 2 1 , 25, 32 ; tab. 8, fig. xxx, şi tab.
10, fig. XXXII ; aceasta dIn urmă reprodusă şi de noi in
DTubeta, 1 932, p. 1 5.
3
1 62 BU LETINUL COM ISlUNII MONUM ENTELOR ISTO R ICE

r=

Fig. 25. - Ceramică. ornamentală smălţuită.

F ig. 26. - Ceramică ornamentală smă.lţuită.

Fig. 27. - Fragment de inscri pţie de la capel� cetăţii.

http://patrimoniu.gov.ro
 C E TATEA SEVERI N U LUI 1 63

a hegemoniei lor În regiunea Porţilor-de-Fier j
se lovesc Însă aici de năzuinţile contrarii, cu ţinte
îndepărtate, pănă la gurile Dunării şi Marea cons-
regele ungar Bela al IV-lea era ocupat În războiul
din Boemia, Bulgarii pusti e sc Banatul Severinului.
Situaţia se restabileşte numai În 1 26 3 , când regele­
cu greutate găseşte pe viteazul care să-şi ia această
sarcină. " Mai m u lţi baroni", spllne el în 1264 r, "cu.
staruinţa chemaţi de noi, n'au vrut să-şi ia asu -

Fig. 29. - Cruce incisată p e u n conglomerat

de pietriş.

Fig. 28. - Cruce săpată i n piatră (jos la mij loc),

in materialul urnit d i n zidul vesti c al turnului
pra lor apărarea Banatului". Găseşte în sfârşit p �
de Sud-Est. Laurenţiu, care "primeşte demnitatea de Ban af
Severinului, în/rânge pe Bulgari, li ia spatiile
tantinopolitană, ale Ungurilor de supt dinastia şi prăzile cu care i-a găsit încărcaţi, mai spânzură"
ultimilor Arpadieni. Andrei al II-lea ( 1 205- 1 235), din ei la malul Dunării şi aşa, potolindu-li cu ...
luptând la zidurile Vi dinului, cucereşte Ţara Se­ tezanţa, readuce Banatul la buna lui stare de-
verinului şi o organi- odinioară şi cu virtutea
-
sează ca Banat, Însu­ lui neasămăna/ă îl redă·
şindu-şi titlul de Ţar Maiestăţii Noastre".
bulgar 1 . rn 1 260, când La această rivalitate­
maghiara - b ulgară se"
1 Fr. Grisell ini, i n Istoria
adaugă năvălirea Tata­
Banatului Temişan, afirmă că
Banatul nou infiinţat supt
rilor, cari pustiesc Un-o
titlul de Banatul Severinu lui, garia În 1 24 1 -42. Una.
peste care A ndrei al Il-lea din căile de pătrundere
pune ca guvernator pe 00- a fost Dunărea , pe la
minie de Bassan, şi-a primit Porţile-de-Fier. Pe va­
numele de la un castel cu
acelaşi nume (p. 1 5, i n tradu­
lea Topolniţei, la Nord"
cerea d-Iui N. 8010can, Bu­ de comuna Izvorul Băr­
c u reşti 1 \126). In acest cas zii, se arată acum Va-o
castrum Seurini a existat dul Tătăresc 2, iar re­
inainte de intinderea stăpă­
gele Bela al IV-lea,.
nirii ungureşti in acest ţinut,
aşa cum exista, mai jos pe
Fig. 30. - I nscripţie onorifică pentru Imp. Caracalla, după c e În 1 25 1 Papa
Dunăr.. , Castrum Budung­ găsită. in capela cetăţii. Inocenţiu al IV-lea îi
(Vidin). Este o nouă verigă confirmase donaţiunea
ce rămăne de precisat la lanţul fortificaţiilor constatate in
Turnul-Severin, venind după acelea cunoscute supt numele \ H urmuzaki, Dac., 1, no. CCXXVlIJ, p . 3 1 5.

Impăraţilor Traian, Constantin-cel Mare, Iustinian, şi prece­ • "Pe unde au năvălit Tătarii in oraşul Martalogilor",
dând epoca Banatului de Severin_ spune tradiţia locală. Acest vad se arată mergând de aici

http://patrimoniu.gov.ro
1 64 BULETI NUL COMlSIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

făcută de el Ordinului Ioaniţilor, Întreaga Ţară Dunăre şi al Bulgarilor, pe unde şi-a făcut în­
a Severin ului 1 , adresându-s � din nou aceluiaşi trarea armata Tatarilor ÎIl vremEa năvălirii re­
Papă în 1 2 54 cu stăruitoare rugăminţi de ajuto­ gatului nostru ,- o parte însă din fraţi i-am aşezat
:rare Împotriva noilor atacuri ce aştepta, atât din În mijlocul regatului nostru, pentru apărarea

< Z�
castrelor ce facem să se zidească pe lângă Du­
năre, la care lucru neamul nostru nu este dedat.
Căci aşa au clzibzuit ai noştri În repetate rânduri
că este o siguranţă pentru noi şi pentru toată
Europa ca Dunărea să fie Întărită cu fortăreţe.
La Dunăre se dau bătăliile " aici a eşit Heracliu
În cafea lui Clzosroe 1 pentru apărarea Imperiului
Roman, aici şi noi, oricât de nepregătiţi şi atunci
grav loviţi, zece luni ne-am Împotrivit Tatarilor,
când regatul nostru cu totul era lipsit de fortăreţe
şi de apărători" 2.

il
Din acest text resultă că pănă În anii m arei
năvăliri tatare, 1 24 1 -42, Ungurii nu aveau ce­
tăţi la Dunăre, că la construirea acestora s'au
folosit de Cavalerii Ioaniţi , cari, după toate pro­
babilităţile, au cO !1struit sau au reconstruit ş i
cetatea Severinului.
Cu trei veacuri mai târziu, valoare 1 acestei
cetăţi pentru apărarea Ungariei, d e astă dată îm­
potriva expans i unii turceşti, o formulează nunţiul
apostolie, baronul OeI Burgio, În 17 August 1 524,
în scrisoarea către cardiualul Ioan M atei d e'
Oiberti. Aici, arătând amănunţit cum comandantul

1
turc Balibeg asediază cetatea Severinului, a daogă :

'Fig. 3 1 . - Capela cetăţii, după schiţa d i n 1 91 5 : A , Â .

m ese d e zidări e ; a , a , ă , firizi ; D, i nscri pţia lui Caracalla ;
c, p ilaştri ; 8, picioare de stălpi. din zidărie ; E, E ,

ziduri barbare.

-partea Tatarilor, cât şi din partea altor neamuri

-sud-estice 1 , aminteşte opera p e care Cavalerii
loaniţi o realisaseră şi aveau a mai realisa la D u�
năre, spunând : "au luat armele Împotriva păgd­
nUor şi schismaticilor, ca să apere regatul nostru
-şi credinţa creştină. I-am aşezat, În parte, în locul
·cel mai prime;duit, la Izotarul Cllmanilor de peste
-spre Vest, pe valea Şuşiţei, pârâu afluent al To p o l n i ţ ei . Pe
acest drum se imbină legenda Tatarilor c u aceia a lui lovan
lorgovan : . A cesta s'a luat pe urma balaurului, a cărui dără
-se vede coborând de pe vârful Ma rtal og i l or , pănă la peşteră Fi g . 32. - Planul cetăţii ridicat de Teohari _Antonescu.
la Colţul Pietrii şi de aici balaurul a ieşit in Cazane". Pe
lângă p oveşti , ecou al u no r vechi stări şi evenimente, pâs­
trează şi p ă m â nt ul vâdite urme de aş<!zare r o ma n ă necer­
" Dacă se pierJe Severinul, Transilvania este pier­
dută şi apoi prin Ungaria se poate trece fără
c etate , pe dreapta To po l ni ţ ei, puţin mai jos de Vadul Tătă_­
Iese, la locul n umit "La biserica veche" sau "La Mănăstire" _ I Amintirea l upt e l o r Im păra t u l ui biz2ntin Heracliu (6 10-
1 Hurmuzaki, 1, no. CXCl lI , p. 240. 4 1 ) cu Perşii, cari erau al iaţi cu Avarii.
• Ibid., no. CXCJX, p. 259. • Hurmuzaki, 1 , p p. 260- 1 .

http://patrimoniu.gov.ro
 CETA T E A SEVERINULUI 1 65

. grija. Eu nu voiu tncefa să fac tot ce e cu pu­
tinţă; dar cine să mă înţeleagă 1 . "
î n toamna aceluiaşi an Turcii distrug Severinul
.
în parte, Orşova în întregime, părăsindu-le însă,
după ce le atacaseră cu atâta Învierşunare. Se
m ulţămiseră să ridice o piedecă ce li-ar fi stat
,în calea Ardealului.
întărirea Severinului şi a Sibiiului. Era prea puţin
şi prea cu zăbavă.
*
*
Cu această intuiţie a evenimentelor, documentar
cunoscute ca petrecându-se În regiunea Porţilor­
de- Fier, de la Începutul veacului al XIII·lea, am
Început cercetarea de mai sus, a cării continuare

It. SEVERIN

Fig. 33. - Planul cetăţii ridicat de contele Marsigli .

i n două scrisori ale regelu i L udovic al II-lea,
-din 1 2 April şi 30 Octombre 1 524, către Si­
,biieni �, arătându-1i că, faţă de primejdia Înaintării
Turcilor, Întărirea c etăţii Severin�lui a devenit
- foarte necesară, hotărî ca o parte rlin venitul drep­
<turilor Si bienilor de a bate monede să servească la
sântem încredinţaţi că, p e lângă multe lămuriri
de Împrejurări obscure, ni va dărui o bogată
ilustrare a vieţii din veacurile al XIII-lea pănă la al
XVI-lea, p e lângă desvăluirea În întregime ş i înfăţi­
şarea după cuviinţă a uneia din cele mai impună­
toare cetăţi din câte cunoaştem pe pământul nostru 1.

1 Teohari Antonescu, Columna Traiană, laşi 1910, p. 104.

1 lbid. II ·, no. cccxxxm, p. 477 sq.
2 Pesty Frigyes, 8zijrenyi Bansag, voI. Il, n - le 1 45-6, pp.
:173-74.
Aducem vii mulţămiri d-lui profesor I. Berciu, care tot
timpul ne-a asistat la conducerea şi supravegherea sapătu­
rilor. De asemenea d-lui căpitan de artilerie inginer topo ­
graf P. 1. Enculescu, care ni-a făcut planul de situaţie al
cetăţii.

http://patrimoniu.gov.ro
l E6 BULETINUL COMIS lUNII MONUMENTELOR ISTORICE

1- i[

Pla ul ce âţii i ica i 1936 : a , zi ul turnului o ic ; b, c, turn un d, cupto ;

n r d t n d n rd r
;
t
fig. 3.(.
e, f, cap la şi pr supuse morminte.
-

e e

http://patrimoniu.gov.ro