ANALELE BANATULUI, S.N.

, Arheologie-Istorie, XII-XIII, 2004-2005

http://www.infotim.ro/mbt/istorie/publicatii/ab.htm

CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DE SALVARE

DIN ANUL 2005 DE LA DETA-DUDARIE.
RAPORT PRELIMINAR DE SĂPĂTURĂ
Alexandru Szentmiklosi

Cuvinte-cheie: România, Banat, Deta, Bronz Târziu, cultura Cruceni-

Belegiš, ev mediu timpuriu, ev mediu dezvoltat, metalurgia fierului.

Keyword: Romania, Banat, Deta, Late Bronze Age, Cruceni-Belegiš

Culture, Early Middle Age, Middle Age, iron metallurgy.

Oraşul Deta este cunoscut în literatura arheologică de specialitate prin

numeroasele descoperiri care se datează atât în preistorie1, cât şi în perioade
mai târzii, respectiv sec. III-IV2 şi ale evului mediu timpuriu şi dezvoltat3
(Pl. I/1).
La începutul lunii martie din cursul anului 2005, Muzeul Banatului
din Timişoara a fost anunţat de către reprezentanţii firmei S.C. EYBL
S.R.L. de intenţia de extindere a fabricii către sud, în imediata vecinătate a
firmei SEMTIM S.A (Pl. I/2). Cercetările arheologice de salvare întreprinse
de către Muzeul Banatului din Timişoara au dus la descoperirea unor
complexe arheologice aparţinând etapei finale a epocii bronzului şi evului
mediu timpuriu4.
Dimensiunea gropilor de turnat stâlpii de susţinere a halei extinse a fost
de 2 x 2,50 m (Pl. II/3). Doar în 18 gropi (G) au fost descoperite complexe
arheologice (C), ele concentrându-se în arealul vestic al zonei unde se
preconiza extinderea halei de încărcare. Înspre calea ferată Timişoara-
Moraviţa, în arealul destinat construirii corpului-anexă (cantina şi grădiniţa
de copii), descoperirile arheologice lipsesc cu desăvârşire, terenul jos fiind
expus în vechime, probabil, la inundaţii.
Lipsa unei stratigrafii verticale, ca urmare a decapării executate anterior
intervenţiei arheologice, a determinat efectuarea, la marginea platformei
de pietriş amenajat, a unui sondaj arheologic care a constat dintr-o secţiune
(S.4/2005), ale cărei dimensiuni au fost de 10 x 2,30 m, precum şi o casetă
pentru dezvelirea unui complex medieval descoperit în acest sondaj.
637
ANALELE BANATULUI XII-XIII, 2004-2005

În stratul de pământ negru din groapa G.1, care s-a păstrat sub stratul
gros de pietriş, au fost găsite fragmente ceramice preistorice de factură
grosieră, precum şi ceramică medievală timpurie (sec. XII-XIII). Nu s-au
conturat complexe arheologice.
În groapa pentru turnat stâlpul de susţinere G.2, precum şi în extinderile
ei, au fost surprinse cinci complexe arheologice, datate în perioada târzie a
epocii bronzului şi în evul mediu.
Pe nivelul de călcare preistoric a fost surprins un nivel amestecat de
fragmente ceramice şi bucăţi de chirpici (C.32), de formă rectangulară,
având dimensiunile de aproximativ 1 x 1,40 m. Între bucăţile masive de
chirpici au fost descoperite fragmente ceramice de la un vas de provizii de
tip sac de mari dimensiuni, precum şi de la mai multe categorii de vase.
Printre fragmentele ceramice au fost descoperite şi o strachină cu buza
dreaptă, relativ întreagă, care avea în interior, pe fund, o proeminenţă
semisferică. Pe baza tipologiei formelor şi a ornamentelor, aceste fragmente
ceramice se datează la sfârşitul epocii bronzului, în cultura Cruceni-
Belegiš.
Nivelul de dărâmătură aparţinând epocii bronzului este secţionat de
o locuinţă medievală timpurie de tip bordei (C.16), cu intrarea dinspre
nord. De formă aproximativ rectangulară, bordeiul este orientat E-V şi are
dimensiunile de 2,74 x 1,60 m, adâncimea fiind de aproximativ 1,90 m de la
nivelul actual de călcare. Intrarea în locuinţă este secţionată de complexele
C.45 (o groapă medievală de provizii ulterioară locuinţei L.16) şi C.17 (un
şanţ de împământare săpat recent). În umplutura locuinţei, de culoare
neagră, au fost descoperite fragmente ceramice medievale amestecate cu
fragmente aparţinând epocii bronzului, respectiv culturii Cruceni-Belegiš.
Printre acestea, a fost descoperit şi un vas miniatural din ceramică, în stare
fragmentară, prevăzut cu o toartă, care pleca, probabil, din buza vasului.
Ornamentarea constă dintr-un şir de incizii verticale dispuse pe umărul
vasului miniatural. Fragmentele ceramice medievale, aparţinând unor vase
de tip borcan, sugerează datarea acestui complex în evul mediu timpuriu
(secolele IX-X).
Colţul sud-estic al locuinţei medievale este tăiat de un şanţ îngust (C.29),
lat de 0,38 m şi adânc de 0,90 m.
Groapa de provizii (C.45), care tăia locuinţa medievală, are o formă
relativ tronconică, cu un diametru maxim de 1,60 m şi o adâncime de 2,24
m, umplutura acesteia fiind de culoare neagră.
În imediata apropiere a locuinţei medievale a fost descoperită o groapă
de provizii de mici dimensiuni (C.36), în care s-au găsit două vase medievale
aproape întregi, ambele acoperite cu câte un capac mai mare (Pl. II/1). Cele
638
două vase au fost sparte de cupa excavatorului. Unul din cele două vase
a fost gol, în interior descoperindu-se mandibula unui porc adult. Lângă
ele, pe fundul gropii de provizii, a fost descoperită o altă mandibulă a unui
rumegător de talie mare, probabil o vită. Din punct de vedere cronologic,
groapa de provizii ar putea fi datată, cu probabilitate, în secolele XIV-XV.
În colţul sud-estic al gropii stâlpului de susţinere a halei (G.3), s-
a conturat un şanţ medieval (C.10), orientat NE-SV, având o lăţime de
aproximativ 0,70 m. În umplutura lutoasă, de culoare neagră, a fost găsit
un fragment de rotiţă în stea de la un pinten, ale cărui analogii datează
complexul în secolele XIV-XV.
Alături de C.10, în caseta adiacentă gropii G.3 a fost dezvelită şi o
groapă preistorică de provizii (C.15) aparţinând epocii bronzului, cu un
diametru de 1,10 m şi o adâncime de 1,55 m. Umplutura gropii de provizii
este de culoare brun-gălbui. Alături de materialele ceramice ornamentate
cu pseudo-şnur, incizii, caneluri înguste şi late, tipice culturii Cruceni-
Belegiš (fazele I-II), în umplutura gropii au fost descoperite şi fragmente
ceramice incrustate cu pastă albă, tipice culturii Žuto Brdo-Gârla Mare,
fapt ce indică contactele purtătorilor culturii Cruceni-Belegiš cu purtătorii
manifestărilor etno-culturale din zona Porţilor de Fier şi a Dunării de Jos.
În profilul nordic al gropii G.4 s-a conturat o groapă de mici dimensiuni
(C.44), cu un diametru de 0,60 m, care porneşte din stratul medieval
timpuriu, umplutura fiind lutoasă, de culoare neagră, fără materiale
ceramice.
În groapa de turnare a stâlpului de susţinere G.5 s-a conturat o groapă
de provizii tronconică, de mari dimensiuni, cu un gât cilindric lung (C.9).
Adâncimea gropii este de 2,26 m, având un diametru la gură de 1,30 m,
diametrul gropii de provizii la bază fiind de 2,10 m. În umplutura lutoasă,
de culoare brun-gălbui, au fost descoperite fragmente ceramice tipice
culturii Cruceni-Belegiš, ornamentate cu caneluri dispuse vertical, oblic şi
în ghirlandă. Alături de acestea, au fost descoperite şi importuri de tip Žuto
Brdo-Gârla Mare, incrustate cu pastă albă. Pe fundul gropii a fost descoperit
un strat gros de cenuşă deasupra căruia au fost descoperite fragmente
ceramice de mari dimensiuni, provenind de la amfore bitronconice şi
castroane. Dispunerea orizontală a fragmentelor ceramice, deasupra
stratului de cenuşă sugerează fie un incendiu care a mistuit capacul de
lemn al gropii, fie un foc intenţionat în groapă, cel mai probabil, cu scopul
de a întări pereţii acesteia. Sub stratul de cenuşă, în marginile gropii, au fost
descoperite bucăţi mari de fragmente ceramice dispuse orizontal.
În groapa de turnare G.7 s-au conturat şapte complexe arheologice,
toate aparţinând evului mediu.
639
ANALELE BANATULUI XII-XIII, 2004-2005

Locuinţa medievală C.1 are o formă rectangulară cu colţurile ascuţite,

umplutura fiind de culoare galben-brun, lutoasă, cu puţine urme ale unei
activităţi antropice intense, caracteristice celorlalte complexe medievale
descoperite la Deta-Dudărie. Dimensiunile locuinţei sunt de 2,60 x 2,50
m, iar adâncimea de 1,40 m. În umplutura locuinţei au fost descoperite
numeroase fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului (cultura
Cruceni-Belegiš, precum şi câteva fragmente ceramice medievale timpurii
(secolele IX-X). Alături de acestea au fost descoperite trei fragmente de
cute, precum şi o piatră de moară fragmentară. Locuinţa C.1 este tăiată în
partea nordică, cât şi în cea sudică, de alte două locuinţe, respectiv de C.8
şi C.13, iar în centru, de groapa C.12. Foarte probabil, această locuinţă a
fost una dintre cele mai timpurii locuinţe medievale, asemănătoare cu cea
descoperită la Dumbrăvita, fapt ce permite datarea ei probabilă în secolele
IX-X.
Locuinţa C.8 secţionează latura nordică a locuinţei C.1, având o formă
elipsoidală, cu un diametru de 3,10 m şi o adâncime de 1,98 m. Din punct
de vedere tipologic, locuinţa este de tip bordei şi are mai multe niveluri de
lutuire a podinei (Pl. II/2). La baza primei amenajări au fost descoperite
fragmente ceramice în poziţie orizontală, probabil, pentru a se conferi o
rezistenţă suplimentară stratului de hidroizolaţie. În partea superioară a
umpluturii tasate, de culoare neagră, au fost sesizate mai multe niveluri
de cenuşă, cu fragmente ceramice de la vase de mici dimensiuni, sparte
la faţa locului. Materiale ceramice, atât din straturile de lutuire, cât şi din
umplutură aparţin secolelor XII-XIII, tot aici fiind descoperit un piron, un
vârf de săgeată, precum şi o verigă mică din fier, puternic corodate.
Locuinţa C.13, de formă relativ circulară, are un diametru de 3,40 x
3,18 m, adâncimea acesteia fiind de 1,40 m. În umplutura de culoare neagră
au fost descoperite numeroase fragmente ceramice aparţinând epocii
bronzului. Deosebit de interesantă este toarta de căniţă cu buza dreaptă,
ornamentată spre interiorul căniţei cu o reprezentare antropomorfă (o faţă
umană surâzândă). Lipsa materialelor medievale din umplutură permite
doar o datare pe baza argumentelor stratigrafice, locuinţa încadrându-se
cronologic în perioada evului mediu, probabil în secolele XII-XIII.
Dispusă în centrul locuinţei C.1, groapa C.12 are o formă circulară,
diametrul ei fiind de 2 m. În umplutura galben-roşiatică, au fost descoperite
bucăţi de chirpici. Din punct de vedere cronologic, complexul C.12 se
datează în evul mediu, într-o perioadă ulterioară locuinţelor C.8 şi C.13.
Colţul sud-estic al locuinţei C.13, precum şi groapa de stâlp C.46 sunt
tăiate de un complex arheologic (C.33), probabil o locuinţă de tip bordei, de
formă circulară, în profilul căreia au putut fi observate mai multe niveluri
640
de lutuire. Adâncimea maximă a acestui complex arheologic este de 1,90
m. Ulterior, a fost utilizată ca şi groapă menajeră, fapt sugerat de stratul
gros de cenuşă şi chirpici în tasarea umpluturii. Fragmentele ceramice din
umplutura complexului sugerează datarea acestuia în secolele XIV-XV.
În colţul sud-vestic al casetei deschise pentru lămurirea complexelor
arheologice din G.7, s-a conturat o groapă elipsoidală, lată de 1,16 m (C.34),
a cărei destinaţie nu poate fi precizată.
În groapa de turnare a stâlpului de susţinere a halei extinse G.8 au fost
descoperite trei complexe arheologice medievale timpurii (C.2, C.3 şi C.15)
şi unul aparţinând epocii bronzului (C.14).
Groapa de provizii C.14 are un diametru de 0,90 x 1,08 m şi o adâncime
probabilă de 1,30 m. Materialele ceramice descoperite în umplutura lutoasă
de culoare negru-brun aparţin culturii Cruceni-Belegiš. Printre acestea
au fost descoperite importuri de tip Žuto Brdo-Gârla Mare, incrustate cu
pastă albă.
Locuinţa medievală timpurie de tip bordei (C.3) are o formă rectangulară,
cu dimensiunile de 2,80 x 2,20 m şi adâncimea de 1,60 m. Bordeiul este
orientat NE-SV, intrarea fiind probabil dinspre est (Pl. III/1). Pe latura de
nord-est a bordeiului s-a păstrat parţial cuptorul de mici dimensiuni, fiind
distrus de groapa medievală C.2, mai recentă. Cuptorul este săpat în lutul
viu, paralel cu peretele nord-estic al locuinţei şi pietruit cu diferite tipuri
de rocă, bucăţi de zgură de fier, precum şi resturile unei pietre de moară.
Amenajarea de pietre din faţa cuptorului este de formă rectangulară şi
a avut o gardină de protecţie. În umplutura locuinţei au fost descoperite
numeroase fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului, respectiv
culturii Cruceni-Belegiš, precum şi câteva fragmente ceramice medievale
timpurii (sec. IX-X). Unul dintre aceste fragmente a fost descoperit în cuptor,
sub fragmentul de piatră de moară reutilizat pentru amenajarea vetrei. Tot
în umplutura locuinţei medievale a fost descoperit un vas miniatural de
formă bitronconică, uşor ciobit la buză. În apropierea cuptorului a fost
descoperit şi un obiect plat din fier, puternic corodat. Evidenţele arheologice
descoperite în C.3 sugerează abandonarea locuinţei.
Locuinţa C.3 este tăiată de două gropi medievale, ambele de formă
elipsoidală (C.2 şi C.35). Groapa C.2 are o formă relativ elipsoidală, cu un
diametru de 1,38 x 0,80 m şi o adâncime de 1,54 m. Cuptorirea acestei gropi
sugerează utilizarea ei ca groapă de provizii.
În partea vestică şi estică a gropii G.9 de turnat stâlpii de susţinere a
halei au fost deschise casetele A şi B, pentru lămurirea complexelor C.4 şi
C.5. Apariţia complexelor C.11 şi C.43 în caseta B a determinat lărgirea
spre est şi spre sud a casetei B.
641
ANALELE BANATULUI XII-XIII, 2004-2005

Complexul C.4 din caseta A a gropii G.9 are un diametru maxim de

1,40 m şi o adâncime de aproximativ 1,50 m. Cuptorirea gropii sugerează
utilizarea ei, într-o primă fază, ca şi groapă de provizii, transformată mai
apoi într-o groapă menajeră în care s-au aruncat bucăţi mari de chirpici.
Complexul C.5 din caseta B a gropii G.9, cu un diametru maxim de
aproximativ 1,20 m, taie locuinţa medievală de tip bordei C.11, având
în umplutură fragmente ceramice medievale şi bucăţi mari de chirpici.
Probabil, într-o primă fază, a avut rolul unei gropi de provizii, utilizată
ulterior ca şi groapă menajeră.
Locuinţa medievală C.11 este de tip bordei, cu o formă relativ circulară,
cu un diametru de 3,12 x 3,48 m şi o adâncime de 2,25 m. Diametrul fundului
bordeiului este de 1,98 x 1,70 m. Intrarea în locuinţă se făcea dinspre sud-vest,
fapt sugerat de prezenţa unor trepte săpate în lutul viu (Pl. III/2). Umplutura
lutoasă de culoare neagră a locuinţei conţinea numeroase fragmente ceramice
medievale, precum şi numeroase obiecte din fier (pinteni, fragmente de
scăriţă, un vârf de săgeată etc), în stare fragmentară, puternic corodate (Pl.
IV/1). Pintenul relativ întreg îşi are analogii în lumea medievală a secolelor
XIV-XV, datând complexul în acest interval de timp. Printre descoperirile cu
un caracter mai special se numără şi o mărgică din sticlă neagră.
În colţul sud-estic al casetei deschise pentru dezvelirea complexelor
C.5 şi C11, a apărut un complex (C.43), probabil de formă elipsoidală, în
umplutura căruia au fost descoperite fragmente ceramice aparţinând
epocii bronzului. Ornamentul canelat dispus sub formă de ghirlandă şi
canelurile verticale, precum şi o buză invazată de la o strachină, pledează
pentru datarea acestui complex (probabil o locuinţă) la începutul celei de-a
doua faze a culturii Cruceni- Belegiš.
În groapa de turnat stâlpul de susţinere G.10 s-a conturat o groapă
cilindrică, probabil de provizii, din epoca bronzului (C.7), extrem de săracă
în material arheologic. Groapa a avut un diametru aproximativ de 1,20 m
şi o adâncime de 1,40 m.
În G.11 s-a conturat o groapă (C.18), probabil de provizii, cu diametrul
maxim de 0,80 m, în care, alături de materiale ceramice aparţinând epocii
bronzului, au fost descoperite şi materiale medievale timpurii.
În groapa de turnare a stâlpului de susţinere G.12 au fost descoperite mai
multe complexe aparţinând epocii bronzului şi evului mediu timpuriu.
Locuinţa C.21, cu un diametru de 2 x 2,20 m şi o adâncime de 1,24 m,
a avut o umplutură lutoasă de culoare galben-brun. Materialele ceramice
descoperite în umplutură aparţin culturii Cruceni- Belegiš, faza a II-a.
Colţul nord-estic al locuinţei este tăiat de o groapă (C.22) cu un diametru
de 0,96 x 0,90 m, fără materiale ceramice, umplutura fiind lutoasă, de
642
culoare neagră, identică cu cea a gropilor de provizii medievale timpurii.
Locuinţa suprapune o groapă (C.48), probabil de provizii, care are
diametrul de 0,80 m şi adâncimea de 1,46 m. Pe fundul acestei gropi au
fost descoperite mai multe fragmente ceramice tipice culturii Cruceni-
Belegiš. Dintre acestea, resturile unei căniţe decorate cu caneluri dispuse în
ghirlandă datează utilizarea acestei gropi la începutul fazei a II-a a culturii
Cruceni-Belegiš.
Colţul nord-vestic al locuinţei preistorice (C.21) este secţionat de groapa de
deservire a unei baterii de cuptoare medievale timpurii (C.19). Toate cele trei
cuptoare, cu diametrul de 1 m, au gura de deservire către groapă (Pl. IV/2).
La nord, în imediata apropiere a bateriei de cuptoare medievale (C.19) s-
a conturat o groapă, probabil de provizii, de formă relativ circulară (C.20),
adâncită brusc în jumătatea estică. Diametrul acesteia este de 2,82 m,
adâncimea maximă fiind de 2 m. În umplutura lutoasă de culoare neagră au
fost descoperite materiale ceramice aparţinând epocii bronzului şi evului
mediu timpuriu.
În groapa de turnare a stâlpului G.14 şi în caseta adiacentă, s-au conturat
trei complexe arheologice (C.23, C.24 şi C.38).
În colţul nord-vestic al gropii G.14 s-a conturat parţial o groapă
medievală (C.24) în a cărei umplutură neagră lutoasă au fost descoperite
materiale ceramice aparţinând epocii bronzului şi evului mediu. Alături de
acestea, fragmentele de zgură de fier descoperite în acest complex sugerează
prezenţa unei activităţi metalurgice.
La sud de complexul C.24 s-a conturat un şanţ lat de 0,44 m şi adânc de
1,14 m, orientat NE-SV, al cărui duct este paralel cu ductul şanţului (C.10)
din G.3, acesta din urmă fiind însă mult mai lat.
În colţul sud-estic al suprafeţei deschise pentru lămurirea complexelor
C.23, şi C.24, s-a conturat complexul C.38, a cărui umplutură lutoasă,
de culoare neagră, conţinea fragmente ceramice tipice sfârşitului epocii
bronzului şi evului mediu timpuriu.
Pe latura sudică a gropii de turnat stâlpul de susţinere G.15 s-a conturat
o groapă de formă elipsoidală cu diametrul maxim de 0,38 m pe fundul
căreia au fost găsite fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului.
În groapa de turnat stâlpul de susţinere G.16, s-au conturat mai multe
complexe aparţinând sfârşitului epocii bronzului şi evului mediu (C.26,
C.37, C.39, C.40, C.41, C.42 şi C.47). Exceptând groapa de provizii C.41,
care se datează la sfârşitul epocii bronzului, celelalte complexe aparţin
evului mediu.
Groapa de provizii (C.41) are un diametru la gură de 0,94 x 0,82 m şi o
adâncime de 1,90 m. Diametrul fundului gropii de provizii este de 1,40 m.
643
ANALELE BANATULUI XII-XIII, 2004-2005

Groapa are o formă tronconică, cu un gât cilindric lung, fiind asemănătoare cu

groapa de provizii C.9 din G.5 (Pl.V/1). În umplutura brun-gălbuie cu bucăţi
masive de chirpici, a fost descoperit, alături de fragmente ceramice tipice
începutului celei de a II-a faze a culturii Cruceni-Belegiš, şi un corn de băut din
ceramică (rhyton / trinkhorn), în stare fragmentară (Pl. V/2). Ornamentarea ei
constă în trei caneluri fine, paralele, dispuse circular, imediat sub buza vasului.
Cornul de băut din ceramică, prin formă, îşi are analogiile cele mai bune în
arealul ceramicii incrustate nord-pannonice şi în cel al culturii Szeremle. Spre
deosebire însă de acestea, canelurile înguste de sub buza vasului marchează
cu claritate nu numai momentul cronologic al utilizării acestuia, dar şi
apartenenţa culturală la manifestările de tip Cruceni-Belegiš, într-un moment
în care începe generalizarea canelurii ca tehnică de ornamentare.
Partea nordică a locuinţei medievale (C.26) este tăiată de o fântână
medievală (C.37), cu un diametru de 2,40 m la gură. Fundul fântânii,
mai îngust, are un diametru de 1,10 m. Adâncimea fântânii medievale
este de 2,95 m. Tasările de niveluri de cenuşă, care alternează cu cele de
chirpici şi pământ ars, indică o umplere rapidă care a avut loc imediat
după dezafectarea fântânii (Pl. VI/1). În umplutură, alături de fragmente
ceramice preistorice şi medievale, au fost descoperite şi câteva obiecte din
fier (o seceră, un fragment de cuţit etc.), în stare fragmentară şi puternic
corodate. Fântâna se datează în secolele XIV-XV.
Locuinţa medievală (C.26), orientată NE-SV, are o formă aproximativ
rectangulară, cu dimensiunile de 3,20 x 2,40 m şi o adâncime de 1,10
m. În colţurile locuinţei au fost descoperite urmele unor gropi masive
de stâlp, care indică o structură masivă de lemn. Intrarea în locuinţă se
făcea dinspre latura estică. Imediat în partea dreaptă a intrării, respectiv
în colţul nord-estic al locuinţei, s-a păstrat vatra cuptorului secţionat de
fântâna medievală, cu o parte din boltă. Diametrul acestui cuptor menajer
este de 0,60 m. În umplutura lutoasă, de culoare neagră, au fost descoperite
materiale ceramice medievale, precum şi mai multe obiecte deteriorate din
fier (fragment de pinten, fragment de lamă de cuţit, un piron etc.), puternic
corodate. Locuinţa medievală C.26 se poate data în secolele XIV-XV, fiind
ceva mai timpurie decât fântâna care taie jumătatea nordică a acesteia.
Locuinţa medievală C.26 suprapune o groapă cilindrică, probabil
medievală (C.47), a cărei umplutură a fost lutoasă, de culoare neagră, fără
materiale ceramice. Diametrul acesteia este de 1,10 x 0,96 m, adâncimea ei
fiind de 1,56 m.
Complexul arheologic C.39, probabil o locuinţă de la sfârşitul epocii
bronzului, a avut o umplutură de culoare brun-gălbui, adâncimea lui fiind
de 1,14 m. Materialele ceramice descoperite sunt tipice purtătorilor culturii
644
Cruceni-Belegiš. Printre fragmentele ceramice descoperite se numără şi un
vas-sac miniatural cu buza decorată cu crestături, iar pe pântec cu un şnur.
Complexul C.39 este tăiat de două gropi (C.40 şi C.42), a căror
umplutură avea o consistenţă lutoasă, de culoare neagră. Groapa C.40 are
un diametru de 1,26 m şi o adâncime de 1,70 m. Alături de fragmentele
ceramice tipice culturii Cruceni-Belegiš, au fost descoperite şi fragmente
ceramice medievale. Oasele masive, probabil de vită, de pe fundul gropii
sugerează utilizarea acesteia ca şi groapă de provizii.
Groapa C.42 are un diametru de 0,60 x 0,48 m şi o adâncime de 1,10 m.
În umplutura ei au fost găsite doar câteva fragmente mărunte de os.
În groapa de turnare a stâlpului de susţinere G.17 a fost descoperită o
groapă de formă circulară (C.28) cu un diametru de 0,62 m şi o adâncime
de 1,12 m. Pe fundul acesteia au fost descoperite fragmente ceramice
aparţinând unei străchini cu buza invazată, tipică fazei a doua a culturii
Cruceni-Belegiš.
În groapa de turnare a stâlpului de susţinere G.18 a fost descoperit o
groapă asemănătoare cu cea din G.17. Groapa C.27 are o formă circulară cu
un diametru de 0,72 m şi o adâncime de 1,12 m. Pe fundul acesteia au fost
descoperite fragmente ceramice tipice culturii Cruceni-Belegiš. Alături de
acestea, au fost găsite şi câteva bucăţi mici, oxidate, de zgură, rezultate de la
turnarea unor obiecte din bronz.
Pentru verificarea situaţiei stratigrafice, pe teritoriul firmei Semtim
S.A., situat în imediata vecinătate a zonei în care a început construcţia halei
extinse şi a corpului social, a fost săpată secţiunea S.4/2005 cu o lungime
de 10 m şi lată de 2,30 m, orientarea fiind est-vest. Trasarea secţiunii s-a
făcut la 60 m distanţă de gardul dinspre Aleea Austriei, paralel cu noua
hală.
Săpăturile arheologice au dezvelit două complexe arheologice (C.30 şi
C.31), respectiv o locuinţă de la sfârşitul epocii bronzului şi o groapă de
provizii medievală timpurie (secolele XII-XIII).
Locuinţa C.30, conturată între metrii 0,20 - 2,50, are o formă relativ
elipsoidală cu un diametru de 2,40 x 1,70 m şi o adâncime de 1,10 m. Pe
fundul acesteia au fost surprinse numeroase fragmente ceramice de la
vase de diferite tipuri care sugerează o ardere secundară, precum şi bucăţi
masive de chirpici (Pl. VI/2 şi VII/1). Printre formele ceramice descoperite,
se remarcă amfora (urna) globulară de mari dimensiuni, cu pântec rotunjit,
gât cilindric şi buză lată, puternic evazată, vizibil descentrată. Canelurile
late, dispuse vertical pe pântecul rotunjit, precum şi toartele tubulare, în
număr de patru, plasate simetric pe diametrul maxim, permit încadrarea
acestei amfore în varianta A a clasificării propuse de S. Forenbaher, variantă
645
ANALELE BANATULUI XII-XIII, 2004-2005

care se datează la sfârşitul perioadei Reinecke C2-D5. În periodizarea internă

a acestei culturi, N. Tasić atribuie acest gen de urne sfârşitului primei
etape a acestei culturi (etapa Belegiš-Cruceni, faza Ic)6. Alături de această
amforă, deosebit de interesant este şi vasul-pyraunoi, de mari dimensiuni,
cu buza invazată, prevăzut cu patru apucători dispuse simetric. Prezenţa
fragmentelor ceramice ornamentate cu caneluri dispuse în ghirlandă
sugerează transformarea acestei locuinţe în groapă menajeră într-o
perioadă situată undeva la începutul celei de a doua faze a culturii Cruceni-
Belegiš (Cruceni-Belegiš II). Grămada de chirpici şi fragmentele de vase
arse secundar sugerează utilizarea acestei locuinţe, după dezafectare, ca şi
groapă menajeră.
Groapa de provizii medievală (C.31), de formă relativ circulară, s-a
conturat între metrii 3,40 - 6,68, având un diametru de 2,80 x 2,20 m (Pl.
VII/2). Pentru dezvelirea completă a acesteia, pe latura nordică a secţiunii
S.4/2005 a fost deschisă o casetă de 3 x 3,30 m. Pe fundul gropii de provizii
au fost descoperite fragmente ceramice lucrate la roată, decorate cu caneluri
paralele, dispuse şerpuitor. Groapa de provizii se datează în secolele XII-
XIII.

Concluzii
Cercetările arheologice de salvare au adus noi date privind întinderea
aşezării preistorice de la sfârşitul epocii bronzului, precum şi a celei
medievale, aducând totodată noi informaţii privind începuturile locuirii
medievale a sitului7.
Locuinţele de epoca bronzului sunt asemănătoare cu cele descoperite
pe actualul teritoriu al fabricii S.C. Eybl Textile S.R.L., în secţiunile S.1 şi S.2
din anul 2000, precum şi cu cele cercetate în alte situri aparţinând culturii
Cruceni-Belegiš. Fragmentele ceramice, ornamentate cu pseudo-şnur, incizii
şi caneluri înguste şi late, îşi găsesc analogii în necropolele şi aşezările
deja cunoscute în literatura arheologică de specialitate (ex. Belegiš-Stojića
gumno8, Beograd-Karaburma9, Cruceni10, Livezile11, Voiteni12, Şag13 etc.).
Tehnica de ornamentare pledează pentru datarea acestei aşezări la sfârşitul
Bronzului Târziu I - începutul Bronzului Târziu II în cronologia propusă de
Fl.Gogâltan, respectiv în faza C.2 - începutul fazei D în sistemul modificat
al lui P.Reinecke). Din punct de vedere al periodizării interne, materialele
ceramice descoperite la Deta-Dudărie surprind etapa de trecere de la faza I a
culturii Cruceni-Belegiš la faza a II-a, când se generalizează motivul canelat.
Deosebit de importante din punct de vedere ştiinţific sunt informaţiile
privind elementele care stau la baza formării acestei culturi, respectiv a
celor specifice ceramicii incrustate nord-pannonice, precum şi contactele
646
culturale existente cu lumea dunăreană contemporană, dovedite prin
importurile de tip Žuto Brdo-Gârla Mare.
Localitatea Deta este atestată documentar încă din anul 136014, însă
începuturile ei sunt mult mai timpurii, după cum o dovedesc fragmentele
ceramice databile în secolele IX-X. Continuitatea locuirii medievale este
atestată de complexele arheologice şi fragmentele ceramice care se datează
în secolele XII-XIII. Cele mai târzii complexe arheologice descoperite
în cadrul săpăturii arheologice de salvare din primăvara anului 2005 se
datează în secolele XIV-XV, după cum o indică atât artefactele ceramice, cât
şi cele din fier. Din punct de vedere al materialului ceramic şi al obiectelor
din fier, descoperirile arheologice de la Deta-Dudărie sunt asemănătoare
cu cele descoperite în aşezarea de secol XII-XIII de la Berzeasca-Ogaşul
Neamţului15, Jdioara16, Gornea-Zomoniţe17, Dumbrăviţa18, precum şi din
alte situri arheologice din Banat.
Din punct de vedere tipologic au fost observate două tipuri de locuinţe:
locuinţe semiîngropate şi bordeie adânci. Suprapunerile de complexe
arheologice indică o aşezare dinamică, de-a lungul a mai multor secole, în care,
alături de agricultură şi creşterea animalelor, au existat şi alte activităţi precum
cea metalurgică, fapt demonstrat de zgura de fier descoperită în amenajarea
cuptorului din locuinţa C.3 din G.8 şi complexul C.24 din G.1419.
Efectuarea unor cercetări arheologice sistematice, atât pe actualul
teritoriu al firmei Semtim S.A., cât şi în parcul oraşului Deta, situat în
imediata vecinătate, ar putea oferi o imagine mai completă privind locuirile
din epoca bronzului şi evul mediu timpuriu.

Alexandru Szentmiklosi
Muzeul Banatului Timişoara
Piaţa Huniade, nr. 1, 300002, Timişoara
E-mail: szentmiklosi@yahoo.com
NOTE

1. Milleker B., 1897, 34; Milleker B., 1906, 26-34; Pârvan V., 1926, 304; Roska M., 1942, 241;
Vulpe, Al., 1970, 39-40, nr.109, Pl. 8/109; Stratan I., Vulpe Al., 1977, 49, nota 47; Gumă
M., 1993; 252, 288; Gumă M., 1997, 55; Gogâltan Fl., 1998, 205, Pl. 10/11; Gogâltan Fl.,
1999, 93-94 (cu bibliografia mai veche).
2. Benea D., 1996, 246-247, nr.52; Mare M., 2004, 168-169, nr. 78 (cu bibliografia).
3. Kárász L., 1896, 226, 232; Bálint Cs., 1991, 218, nr.59, Pl. IIIb, 14, 16-18; Bejan A., Mare
M., 1998, 328; Ţeicu D., 1998, 126, nr.5..
4. În momentul în care Muzeul Banatului a fost anunţat, lucrările de construcţie erau deja
începute şi situl arheologic deranjat masiv de lucrările de amenajare. Dezvelirea
complexelor arheologice a necesitat degajarea pietrişului gros de aproximativ 0,50 m,
dus pentru amenajarea fundaţiei, fapt ce a limitat întinderea suprafeţelor cercetate.
5. enbaher S., 1988, 33.
6. Tasić N., 2001, 317.
647
ANALELE BANATULUI XII-XIII, 2004-2005

7. Analiza detaliată a descoperirilor arheologice efectuate în campania din primă-vara anului

2005 vor fi publicate ulterior.
8. Vranić Sv., 2002.
9. Todorović J., 1977.
10. Moga M., 1964; Moga M.,1965; Radu O., 1971; Radu O., 1973.
11. Gogâltan Fl., 1998, 181-205.
12. Szentmiklosi Al., 1998, 197-207.
13. Szentmiklosi Al., 2004, 81-92.
14. Suciu C., 1967, vol. I, 198, s.v. Deta.
15. Boroneanţ V., 1975. 123-129;
16. Bejan A., 1975, 155-165.
17. Uzum I., 1983, 249-289.
18. Draşovean et alii, 2004.
19. Bucăţi de zgură masivă au fost descoperite şi în vara anului 1999, când, pe fondul
vidului legislativ a fost demarată construcţia noii fabrici a firmei S.C. Eybl Textile
S.R.L. (supravegherea arheologică a fost solicitată către finalul lucrărilor de construcţie).
În profilul şanţului de fundaţie a actualei rotonde a corpului administrativ a putut fi
observat un cuptor de mari dimensiuni, cu o boltă deosebit de groasă, care indica o
temperatură ridicată. Numeroase bucăţi de zgură au fost recoltate şi din zona poligonului
militar, unde a fost depus pământul provenit din săparea fundaţiilor fabricii.

BIBLIOGRAFIE

Bálint Cs., 1991, Südungarn im 10. Jahrhundert, Studia Archaeologia IX, Akadémiai Kiadó,
Budapest (1991).
Bejan A., 1975, Cetatea Jdioara. Raport preliminar de săpătură – campania 1973 (Die
Festung Jdioara. Vorläufige Bericht über die Ausgrabungen des Jahres 1973), în Tibiscus,
IV (1975), 155-166.
Bejan A., Mare M., 1998, Dudeştii Vechi-Pusta Bucova, necropola şi morminte de înhumaţie
din sec. VI.XII (II)(Dudeştii Vechi – Pusta Bucova. Nécropole et tombeaux d’inhumation
des VIe – VIIe siècles II), în AnB (S.N.), VI (1998), 323-336.
Boroneanţ V., 1975., Locuirea din secolele XII-XIII de la Ogaşul Neamţului – comuna
Berzeasca (L’habitat des XIIe – XIIIe siècles d’Ogaşul Neamţului, commune de Berzeasca),
în Banatica, III (1975), 123-130 .
Draşovean et alii, 2004, Draşovean Fl., Benea D., Mare M., Tănase D., Chiu Fl., Regep-
Vlasici S., Ştefănescu A., Muntean M., Crânguş M., Szentmiklosi Al., Timoc C.,
Săpăturile arheologice preventive de la Dumbrăviţa (jud. Timiş). DN 6 – varianta
ocolitoare Timişoara, km. 549+076 – DN 69, km. 6+430, Editura Waldpress, Timişoara
(2004).
Forenbaher S., 1988, On ”Pseudoprotovillanova” urns in Yugoslav Danube Area (O
pseudoprotovillanova” urnama u Jugoslovenskom podunavljiu), în Opuscula Arheologica,
13 (1988), 23-41.
Gogâltan Fl., 1998, The Cruceni-Belegiš Cemetery of Livezile (Tolvădia), Commune Banloc,
District Timiş (Romania), în The Thracian World at the Crossroads of Civilisation, II,
Bucureşti (1998), 181-205.
Gogâltan Fl., 1999, Bronzul timpuriu şi mijlociu în Banatul românesc şi pe cursul inferior al
Mureşului. Cronologia şi descoperirile de metal, BHAB, XXIII, Timişoara (1999).
Gumă M., 1993 , Civilizaţia primei epoci a fierului în sud-vestul României, BiblThr., IV,
Bucureşti (1993).
Gumă M., 1997, Epoca bronzului în Banat. Orizonturi cronologice şi manifestări culturale.
The Bronze Age in Banat. Chronological Levels and Cultural Entities., BHAB, V, Timişoara

648
 (1997).
Kárász L., 1896, A dettai ékszerek, în ArchÉrt, XVI,1 (1896), 226-232.
Milleker B., 1897, Délmagyarország régiségleletei a honfoglalás előtti időkből, I, Őskori
leletek, Temesvár (Timişoara) (1897).
Milleker B., 1906, Délmagyarország régiségleletei a honfoglalás előtti időkből, vol. III,
Temesvár (Timişoara) (1906).
Moga M., 1964, Muzeul Regional al Banatului, în RevMuz, I, 3 (1964), 294-296.
Moga M.,1965, Moga, M., Observation sur un champ d’urnes funéraires de l’Âge du bronze,
în Atti del VI CISPP, II (1965), 450.
Pârvan V., 1926, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucureşti (1926).
Radu O., 1971, Asupra unui mormânt de incineraţie de la Cruceni (Über ein Einäscherungsgrab
von Cruceni), în Tibiscus, I, 1970 (1971), 19-23.
Radu O., 1973, Cu privire la necropola de la Cruceni (jud. Timiş) (Á propos de la nécroplole
de Cruceni (Dép. Timiş), în SCIV, 24, 3 (1973), 503-520.
Roska M., 1942, Erdély régészeti repertóriuma, I, Öskor, Thesaurus Antiquitatum
Transsilvanicarum, Tom. I, Praehistorica, Kolozsvár (Cluj), (1942).
Stratan I., Vulpe Al., 1977, Die Hügel von Susani, în PZ, 52, 1 (1977), 28-60.
Suciu C., 1967, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. I A – N, Ed. Academiei,
Bucureşti, (1967).
Szentmiklosi Al., 1998, Câteva morminte plane de incineraţie de la sfârşitul epocii
bronzului din hotarul comunei Voiteni (jud. Timiş) (Some flat cremation graves from
the end of Bronze Age unearthed within the Voiteni commune boundaries, Timiş County),
în Analele Banatului, S.N., VI, Timişoara (1998), 197-207.
Szentmiklosi Al., 2004, Un mormânt de incineraţie aparţinând culturii Cruceni-Belegiš
descoperit la Şag (jud. Timiş) (A Cremation Grave Belonging to Cruceni-Belegiš Culture
Discovered at Şag (Timiş County), în Analele Banatului, S.N., X-XI, 2003-2004 (2004),
81-92.
Tasić N., 2001, The Problem of Belegiš (Belegiš-Cruceni, Belegiš-Bobda) Culture. Genesis,
Duration and Periodization, în Festschrift für Gheorghe Lazarovici zum 60. Geburtstag,
(Ed. Fl. Draşovean), BHAB, XXX, Timişoara (2001), 311-321.
Todorović J., 1977, Praistorijska Karaburma II – necropola bronzanog doba, Dissertationes
et Monographie, XIX, Beograd (1977).
Ţeicu D., 1998, Banatul Montan în evul mediu, Ed. Banatica, Timişoara (1998).
Uzum I., 1983, Locuirile medievale de la Gornea-“Zomoniţe” (Les établissements médiévaux
de Gornea–“Zomoniţe”, com. Sicheviţa, dép. Caraş-Severin), în Banatica, VII (1983),
249-295.
Vranić Sv., 2002, Belegiš. Stojića gumno – necropola spaljenih pokojnika, Belegiš. Stojića
gumno – a Necropolis of Cremation Burial, Beograd (2002).
Vulpe Al., 1970, Die Äxte und Beile in Rumänien, PBF, IX/2 (1970).

RESCUE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATIONS AT

DETA-DUDĂRIE.
PRELIMINARY REPORT OF EXCAVATION
Summary

The rescue archaeological investigations brought new data concerning

the surface of the prehistoric settlement from the end of the Bronze Age, as
649
ANALELE BANATULUI XII-XIII, 2004-2005

well as of the medieval one. They also brought new information regarding
the beginning of the medieval settlement of the site.
The Bronze Age dwellings are similar to those discovered in the present
area of the factory S.C. Eybl Textile S.R.L., in the sections S1 and S2 excavated
in 2000, as well as to the dwellings investigated in other sites belonging to
the culture Cruceni-Belegiš. The ceramic fragments decorated with pseudo-
corded ornaments, incisions and narrow and wide flutes suggest the dating
of this settlement at the end of the Late Bronze I – the beginning of the Late
Bronze II in the chronology proposed by Fl. Gogâltan, respectively in the
phase C2 – the beginning of phase D in the modified system proposed by P.
Reinecke. From the point of view of the internal division into periods, the
ceramic materials discovered at Deta-Dudărie reach the passing stage from
the phase I of the culture Cruceni-Belegiš to the phase II, when the grooved
motif gets generalized.
From a scientific point of view, the information concerning the elements
which are at the basis of formation of this culture, respectively those ones
specific to the Incrusted North-Pannonian ceramics, as well as the existent
cultural contacts with the contemporary Danube world proved through
the imports of type Žuto Brdo-Gârla Mare are very important.
The early medieval settlement is certified starting from the 9th-10th
centuries. There are also dwellings and ceramic artifacts which prove
a habitation of 12th -13th centuries. The latest archaeological complexes
discovered within the rescue archaeological investigation from the spring
of 2005 are dated in the 14th-15th centuries. From the point of view of the
ceramic material and of the iron objects, those from Deta-Dudărie are
similar to those discovered within the rescue excavations from Dumbrăviţa
and other sites from Banat.
From a topological point of view, there were noticed two types of
dwellings: pit- dwellings houses and deep huts. Their crossing indicates
a dynamic settlement for many centuries where, besides agriculture and
breeding, there had also been other activities as for example the metallurgical
activity which was demonstrated by the iron slag found in the oven from
the dwelling C.3 from G.8 and the complex C.24 from G.14.
The systematical archaeological investigations both in the present area
of the company Semtim S.A. and in the park of the town of Deta, situated
in the close vicinity, could offer a more complete perspective as regards the
settlements of Bronze Age and Early Middle Ages.

650
 Harta Banatului şi amplasarea oraşului Deta.

Zona de extindere a fabricii Eybl Textile S.R.L. (noua hală de încărcare).

651
ANALELE BANATULUI XII-XIII, 2004-2005

Vase de tip borcan din groapa medievală de provizii C.36.

Locuinţa medievală timpurie C.8.

652
Locuinţa medievală timpurie C.3.

Locuinţa medievală C.11.

653
ANALELE BANATULUI XII-XIII, 2004-2005

Obiecte din fier descoperite în locuinţa C.11.

Baterii de trei cuptoare medievale C.19.

654
 Groapa de provizii din epoca bronzului C.41.

Fragment de strachină şi corn de băut din ceramică

din groapa de provizii C.41 (detaliu săpătură).

Profi lul fântânii medievale C.37.

655
ANALELE BANATULUI XII-XIII, 2004-2005

Locuinţa din epoca bronzului C.30.

Fragmente ceramice de la o amforă şi un vas-pyraunoi din loc. C.30.

Groapa de provizii medievală C.31.

656