Centrala Nucleară

Centrala nucleară (sau centrala atomo-electrică) este o instalație

modernă de producere a energiei electrice pe baza reacțiilor nucleare.
Reactorul nuclear este o instalație complexă în care se realizează fisiunea
nucleelor elementelor grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a
permite utilizarea energiei degajate.

Zona activă a unei astfel de instalații este compusă din combustibilul

nuclear, moderator, barele de control și agentul de răcire. În schimbătorul de
căldură, apa se vaporizează și devine agentul producător de lucru mecanic,
punând în funcțiune turbina. Generatorul electric este cel care convertește
energia cinetică a turbinei în energie electrică. Figura arată funcționarea unei
centrale nucleare cu un reactor de putere răcit cu apă dublu-circuit. Energia
eliberată în miezul reactorului este transferată la agentul de răcire primar.
Apoi, lichidul de răcire pătrunde în schimbătorul de căldură (generatorul de
abur), unde încălzește apele celui de-al doilea circuit la fierbere. Aburul rezultat
intră în turbină, prin rotirea generatoarelor electrice. La ieșirea din turbine,
aburul intră în condensator, unde este răcit de o cantitate mare de apă care
vine din rezervor.

Prima centrală nucleară la scară mare (industrială) a fost cea de la Calder

Hall, din Cumbria, Anglia. Folosind 4 reactori Magnox, a fost conectată la rețea
pe 27 august 1956, iar inaugurarea oficială a fost făcută în prezența Reginei
Elisabeta II, pe 17 octombrie 1956. Ultimul reactor a fost conectat la rețea pe 1
aprilie 1959, iar toate cele 4 au fost oprite pe 31 martie 2003, după 47 de ani
de utilizare.

În 1984 și 1985, a fost pus în funcțiune un număr record de reactori, 33

de unități în fiecare an. În 1986 - un dezastru pe scară largă la centrala nucleară
de la Cernobîl, care pe lângă consecințele imediate a afectat grav întreaga
industrie a energiei nucleare. Aceasta a forțat specialiștii din întreaga lume să
reconsidere problema siguranței centralei nucleare și să se gândească la
necesitatea unei cooperări internaționale pentru a spori siguranța centralelor
nucleare. Sub influența dezastrului de la Cernobîl, Italia a organizat un
referendum, la care majoritatea a votat să închidă centralele nucleare ale țării.
Ca urmare în anii 1990, Italia a încetat să mai exploateze centralele nucleare.

În anul 2016, în total, centralele nucleare mondiale au produs 2477 TWh

de energie electrică [5], care au reprezentat 10,7% din producția mondială de
energie electrică. La mijlocul anului 2018, numărul de unități operaționale
nucleare (cu excepția celor suspendate temporar) în lume este de 451 [5].

Liderii mondiali în producția de energie nucleară în anul 2016 au fost :

-Statele Unite ale Americii (805,3 miliarde kWh/an), operează 99 de

reactori nucleare (19,7% din energia electrică generată).

-Franța (384,0 miliarde kWh/an), 58 de reactori (72,3% din energia

electrică generată).

-Republica Populară Chineză (210,5 miliarde kWh/an), 36 de reactori

(3,6% din energia electrică generată).

-Rusia (179,7 miliarde kWh/an), 37 de reactori (17,1% din energia

electrică generată).

-Coreea de Sud (154,3 miliarde kWh/an), 25 de reactori (30,3% din

energia electrică generată).

-Canada (97,4 miliarde kWh/an), 19 reactori (15,6% din energia electrică

generată).

-Ucraina (81,0 miliarde kWh/an), 15 reactori (52,3% din energia electrică

generată).

-Germania (80,1 miliarde kWh/an), 8 reactori (13,1% din energia electrică

generată).

-Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord (65,1 miliarde

kWh/an), 15 reactori (20,4% din energia electrică generată)

-Suedia (60,6 miliarde kWh/an), 10 reactori (40,0% din energia electrică

generată).
 Jumătate din producția mondială de energie electrică la centralele
nucleare este reprezentată de Statele Unite și Franța.

Centrala nucleară de la
Cattenom-Franța

Centrala nucleară Calder Hall din

Marea Britanie în 1973