CURS ANUL I

Organizarea unui laborator de restaurare pictură lemn

În organizarea unui laborator se va voi ține cont de:

Amplasarea edificiului: Datorită poluării aerului în marile centre urbane, la care se adaugă
trepidațiile și zgomotul produse de mijloacele moderne de circulație, se va alege un loc cât mai depărtat
de oraş dacă este posibil.

Dispunerea încăperilor:
Spaţiul de depozitare. Spaţiul de depozitare ar trebui să fie la semisubsolul clădirii deoarece
zidurile care dau către exterior, prin expunerea la intemperii şi la încălzirea solară, expun pereţii în mod
deosebit la variaţii de temperatură acest lucru afectând obiectele din lemn.

Icoanele pe lemn au o structură stratificată, şi sunt foarte sensibile la fluctuaţiile de microclimat.

Parametrii ideali în care trebuie să menţin aceste bunuri sunt umiditatea relativă: între 50% şi 65%,
temperature în jur de 18°C. Pentru ca aceşti parametrii să fie menţinuţi, în depozit se vor verifica
permanent fluctuaţiile de temperatură şi umiditate cu ajutorul: termometrului, termohigrometrului, sau
termohigrografului. Dacă este necesar controlul microclimatul se va realiza cu ajutorul aparatelor de
umidificare sau dezumidificare.

În cadrul depozitului se va realiza instalarea unui sistem bun de ventilaţie, deoarece o bună
circulaţie a aerului evita dezvoltarea mucegaiurilor şi insectelor, de asemenea se va întreţine în mod regulat
depozitul pentru a reduce praful deoarece acesta este o sursă de hrană pentru mai multe insecte şi un vector
de transport pentru ouă, larve sau adulţi, se vor utiliza capcane: benzi adezive cu substanţe de atracţie,
capcane luminoase.

Instalarea unui sistem antiincendiu - se va verifica rezistenta plafoanelor, absența poluării alcaline,
căile de acces vor fi de dimensiuni mari, blocarea ferestrelor cu materiale de rezistenta termică, pardoseala
va fi făcută din materiale pe care să nu se alunece, care nu atrag praf şi care se pot curăța uşor.

1
 Depozitarea se va face conform criteriului tipodimensionării pentru a asigura facilitarea în găsirea
obiectelor şi pentru folosirea raţională şi intregrală a spaţiului.
Poziția obiectelor de lemn în perioada depozitării este foarte importantă, din acest motiv aşezarea
icoanei în poziţie orizontală oferă acesteia o șansă de prevenire a pierderii stratului de culoare, mai ales
dacă este foarte degradată. Depozitarea în poziție orizontală se va realiza pe o poliță fixă, sub icoană se
va aşeza o placă de carton cu goluri de aer, acest carton trebuie să fie mai mare ca icoană, elasticitatea lui
va anula trepidaţiile, sau cele mai fragile se vor conserva în sertare dublate cu un izolant antişoc stabil şi
rezistent (plastic micro-spuma sau foi alveolate cu polietilenă).
Nu se vor admite suprapunerile.
Întotdeauna icoana se va aşeza cu stratul pictural în sus şi va fi protejat de praf prin hârtie japoneză.

Rafturile de depozitare se vor realiza din metal inoxidabil, acoperit cu un strat de vopsea emailată
arsă.

Spaţiul de carantină. Pentru verificarea stării de conservare a obiectelor împrumutate sau nou
achiziţionate, se va utiliza o sală de carantina de micii dimensiuni mai ales în cazul în care va exista
suspiciunea ca obiectele ar putea fi infestate. În această cameră vor exista rafturi realizate după aceleaşi
criterii ca cele din depozit.

Cameră de deparazitare, de dezinfecţie unde se aplică tratamente, cu gaze şi soluţii toxice, pieselor
atacate de cari, ciuperci sau alţi dăunători. În această cameră obiectele tratate staţionează şi sunt depozitate
până la dispariţia mirosului substanţelor toxice cu care au fost tratate. Tot aici se şterg cu neofalină, cu
terebentină, se vernisează, - se efectuează deci toate operaţiile care produc vapori nocivi sau mirosuri.
Camera va trebui să aibă încălzire centrală indirectă din cauza substanţelor inflamabile şi posibilităţi de
aerisire cum ar fi ventilatorul fixat în zid şi care comunică în afară.
Optimă ar fi o instalaţie de încălzire şi filtrare a aerului condus prin ţevi în toată clădirea. Astfel,
se asigură o atmosferă fără praf, încălzirea, aerisirea camerelor făcându-se printr-un singur proces.

Atelierul propriu-zis în cadrul căruia se vor executa lucrările de restaurare.

2
 Uşile de la intrarea în laborator vor fi duble, una din ele va fi folosită de către personal, iar cealaltă
se va deschide la nevoie pt a facilita introducerea unor obiecte de dimensiuni mari în laborator. Trebuie
să fie o sală spaţioasă, luminoasă, prevăzută cu o nişă de absorbţie pentru operaţiuni toxice. Trebuie să
aibă instalaţii de gaze, instalație de exhaustare, lumină adecvată, numeroase prize electrice care să permită
folosirea concomitentă a mai multor aparate electrice în locuri diferite ale sălii, pentru o mai uşoară
efectuare a diverselor operaţii.

Atelierul trebuie să cuprindă următorul mobilier : o masă de lucru mare acoperită cu linoleum.
Pentru fiecare restaurator o măsuţă pe rotile, acoperită cu plăci de marmură, care să se poată plasa lângă
locul de muncă şi care va purta instrumentele necesare operaţiunilor de restaurare: un şevalet de pictură
pentru executarea retuşului, un dulap pentru instrumente şi aparate şi un dulap de fier pentru soluţiile
chimice inflamabile.
Pentru păstrarea pieselor aflate în curs de restaurare este necesară o vitrină cu uşi pliante de sticlă,
un rastel – stelaj pentru păstrarea icoanelor şi tablourilor.
Aparatura necesară în atelier: microscop, reșou pentru prepararea diferitelor cleiuri, lupe pe rotile
prevăzute cu lumină, cântar pentru cântărirea diferitelor substanţe, fier de călcat sau spatulă.
Atelierul va avea două încăperi secundare unde se va găsi aparatura necesară cercetării: un
laborator fotografic pentru cercetarea şi întocmirea fotografiilor documentare ale pieselor aduse spre
restaurare, dotat cu o lampă de cuarţ (raze ultraviolete) şi cu lampă curaze infraroşii.
De asemenea va exista o cameră de investigaţii radiografice dotată cu un aparat Röntgen. Aceasta
trebuie să fie special amenajată pentru evitarea dispersării razelor X. Pereţii să fie îmbrăcaţi în ghips
conţinând calciu, tavanul şi podeaua îmbrăcate în plumb.
Cameră de studiu unde să se redacteze fişele de restaurare, să se facă cercetări, lucrările curente
de birou, încăperea urmând să fie dotată cu un fişier şi o fototecă, cu o bibliotecă conţinând cele mai
recente publicaţii, studii şi reviste de specialitate.
Alte anexe: sală de mese, toaletă, duș, vestiar, terasă.

3
 Măsuri de securitate a bunurilor culturale și a personalului:
- măsurile de prevenire a inundaţiilor, a incendiilor şi a cutremurelor
- acoperirea ţevilor cu un înveliş din metal şi panză
- acoperirea obiectelor şi etajerelor apropiate de conducte cu foi de polietilena pentru a limita astfel
riscurile infiltraţiilor
- se va evita amplasarea rafturilor mai aproape de 10 cm de sol.
- dacă nu va fi posibilă depozitarea tuturor icoanelor în cutii atunci, cel puțin icoanele foarte
sensibile şi degradate vor fi păstrate în cutii din materiale rezistente la apă
- rafturile orizontale vor fi prevăzute cu perforaţii sau şanţuri prin care apa să se scurgă mai repede
în cazul unei inundaţii din tavan sau în cazul spargerii unei conducte de apă.
- se va face o evaluare rapidă a situaţiei şi se vor stabili priorităţile.
Primele obiecte salvate vor fi obiectele cele mai valoroase.

Măsuri pentru asigurarea protecției muncii în cadrul laboratorului:

· instalarea unor detectori de fum,
· interdicţia de a fuma în interiorul laboratorului ,
· verificarea periodică a sistemului electric,
· dotarea cu stingătoare şi verificarea lor periodica,
· se instruieşte personalul cu privire la manipularea extinctoarelor,
· supravegherea sobelor, radiatoarelor ş i a altor surse de foc,
· se instalează indicatoare pentru ieşiri şi se eliberează căile de acces,
· instalarea de uşi metalice între etaje sau diverse porţiuni ale clădirii,
· utilizarea numai a instalaţiilor, utilajelor, aparatelor şi echipamentelor electrice în bună stare,
· scoaterea de sub tensiune a consumatorilor electrici la terminarea lucrului,
· strângerea sub formă de colac a cordoanelor flexibile de alimentare după scoaterea din prize,
· menţinerea în bună stare a sistemelor de protecţie ale instalaţiilor electrice,
· oprirea consumatorilor electrici în cazul întreruperii accidentale a alimentării cu energie
electrică,
· folosirea instalaţiilor şi consumatorilor în stare defectă, uzate sau improvizate , încărcarea
instalaţiilor peste sarcina admisă este interzisă,
· tabloul de distribuţie a instalaţiei electrice va fi amplasat într-o încăpere separată, unde va

4
fi menţinută curăţenia şi se vor înlătura materialele combustibile de orice natură din vecinătatea lui,
· întrerupătoarele şi prizele să fie în stare bună de funcţionare, vor fi fixate bine în locul lor.

Va fi interzisă cu desăvârşire efectuarea de contacte improvizate prin capetele de conductori.

Scoaterea cordonului de alimentare din priză trebuie efecuată întotdeauna corect, cu o mână
se apasă priza şi cu cealaltă se scoate cordonul,
· evitarea incălzirii spaţiilor cu aparate electrice (aeroterme,calorifer, reşou, radiator) ci
încălzirea se va realiza cu ajutorul termoficării deoarece este cea mai sigură,
· corpurile de iluminat vor fi fixate pe plafon cu cârlige sau pe perete prin console. Ele vor
fi separate de cele de prize,
· vor exista instalaţii de protecţie împotriva descărcărilor atmosferice: legarea
conductorilor la prizele de pământ, şi menţinerea în bună stare a acestor legături,
· personalul este obligat sa poarte halat pe toată durata desfășurării activității in laborator,
in cazul in care efectuează curățiri sa poarte măsti și mănuși, iar cand lucrează cu substanțe
chimice să poarte măsti speciale cu filtre, sau să pornească instalația de exhaustare.

BIBLIOGRAFIE:
Moldoveanu Aurel - Conservarea preventivă a bunurilor culturale,
Bucureşti, 1999
Dancu, Iuliana - Restaurarea icoanelor pe lemn şi pe sticlă, Bucureşti