Joc de Crăciun

Clasa 4
Colindul: Vin sărbătorile

Povestitorul 1:Gabriela
În fiecare an, în aceeaşi zi de iarna, creştinii îşi amintesc de copilul Iisus ivit
sub o stea fără seamăn in Betleem. El, Fiul domnului şi Crai, Al stelelor de farmec
pline. De-atunci cu drag, la noi, din Rai, Cu fiecare iarna vine!…
Povestitorul 2:Amelia C.
Acolo, în Betleem, incepe destinul divin al celui ce va deveni modelul implinirii
în lumea aceasta. Şi începând de atunci pulsează neîntrerupt timpul sacru al mitului în
credinţă şi ritualul care dau tărie lăuntrică oricarui crestin.
Povestitorul 1: Povestitorul 2:
In Betleem colo-n oras
Dormeau visand locuitorii
Iar langa turma, pe imas
Stateau de paza, treji, pastorii.
Colindul: Gloria
(Păstorii se trezesc. Mai întâi se trezeşte Acteon, Corindon şi apoi Miron.)
Si-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat
Se rumenise cerul sfânt
Păstorii s-au cutremurat.
Din slăvi un inger coborî:
Îngerul:Alexandra
“Fiţi veseli!”- ingerul le-a spus
“Plecati, si-n staul veţi găsi
Pe Craiul stelelor de sus!”
Nasterea Mantuitorului, de Ion Creanga
Acteon:N.Stanciu
Corindoane! Corindoane!
Scoală, scoală sus,
Nu dormi ca dus,
Tâmbusit cu dosu-n sus.
Corindon:N.Spinei
Ai de mine şi de mine!
Că tu n-ai pic de ruşine!
Pe când dormeam şi eu mai bine,
Te-a adus naiba la mine.
Acteoane, dă-mi tu pace,
Ce-am visat îmi tare place.
Şi tu numai’ m-ai smintit,
Visul nu mi-am împlinit.
Acteon:
Visul trece şi se duce,
Ce-i aievea e mai dulce,
Stai, şi nu te tot scormonii,
Şi ascultă şi-auzii!
Corindon:
Aşa, zău, auzi visul meu!
Adă fluierul tău
Să pot cânta şi eu.
Acteon:
Lasă fluierul oriunde
Şi ascultă… că-s guri multe…
Parcă-s păsări de munte,
Scoală şi pe Miron s-asculte!
Corindon:
Măi Miroane, scoală sus,
Nu dormi precum un urs,
Tâmbusit cu dosu-n sus.
Acteon:
Măi, Miroane!
Miron:Cristi
Cea!
Corindon:
Mă!
Miron:
Ha?
Acteon:
Scoală!
Miron:
A!
Acteon:
Lasă somnul la pustie,
Şi auzi veselie!
Miron:
Ah! Nebun eşti,
Ori ce naiba mă trezeşti!
Nu poţi să te odihneşti
Ori la alte să isprăveşti?
Mă, de mă mai deştepta,
Cu un pumn te-oi săruta,
Că pe loc vei sughiţa!
Păi se vede că eşti brudit,
Un bătrân neisprăvit…
(Acteon şi Corindon se retrag mai
departe şi Miron zice:)
Io-’ite-i no că amândoi,
Umblă ca nişte strigoi
Noaptea, spăriind cele oi.
Măi, de-oi lua bota la voi,
Atâtea-mi veţi dobândi,
Până ce v-iţi hodihi.
Corindon:
Rogu-te bade, Miroane,
Nu vorbi aşa cu coarne,
Ci vorbeşte mai frumos,
Ca şi omul cuvios,
C-auzii spre răsărit
Mii de glasuri de voinici,
Şi mai mari, dar şi mai mici.
Acteon m-a deşteptat,
Şi-acum văd lucru ciudat,
Că visu-i adevărat.
Miron:
Fraţilor, vă rog frumos,
Iertaţi că am fost somnuros,
Că, eu, încă în somn visai,
Îngeri mii din cer veneau.
Acteon:
Oare ce vezi, frate Miroane,
Vezi… sunt îngeri milioane…
Miron:
Aşa frumoasă cântare,
Nu ştiu… mai fost-a sub soare?
Colindul O ce veste minunată
Îngerul Gavril:Kiril
Fraţilor, nu zăboviţi
Şi cu grabă să veniţi,
Să vedeţi Mântuitorul,
Cel ce vă dă ajutorul,
 Colo-n grajd dacă-ţi sosii,
Pruncul sfânt Îl veţi găsi.
Povestitorul 1:
Pastorii veseli, in oraş
Spre staul cu paşi iuţi porniră
Şi-un prunc atât de dragalaş
Acolo-n paie ei găsira.
Povestitorul 2:
Nici leagan moale, nici vreun pat
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micuţul prunc: Iisus Christos.
Melodie la vioară
.
Miron:
Priveşte Acteon, ce copilaş drăgălaş
Acteon:
Dar, bietul, e complet golaş!
Corindon:
Mergem în oraş şi să-i aducem lână călduroasă
Mama ca să-l învelească.
Miron:
Să-i aducem lapte, să bea, ca s-o-
ntărească!
Acteon:
Şi lumea s-o vestim, noutatea să le
povestim.
Maria:Veronica
Păstorilor, cu suflet bun
Mântuitorul, în iesle săracă a venit
Şi cuvântul Domnului a împlinit.
Vă mulţumim de grija voastră
Dumnezeu să vă păzească!
Colindul: Ce-aţi văzut păstori
Îngerul:
Păstorilor, grăbiţi-vă! Şi în oraş vestiţi
Minunea ce-n noaptea asta s-a săvârşit
Ca toţi să ştie, că Domn pe lume a
venit!
 Povestitorul 1:
Păstorii se grăbiră spre oraş
Ca vestea bună să o spună.
Dar lângă poartă doi ostaşi
Fără de-a spune ziua bună
I-au întrebat:

Ostaşii romani:Toma,N.Racu
Încotro aşa uimiţi
Făr-de răsuflare vă grăbiţi?

Miron:
Astă noapte cum vegheam/Şi-n câmp oile păzeam
Lumină mare am văzut/ Şi un înger ne-a vorbit
Şi la toţi ne-a poruncit/ Să mergem la Betleem
În oraşul cel frumos unde s-a născut Hristos
Mesia chip luminos/ Şi lui să ne închinăm.
Acteon:
Am văzut cerul deschis/ şi-am văzut pe Dumnezeu
Cum şedea pe tronul Său
Îngerii-L înconjurau/ Şi Îl preamăreau
Corindon:
Cântare sfântă au adus/ Mărire întru cei de sus!
De aceea ne-am grăbit/ Într-un suflet am venit
Şi precum ne-a fost vestit/Pruncul sfânt noi am găsit.
Soldaţii uimiţi se uită unul la altul

Soldaţii:
Ce tot vorbiţi, care prunc, care Mesia...
Mergeţi repede acasă, căci ştiţi, că
Nebunii ca şi câinii de umblă pe drumuri
Cu pietre vor fi împroşcaţi!
Lovesc cu săbiile în scuturi.

Povestitorul 2:
Păstorii de uimire pe loc au înlemnit,
Unul la altul au privit şi aşa au vorbit:

Păstorii:
Vestea noastră e prea măreaţă
Ca oamenii s-o înţeleagă pentru viaţă.
Colindul:

Povestitorul 2:
Pe drum se întâlnesc cu soţia fierarului, care cu noaptea-n cap pleca la lucru.
Păstorii:
Bună dimineaţa, doamnă meşter!
Soţia:Beatrice
Bună să vă fie inima! Aşa devreme în oraş aţi apărut?
Miron:
Dorim doar ca să vestim. În staulul lui Eli în noaptea asta
Doi străini au sosit, un bărbat şi o femeie.
Acteon:
Femeia sărmană un copil în iesle a născut
Şi nici măcar focul să-l facă n-a avut..
Soţia:
Să merg acolo tare-aş vrea.
De-ale gurii puţin le-aş da.
În iesle L-aş admira,
Cu mâna L-aş mângâia.
Păstorii se bucură
E un copil Dumnezeiesc
Căci înşişi îngerii naşterea i-o vestesc.
Femeia se întoarce spre spectatori şi spune:
Cred că au înnebunit, de cu astfel de veste au venit!
Şi totuşi lumina ochilor lor aşa străluceşte
Că sigur ceva deosebit prevesteşte.

Povestitorul 1:
De bucurie păstorii la toţi pe cei care-i întâlneau, de naşterea Domnului le spuneau. Însă
nu toţi vestea o primeau.

Sacagiul:Mișa
Bună dimineaţa, păstorilor, ce vânt vă aduce aşa matinal?
Acteon:
Azi noapte de naşterea Domnului am aflat
Îngerii cu cântecul de cristal ne-au anunţat,
Du-te şi tu în staulul lui Eli degrabă
Şi mamei istovite dăruie-i puţină apă !

Sacagiul:
De glumele voastre nu prea am timp
Merg, că lucrul m-aşteaptă, hanul mi-i plin!
Povestitorul 1:
Păstorii se pornesc mai departe spre casă şi lângă o fântână îl întâlnesc pe drum pe
bătrânul cerşetor – Levi, care era şi orb.

Corindon:
Levi bătrâne, să cerşeşti nu mai e nevoie
Împărăţia cerurilor n-o să-ţi mai dea voie!
Îngerii azi noapte ne-au vestit,
Că fiul lui Dumezeu pe lume a venit.

Levi :Teodor
O, prea măreaţă minune!
O, multaşteptată promisiune!
La staulul lui Eli am să mă duc,
Părinţii şi copilul să-i salut!
Ia moneda asta romană,
Un soldat roman moneda mi-a dat.
O inimă miloasă astfel a arătat.
Cumpără curmale, smochine pentru ei.
Apoi şi pe mine mă însoţeşte la ei.

Povestitorul 2:
Corindon a cumpărat ceea ce l-a rugat Levi şi s-au pornit spre staul, însoţindu-l, iar Miron
şi Acteon au plecat spre casă petru a lua cele promise. Pe drum se întâlnesc cu frumoasa
Magdalena.
Acteon:
Fata mea dragă, vino să vezi minunea Domnului ce azi noapte s-a petrecut.
Fiul Său în iesle s-a născut şi-I atât de drăguţ, şi-I atât de sărăcuţ.

Magdalena:Ilinca Rusu
Doar, dacă un pic de l-aş vedea, ziua toată m-aş bucura!
Şi poate că, viaţa mi s-ar schimba.
Dar, bietul copilaş, aşa sărman,
Fără nici o podoabă, fără nici o para! Scumpul, dragul odoraş
Magdalena începe să plângă. Apar îngerii şi o înconjoară.

Îngerii:Ilinca Chelban,Amelia Albu

Fată frumoasă de ce plângi aşa amarnic
În noaptea asta plină de har?

Magdalena:
Am vrut copilaşului un dar să-i aduc
Dar suntem aşa de sărmani că nu am ce să-i duc...
Îngerii:
Să rească din lacrimile tale credincioase,
Flori rare de zăpadă, deosebit de frumoase.
Trandafirii lui Cristos se vor numi
Şi mereu în amintirea Naşterii Lui pământul iernii îl vor însoţi.
Colindul: Sus la poarta raiului
Povestitorul 1 :
 Magdalena culege florile şi urmând îngerii ajunge la staul, împodobeşte ieslea în care
doarme Micul Isus cu trandafiri. Se închină cu pietate şi admiră micul prunc.
Povestitorul 2:
Între timp au ajuns soţia fierarului, Corindon cu bătrânul Levi, care nu avea răbdare
să se închine Mântuitorului.
Soţia fierarului (plângând):Ana
În noaptea asta ceva înălţător s-a întâmplat
Ca Mesia aşa sărac şi însingurat
În staul, s-a întrupat.
Levi:
Ce aer sfânt aici domneşte!
Aş vrea să mă rog, apoi să intru,
Aşa inima mea doreşte.
Levi sărută pământul, apoi intră în staul

Iosif:Vladimir
Binecuvântaţi, să fiţi!
Încet păşiţi, ca mama şi copilul să nu treziţi.
Închinaţi-vă sfios, Pruncului frumos.
Domnul să vă dea de toate,
Bucurie, sănătate!
Levi:
O, copil sfânt, pruncuţ mic
Să te ating aş vrea un pic.
Ca ceaţa din ochii mei să dispară
Lumea din jur să o pot vedea iară.
Povestitorul 2:
Levi atinge copilul cu mâna şi simte cum ceaţa din ochi lui dispare.

Levi:
Nu visez, e adevărat!
Acum văd, Doamne, fii binecuvântat!
Colindul: La Betleem
Povestitorul 1: Ciobanii voioşi şi bucuroşi se întâlnesc, se închină lui Iosif, şi dau
darurile Pruncului.
Miron:
Eu Ţi-am adus, Doamne,
O mioară… încă doarme…
Eu Ţi-aş da daruri, cât de mare,
Dar n-am de unde… că-s sărac tare.
Corindon:
Eu mă numesc Corindon
Şi tare-s sărman om,
Îţi dau, Doamne, brânză şi lapte
Ca să-ţi treacă de foame.
Acteon:
Eu la oi tot păstoresc,
Şi Acteon mă numesc,
Ţi-am adus, Doamne-un căşuţ
Dacă n-am avut mieluţ.

Păstorii:
Primeşte daruri de la noi,
Nişte bieţi păstori de oi.
Căci, noi cinstea ce ţi-o dăm
Numai ca să-Ţi arătăm
Cât de mult de bucurăm
Că în lume Te vedem.

Tu iarasi ai, om bun de azi,

Craciun, cu ramuri verzi de brazi.
Colindul Sfant tu iar il ai,
Din glasuri coborand din rai.
Azi iarasi vine Mos Craciun
Cu obiceiul lui strabun,
Cu Dalbe flori si Mos Ajun
Si zeci colinde de Craciun.
La Pruncul Mic, si Luminat
Cu toţii merg la inchinat,
Tu om al veacului de’acum,
Opreste-te puţin din drum,
Caci vreau si eu acum sa-ţi spun,
La geam, Colindul de Craciun.
Sa stii si tu ca Dumnezeu,
Fauritorul tau si-al meu,
Dintr-o Fecioara-I zamislit,
In iesle, pe pamant venit.
Si azi se naste pentru noi,
Noi, fii ai vremurilor noi.
Mereu sa credem cu temei
Noi, oameni din mileniul trei,
Ca Mos Craciun dac-a venit,
De Dumnezeu ni-i daruit.
Casa-n care am intrat e de binecuvântat,
După legea creştinească, numele să-şi împlinască;
Şi-ntre lumânări aprinse, mesele să-i fie-ntinse,
Şi-ncărcate cu bucate, să trăiţi în sănătate!
Şi-n unire şi cinstire, că ne-aţi dat adăpostire!
Pe podele cu nuiele duc copiii-palme stele,
Să le lase pe la case , unde-s gazdele miloase.
Şi cu dragoste creştină duc copiii-n pumni lumină
Drumu-i greu, zăpada-i mare, vin copiii pe cărare.
Să tot taie neaua-n două,duc copiii-n gene rouă
Şi tot cântă din colinde până gerul nu i-o prinde.
Până vremea nu le-o trece, pe ppotecisub lună rece,
Prin fuioare de ninsoare, duc copiii-n suflet soare.
Să-l împartă cu iubire ca un leac de împlinire;
De tot răul care- ngheaţă,duc coiii-n cântec viaţă.
Şi-n cuvinte, daruri sfinte, de la Dumnezeu Părinte.
Toţi le poartă să le-mpartă, de Crăciun, din poartă-n poartă.

- Ce-aţi văzut pastori Îngerii din cer veniră

Ce-aţi văzut pastori Vesele cântări doiniră
Sculaţi pana-n zori? Micului stăpân, micului stăpân
Am văzut pe prunc Iisusul
Prunc Iisus din cer venitul Ce-aţi văzut pastori
Fiu Dumnezeiesc, fiu Dumnezeiesc Sculaţi pana-n zori...

Ce palat avea ***********************

Unde Domnul sta?
Peşteră străina rece Sculaţi, sculaţi, boieri mari
Peşteră de dobitoace Crenguţă cu flori,
Palatul era, palatul era
Sculaţi voi, români plugari,
Ce-avea de-aşternut Crenguţă cu flori.
Micul nou născut?
Casa să vă măturaţi
Ieslea-i era culcuşul
Crenguţă cu flori.
Fan si paie aşternutul
Micului Iisus, micului Iisus
Şi masa să vă-ncărcaţi
Crenguţă cu flori.
Cine sta cu el
Domnul mititel? Că vă vin colindători
Sta Maria Maica Sfânta Crenguţă cu flori.
Sta Iosif cu faţa-i blândă
Sta si se-nchina, sta si se-nchina Noaptea pe la cântători
Crenguţă cu flori.
Cine îi cânta
Cine-l preamărea? Nu vă vin cu nici un rău
Crenguţă cu flori. Crenguţă cu flori.

Că vă vin cu Dumnezeu