CUPRINS

CAP 1. INTRODUCERE ÎN LUMEA FOTOVOLTAICĂ

1.1 Evoluţie şi energie 5
1.2 Energia Solară 8
1.3 Celula şi sistemele fotovoltaice 12
1.4 F otovoltaicele în ţară 19
1.5 Ce doresc să realizez? 20

CAP 2. TEHNOLOGIA FOTOVOLTAICĂ - DETALII

2.1 Efectul fotovoltaic 21
2.2 Eficienţa tehnologiei fotovoltaice 28

2.2.1 Expunerea optimală la radiaţia solară 30

2.2.2 Eficienţa conversiei radiaţiei solare în energie electrică 33
2.2.3 Calculul parametrilor electrici ai panourilor fotovoltaice 34
2.3 Urmărirea punctului de putere maximă - MPPT 38

CAP 3. STUDIU DE CAZ

3.1 Prezentarea mediului de lucru şi a problemei 45
3.2 Ecuaţia de ieşire a celulei fotovoltaice 47
3.3 Ecuaţia de ieşire a unui panou fotovoltaic 49
3.4 Parametrii modelului 51
3.5 Modelarea celulei 52
3.6 Modelarea celulei (varianta 2) 55

CAP 4. REZULATE ŞI CONCLUZII

4.1 Rezultatele simulării 61

4.2 Concluzii 65

BIBLIOGRAFIE 67
ANEXE
 CAPITOLUL 1

INTRODUCERE ÎN LUMEA FOTOVOLTAICĂ

1.1 Evoluţie şi energie

Umanitatea nu şi-a descoperit cu adevărat menirea pe această lume. Filozofii au

apărut, altele sunt pe cale să fie exprimate. Unul dintre scopurile omului este considerată a fi
evoluţia şi creaţia, lupta pentru a face o schimbare, lupta de a duce omenirea către
perfecţiune. De la foc la roată, la tehnologia aburului, la industrie, la explorarea spaţiului,
omul întotdeauna a încercat să îşi depăşească limitele pentru a-şi crea un mod de trai mult
mai bun şi pentru a se îndrepta către noi înălţimi.
Omul şi-a dat seama din timpuri străvechi că are nevoie de energie, chiar dacă nu s-a
gândit atât de direct la concept. El ştia că are nevoie de foc pentru a se încălzi, pentru a-şi găti
mâncarea, modela metalul; avea nevoie de vânt pentru a-şi propulsa corăbiile. Una dintre
energiile de care omul se temea, încă din momentul în care a apărut omul pe acest pământ, a
fost electricitatea, manifestată sub forma fulgerelor. Omul a încercat să cunoască acest
fenomen, dar nici în zilele noastre nu este cunoscut pe deplin. Tipul de energie generat de
acest fenomen a început procesul de a fi cunoscut abia în secolul 15 şi prin sfârşitul secolului
18 s-a descoperit sarcina electrică negativă şi pozitivă.
În 1831, Faraday arată după o serie de experimentări că electricitatea se obţine prin
inducţie, prin frecare, pe cale chimică sau termoelectrică, şi mai târziu descoperă principiul
cuştii Faraday. În anul 1832 constructorul francez de instrumente electrice Antoine-Hippolyte
Pixii, a realizat prima maşina magneto-electrică, fiind vorba de un generator de curent
continuu cu magneţi permanenţi. [man09]
Mai târziu în anul 1859, fizicianul italian Antonio Pacinotti, a realizat prima maşină
electrică de curent continuu cu indusul având înfăşurarea în inel, crestături şi colector.
Importante contribuţii la dezvoltarea generatorului de curent continuu au avut şi
electrotehnicianul belgian Gramme, precum şi inginerul şi industriaşul german Siemens,
acesta fiind şi cel care a experimentat în anul 1879 la Berlin prima linie de tramvai. Existenţa
generatoarelor de curent continuu au impulsionat cercetările din domeniul iluminatului
electric, rezultând astfel lampa electrică cu filament de cărbune, aparate pentru conectare,
măsurare şi protecţie, toate acestea invenţii ale lui Edison. Tot sub conducerea lui, în anul
1882, la New York, s-a construit prima centrală electrică din lume, cu ajutorul căreia sa
realizat iluminatul stradal. Însă curentul continuu utilizat de Edison, nu era potrivit
transportului la mare distantă. [man09]
Descoperirea utilităţii curentului electric a dus la un boom economico-industrial, un
impuls puternic pentru om, determinând o accelerare puternică în evoluţia omului. În ultimul
secol au apărut sute de invenţii pe bază electrică care au schimbat complet modul de viaţă a
omului.
1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 Fig. 1.1 : Temperaturi globale 1975-2010

Marea parte a centralelor electrice sunt din păcate pe bază termică. Mai exact, arderi
care produc în principal dioxid de carbon şi alţi poluanţi. Principalul dăunător este momentan
dioxidul, care a determinat în ultimii ani, cea mai mare problemă a omeniei, chiar dacă marea
majoritate a oamenilor nu conştientizează asta.
Problema constă în încălzirea globală datorită efectului de seră. Încălzirea globală
are efecte profunde în cela mai diferite domenii. Ea determină ridicarea nivelului mării,
extreme climatice, topirea gheţarilor, extincţia a numeroase specii şi schimbări privind
sănătatea oamenilor. Împotriva efectelor încălzirii globale se duce o luptă insuficient de
intensă, al cărei aspect central este ratificarea de către guverne a Protocolului de la Kyoto
privind reducerea emisiei poluanţilor care influenţează viteza încălzirii. Datorită oamenilor
de ştiinţă cu spirit ecologist, care au trăit şi trăiesc cu frica că familiile lor vor avea de suferit
datorită acestui fenomen, s-a căutat metode de generare a energiei electrice şi de propulsare a
mijloacelor de transport fără a se produce cantităţi imense de poluanţi.
S-au încercat multe metode, multe sunt folosite, multe nu. Ce-a mai încercată şi
nereuşită variantă este dezvoltarea unui principiu de perpetuum-mobile, care în definiţie este
un dispozitiv care îşi menţine o mişcare ciclică permanentă încălcând legile de conservare
acceptate, sau încălcând ireversibilitatea fenomenelor din natură, ireversibilitate de asemenea
acceptată. există diverse perpetuum-mobile, numai că sunt dispozitive care nu
funcţionează:roata dezechilibrată, planuri înclinate, cupa lui Boyle, etc.

Fig. 1.2 : Exemple de perpetuum mobile

Există şi pseudo perpetuum mobile. Acestea sunt sisteme care aparent funcţionează,
iar explicaţia de ce funcţionează şi ce fel de surse de energie folosesc, uneori mascate, a fost
dată. Exemple: mişcarea electronilor în jurul nucleului, mişcarea planetelor, pasărea care bea
apă, ceasul care se trage singur, pompele de căldură.
În paralel cu aceste încercări de a păcăli fizica, s-au creat şi metode de generare a
energiei mai uşor de convertit şi folosit, energia electrică. Hidrocentralele sunt cele mai
răspândite la momentul actual, dar râurile sunt cam saturate deja. O altă variantă este centrala
nucleară, care produce, din păcate, resturi poluante extrem de periculoase, dar totuşi în
cantităţi mici, care amplasate corect şi etanare nu afectează nici o fiinţă vie. Problema cu
aceste centrale este că sunt greu controlabile, stingerea/aprinderea ţine cam o luna, şi în caz
de urgenţă devine instabilă şi reaminteşte de dezastrul de la Cernobîl, care după 24 de ani,
încă îşi lasă simţită prezenţa.
S-a trecut în ultimii ani la resurse regenerabile de energie: puterea vântului prin
centrale eoliene, puterea valurilor, puterea căldurii interne a pământului, puterea soarelui, alte
resurse regenerabile. Una dintre centralele interesante este cea pe bază de gunoi menajer,
despre care în 2008 s-a anunţat că şi România va avea o astfel de centrală, planul era ca pe
sfârşitul anului 2009 să fie funcţionabilă. Nu ştiu care este stadiul actual.[11]
Marea Britanie se va dota cu prima sa centrală electrică pe bază de iarbă care va
furniza energie pentru 2.000 de locuinţe. Centrala de doi megawaţi şi cu un cost de 6,5
milioane de lire sterline (9,425 milioane de euro), va fi amplasată în Staffordshire (centrul
Angliei), şi va fi alimentată cu iarbă de 170 de agricultori. Combustibilul care va fi utilizat
este "iarba elefantului", de origine africană. Centrala va funcţiona 8.000 de ore pe an şi va
economisi o tonă pe oră de dioxid de carbon care ar fi ajuns altfel în atmosferă dacă ar fi fost
vorba de o uzină pe bază de energie fosilă. Statul scandinav va construi primul prototip din
lume al unei centrale electrice care va funcţiona pe bază de apă de mare, având ca scop
impunerea unei noi forme de energie regenerabilă, a anunţat grupul energetic Statkraft, ce se
află la originea proiectului. O centrală "osmotică" utilizează diferenţa de presiune dintre apa
sărată şi apa dulce: dacă două mase de apă, una sărată şi cealaltă dulce, sunt separate de o
membrană semipermeabilă, cea de-a doua se va deplasa spre prima, generând o supra-
presiune care va putea fi transformată în energie cu ajutorul unei turbine.[11]

1.2 Energia solară

Soarele reprezintă sursa de energie a Pământului, contribuind la menţinerea

temperaturii planetei. Fără acesta, pământul ar avea o temperatură de aproape 0 grade Kelvin,
temperatură la care încetează orice mişcare (inclusiv a electronilor).
 Fig. 1.3 : Interacţiunile dintre energia solară, atmosfera şi suprafaţa terestră [rev03]
Soarele este o sursă, aproape inepuizabilă, de energie, în sens că radiaţia soarelui ne
va mai încălzi şi oferi energie încă 4-5 miliarde de ani de acum încolo. într-un singur an, el
trimite spre pământ de 20.000 de ori energia necesară întregii populaţii a globului, mai exact,
primim de la soare anual o cantitate de energie de 15177*1014 kWh. [wikie]
Pentru studiul radiaţiei solare este important să definim constanta solară, care
reprezintă fluxul de energie unitară primită de la Soare. Aceasta este măsurată, cu ajutorul
sateliţilor pentru cercetări ştiinţifice, în straturile superioare ale atmosferei terestre,
perpendicular pe direcţia razelor solare. Valoarea general acceptată pentru constanta solară
este de aproximativ 1366W/m [wikie], reprezentând o valoare medie anuală globală,
maximele depăşind 6kWh/m în zilele de vară. Atmosfera terestră şi suprafaţa Pământului
interacţionează cu radiaţia solară, producând o serie de transformări acesteia.
Atmosfera terestră are grosime de 690km (până la trecerea în exosferă) [wikie].
Filtrarea radiaţiei solare începe de la 100km altitudine, nivelul fiind numit linia Karman,
astfel, fluxul de energie solară care ajunge la suprafaţa Pământului este mai mic decât
constanta solară. Absorbţia, difuzia şi reflexia sunt fenomenele care duc la reducerea radiaţiei
solare. În atmosferă este absorbită aproape total radiaţia X şi o parte din radiaţia ultravioletă.
Vaporii de apă, bioxidul de carbon şi alte gaze existente în atmosferă, contribuie la absorbţia
radiaţiei solare. Prin absorbţie energia se transformă în căldură, iar radiaţia difuză este
retrimisă în toate direcţiile.
Radiaţia globală ajunsă de la Soare la nivelul solului într-o o zi senină, reprezintă
suma dintre radiaţia directă şi radiaţia difuză.
 Fig. 1.4 : Diferenţa dintre radiaţia difuză şi directă (la sol) [rev03]
Radiaţia solară directă depinde de orientarea suprafeţei receptoare. Radiaţia solară
difuză poate fi considerată aceeaşi, indiferent de orientarea suprafeţei receptoare.
Interesant este faptul că radiaţia difuză are o pondere mai mare decât cea directă, din
radiaţia totala ajunsă la sol. Energia termică unitară primită de la Soare, măsurată la nivelul
suprafeţei Pământului, perpendicular pe direcţia razelor solare, pentru condiţiile în care cerul
este perfect senin şi lipsit de poluare, în zonele Europei de Vest, Europei Centrale şi Europei
de Est, în jurul prânzului, poate asigura maxim 1000 W/m [7]. Această valoare reprezintă
suma dintre radiaţia directă şi difuză.

Fig. 1.5 : Cantitatea de radiaţii solare care ajung la sol şi ar putea fi colectate de panouri
solare [7]

Radiaţia solară este influenţată de modificarea unghiului format de direcţia razelor

soarelui cu planul orizontal, unghiul de înclinare a axei Pământului şi latitudinea geografică.
 După cum se vede în figura 1.4, radiaţia solară diferă semnificativ de la o zonă
geografică la alta. Gradul mediu de însorire, diferă de la o lună la alta, de la o zi la alta, diferă
din oră în oră, în aceeaşi localitate şi cu atât mai mult de la o localitate la alta. În Europa,
radiaţia solară medie anuală variază între 800kWh/m în zonele nordice îndepărtate şi ajunge
până la 2200kWh/m în zonele sudice ale Spaniei, In Malta, Sicilia, Creta. După cum se vede,
zona ideală în Europa pentru construirea unei centrale electrice fotovoltaice este jumătatea
sudică a Spaniei, unde radiaţia solară este între 1900-2200 kWh/m [7].
Radiaţia solară este influenţată de modificarea permanentă a câtorva parametrii
importanţi, cum sunt:
• înălţimea soarelui pe cer (unghiul format de direcţia razelor soarelui cu
planul orizontal)

• Unghiul de înclinare a axei Pământului;

• Modificarea distanţei Pământ - Soare (aproximativ 149 milioane km pe o
traiectorie eliptică, uşor excentrică.)
• Latitudinea geografică.
Aceştia sunt factori care influenţează însoţirea la nivel generalisim/global. Sunt şi
factori care influenţează la nivel local. Gradul de poluare a zonei respective determină gradul
de însorire a zonei respective. Poluarea este un factor puternic în difuzia luminii şi în reflexia
acesteia. Claritatea aerului şi gradul de seninătate a cerului influenţează iarăşi scăderea
radiaţiei directe.

ti? 20" 40" 60" S0"

------------------------------- Curba de variaţie în cazul uimi cer senin

Curba de variaţie în cazul unui cer mediu acoperit Curba de uiriaţk' in cazul cerului
dintr-o/ouă poluată

Fig. 1.6 : Variaţia radiaţiei solare în funcţie de direcţia razelor solare pentru diferite situaţii
atmosferice [rev03]
 România este o ţară cu un potenţial energetic solar acceptabil. Există zone în care
fluxul energetic solar anual, ajunge până la 1450... 1600kWh/m /an, în zona litoralului Mării
Negre şi Dobrogea, ca şi în majoritatea zonelor sudice. In majoritatea regiunilor ţării, fluxul
energetic solar anual, depăşeşte 1250.. 1350kWh/m2/an [7]. Aceasta indică un potenţial
energetic care ar justifica folosirea energiei solare pentru a produce energie utilizabilă. Mai
exact, s-ar merita construirea unor centrale electrice solare. În figura 1.7 [rev03] este
prezentată schematic repartizarea energiei solare care ajunge la suprafaţa solului în ţara
noastră. Din această cauză s-au început câteva proiecte în vederea folosirii acestei energii,
unul dinte ele fiind Casa verde, care a fost programat să înceapă în 01.06.2010.
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

U30 - t600 1360-1150 1250 -1360 Ut Fig. 1.7 : Harta

5 schematică a radiaţiei
solare în România
o

1.3 Celula şi sistemele fotovoltaice

Fenomenul de apariţie a unei tensiuni electromotoare în materiale solide, sub acţiunea

energiei solare este denumit efect fotovoltaic [bal07]. Acesta a fost descoperit de fizicianul
francez Alexandre-Edmond Becquerel, în anul 1839. Efectul fotovoltaic este datorat eliberării de
sarcini electrice negative (electroni) şi pozitive (goluri), într-un material solid, atunci când
suprafaţa acestuia interacţionează cu lumina. Datorită polarizării electrice a materialului
respectiv, care se produce sub acţiunea luminii, apare o tensiune electromotoare, care poate
genera curent electric într-un circuit închis. Dispozitivele, a căror funcţionare se bazează pe
efectul fotovoltaic, sunt denumite celule fotovoltaice, sau celule electrice solare.
Materialul cel mai utilizat pentru fabricarea de celule solare pe bază de semiconductori
este Siliciul. Dacă la început pentru producerea celulelor solare se utilizau deşeuri rezultate din
alte procese tehnologice pe bază de semiconductori, astăzi se apelează la materiale special în
acest scop fabricate. Pentru industria semiconductorilor siliciul este materialul aproape ideal.
Este ieftin, se poate produce întru-un singur cristal la un înalt grad de puritate, şi se poate
impurifica (dopa) în semiconductor de tip "n" sau "p". Prin simpla oxidare se pot crea straturi
izolatoare subţiri.
Totuşi lărgimea zonei interzise fac siliciul mai puţin potrivit pentru exploatarea directă a
efectului fotoelectric. Celule solare pe bază pe siliciu cristalin necesită o grosime de strat de cel
puţin 100um pentru a putea absorbi lumina solară eficient. La celulele cu strat subţire de tip

9 | Cap 1 - I ntroducere în lumea fotovoltaică

 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

semiconductor direct, ca de exemplu, GaAs sau chiar siliciu cu structură cristalină puternic
perturbată, sunt suficiente 10um.
S iliciu este al doilea element chimic din compoziţia scoarţei terestre în privinţa
cantităţii. Se regăseşte în compuşi chimici cu alte elemente formând silicat sau cuarţ. Siliciul brut
numit şi siliciu metalurgic se obţine din cuarţ prin topire în furnal. Reducerea siliciului se petrece
cu ajutorul carbonului la o temperatura de cca 1700°C, rezultând la fiecare tonă de siliciu
metalurgic de puritate de cca 98-99 % în jur de 1,5 tone de CO2. Prin acest procedeu în 2002 s-au
produs 4,1 tone de siliciu. Mare parte din acesta este utilizat de industrie la fabricare a oţelului şi
în industria chimică şi numai o mică parte în microelectronică şi la fabricarea de celule
fotovoltaice. [wikir]
Din siliciul brut printr-un proces de fabricaţie în trepte bazat pe triclorsilan se obţine
siliciul policristalin de cea mai mare puritate.
Până în prezent (2006) în producţie se recurge la o tehnologie Siemens bazat pe un
procedeu de tip CVD condensare de vapori de siliciu, procedeu elaborat şi optimizat pentru
ramura de microelectronică. In microelectronică cerinţele de calitate sunt total diferite de cele din
fabricarea de celule fotovoltaice. Pentru fabricarea de celule solare este foarte importantă
puritatea plăcii de siliciu în toată masa ei pentru a asigura o cât mai mare durată de viaţă pentru
purtătorii de sarcină, pe când în microelectronică cerinţa de foarte înaltă puritate se rezumă în
principiu la stratul superior până la o adâncime de 20-30um [10].
Deoarece între timp, consumul de siliciu de înaltă puritate pentru fabricarea de celule
fotovoltaice a întrecut pe cel pentru microelectronică, actualmente se fac cercetări intense pentru
elaborarea de procedee de fabricare speciale mai ieftine optimizate pentru celule solare.
Cu toate că procesul de producţie a siliciului pur este foarte energofag (consumatoare de
multă energie), energia consumată la fabricarea celulelor solare, în funcţie de tehnologia
utilizată, se poate recupera în 1,5 până la 7 ani. Dacă se ia în considerare că durata de viaţă a
panourilor solare este de peste 20 ani, bilanţul energetic rezultat este pozitiv [10].
Siliciul pur, în continuare, poate fi prelucrat în mai multe feluri, în urmă căreia, rezultă
diferite aspecte, eficienţe, costuri finale. Se disting 3 tipuri principale de celule fotovoltaice pe
bază de siliciu, folosite la scară mare din punct de vedere comercial:
- monocristaline;
- policristaline;
- amorfe.
Monocristalinele se obţin sub formă de bară prin turnarea siliciului pur. Aceste bare sunt
feliate în plăci foarte subţiri cu un fierăstrău special constând dintr-o sârmă lungă pe care s-au
aplicat particule de diamant şi care este înfăşurată pe cilindri ce se rotesc. Un bloc este complet
secţionat în plăcuţe de cca 0,18...0,28 mm la o singură trecere. Praful rezultat în urma debitării

10 | Cap 1 - I ntroducere în lumea fotovoltaică

 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

este inutilizabil şi reprezintă până la 50 % din material. Acest proces tehnologic asigură cel mai
ridicat nivel de eficienţă a conversiei fotoelectrice, dar este şi cea mai costisitoare variantă.
Pentru obţinerea de plăcuţe de siliciu la început se utiliza materia primă excedentară rezultată din
fabricarea de circuite integrate, care nu corespundea calitativ dar era potrivită pentru fabricarea
celulelor solare. Datorită cererii mult crescute a producţiei de panouri solare, această sursă are o
importanţă nesemnificativă. Celulele monocristaline prezintă o suprafaţă omogenă. [10]

Fig. 1.8 : Celulă din siliciu monocristalin [9]

Policristalinele se obţin în urma unui proces de producţie mai puţin ieftin. Siliciul pur se
topeşte într-un cuptor cu inducţie după care se toarnă într-un recipient de formă pătrată în care se
supune la un proces de răcire cât mai lent posibil în cursul căruia vor apare cristale cât mai mari
posibil. Recipientul are dimensiunile 50*50 cm, masa solidificată având înălţimea de 30 cm.
Blocul, astfel solidificat, se taie în mai multe blocuri mai mici cu lungimea de 30 cm. La
marginea cristalelor se poate observa unele defecte, diferenţe între cristale. Ca urmare a acestor
defecte, celulele fotovoltaice fabricate prin această metodă sunt mai puţin eficiente decât cele
monocristaline, cel puţin teoretic.
Un alt mod reprezintă turnare continuă, procedeu prin care materialul este turnat direct
pe suport la dimensiunile cerute. Avantajul constă în eliminarea pierderilor rezultate din tăiere.
Procedeul numit după Percy Williams Bridgman este aplicat în procesul de fabricare a siliciului
policristalin. Siliciul pur se topeşte tot într-un cuptor cu inducţie dar procesul de răcire în urma
căruia în masa topită se formează mari zone ocupate de câte un cristal are loc chiar în cuptor.
Materialul se supune unei încălziri progresive pornind de la bază astfel încât în momentul topirii
stratului superior, la bază deja se produce întărirea materialului.
Dimensiunile blocurilor obţinute sunt mai mari (60*60 cm -70*70 cm) cu înălţimea de 20-25 cm,
şi se procedează la tăierea lor în blocuri mai mici având lungimea de 20-25 cm. [10]

11 | Cap 1 - I ntroducere în lumea fotovoltaică

 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

52

Fig. 1.9 : Celulă din siliciu policristalin [9]

Structura amorfă se obţine prin depunerea unui film extrem de subţire de siliciu pe o
suprafaţă de sticlă, sau pe un substrat realizat dintr-un alt material. În acest caz, solidificarea
atomilor nu se realizează într-o structură cristalină ci sub forma unei reţele atomice cu dispunere
neregulată, denumită structură amorfă. In această reţea atomică apar şi numeroase defecte, care
diminuează performanţele electrice ale materialului. Grosimea stratului amorf de siliciu, obţinut
prin această metodă este mai mică de1um. Pentru comparaţie grosimea unui fir de păr uman este
de 50...1040. Costurile de fabricaţie ale siliciului amorf sunt foarte reduse, datorită cantităţii
extrem de reduse de material utilizat, dar eficienţa celulelor fotovoltaice care utilizează siliciu
amorf este mult mai redusă decât a celor care utilizează structuri cristaline de material.
Datorită costului redus, celulele fotovoltaice cu siliciu amorf se utilizează preponderent
la fabricarea echipamentelor cu putere redusă, cum sunt ceasurile sau, calculatoare de buzunar.
Aceste celule ating un grad avansat de îmbătrânire de până la 25 % în primul an de funcţionare
de aceea pentru acest tip de panouri solare în caracteristicile tehnice din documentele de însoţire
nu se dă puterea atinsă la fabricaţie ci puterea de după procesul de îmbătrânire.
Ca urmare, acest tip de panouri au caracteristici mai bune la cumpărare decât cele din
documente. Îmbătrânirea se produce sub acţiunea luminii şi este rezultatul aşa numitului efect
Staebler-Wronski (SWE). În cadrul acestuia, siliciul hidrogenat amorf (a-Si:H) metastabil trece
printr-o fază de creştere concentraţiei defectelor cu un ordin de mărime, paralel cu scăderea
conductivităţii şi deplasarea nivelului Fermi către mijlocul distanţei dintre banda de valenţă şi
banda de conducţie. După circa 1000 ore de expunere la soare, celulele de siliciu amorf ating un
grad de saturare stabil. [10]

12 | Cap 1 - I ntroducere în lumea fotovoltaică

 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

Fig. 1.10 : Celulă din siliciu amorf [9]

Celulele cu GaAs (GaliuArseniu) au randament mare, care este foarte stabil la

schimbările de temperatură, la încălzire o pierdere de putere mai mică decât la celulele cristaline
pe bază de siliciu. Este robust vizavi de radiaţia ultravioletă. Este totuşi o tehnologie mai scumpă
şi din această cauză este utilizează de obicei în industria spaţială. [10]
Celulele cu CdTe utilizează o tehnologie foarte avantajoasă CBD (depunere de staturi
subţiri pe suprafeţe mari în mediu cu pH , temperatură şi concentraţie de reagent controlate); în
laborator s-a atins un randament de 16 %. [10]
Alte tehnologii : CIS este prescurtarea de la Cupru-Indiu-Diselenid produs de firma
Wurth Solar în Marbach am Neckar, Cupru-Indiu-Disulfat la firma Sulfurcell în Berlin, CIGS
pentru Cupru-Indiu-Galiu-Diselenat produs în staţie pilot în Uppsala/Suedia [bal07].

Fig. 1.11 : Tipuri de celule fotovoltaice des folosite şi randamentele lor

Celulele fotovoltaice au de obicei o suprafaţă foarte mică. Curentul şi tensiunea generate

de o singură celulă sunt mici. Celulele fotovoltaice sunt conectate în serie pentru a genera o
tensiune suficient de mare pentru a se putea lucra uşor cu ele, astfel formând module
fotovoltaice. Acestea sunt legate la rândul lor în paralel pentru a genera curenţi cât mai mari.

13 | Cap 1 - I ntroducere în lumea fotovoltaică

 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor

Mai multe module formează un panou fotovoltaic. Un panou fotovoltaic poate ajunge să
genereze puteri de ordinul waţilor la ordinul sutelor de waţi, în funcţie de numărul de celule şi de
eficienţa tehnologiei folosite. Cele mai utilizate/comercializate panouri fotovoltaice sunt cele cu
36-38 celule în total. Acestea generează în general o tensiune de între 12-24V. Aceste panouri
sunt uşor utilizabile datorită faptului că trebuie doar stabilizată tensiunea şi astfel se stochează
uşor în baterii.
Acesta trebuie să facă faţă unor condiţii de lucru neprielnice, pentru aceasta, panourile
sunt încapsulate în materiale rezistente la condiţii meteo neplăcute, ceea ce înseamnă totul de la
îngheţ la încălzire extremă, ploaie şi grindină. Aceste sisteme sunt componentele de bază ale
instalaţiilor, adică, de obicei se cumpără panouri individuale, mai repede decât module sau celule
individuale.

Fig. 1.12 : Panouri fotovoltaice formând o matrice de panouri

În figura 1.13 este prezentat un sistem clasic complet fotovoltaic insular, mai exact,
întregul sistem electric, alimentat strict fotovoltaic, al casei este complet izolat de reţeaua
electrică naţională.
Sistemul este alcătuit din următoarele componente:
• panouri fotovoltaice
• regulatorul de încărcare al bateriilor (convertor Buck sau Boost)
• grupul de baterii de 12, 24 sau 48 V
• invertor, ce transformă curentul continuu CC in curent alternativ CA, şi conţine
şi un transformator pentru a obţine 220V.
• consumator CC
• consumator CA

Cap 1 - I ntroducere în lumea fotovoltaică

 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor ■■■■I
2010
■■■■■■■■■■■■■■■■ ■■■■ ■■■■

C a p 1 - I n1t 5r o|d u c e r e î n l u m e a f o t o v o l t a i c ă
31

I - l ______________________________________________E

Fig. 1.13: Sistem fotovoltaic insular complet şi izolat [9]

Aceasta configuraţie este destul de complexă. Sunt folosite baterii pentru stocarea
energiei electrice produse in timpul zilei. Alimentarea consumatorilor se face direct in curent
continuu si alternativ in mod permanent zi si noapte, datorită reţelei de CC şi invertorului.
Capacitatea sistemelor pot atinge uşor valori de zeci de kilowaţi.
Situaţiile unde s-ar putea folosi acest tip de sistem sunt:

• unele case
• cabane turistice
• aplicaţii industriale, comerciale, agricultură, alimentare staţii izolate cu diverse
destinaţii

• iluminat public

• alimentare panouri publicitare

16 | Cap 1 - I ntroducere în lumea fotovoltaică

 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

1.4 Fotovoltaicele în ţară

La noi în ţară conceptul de alimentarea locuinţelor sau întreprinderilor prin intermediul

panourilor fotovoltaice nu este nou. În schimb nu am reuşit până acum să construim o centrală
care să folosească această tehnologie.
S-a propus acum ceva timp în parlament începerea unui proiect de subvenţii provenite din
buget care se alocau celor care doreau să achiziţioneze sisteme ecologice de generare a
curentului electric, statul achitând (prin subvenţii) în jur de 70-80% din costurile totale. Proiectul
am înţeles ca s-a abandonat deodată cu criza financiară.
Potenţialul energetic cel mai mare în tara noastră o au zonele sudice şi zonele sud-estice:
Dobrogea, Câmpia Română. Cu toate acestea, recent s-au demarat mai multe proiecte de
amplasare a unor centrale fotovoltaice prin întreaga ţară:
- Clujul va fi primul judeţ din ţară alimentat exclusiv din surse alternative de energie.
Cum Uniunea Europeana va finanţa aproape integral proiectele verzi. Se promite că în câţiva ani
curentul electric va fi generat cu energie solară. Investiţia este estimată la 100 de milioane de
euro. Parcul solar se va întinde pe 100 de hectare în apropierea localităţii Floreşti, judeţul Cluj
[11].
- Primăria Piatra Neamţ are în plan un proiect pentru construcţia unei centrale
fotovoltaice cu o putere de 3 MW. Costurile centralei fotovoltaice sunt estimate la 20 de milioane
de euro. Pentru realizarea studiului de fezabilitate şi a proiectului tehnic, obţinerea avizelor şi
acordurilor necesare, dar şi pentru asistenţă tehnică, sunt necesare alte 19 milioane de euro.
Construcţia va fi amplasată pe o suprafaţă de 4 hectare, la periferia municipiului Piatra Neamţ
[11].
- Judeţul Ialomiţa va produce zilnic 10MW de energie electrică pe principiul
fotovoltaic. Aproximativ 10 milioane de euro va costa implementarea unui proiect prin care se va
amenaja un parc solar fotovoltaic, în zona comunei Gura Ialomiţei. Terenul pe care se propune
amplasarea acestuia are o suprafaţă de 5ha, terenul având un potenţial agricol foarte scăzut, fiind
cea mai apropiată locaţie de staţia de medie tensiune de la Gura Ialomiţei. Aceasta va implica o
cheltuială minimă pentru conectarea la sistemul energetic naţional [11]
- În judeţul Arad, localitatea Vinga, primăria plănuieşte construcţia unei centrale
electrice fotovoltaice pe un teren aflat între localitate şi calea ferată, zonă părăsită

17 | Cap 1 - I ntroducere în lumea fotovoltaică

 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

în ruine. Diverse firme au pregătit proiecte pentru acea zonă şi acum aşteaptă licitaţia. O firmă
din Vladimirescu a pregătit un proiect în care centrala se presupune că va genera 0,45MW zilnic.
Costul iese în jur de 2,5Euro/W.
- Tot în Arad s-a anunţat pe data de 20.04.2010 că iluminatul public va fi alimentat cu panouri
fotovoltaice amplasate pe stâlpii de iluminat.
Acestea nu sunt singurele proiecte, dar nu sunt făcute toate publice. Una din cele mai
ambiţioase proiecte fac referire la o zonă în câmpia Bărăgan care se va întinde pe câteva hectare,
dar mai mult de atât nu am aflat.

1.5 Ce doresc să realizez?

Teoretic, urmăresc să realizez o centrală electrică, într-un viitor, sper, nu foarte

îndepărtat. Pentru această lucrare îmi propun să o iau pas cu pas şi să modelez o celulă
fotovoltaică şi funcţionarea acesteia, în mediul de lucru Matlab/Simulink. Problema de bază în
modelările în acest mediu este lipsa unui bloc care să integreze funcţionarea unei celule.
Eu îmi propun să încerc să modelez:
- un panou fotovoltaic cu Ns celule legate în serie şi Np legate in paralel
Dacă voi reuşi, voi avea un model folosibil a unei celule fotovoltaice care să mă ajute pe
viitor în simulările ce vor urma în ceea ce priveşte reîncărcarea unui acumulator de autovehicul
electric.

18 | Cap 1 - I ntroducere în lumea fotovoltaică

 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

CAP 2. TEHNOLOGIA FOTOVOLTAICĂ - DETALII

2.1 Efectul fotovoltaic

Def.: Efectul de apariţie a unei tensiuni electromotoare într-un material solid aflat sub
acţiunea luminii este denumit efect fotovoltaic [bal07].
Numele efectului provine de la termenul grecesc phos (lumină) şi de la numele
fizicianului care a realizat prima baterie electrică din lume, Allesandro Volta. Datorită polarizării
electrice a materialului, în urma eliberării de electroni şi goluri, ce are loc odată cu expunerea la
lumină, apare o tensiune electromotoare, care poate genera curent electric într-un circuit închis.

Fig. 2.1 : Structura energetică a materialelor semiconductoare

Electronii se învârt în jurul nucleelor atomilor la diferite nivele energetice. Nivelele

se numesc benzi sau straturi. Acestea sunt nivele sunt accesibile pentru electroni în orice
moment, dar sunt separate de către alte benzi energice „interzise", aceste zone fiind recunoscute
ca „bariere energetice" pentru electroni. Una dintre benzile accesibile se numeşte banda de
valenţă. Următorul nivel accesibil, dar în general goală, este banda de conducţie. Fiecare material
are nivele energetice diferite la banda de valenţă, banda de conducţie şi implicit la bariera
energetică. Diferenţa dintre valorile energiilor benzEoreprezină valoarea energetică a barierei
energetice dintre cele două benzi.

AE = EC - E

1 9 T e| h n o l o gCi aa pf o2t o v o l t a i c ă Detalii

 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

Pentru majoritatea semiconductorilor intervalul de energie interzisă AE are valori între

0,2 şi 2,3 eV. Pentru siliciul monocristalin, valoarea lui AE este aproximativ 1eV, iafin cazul
siliciului amorf poate să ajungă la 1,7eV, din această cauză, siliciul amorf este mai puţin eficient,
electronii necesitând o energie mai mare pentru a devenii conductori.
Energia undelor electromagnetice este:
E=h*v
h - constanta universala a lui Plank h = 6,626 * 10-34 Js v - frecvenţa de oscilaţie a luminii, care
reiese din:
c=A*v
A - lungimea de undă a luminii
c - viteza luminii, 299.792.458 m/s
Folosind un sistem de 2 ecuaţii cu o necunoscută, se poate determina că pentru
intervalului energetic 0,2 - 2,3 eV îi corespunde intervalul de lungimi de undă 6,2 - 0,5 um, deci
fotonii din domeniul vizibil şi infraroşu sunt cei ce determină tranziţia. Aceste valori ale barierei
energetice, reprezintă cuante de energie care trebuie să fie transmise electronilor de pe stratul de
valenţă pentru ca aceştia să devină liberi, în urma trecerii lor pe banda de conducţie. Prin
supunerea materialelor semiconductoare de tipul siliciului la radiaţia solară, fotonii, sau cuantele
de lumină, pot transmite electronilor de pe banda de valenţă, energia necesară AE pentru a depăşi
bariera energetică şi a trece pe banda de conducţie.
Acest fenomen este esenţial pentru funcţionarea celulelor fotovoltaice. În vederea
fabricării celulelor fotovoltaice, siliciul pur, sub diverse forme şi tipuri de cristale, este dopat cu
diferite elemente chimice pentru a duce la creşterea numărului de sarcini electrice negative
(electroni) sau pozitive (goluri). Se obţin astfel straturi de siliciu semiconductoare de tip n,
respectiv de tip p, în funcţie de tipul sarcinilor electrice care predomină. Siliciul dopat este un
semiconductor mai bun decât cel pur. Doparea cu Fosfor, spre exemplu, induce în siliciu sarcini
suplimentare negative, siliciul astfel dopat devenind siliciu tip n ( Fosforul are valenţa 5 şi
siliciul are valenţa 4, astfel, astfel orice impuritate cu valenţa mai mare decât cea a siliciului este
capabil să doneze electroni suplimentari. Doparea siliciului cu Bor duce la formarea unui
semiconductor de siliciu tip p, acesta având un exces de sarcini pozitive.
Prin alăturarea a două straturi diferite de semiconductor, caracterizate prin predominanţa
diferită a sarcinilor electrice, în zona de contact dintre straturi, se obţine o joncţiune de tip p-n.
Sub acţiunea diferenţei de potenţial electric, manifestată în zona de contact, electronii de valentă
şi cei adăugaţi prin dopare din stratul n, prezintă tendinţa de

2 0 T e| h n o l o gCi aa pf o2t o v o l t a i c ă Detalii

 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

migraţie în stratul p, care are un deficit de electroni. Analog, golurile din stratul p, prezintă
tendinţa de a migra în stratul n. Amploarea migraţiei sarcinilor electrice între cele două straturi
ale joncţiunii p-n este limitată de nivelul energetic al purtătorilor celor două tipuri de sarcini
electrice. Astfel, cu toate că nu va avea loc realizarea unei reechilibrări la nivelul sarcinilor
electrice în toată profunzimea celor două straturi, o zonă superficială din stratul p va fi ocupată
de sarcini electrice negative (electroni), iar o zonă superficială din stratul n, va fi ocupată de
sarcini electrice pozitive (goluri). Efectul rezultat este redistribuirea sarcinilor electrice în zona
joncţiunii p-n. [bal07]
Strat n
Strat p
Fig. 2.2 a)

Tendinţa de migrare a sarcinilor b) Joncţiunea p-n cu sarcinile redistribuite

În urma redistribuirii sarcinilor electrice în zona joncţiunii, apare o diferenţă de

potenţial la nivelul joncţiunii. Această diferenţă internă de potenţial reprezintă o barieră, care
împiedică o deplasare ulterioară a sarcinilor electrice negative din stratul n spre stratul p şi a
celor pozitive din stratul p spre stratul n. Sarcinile electrice libere din cele două straturi sunt
respinse din zona joncţiunii spre extremităţile opuse joncţiunii p-n a acestor straturi.
Dacă notăm cu n 0 şi p0 concentraţiile electronilor şi golurilor în lipsa iluminării la
echilibru termic, sub acţiunea unui câmp electric E apare un curent de drift cu densitatea [curs1]:
/ = hi + h = n0ev^ + poeî^ Ţinând cont de legătura dintre vitezele vn şi vp şi
mobilităţile u.n şi u.p (vn= \in E, vp=u,p E), se obţine:
j = e(noMn + Vo ^ v ) E = o0 este coeficientul de conductivitate iniţială.
Este cunoscut faptul că lumina are un caracter dual, având caracteristici de undă,
conform teoriei ondulatorii a luminii, şi, în acelaşi timp, caracteristici corpusculare, conform
teoriei fotonice a luminii. Din punctul de vedere al efectului fotovoltaic, este mai important să
privim lumina ca având un caracter corpuscular.
Dacă joncţiunea p-n este supusă radiaţiei solare, fotonii care au un nivel energetic
suficient de ridicat (această energie a fotonilor crescând odată cu creşterea intensităţii luminii),
sunt capabili să transfere energie electronilor aflaţi pe straturile de valenţă ale atomilor, astfel
încât să poată trece pe straturile de conducţie şi să devină electroni liberi.
Dacă în urma iluminării concentraţiile electronilor şi golurilor se modifică cu An şi Ap,
An = Ap , schimbarea conductivităţii va fi [cursl]:

2 1 T e| h n o l o gCi aa pf o2t o v o l t a i c ă Detalii

 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

Ao An^n + A p n p

2 2 T e| h n o l o gCi aa pf o2t o v o l t a i c ă Detalii

 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

°0 n
oV-n + PoP-p

Notăm b=un /up şi reiese:

Ao An (1 + b )

2 3C |a p 2 - T e h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

Oo n o b + po
Notăm cu a coeficientul de absorbţie definit ca raportul dintre cantitatea de energie
absorbită de unitatea de volum în unitatea de timp şi energia incidentă pe unitatea de suprafaţă în
unitatea de timp. Se poate arăta că atunci când ad<<l (unde d - grosimea stratului semiconductor)
intensitatea radiaţiei este uniformă în probă şi deci An şi Ap nu variază în probă.
Dacă însă ad>>l, intensitatea radiaţiei la distanţa z în probă este [cursl]:
/ ( z ) = / (1 - P ) e - az unde fi este coeficientul de reflexie la suprafaţa
iluminată. În consecinţa va apare un gradient de concentraţie care va determina apariţia unor
curenţi de difuzie pentru goluri şi electroni. Considerând o variaţie liniară a concentraţiei,
densităţile curenţilor de difuzie sunt:

dn
jn = ^

dp
ip = —e
®p~fc

unde Dn şi Dp sunt coeficienţi de difuzie. Curentul total va fi suma dintre curentul de

drift în prezenţa iluminării şi cel de difuzie:

, A dn dp
jz = e(ny.n + p ^ p )EZ + e ( D n — — D p — )

Ţinând cont că: n = n0 + An , p = p0 + Ap şi An = Ap , rezultă că densitatea :

, A dAn
jz = e(ny.n + p\iv)Ez + e ( D n — D p ) ■
dz
Sub acţiunea diferenţei interne de potenţial, care se manifestă local la nivelul joncţiunii
p-n, electronii liberi care se formează în stratul n, sunt respinşi spre suprafaţa stratului n al
joncţiunii, iar electronii liberi care se formează în stratul p, sunt atraşi spre zona de joncţiune, pe
care o vor traversa şi odată ajunşi în stratul n, sunt respinşi spre suprafaţa acestui strat. Fiecare
electron liber, în momentul trecerii sale pe stratul de conducţie, lasă în urmă un gol (sarcină
electrică pozitivă) în structura atomului pe care l-a părăsit, astfel că sub acţiunea radiaţiei solare
nu apar doar electroni liberi, ci perechi de sarcini electrice negative (electroni) şi pozitive
(goluri). Sub acţiunea diferenţei interne de potenţial, care se manifestă local la nivelul joncţiunii
p-n, golurile care se formează în stratul p sunt respinse spre periferia stratului p al joncţiunii, iar
golurile care se formează în stratul n, sunt atrase spre zona de joncţiune, pe care o vor traversa şi
odată ajunşi în stratul p, sunt respinşi spre suprafaţa acestui strat.

24 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

Datorită deplasării sarcinilor electrice pozitive şi negative în cele două straturi se

produce o polarizare electrică la nivelul suprafeţelor exterioare ale joncţiunii. Diferenţa de
potenţial dă naştere unei tensiuni.
În circuit deschis, unde jz=0, între faţa iluminată şi cea neiluminată a unei celule
fotovoltaice apare un câmp electric de forma:

n\in + p /ip
Astfel, avem de a face cu o diferenţă de potenţial V. Dacă D n=Dp (atunci când u,n = u,p)
atunci Ez=0 şi V=0.
Într-o joncţiune p-n, ca urmare a difuziei electronilor din domeniul n în domeniul p şi
difuziei golurilor în sens invers, apare un câmp electric în stratul de baraj şi corespunzător o
diferenţă de potenţial .

Fig. 2.3 Apariţia unei diferenţe de potenţial în urma variaţiei concentraţiilor de electroni şi goluri
[cursl]
Acest câmp electric împiedică continuarea difuziei şi în acelaşi timp duce la apariţia
unor curenţi de drift care se opun celor de difuzie. În stare de echilibru, curenţii de difuzie vor fi
egali cu cei de drift, astfel încât curentul rezultant va fi nul.

25 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

Dacă joncţiunea p-n este iluminată, se vor crea perechi electron-gol în exces. Dacă
ad>>l, fluxul de fotoni va varia exponenţial cu adâncimea. Electronii în exces creaţi în regiunea p
pot difuza prin joncţiune şi coboară bariera de potenţial spre zona n. Golurile în exces create în
zona n pot difuza şi ele prin joncţiune. Apare astfel o sarcină pozitivă pe faţa p şi una negativă pe
faţa n. Aceste densităţi de sarcină micşorează diferenţa de potenţial de la j0 la jo - V.

Ecuaţia de curent tensiune este [curs1]:

jo - densitatea curentului invers la saturaţie în absenţa iluminării V - tensiunea aplicată joncţiunii

k - constanta lui Boltzmann
jL - curentul de generare independent de V şi direct proporţional cu intensitatea iluminării
(determinat de perechile de electron-gol generate de lumina incidentă) Ecuaţia de curent tensiune
este ilustrată în fig. 2.4, pentru iluminări diferite ale

joncţiunii.

Fig. 2.4 : Relaţia curent tensiune pentru diferite expuneri [cursl]

Pentru j=0 se obţine din ecuaţia curent-tensiune, tensiunea în circuit deschis Voc:

Voc = — In (1 — f )
e
Jo

Curentul de scurt-circuit se obţine punând condiţia V=0 şi rezultă:

] sc = ] L

26 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

Fig. 2.5 Elementele constructive ale unei celule fotovoltaice şi funcţionarea acesteia [22]
Dacă suprafeţele exterioare ale joncţiunii sunt acoperite cu câte un strat metalic, fiecare
reprezentând câte un electrod, între aceştia se va avea loc o diferenţă de potenţial, care într-un
circuit închis va produce un curent electric. Diferenţa de potenţial şi curentul electric se pot
menţine la un nivel constant atâta timp cât se manifestă radiaţia solară la un nivel constant. Este
evident că variaţia intensităţii radiaţiei solare va produce şi variaţii ale tensiunii şi mai ales ale
intensităţii curentului electric, datorită faptului că electronii de valenţă nu mai primesc suficientă
energie că să părăsească zona de valenţă şi să intre în banda de conducţie, astfel, trecând un
număr mai mic de electroni şi producându-se un număr mai mic de goluri.

Joncţiunea p-n, împreună cu cei doi electrozi, alcătuieşte o celulă fotovoltaică sau o
celulă electrică solară. Pentru a se proteja celula de eventuale coroziuni, celula fotovoltaică mai
este îmbrăcată într-un strat de material transparent, izolator şi cu grad de reflexie aproape nul.
Rolul cel mai important a acestui strat este de a împiedica reflexia radiaţiei solare incidente pe

27 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

suprafaţa celulei electrice solare, astfel încât o cantitate cât mai mare de energie să fie transferată
electronilor de valenţă din cele două straturi semiconductoare.

Grosimea totală a unei celule fotovoltaice pe bază de siliciu monocristalin este de

aprox. 0,3mm, iar grosimea stratului n, este de circa 0,002mm [bal07]. La începutul
comercializării panourilor solare, celulele aveau o formă rotundă, păstrând forma barelor de
siliciu din care au fost debitate. Această formă, azi, este rar utilizată locul ei fiind preluat de
formele dreptunghiulare de cele mai multe ori pătrate având colţurile mai mult sau mai puţin
teşite. Până la sfârşitul anilor 1990 celulele solare aveau cel mai des mărimea de fabricaţie de
100x100 mm (în jargonul de specialitate numite celule de 4 ţoli). După aceea au fost introduse pe
scară tot mai largă celulele cu latura de 125 mm, şi de prin anul 2002 şi celulele cu latura de 150
mm se utilizează tot mai des în modulele standard şi se prevede că nici celulele de 200x200 nu
vor fi excluse a fi folosite în viitor.

2.2 Eficienţa tehnologiei fotovoltaice

Primele celule fotovoltaice au fost utilizate în 1958 pe satelitul Vanguard I, care nu a

ajuns în spaţiu. Eficienţa de conversie a energiei radiaţiei solare în electricitate era de 10%.
Puterea totală a acelor celule a fost de aproximativ 0,1Wh [bal07]. Pentru un satelit dea-dreptul
insuficient, dar totuşi, a fost ceva mai mult demonstrativ şi făcut pe fugă. Momentan, eficienţa
celulelor fotovoltaice actuale pe bază de siliciu monocristalin este de aproximativ 31% în condiţii
de laborator.
Eficienţa celulelor fotovoltaice depinde de doi factori:

• Intensitatea radiaţiei solare incidente pe suprafaţa celulei

• Eficienţa procesului de conversie a radiaţiei solare în energie electrică Eficienţa
celulelor fotovoltaice este critică, dar nu suficientă. întregul sistem
fotovoltaic necesită optimizări. Trecerea de la panou la consumator nu se face direct. Curentul
variază, în primul rând, funcţie de gradul de iluminare momentan al panoului. Această variaţie
poate fi de multe ori de valoare mare, astfel încât să afecteze grav consumatorii sau acumulatorii
în care trebuie stocată energia convertită. Stocarea energiei în acumulatori este esenţială, datorită
faptului că noaptea nu se poate produce energie electrică. Din considerentul că un curent
continuu care poate avea fluctuaţii mari, tensiunea şi amperajul trebuie stabilizate, de către un
regulator/convertor. Pentru a putea fi folosită energia din acumulatori, curentul continuu, generat
de aceştia, trebuie inversat pentru a deveni curent alternativ, aparatura casnică necesitând, de cele
mai multe ori, o tensiune de 220V în curent alternativ. Astfel, mai avem nevoie de:
• Convertoare buck şi boost.

28 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

• Baterii eficiente (mici cu capacitate mare)

• Invertoare de bună calitate
Eficienţa unei celule fotovoltaice, sau randamentul acesteia, este o constantă dată de la
producător. Randamentul este, de fapt, raportul dintre puterea generată şi puterea colectată. Acest
randament este determinat pe cale atât teoretică cât şi experimentală. Notat cu n,randamentul
celulei fotovoltaice este definit ca raportul dintre MPP (maximum power point) şi produsul dintre
expunere E şi suprafaţa celulei A.
în cazul calcului de randament, se respectă anumite condiţii standard de măsurare:
intensitate luminoasă de 1000W/mp, temperatură de 25oC şi AM1.5.

P MPP
n =
A*E
AIM - coeficientul masic de aer - caracterizează spectrul solar după ce radiaţia solară a
trecut prin atmosferă, este folosit la caracterizarea performanţelor celulelor solare în condiţii
standardizate definite de simbolul AM şi un număr. AM1.5 este universal folosit de a caracteriza
puterea generată de panourile solare. Radiaţia solară traversând atmosfera reacţionează cu
anumiţi compuşi chimici care adsorb anumite lungimi de undă din spectru. Absorbţia
ultravioletelor de către ozon în atmosfera superioară reduce dramatic cantitatea de lungimi scurte
de undă care ar trebui sa ajungă pe pământ. O componentă mult mai activă sunt vaporii de apă
care adsorb spectrul solar pe diverse lungimi de undă. Oxigenul, bioxidul de carbon şi azotul
contribuie la adsorbţia radiaţiei solare, prin urmare spectrul solar ce ajunge la suprafaţa
pământului este restrâns între infraroşu îndepărtat şi ultraviolet apropiat. Pentru o grosime l 0 a
atmosferei funcţie de unghiul de incidenţă a radiaţiei 9, ea parcurge un drum mai lung, care poate
fi calculat după următoarea formulă [13]:
l = l 0 / cosO
Raportul l / l0 este coeficientul masic al aerului1. Spectrul solar în afara atmosferei
corespunzător radiaţiei corpului negru va avea AM0 / zero atmosfere. Celulele folosite pentru
tehnologia spaţială, cum ar fi comunicaţiile prin satelit, sunt în general caracterizate folosind
AM0. Spectrul solar la nivelul apei mării când soarele este perpendicular coeficientul este AM1
ceea ce semnifică o atmosferă [13].
Celulele solare pe bază de siliciu nu sunt sensibile la spectrul pierdut în atmosferă. Ele
sunt dependente de lărgimea benzii interzise, care este corespondentă energiei fotonilor din
spectrul vizibil. Prin urmare celulele solare sunt mai eficiente la AM1 decât la AM0. Panourile
solare în general operează sub o anumită grosime a atmosferei dacă soarele este incident sub un
unghi de vizibilitatea diferit de cel de la ecuator. Deoarece dezvoltarea celulelor solare este
concentrată în SUA, Japonia, Europa se ia în considerare standardul AM1.5, adică 1.5 grosimea

1 Peter Wurfel (2005). The Physics of Solar Cells. Weinheim: Wiley-VCH

29 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

atmosferei ceea ce corespunde un unghi de zenit solar de 480. Este considerat standardul terestru
de caracterizare a panourilor solare.
Panourile solare ce operează la poli va trebui să fie folosit AM2 iar cele care operează
la altitudini mari atunci AM<1.

2.2.1 Expunerea optimală la radiaţia solară

Celulele fotovoltaice produc cu atât mai multă energie electrică cu cât sunt mai puternic
iluminate de către soare. Astfel, celulele necesită o expunere optimă. Aceasta se realizează în
două moduri, poziţionare fixă optimă sau poziţionate pe un sistem mobil pe 1 sau 2 axe care să
urmărească soarele. A doua variantă derivă parţial de la prima.
Poziţia optimă de captare a energiei solare de către o celulă sau panou fotovoltaic este
definită de două unghiuri:

• Unghiul de înclinaţie faţă de orizontală

• Unghiul azimutului - unghiul faţă de direcţia sudului

Fig. 2.6 : Unghiul faţă de orizontală şi unghiul azimutului

Problema de bază este poziţionarea panourilor în aşa fel încât să fie perpendiculare pe
razele luminii. Cele două unghiuri determină poziţionarea optimă a panourilor în spaţiu, pe două
axe.
Unghiul faţă de orizontală este cel format între suprafaţa panoului şi cel al orizontalei, şi
este determinat de poziţia de pe glob a panoului, compensând astfel înclinarea axei pământului şi
forma bombată a acestuia.
Unghiul azimutului este unghiul format de direcţia sudului local şi direcţia soarelui, sau
în cazul nostru normala la suprafaţa panoului. Acest unghi compensează mişcarea de rotaţie a
pământului în jurul axei sale, sau mişcarea soarelui pe cer. Ideal, ar fi, un sistem automatizat care

30 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

să rotească panourile solare astfel încât să fie întotdeauna perpendiculare pe direcţia razelor
solare.
Deviaţia faţă de direcţia razelor solare a panourilor este calculată sub formă de un
coeficient numit factorul de orientare. Factorul de orientare are valori pe intervalul [0...1]. Se
poate face astfel un tabel prin care să se determine cu uşurinţă orientarea perfectă, tabel valabil
stric local, spre exemplu, un tabel pentru Sacramento, California:

| Unghiul faţă de orizontală

Orientare 0o 15 o 30 o 45 o 60 o 90 o
Sud 0.89
0.97 1.00 0.97 0.88 0.57
SSE, SSV 0.89
0.97 0.99 0.96 0.87 0.58
SE, SV 0.89
0.95 0.96 0.93 0.85 0.59
ESE, VSV 0.89
0.92 0.91 0.87 0.79 0.57
E, V 0.89
0.88 0.85 0.78 0.70 0.51
Tabel 2.1 : Factorul de orientare pentru Sacramento, California [22]

Pentru Germania, a fost trasată o diagramă prin care se poate determina relativ uşor
poziţia optimă a panoului fotovoltaic, în funcţie de situaţiile în cauză. Această schemă este
aproape perfect aplicabilă pentru ţara noastră.

Fig. 2.7 : Influenţa celor două unghiuri asupra gradului de captare a energiei solare [bal07]

Mai exact, figura de mai sus face mult mai uşoară determinarea gradului de captare în funcţie de
unghiul faţă de orizontală şi cel al azimutului. Rezultatele variază în funcţie de
poziţia pe glob, dar nu drastic. În figură este semnalată situaţia în care înclinarea este de 30o şi
unghiul azimutului este de +45o. în această situaţie, gradul de captare este de 95%. Eu, personal,
aş pune un panou fotovoltaic la înclinaţia de 47o şi la -20o faţă de sud. Unghiul de înclinare optim

31 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

care duce la captarea optimă a radiaţiei se află între 15...55 0. Variaţia faţă de la direcţia Sudului
poate să fie între ±40°, fără a fi afectată capacitatea de captare a energiei solare. Aceasta variaţie
se alege mai mult după situaţie şi preferinţe. Pentru unghiuri de înclinare de 5...65°, radiaţia
solară poate fi recuperată în proporţie de 90...95%. Dacă unghiul de înclinare este foarte mic,
situaţia duce la murdărirea panourilor prin acumulare de praf, frunze şi alte obiecte străine, ceea
ce duce la degradarea performanţelor panourilor, prin degradarea stratului de material protector
de pe panouri, prin reflexie accentuată şi opacizarea panourilor. Panourile fotovoltaice montate
vertical, cu o abatere de până la ±20° faţă de direcţia Sud, pot capta până la 80% din radiaţia
solară. Din acest motiv s-au luat în calcul începerea unor proiecte de amplasare a panourilor pe
pereţii clădirilor înalte din oraşe.
Această soluţie face referire la captarea a cât mai multă energie într-o anumită zonă,
având o constantă a radiaţiei solare constante. Astfel, dacă constanta luminoasă la sol este de
1000W/m2, captăm în jur de 900-950W/m2 maxim.

O
altă soluţie,
care este
aplicabilă
doar la
scară mai
mare, este
amplasarea
Fig. 2.8 : Centrală electrică fotovoltaică în statul american California
sistemelor fotovoltaice în zone cu constanta radiaţiei solare la sol mai mare. Aceste zone se află
în zonele deşertice, zonele ecuatorului, zonele cu poluarea atmosferică minimală şi la altitudini
cât mai mari. La altitudini mari, este prea mare costul amplasării sistemelor, dar acolo radiaţia
difuză este mult mai mică, troposfera fiind mai subţire şi mai puţin poluată. Amplasarea în zonele
mai puţin poluate este esenţială, datorită faptului că gazele facilitează reflexia, absorbţia şi
dispersia radiaţiei solare. În zonele deşertice, numărul total de ore pe an în care cerul este

32 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

acoperit cu nori este cel mai scăzut de pe întreaga planetă, astfel, radiaţia solară nefiind reflectată
de către nori (penumbra reduce exponenţial performanţa panourilor).
2.2.2. Eficienţa conversiei radiaţiei solare în energie electrică
În momentul de faţă, aici se investesc cei mai mulţi bani posibili, în dezvoltarea
tehnologiei fotovoltaice pentru creşterea eficienţei şi scăderea costurilor. în termeni mai
economici, se urmăreşte creşterea raportului calitate/preţ.
Calitatea celulelor fotovoltaice nu este definit doar de randamentul lor, ci şi de
fiabilitatea lor, compatibilitatea, durabilitatea, robusteţe.
Cel mai cunoscut model de calcul pentru eficienta sistemelor fotovoltaice este dat de
formula de mai jos. Modelul a fost creat de Evans şi calculează puterea maximă ce poate fi
debitată de o fotocelulă / panou fotovoltaic [curs2]:
î ] = r]r [ 1 - (3{Tc - Tr) + ylogÂ]
n - randamentul sistemului fotovoltaic
nr - randamentul de referinţă al sistemului fotovoltaic la temperatura T r şi radiaţia 1000W/m , la
AM1.5. Randamentul de referinţă este calculat în condiţii standard, acestea fiind obţinute în
condiţii de laborator.
Tr - temperatura de referinţă = 25oC
Tc - temperatura actuală a joncţiunii
 - radiaţie solară măsurată în W/m
P - coeficientul de corecţie cu temperatura
Y - coeficientul de corecţie cu iradierea solară
În general parametriin, r, Tr, P si Y sunt parametrii da de constructor. Evans dă parametrii
pentru cristalele de siliciu P = 0,0048 °C-1 si Y = 0,12.
Eficienţa conversiei radiaţiei solare în energie electrică este determinată de toţi
parametrii de mai sus. Aceşti parametri variază în funcţie de tehnologia folosită pentru realizarea
celulelor, ceea ce implică totul de la alegerea materialelor folosite la tehnologia de prelucrare
până la tehnologia de finisare şi încapsulare a celulelor şi legarea acestora în module.
Producătorii nu dau multe detalii despre procesul de fabricaţie, dar specifică câteva
caracteristici şi materialele folosite, cum ar fi siliciu, galiu, arsen. Detaliile despre aceste
materiale şi prelucrarea lor au fost discutate in capitolul anterior.
2.2.3. Calculul parametrilor electrici ai panourilor fotovoltaice Panourile
fotovoltaice sunt, de obicei, reprezentate în schemele electrice ca surse de energie în paralel cu
diode. Cel mai larg folosit model este cel al simplei diode. În figura următoare este reprezentată o
celulă fotovoltaică ideală [curs2].

33 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

Fig. 2.9 : Reprezentarea electrică conform modelului ideal „simpla diodă" a celulei fotovoltaice

Aceasta este ce mai simplă reprezentare a unei celule fotovoltaice, unde nu se tine cont
de rezistenţa electrică a materialului semiconductor şi nici de rezistenţa de şunt, care vor fi
abordate mai târziu.
În figura de mai sus Isc este curentul de scurtcircuit al sursei, I d este curentul ce trece prin
diodă, V este tensiunea sarcinii, iar I este curentul care trece prin sarcină. Curentul ce trece prin
dioda Id este dat de relaţia [curs2]:

la = I 0 ( e £ - 1 ) I0 - este curentul de saturaţie al diodei Vt - este

tensiunea termodinamică

n k Ti
q

n - constanta caracteristică a diodei

k - constanta lui Boltzmann
q - sarcina electrică elementară
Tj - temperatura joncţiunii
Curentul ce trece prin sarcină este dat de relaţia:

1 = l s c - U = h c - I o ( e * - 1 ) Astfel se poate trasa un grafic, unde pe axa

OX avem valoarea tensiunii electromotoare V, exprimate în volţi, şi pe axa OY avem valoarea
curentului electric I, care trece prin sarcină şi este exprimat în amperi.

Acest grafic se numeşte caracteristica curent-tensiune I-V a celulei/modulului

fotovoltaic.

34 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

Curent

o s <o is »/ »
Voc
Tensiune
Fig. 2.10 : Caracteristica I-V a celulelor fotovoltaice (reprezentată pentru un panou) [15]
În figura de mai sus, apar parametrii noi:
VOC - tensiunea de mers în gol a celulei Imp - curentul la puterea maximă a celulei Vmp -
tensiunea la puterea maximă a celulei
Pmp - puterea maximă a celulei, mai exact, punctul care ii corespunde pe curbă.
O curbă curent-tensiune prezintă posibilităţile de combinaţii între valorile intensităţii
curentului şi tensiunii electrice generate de un dispozitiv fotovoltaic. Un dispozitiv fotovoltaic,
produce curentul maxim posibil când în circuit nu este rezistenţă electrică, fapt realizabil prin
scurtcircuitarea polilor, curentul fiind denumit în loc de curent maxim, curent de scurtcircuit
ISC,dată de producător. După caracteristică, şi logică, se ştie că atunci când se fac un scurtcircuit,
tensiunea este egală cu 0. Analog curentului Isc, tensiunea maximă este acea tensiune care se
manifestă între polii dispozitivului fotovoltaic, când circuitul este deschis, sau rezistenţa
circuitului tinde la infinit. Astfel, intensitatea curentului este egală cu 0 şi tensiunea în acest caz
este tensiunea maximă, dată de producător, se numeşte tensiunea de mers în gol sau de circuit
deschis şi se notează de obicei cu VOC (OC de la open-cirucit).
Puterea care poate fi obţinută de la o celulă în orice punct de pe curba caracteristicii I-V,
este produsul dintre coordonatele punctului, care sunt tensiunea în volţi şi intensitatea in amperi.
P = V*I

35 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

Astfel, la punctul de scurtcircuit Isc avem P=0 din cauză că V=0, iar la punctul de
tensiune de mers in gol VOC avem tot P=0 fiindcă I=0.
Există un punct marcat pe vârful curbei, acolo fiind punctul de putere maximă P MPP. În
cazul din fig. 2.10, puterea maximă este de aproximativ 42.5W, calculat prin produsul dintre
tensiunea V=17 V şi curentul I=2.5 A. Caracteristica dată de producător, în general, este doar
caracteristica în condiţiile standard STC (1kW/m2, 25oC, AM1.5).

Voltage(V)

STC IV dala BOCiW/m IV dala -e- (iOOW.W IV data —■— STC F'V dala —*—
âOQW/m' PV data -«- 600WAn'PV daîa~|

Fig. 2.11 : Caracteristicile I-V şi P-V a modulului STP005S-12/Db pentru diferite expunerii [23]

Graficul de mai sus este luat din fişa tehnică a modulului STP005S-12/Db şi prezintă pe
lângă 3 caracteristici I-V, 3 caracteristici P-V. Derivată în principal de la caracteristica curent-
tensiune, P-V este o caracteristică putere-tensiune. Mai există şi caracteristica putere-curent P-I.

mii

Fig. 2.12 : Caracteristica P-V a celulelor fotovoltaice [curs2]

P

36 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

Până acum am prezentat comportamentul ideal generalizat al unei celule, folosind

modelul simplei diode, dar problema este că comportamentul celulelor fotovoltaice diferă fata de
cazul ideal. În realitate trebuie luat în calcul mai mulţi parametrii care influenţează funcţionarea,
cum ar fi rezistenţele electrice a materialelor.

În figura 2.12 este prezentată schema folosită în cazurile reale pentru modelarea
celulelor fotovoltaice. Schema ţine cont de parametrii reali ai elementelor componente care apar
în procesul de fabricaţie. Prin aceasta se încearcă modelarea cât mai exactă din punct de vedere
electric a celulei solare.

Fig. 2.13 : Reprezentarea electrică conform modelului "dioda extinsă" a celulelor fotovoltaice
[curs2]

Aceasta este schema echivalentă extinsă, modelul cu „simpla diodă" fiind schema
echivalentă simplă. Se observă în figură că imperfecţiunile modelului simpla diodă sunt
compensate, ca în cazul tuturor surselor de electricitate cu două rezistente, una în paralel Rs şi
una în serie cu sursa, Ru. Rezistenţa în paralel RS ia în considerare defectele de cristal,
impurificări neomogene şi defecte de material, prin care apar curenţi de pierdere care traversează
joncţiunea p-n. La celule solare bine construite această rezistenţă este relativ mare (de multe ori
este neglijabilă). Cu rezistenţa în serie RU se iau în considerare efectele în urma cărora creşte
rezistenţa totală a elementelor componente ale circuitului închis, fără sarcină. Acestea sunt în
principal rezistenţa semiconductorului, rezistenţa contactelor şi a legăturilor. La celulele solare
această rezistenţă trebuie să fie cât se poate de mică. Acest fapt este realizabil prin procesul de
fabricare, începând de la modul de prelucrare a semiconductorului, la cantitatea de cositor folosit
pentru legături. Curentul generat de sistem este dat de relaţia [curs2]: evidenţia funcţionarea în

Mai există o reprezentare a celulei fotovoltaice, mult mai exactă. Este un model cu diodă extinsă
care mai primeşte o diodă, în paralel cu prima, cu alţi parametri pentru a

regim de tensiune inversă. Formulele pentru această schemă conţin referiri la conductivitatea gb,
tensiunea de străpungere Vb şi coeficientul exponenţial de avalanşă nb. Folosirea acestei scheme
echivalente este mai complicată şi este evitată.

37 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

Fig. 2.14 : Reprezentarea electrică conform modelului "dioda extinsă cu 2 diode" a celulelor

fotovoltaice [wikir]

2.3 Urmărirea punctului de putere maximă - MPPT

Pe timpul unei zile, lumina soarelui este valabilă pe o perioadă limitată de timp, si
cantitatea acesteia depinde incredibil de mult de condiţiile climatice. În majoritatea sistemelor
fotovoltaice, un algoritm particularizat de control, numit urmărirea punctului de putere maximă -
maximum power point traking MPPT, este folosit pentru a se folosi la maxim energia solară
disponibilă pe parcursul zilei.
Scopul lui MPPT este de a ajusta interfaţa fotovoltaică, astfel încât caracteristicile de
operare a sarcinii şi a panoului fotovoltaic să se potrivească la punctul de maximă putere, fără să
aibă vreo importantă ce fel de sistem fotovoltaic ar fi, insular sau conectat.
Condiţiile climatice nefavorabile fac referire la unele situaţii specifice în care celulele
solare îşi ajung la limite şi nu mai debitează puterea maximă. Cele mai comune condiţii
nefavorabile includ umbrirea parţială, radiaţii solare puţine, acumularea de praf, şi îmbătrânirea
celulelor. În general, este de preferat ca un modul de panouri, sau o matrice, să fie asamblat
folosind aceleaşi tipuri de panouri şi să fie poziţionate astfel încât să se evite umbrirea parţială.
Totuşi, nu este uşor să se evite umbrirea, mai ales în zonele urbane, din cauza modificării
direcţiei luminii solare pe perioada unei zile. În special, copaci, păsări, diverse construcţii duc de
obicei la umbrire totală sau parţială. Studiile realizate pe umbrirea panourilor au demonstrat că o
uşoară umbrire a unei matrice fotovoltaice poate duce la o pierdere semnificativă de putere.

2
FSEC, Evaluation of Photovoltaic Module Shading on ASE Americas ASE-300-DGF/50. (2006,
Oct.)
3
Un experiment a fost realizat pentru a cuantifica consecinţele umbririi în sistemele
fotovoltaice. S-au folosit 2 panouri fotovoltaice BP350, care au fost instalate pe acelaşi schelet
suport, la acelaşi orientări, permiţând să fie testate în aceleaşi condiţii. Fiecare modul este

38 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 Sisteme fotovoltaice si modelarea lor 2010

constituit din 72 de celule fotovoltaice. Datele au fost achiziţionate cu un sistem de achiziţie

dedicat. În experiment, prima dată s-a testat şi calibrat curbele curent-tensiune I-V a ambelor
module. Apoi, s-a modificat sistemul, având o singură celulă umbrită pe un singur panou.
Curbele I-V au fost iar trasate pentru ambele panouri.
Caracteristicile de ieşire diferite ale panoului cu o celulă umbrită şi a panoului neumbrit
sunt trasate în figura 2.15.

Photovoltaic voltage i
Fig. 2.15 : Curbele l-V pentru un panou umbrit parţial si unul neumbrit [eee07]

După cum se vede în figură, punctul de putere maximă a panoului umbrit este echivalent
unei puteri de 15.44W, puterea iniţială, când panoul nu a fost umbrit, fiind de 21.48W. Acesta
este rezultatul umbririi unei celule din 72, pierderea de putere fiind şi mai severă atunci când
sunt mai multe celule.
3
Weidong Xiao, Student Member, IEEE, Nathan Ozog, Student Member, IEEE, and William G.
Dunford, Senior Member, IEEE
Problema mai mare apare când acest panou este conectat în serie cu alte module
neumbrite, putându-se observa o pierdere şi mai mare de putere pe întreg sistemul.
Caracteristicile de ieşire pentru sistemul nou, în care un panou cu o celulă umbrită este conectat
în serie cu unu sau mai multe panouri neumbrite sunt vizibile în figura 2.16.

39 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 lor 2010

C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i 40 |
 1.5 1

4 1.3

< 12
\
\
______________ _________
| 1.1
L oN " v................
_________sr_______
\ X

\
.........................L.................
\
...
\§ 09
\
i 0.8
1 1 \
______________
0
..........\... - \
1
0.6 r ..^;:>....
\ \ ™\ —
0.5
i l
1
\ ii 1
------Two series-connected \ 'l \
modules .........A\
.......Three series-connected _............V
tnodules
.. — Four series-connected
modules
------Five series-COnnected
modules
________i________i________i__
20 40 60 80 100
Photovoltaic voltage (V)

Fig. 2.16 : Curbele I-V pentru un panou umbrit parţial legat în serie cu mai multe [eee07]

În urma umbririi, rezultă o degradare a ieşirii seriei de panouri, datorită faptului că

curentul este afectat direct de celula umbrită. Rezultatul investigaţiilor realizate pe acest
domeniu, au împins producătorii panourilor în instalarea unor diode de by-pass pentru a duce la
păstrarea voltajului panoului şi pentru a minimiza efectul datorat scăderii eficienţei celulelor cu
probleme, cum ar fi umbrirea.
Când dioda întră în funcţiune, în mod by-bpass, celula de care aparţine dioda se
deconectează celula. Experimentele au arătat că atunci când mai multe panouri sunt legate în
serie, şi o celulă dintr-un panou este în funcţionare proastă, prin decuplarea acesteia cu dioda de
by-pass, se observă o creştere a puterii. Studiul realizat Weidong Xiao, membru IEEE , a
observat că o celulă dezafectată contribuie la o pierdere de 14.06% din puterea totală, şi o
pierdere de încă 11.57% rezultă din scăderea punctului de putere maximă, când 2 panouri sunt
legate împreună în serie. Când sunt mai multe panouri legate în serie cu panoul cu probleme,
situaţia devine mai gravă [eee07].

41 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i
 În figura 2.16 se poate observa cu uşurinţă că există 2 vârfuri de putere datorită
umbririi. Nici unul dintre vârfuri nu corespunde cu potenţialul puterii maxime în situaţia de
funcţionare în condiţii optime, aceasta fiind suma puterii maxime a fiecărui panou.
În realitate, nu se prea întâmplă să fie umbrită doar o celulă, ci chiar mai multe, sau mai
multe panouri, aceasta ducând la îngreunarea algoritmului MPPT. O soluţie este propusă într-o
lucrare2, care se referă la o interfaţă de putere individuală pentru fiecare modul/panoul
fotovoltaic.

2 Topology Study of Photovoltaic Interface for Maximum Power Point Tracking, Weidong Xiao

42 | C a p 2 - Te h n o l o g i a f o t o v o l t a i c ă - D e t a l i i