47.

COPIII PROBLEMĂ

Camelia (asistentă medicală, 40 de ani) și Andrei Odobescu (inginer, 43 de ani) au doi

copii: Bogdan (18 ani) și Cristi (20 de ani), care sunt la cuțite.
Copiii sunt două pramatii care nu se țin de școală, au rămas repetenți, nu vor nici să
meargă la muncă și așteaptă să le cadă bani din cer. Părinții se ceartă și ei din cauza
copiilor – se învinuiesc reciproc că și-au răsfățat copii, că el/ea este de vină că nu s-a
ales nimic de ei...
Până la căzut bani din cer, banii îi iau de pe cardurile mamei, își cumpără adidași, fură
și vând lucruri din casă, iar după mai multe certuri, copiii decid să fugă d-acasă.
Nu oricum, ci cu o nasolie de zile mari, să fure tot aurul din casă, mama lor fiind o
împătimită a bijuteriilor. Cei doi pun planul la bătaie (la nebunii sunt aliați), trec la
acțiune, fac rost de bani, iar când sunt în gară ca să plece cu primul trec spre Sinaia,
Cristi creează o diversiune și-și păcălește propriul frate. Fuge singur cu toți banii.
Bogdan se întoarce cu coada între picioare acasă și face pe victima în fața părinților,
spunând că nu știe despre ce vorbesc ei. Le spune că celălalt frate a făcut și a dres de
unul singur iar el știe foarte puțin spre deloc.
Cu datorii uriașe și fără bijuterii, Camelia este înștiințată de propriul soț că vrea să
divorțeze din pricina copiilor, ea îi face scandal, el recunoaște că are o altă relație.
A doua, a treia zi, părinții sunt anunțați de Cristi că este la poliție – băiatul le cere ajutor,
(Acesta devastase camera unui hotel și era acum bun de plată).
Camelia apelează la soțul ei ca un ultim gest să-i aducă acasă copilul și apoi e liber să-
și vadă de drum. Când Andrei îl aduce pe Cristi acasă și speră că mai are un pic și
poate pleca la noua lui iubire, o găsește pe Camelia întinsă pe jos, cu pastile aruncate
în jurul ei și niște analize medicale. Femeia a vrut să se sinucidă / SAU nu a ajuns la
timp să-și ia medicamentele și a leșinat pentru că este grav bolnavă.

MEDIEREA – Andrei, Cristi, Bogdan, dna Ecaterina, Camelia / amanta-Georgiana

De dragul nepoților, mama lui Andrei, dna Ecaterina, încearcă o mediere între copii și
tată pe de o parte și între Andrei și Camelia pe de altă parte. (pe ideea să nu o aibă
Andrei pe conștiință pe Camelia când nu o mai fi și că în acel moment va fi mult mai
greu să se împace cu băieții, mai bine încearcă acum cât mai e în viață)
Dacă trebuie lungită medierea, Camelia pleacă la un moment dat că nu se simte bine și
Andrei o prezintă băieților și mamei sale pe viitoarea lui soție.

ANDREI: Am și eu ceva de spus, de mult voiam, dar nu am prins momentul vreau să vă

prezint pe cineva, ea e Georgiana! Nu mai vreau să o țin ascunsă, ea e viața mea!

SECVENȚA 1 – casa fam. Odobescu

Seara în familie. Camelia le cere baietilor sa o ajute la treaba. E refuzată pt că se joaca
pe computer/consolă.

CAMELIA: Am nevoie de unul dintre voi să coboare la mașină să ia restul

cumpărăturilor și altul să se ducă rapid la magazin să ia o sticlă cu ulei c-am uitat. Voi
nu auziți? Cu voi vorbesc! Cristi, Bogdan, voi mă auziți?
BOGDAN: Nu acum
CRISTI: Avem treabă.

1
CAMELIA: Dar v-am rugat frumos. Dacă nu-i tatăl vostru acasă să urle la voi, nu
înțelegeți de vorbă bună?
BOGDAN: Ai și tu puțină răbdare să-l bat pe fraierul ăsta.
CRISTI: S-o crezi tu, te bat eu pe tine. Și după aia te duci la magazin ȘI la mașină
CAMELIA: Dacă nu vă ridicați acum vă scot tâmpenia asta din priză.
BOGDAN: Imediat, ai și tu răbdare.
CRISTI: Și o să-mi faci și un sandwich după ce te bat.
BOGDAN: Dar chiar, mamă, ne faci și nouă un sandwich, două? Că murim de foame
CAMELIA: Ce așteptări să am de la voi? De învățat, n-ați învățat nimic până la vârsta
asta, ați mai și repetat un an! De muncit, nici gând. Voi chiar vă bateți joc de mine?
Mama se duce și smulge din priză consola și TVul
BOGDAN: Haide, dom`le, ce te-a apucat? Ai înnebunit?
CRISTI: Casă de nebuni! Mureai, mamă, pt încă un pic?
CAMELIA: Marș afară și tu și frate-tu! Unul la mașină și altul la magazin! Măgarilor!
CRISTI: Eu nu fac nimic! Mă duc la mine în cameră. La cum te porți cu mine, să crezi tu
că fac tâmpeniile astea. Ia uite, dom`le, scoți consola din priză și ai și pretenții
CAMELIA: Ești un măgar! Vino aici în momentul ăsta. După ce că nu faci nimic în casă
și nu aduco niciun ban, tot tu ești cu gura mare.
BOGDAN: Lasă, mamă, că mă duc eu și la magazin și la mașină. Și așa aveam nevoie
de aer. Scuze pt mai devreme.

TESTIMONIALE:
CAMELIA: Sunt Camelia Odobescu, am 40 de ani și sunt asistentă medicală la o
clinică de oftalmologie. Sunt căsătorită cu Andrei de 20 de ani și ne înțelegem ca toată
lumea după 20 de ani, mai greu, de, ne-am mai răcit și noi. Avem 2 băieți: Bogdan și
Cristian. Cel mic, Bogdan, abia a făcut 18 ani și ne mai ascultă, mă mai ajută din când
în când la treabă, dar cu cel mare nu ne mai înțelegem deloc. Nu știm ce să mai facem
cu el.
BOGDAN: Sunt Bogdan Odobescu, am 18 ani și sunt în clasa a 12a. Nu sunt foarte
prieten cu școala, dar n-am ce face, îmi dau seama că fără Bac în ziua de azi ești cam
nimenti. Dar e cam greu să învăț atâta pt bac, sper sa reușes cumva să-l iau.
CRISTI: Sunt Cristi, am 20 de ani și mă enervează toată lumea. Și frate-miu și mama și
tata. Toți se dau mai deștepti decât sunt. Una-două îmi scot ochii că dacă nu fac
facultate de ce nu muncesc, de ce nu aduc bani în casă...de parcă ei d-asta m-au făcut,
să-i îmbogățesc eu.

SECVENȚA 2 – casa fam. Odobescu, bucatarie

Vine soțul de la serviciu, Camelia facea mancare, cei 2 ajung sa se certe – ea se
plange si ca e foarte obosita si că va trebui sa mearga la dr sa-și faca niste analize.

Părinții se ceartă din cauza copiilor – se învinuiesc reciproc că și-au răsfățat copiii, că
el/ea este de vină că nu s-a ales nimic de ei...

CAMELIA: La ora asta vii? Nu trebuia să ajungi mai devreme?

ANDREI: Vai, doamna profesoară, scuzați-mă c-am întârziat. Nu se va mai repeta
CAMELIA: Bun, ai ajuns și tu să mă iei la mișto. Eu sunt o fraieră în casa asta
ANDREI: La cât voiai să vin? Nu știi că e trafic? Dar de ce zici că ești fraieră?

2
CAMELIA: M-au scos din minți copiii ăștia doi! Nimic nu fac! I-am rugat să meargă unul
la mașină, să ia restul de cumpărături că aveam mâncarea pe foc și altul să mai ia o
sticlă de ulei. Eu am zis eu am auzit! Crezi că s-au ridicat de la consolă? Până n-am
scos-o din priză nu m-au băgat în seamă. Eu vreau să dispară drăcovenia aia!
ANDREI: Ce să mai zic? Nu mai zic nimic
CAMELIA: Normal, tu nu zici niciodată! Doar eu mă consum!
ANDREI: Haide, haide, că am mai ridicat tonul la ei
CAMELIA: Așa și? Ți se pare că fac ceva toată ziua? Taie frunză la câini! Trebuie s-o
recunoaștem: sunt două pramatii care nu se țin de școală, au rămas repetenți, nu vor
nici să meargă la muncă și așteaptă să le cadă bani din cer.
ANDREI: Și acum asta e din cauza mea?
CAMELIA: Nu zic că e vina ta, dar ești tatăl lor și-ar trebui să te intereseze mai mult. Tu
nu vezi nicio problemă are 20 de ani și Cristi stă acasă? Că nu e la nicio facultate? Că
nu muncește.
ANDREI: Păi și ce propui?
CAMELIA: Eu? Zi tu!
ANDREI: Tot eu? Păi tu ai pornit discuția.
CAMELIA: Eu am zis destul. Și așa mi-e rău. E opt seaara și eu n-am mâncat nimic
ANDREI: Și tot vina mea e?
CAMELIA: Hai, nu te mai victimiza.
ANDREI: Nu, dar mă arăți cu degetul pt că ăștia nu au un rost în viață, că nu ai mâncat,
că ți-e rău. Mereu, mereu sunt de vină. Nici bine n-am intrat pe ușă că ai început să urli.
CAMELIA: Azi dimineață v-am rugat pe toți 3 să duceți gunoiul. Bă, unul, da? Unul nu l-
a dus. Tot eu l-am dus acum seara când am venit de la muncă. Mirosea a sconcs
ANDREI: Bine că mă învinuiești pe mine.
CAMELIA: Nu fac asta, dar hai să găsim o soluție. Trebuie sau îi pierdem definitiv. I-am
răsfățat, i-am menajat, dar așa nu se mai poate. Eu nu sunt în cea mai bună condiție.
Nu știu, o să mă duc la doctor, o să-mi fac analize. Chiar nu știu ce am. Dar simt că mă
îmbolnăvesc în casa asta
ANDREI: Bine, mă, bine că-mi zici numai mie
CAMELIA: Păi și cui să zic dacă nu ție? Nu ești soțul meu? Cu cine să vorbesc? Cu
mama mare? Din groapă?
ANDREI: Hai că m-ai enervat. Mă duc să mă uit la tv
CAMELIA: Acum de ce pleci în timpul discuției? Am decis ceva?
ANDREI: Ce să decidem? Se poate vorbi cu tine?
CAMELIA: În legătură cu băieții! Ce facem? Te-am întrebat!
ANDREI: Eu cu o nebună ca tine care doar să mă învinuiască nu am ce vorbi
TESTIMONIALE:
CAMELIA: Sunt atât de obosită, nici nu știu ce să mai fac. Parcă nu mă odihnesc cum
trebuie. Dar cred și eu, când am atâtea pe cap. Deși copiii au 18 și 20 de ani se poartă
ca și cum ar avea 10 ani. Nu mă pot baza pe ei deloc și mai grav e că nici în bărbată-
miu nu prea pot să-mi pun baza. E parcă din ce în ce mai absent în ultima vreme din
viețile noastre.
ANDREI: Sunt Andrei Odobescu, am 43 de ani și sunt inginer. Băieții ăștia ai noștri ne
fac numai probleme. Am ajuns să mă cert cu Camelia din cauza lor. Nu știu cu ce am
greșit de am ajuns să nu ne mai asculte deloc și să fie niște răzvrătiți. Poate i-am lăsat
prea liberi când erau mici. Independența asta nu e bună până la urmă.

3
SECVENȚA 3 – ext.
În fața blocului, unul dintre copii așteptă să vină curierul. Apoi vine și fratele lui.
Băieții pun țara la cale, la nebunii sunt aliați- vor fura aurul din casa, copiii decid să fugă
d-acasă.

BOGDAN: Salut, salut! La mine trebuie să vii! Am vorbit mai devreme la telefon
CURIER: Poftim!
BOGDAN: Ai două perechi de adidași, nu?
BOGDAN: da, pe numele Cristi Odobescu? La mine trebuie să vii! Am zis să iau o gură
de aer și d-aia am ieșit.
CURIER: A, ok, erai nerăbdător. Ah? Un buletin te rog și zi-mi codul primit pe telefon
pentru confirmare.
BOGDAN: 024455.
CURIER: Perfect. Poftim
BOGDAN: Mersi. Pt tine Îi dă bacșiș 5 lei.

CRISTI se apropie: Cine era ăla?

BOGDAN: Moș Crăciun.
CRISTI: Zi, mă.
BOGDAN: Un curier, cine să fie?
CRISTI: Ce ți-ai luat?
BOGDAN: Nu e treaba ta.
CRISTI: Zi, mă, sau te bat și-ți iau cutiile.
BOGDAN: Bine, numai să ai curaj.
CRISTI: Te spun lui tata!
BOGDAN: Două perechi de adidași.
CRISTI: Bă, mă lași? De unde ai avut bani?
BOGDAN: Mi-a dat gagică-mea!
CRISTI: Care gagică? Hai fugi de aici că mă minți. Zi de unde
BOGDAN: Am luat de pe cardul de cumpături al mamei. Dar taci din gură.
CRISTI: Aaaaaa, ce prost ești....și ce-ai zis...hai să ies afară și să aștept curierul că
dacă vine la ușă să nu mă spargă mama.
BOGDAN: Bine că ești tu deștept.
CRISTI: Și dacă-i zic mamei?
BOGDAN: Ești prea boier ca să faci tu o asemenea măgărie. Uite, te las să mă bați la
un joc azi. Ce zici?
CRISTI: Nu....Ce culoare au adidașii?
BOGDAN: Aha, dar cum să nu.
CRISTI: Mai bine o pereche din două decât nici una. Bă, dar nu-ți e că o să facă
scandal mare?
BOGDAN: Păi a luat mai multe luna asta și l-am luat de pe un site de unde am eșalonat
plata în 6 rate La 100 de lei în plus pe lună nu se prinde.
CRISTI: Dar dacă se uită pe extras?
BOGDAN: Atunci dau vina pe tine. Cum ai făcut tu acum vreo 2 luni de i-ai luat bani din
portofel și ai ridicat din umeri și ai aruncat-o pe mine.
CRISTI: Dacă cedezi o pereche de adidași te iau cu mine la munte. Am niște prieteni
care au luat o vilă la Sinaia pentru două săptămâni, facem mare paranghelie, chef după
chef după chef după chef după chef. Vin și femei, băutură, tot ce vrea inimioara ta.
BOGDAN: Mă bag. Normal. Două săptămâni pentru o pereche de adidași e afacere.
CRISTI: Ho, dulăule, ce te arunci așa? Ți-am zis că te iau, nu și că avem bani
BOGDAN: Păi nu au ăia? Nu aduc ăia? Mergem și noi așa.

4
CRISTI: Ce-ai, mă? Trebuie să strângem câteva sute bune...de euro...de
căciulă...Auzi... tu cât mai ai de gând să stai cu ăștia? Te-ai gândit?
BOGDAN: Nu, dar sunt deschis la propuneri.
CRISTI: Vrei să facem ceva? Dar o să-i frângem inima mamei.
BOGDAN: Adică?
CRISTI: Păi n-are ea aurul ăla în casă?
BOGDAN: Ce să-i frângem, mă? Când a purtat ultima oară aur?
CRISTI: Nu știu, că era fiartă pe aur, dar vorba ta, în ultima vreme n-a mai purtat. Știi ce
zic? Îl vindem și avem bani. Și după aia unul dintre ăștia de a închiriat vila e copil de
bani gata. și-i dă tac-su la greu. E băgat cu ăia prin politică. Și au un local în București.
Ne putem angaja acolo. Salariu mare, treabă puțină, bacșișuri. Doar că tre să stai la
cheremul lor. Fă aia, du-te acolo, ce zici? Te bagi?
BOGDAN: Normal că da! Și cât e salariul?
CRISTI: vreo 3000-3000 jumate. Cei doi bat palma

VO – Cei doi pun planul la bătaie, trec la acțiune, fac rost de bani și merg la gară,
vor să plece cu primul trec spre ...doistracție / Sinaia.

ilustratie cu cei 2 care iau bijuteriile dintr-o cutie și cateva sute de lei de lângă
Isi pun 2-3 lucruri în rucsacele si pleaca de acasa

SECVENȚA 4 - ext, în fata garii? / in fata unui amanet ?

Cristi creează o diversiune și-și păcălește propriul frate. Fuge singur cu toți banii.

CRISTI: Vreun semn ceva de la mama?

BOGDAN se uită în telefon: Nu, am așa o adrenalină în mine. Cred c-am mers prea
departe
CRISTI: Nici n-am plecat din București. Unde am mers departe?
BOGDAN: Hai, mă, că înțelegi tu.
CRISTI: Când o să fim cu toate gagicuțele alea n-o să ne mai intereseze. Hai să ne
închidem telefoanele că or să înceapă să sune. N-a ajuns nici unul acasă înseamnă.
BOGDAN: poate trebuia cumva să-i anunțăm că plecăm
CRISTI: sigur că da  să le scriem un biletel de adio nu? Așa ai văzut tu în filme. Și să
scriem ce? Mamă, ți-am furat tot aurul și l-am vândut ca să avem bani să mergem la
munte? Lasă, să fie o surpriză. Auzi, hai mai bine să vedem ce facem acum
BOGDAN: Hai să luăm bilete
CRISTI: Bilete? Ești nebun? Fugim de acasă, îi furăm mamei aurul și vrei să cumpărăm
bilete? NU! Du-te și ia niște shaorme că sunt rupt de foame și ar trebui să judecăm cum
trebuie. Da? Și eu mă duc să iau două sucuri și niște cafele. Ca să nemișcăm repede.
Și ne vedem pe peronul 12. Da?
BOGDAN: Bine. Dă-mi niște bani.
CRISTI: Ia 100 de lei de aici.
BOGDAN: Dă mă mai mult.
CRISTI: De ce să-i risipim pe aici? Lasă că ne liniștim în tren și facem împărțeala.
BOGDAN: Bine, cu ce-ți iau?
CRISTI: Cu de toate. Ia-mi două că mi-e foame rău.
BOGDAN: Bine, deci ne vedem pe peronul 12, da? Ok
TESTIMONIALE:

5
BOGDAN: M-am dus pe peronul 12 și l-am așteptat pe frate-miu acolo, dar n-a mai
venit. Nu era niciun tren cu direcția Sinaia care să plece de la 12. Nu știu unde e. Nu
am putut da de el. Are telefonul închis, ori a pățit ceva, ori m-a țepuit.
CRISTI: Că doar nu mă duceam la distracție, la gagicuțe, cu remorca după mine. I-am
zis că-l iau cu mine doar ca să mă ajute și să-mi fie complice când am furat aurul.

SECVENȚA 5 – casa fam. Odobescu

Bogdan se întoarce cu coada între picioare acasă și face pe victima în fața mamei,
spunând că nu știe despre ce vorbește. Băiatul se duce în camera lui, mama vine din
bucatărie și-l ia la întrebări. Pe lângă aurul furat, Cristi furase și suma de 500 de lei de
la mama lui, fără să-i zică lui Bogdan.

MAMA: Pe unde umbli, mă? Unde-i frate-tu? Care ați luat banii?
BOGDAN: Unde să umblu? Am fost să învăț, nu-s a 12-a? Și despre ce bani vorbești?
MAMA: Mă, mai lăsă-mă cu învățatul tău, că dacă te iau la bani mărunți nu știi nimic.
BOGDAN: Dar ce s-a întâmplat? Despre ce vorbești?
MAMA: Mi-au dispărut 500 de lei, bani cu care voiam să merg să-mi fac niște analize.
Unde sunt? Taică-tu nu i-a luat, eu nici atât, decin unul dintre voi doi.
BOGDAN: Chiar nu știu despre ce bani vorbești
MAMA: De ce stați cu telefoanele închise? Eu d-aia vi le-am cumpărat?
BOGDAN: Am rămas fără baterie. Chiar nu am făcut nimic rău. Căută-i mai bine
MAMA: Păi și unde-s banii că trebuiau să fie aici. Lângă cutia cu bijuterii. Uite, caut de
față cu tine. Poate sunt în cutie și m-am prostit eu. Vai, Doamne, bijuteriile, aurul
meu...unde a dispărut? Cine mi-a luat aurul?
BOGDAN pune capul în pământ.
MAMA: Voi vă puneți să mă omorâți? Nu sunt eu deja bolnavă, mai trebuia să-mi faceți
și una ca asta?
BOGDAN: Mamă, nu am făcut nimic. Nu am luat nimic.
MAMA: Găsește-l pe frate-tu. Nu mă interesează cum dar adu-mi bijuteriile înapoi.
BOGDAN: Păi, dacă a luat el, știu eu ce a făcut? Nu știu nimic. Eu oricum nu-l suport!
Nu mă blama pe mine. Eu nu m-am atins de nimic. Dacă nu mă crezi, dă-mă afară din
casă. Eu nu te mint. Dacă a luat Cristi, bateți-l pe el, nu pe mine. Nu știu unde e. Îmi
pun telefonul la încărcat și încerc să-l sun, dar nu mă acuza pe mine.

TESTIMONIALE:
MAMA: (plânsă) Doamne, cum s-a ajuns aici? Sunt atât de dezamăgită. Cum să fure
din casă? Ce copii sunt ăștia să fure bani din casă. Și bijuteriile mele. Se vede că pe
taică-su nu-l mai interesează de ei și își fac de cap. Și dacă n-au pic de respect acum
văd că nu mai au nici frică.
BOGDAN: Cristi m-a mințit. I-a luat aurul mamei, eu am ținut ca prostul de 6 și tot eu să
cad de fraier? Și-n plus, i-a furat și niște bani de care mie nu mi-a spus nimic. Măcar mi-
am salvat pielea. Nu știu cum o să mai iasă din beleaua asta. Chiar a făcut-o de oaie.

SECVENȚA 6 – casa fam. Odobescu

Soțul ajunge acasă să-i spuna Cameliei ceva important. Cu datorii uriașe și fără bijuterii,
Camelia este înștiințată de propriul soț că vrea să divorțeze din pricina copiilor, ea îi
face scandal, el recunoaște că are o altă relație.

6
ANDREI: Ce cauți? Ziua de mâine?
CAMELIA: Nu ai văzut că ți-am dat și mesaj? Mi-a dispărut și aurul!
ANDREI: Doamne, pe ăștia 2 ar trebui să-i dăm pe mâna poliției.
CAMELIA: Bogdan a venit acasă și a zis că n-a luat el, că n-a pus mâna. Nici bani și
nici aur, era schimbat la față când i-am zis și părea să spună adevărul. Cristi a luat!
ANDREI: Ai mai încercat să dai de el?
CAMELIA: Da, tot nu-mi răspunde.
ANDREI: Eu îmi iau mâna de pe ei, asta e picătura care a umplut paharul.
CAMELIA: Auzi, încearcă și nu mă mai încărca și tu, nu faci decât să pui paie pe foc.
Măcar ție nu ți-a luat nimic sau mă rog, pune măna și caută-ți că cine știe...
ANDREI: Nu, eu m-am săturat de ăștia doi
CAMELIA: Și ce vrei? Să-i dăm pe ușă afară?
ANDREI: Nu, eu mă mut din casa asta sau mă îmbolnăvesc.
CAMELIA: Hai nu zău. Tot tu te victimizezi? Tot tu ești ăla bolnav? Mai bine nu i-ai fi
scăpat din mână și nu s-ar fi ajuns aici
ANDREI: Tot din cauza mea? Ce ușor ți-o fi să dai vina mea pe mine. Mă rog, ți-am zis.
Eu unul nu mai stau aici, oricum mariajul nostru este un fiasco, un eșec total.
CAMELIA: Auzi, n-am chef de discuția asta acum. Da? Te rog n-am mâncat toată ziua
ANDREI: Uite, vezi? Eu îți vorbesc de sentimentele mele și tu-mi zici că ți-e foame.
CAMELIA: Așa, și ce vrei de la mine?
ANDREI: Să divorțăm!
CAMELIA: după 20 de ani vrei să divortezi ? Așa, dintr-o dată?
ANDREI: da. Și nu e ditnr-o dată. Recunoaște și tu că nu ne mai intelegem. Am incercat
de mai multe ori să vb cu tine, dar toată ziua bună ziua numai certuri.
CAMELIA: Dragă, nu face o dramă, că am mai avut certuri și eu am lăsat de multe ori
de la mine. Nu trebuie să faci un mare caz nici acum.
ANDREI: tot timpul ești nervoasă. copiii, nu vezi, că ne-au adus in starea asta?
CAMELIA: eu nu mai am timp nici de mine, sunt aici ca să pun masa, să calc rufe, să
spăl. Femeie în casă, asta sunt. Nu mă ajutați niciunul la treabă. Și acum te-ai trezit și
tu să divoțezi? Ia-i cu tine și pleacă!
ANDREI: Plec, dar nu-i iau cu mine, rămân cu tine, că tot le iei apărarea
CAMELIA: Cristi mi-a furat aurul și banii și tot de mine te iei? Și ce vrei acum să
divorțezi? Din senin? De ce? Hai recunoaște. Zi, ai p-alta? D-asta vrei să pleci?
ANDREI: Ți-am zis... nu ne mai...
CAMELIA: Bă, nu pleci și cu asta-basta! Caută-l pe Cristi și adu-mi banii și bijuteriile.
ANDREI: Bine, am p-alta atunci!
CAMELIA: Bine, caută-mi aurul și banii!
ANDREI: N-auzi? Am pe alta! Nu vreau să-ți caut aurul și banii. nu mă mai interesează.
vreau să plec. Sunt prizonier în casa asta, vreau să fiu liber! plec! lasă-mă în pace.

TESTIMONIALE:
ANDREI: Eu îi zic că vreau să divorțăm, ea mă ia cu copiii. Parcă nici nu aude ce spun.
La fel cum au fost ultimii noștri ani. Nu vede, nu aude decât ce-i convine ei. Nu se
gțndește că am și eu nevoile mele. Copiii au crescut, dar asta nu înseamnă că nu mai
am și eu sentimente, că gata, ieșim la pensie.

Și da, m-am apropiat de Georgiana, o colegă de serviciu și am ajuns să ne iubim. Simt

și eu că trăiesc din nou, că pot să am visuri și planuri de viitor. Lângă Camelia parcă am
doar griji, nemulțumiri și probleme. Nimic pozitiv.

7
CAMELIA: Cristi pleacă de acasă, fură bijuteriile și lui Andrei îi arde să ne despărțim.
Auzi la el că e prizonier. Și-a făcut amantă și acum e prizonier. Prizonierii mai și
muncesc, vor, nu vor, pun mâna și fac treabă. El ce a făcut 20 de ani? Zici că a fost
musafir în casa asta. N-a fost în stare să schimbe un bec 20 de ani. I-a răsfățat pe
băieți și acum dă vina pe mine, că ei sunt lepre din cauza mea.

VO: Au trecut 3 zile și niciun semn de la Cristi. Camelia, din ce în ce mai supărată,
cu un copil care a fugit de acasă, cu un soț care vrea să divorțeze își face câteva
investigații medicale. Vrea să afle de ce se simte atât de obosită în ultima vreme
și cum se pot soluționa problemele.

Ilustratie Camelia cum intra intr-o clinică.

SECVENȚA 7 – casa fam. Odobescu /

SAU ext. Camelia tocmai ieșise din clinica și apoi intra in masina unde e soțul)

Camelia e anunțață de Cristi că este la poliție – băiatul le cere ajutor părintilor, (Acesta
devastase camera unui hotel și era acum bun de plată).
Soțul tocmai ajunge acasă și ca un ultim gest, Camelia îi cere să-i aducă acasă copilul
și apoi e liber să-și vadă de drum.

CRISTI: Alo, mama? Sunt Cristi!

CAMELIA: Cristi, unde ești? Ești bine?
CRISTI: da, sunt bine, dar..
CAMELIA: Ce număr e ăsta? Ce s-a întâmplat cu tine? Știi câte griji mi-am făcut de 3
zile de când ai plecat?
CRISTI:cred și acum îmi pare rău.
CAMELIA: Îți pare rău? Atât? Ai furat din casă și acum îți pare rău Unde ești? Să vii
imediat acasă că lucrurile nu pot să rămână așa.
CRISTI: Păi tocmai asta e, d-asta te-am sunat. Că nu pot veni acasă. Sunt la secția de
poliție în Sinaia. Am greșit, îmi pare rău, mamă, dar poți să vii să mă iei?
CAMELIA: Ce-ai făcut? Aoleu, mi se face rău.
CRISTI: Am devastat o cameră de la un hotel de aici, mă rog, am făcut niște stricăciuni
pe acolo, m-am certat cu ăștia și am fost adus la o secție de poliție. Nu mai am nici
acte, mi le-am pierdut. Nu mai am nimic. Îmi pare rău, te-am dezamăgit și pe tine și pe
tata și pe Bogdan, nu mai știu nimic de el.
CAMELIA: E acasă frate-tu.
CRISTI: A, da? S-a întors?
CAMELIA: Adică?
CRISTI: Puteți să veniți să mă luați? Mi-e frică, au zis că mă bagă la arest! Nu vreau să
ajung după gratii. Am greșit! Recunosc, dar veniți să mă luați.

La ușă apare Andrei, CAMELIA: Hai c-a venit taică-tu. Vorbesc cu el și o să sune el
înapoi pe numărul ăsta, așa să le zici ălora. Da? Hai, papa

ANDREI: Să-mi zici ce?

CAMELIA: Era Cristi, e reținut la o secție de poliție din Sinaia.
ANDREI: Să fie sănătos. Uite, astea sunt actele de divorț. Am venit să-mi iau lucrurile

8
CAMELIA: Te rog, de abia pot să mă țin pe picioare, nu mai face o scenă. E copilul
nostru până la urmă.
ANDREI: Un așa copil eu sunt sigur că nu am crescut. Dacă e dus cu pluta, nu are
decât să-și strice viața. Să-I fie învățărură de minte.
CAMELIA: E fiul nostru, indiferent dacă-ți place sau lu lucrul acesta.
ANDREI:Eu am făcut orice pentru el și nu m-a ascultat. Acum e major, are deja 20 de
ani. Ce mai vrei de la mine? Să-l țin până face 40 de ani? Să-l bat, să ce? Să-i dau
vreuna și Doamne ferește să-l omor. Numai. M-am săturat
CAMELIA: Du-te te rog și adu-l acasă, vorbește cu ăia, vezi ce vor, ce și cum, dar adu-l
acasă. Nu mai are nici acte, așa că ăia nu-I vor da drumul așa de ușor. După aia ești
liber să pleci.
ANDREI: Semnează-mi actele de divorț și mă duc să-l aduc.
CAMELIA: Trebuie să le citesc mai întâi. Adu-l acasă și când te întorci le găsești
semnate.
ANDREI: Semnează-le acum, nu-ți iau nimic. Îți las apartamentul.
CAMELIA: Ți-am zis, adu-l pe Cristi acasă și o să le ai semnate. Te rog.
ANDREI: Bine!

TESTIMONIALE:
ANDREI: Uite ce mă pune pe mine acum pe drumuri Andrei. Și eu eram mai golănaș
când eram ca el, dar nici chiar așa...n=am ajuns pe mâna Poliției niciodată.
CAMELIA: Când o să se mai termine necazurile astea? Vin unul peste altul că nu mai
știu încotro s-o iau. Și divorț și Andrei care fură din casă, acum cu poliția. Doamne, cu
ce ți-am greșit?

SECVENȚA 8 - ext, pe strada / in masina

Cristi și tatăl. La intoarcerea de la Sinaia cei 2 au o discuție serioasă despre viitor.

ANDREI: Cum ai putut mă să fii lipsit de scrupule și să furi de la propria ta mamă? Să-i
iei banii și aurul? Atât te-a dus capul? Chiar așa ai ajuns? Să nu fii capabil să faci nimic
bun în viața ta? Chiar vrei să ne dezicem de tot de tine?
CRISTI: Îmi pare rău, știu c-am comis-o grav. Ce pot să spun? Îmi pare rău
ANDREI: Păi așa faci mereu, mereu îți pare rău și după aia o comiți din nou. L-ai auzit
p-ăsta de la hotel cât vrea, da? Ai bani să plătești? Nu! Îți zic ce o să faci. Eu te ajut dar
nu în condițiile de până acum. O să te angajezi. Am vorbit cu cineva.
CRISTI: Am și eu o propunere.
ANDREI: Bă, n-auzi că nu mă mai interesează?
CRISTI: Dar e ok, vb serios, e salariu 30-35 de milioane plus ciubucuri.
ANDREI: Și aici e la fel, așa că o să mergi unde-ți zic eu. Și din salariul tău pe
următoarele 10 luni de zile îmi dai câte 20 de milioane. DA? Ca să fie clar! Să-ți plătești
datoriile la ăștia. Sau i-ai auzit! Te vor da în jduecată și să vezi după aia distracție. Așa
că faci cum ți-am zis eu. Și începi de mâine.
CRISTI: Bine. Ok, așa facem atunci.
ANDREI: Te rog, nu mai vreau să avem discuții. trebuie să te potolești. Eu altădată nu
mai vin după tine să te scot din nicio belea. DA?
CRISTI: Da, tată. Îmi pare rău.
ANDREI: Bine, hai să mergem să bem o bere.
TESTIMONIALE:

9
CRISTI: Îmi place de tata. Mă scoate din orice belea. Am cam comis-o acum, dar noroc
că am scăpat ieftin. Mama nu m-ar fi iertat atât de ușor, nu s-ar fi terminat ”trasul de
urechi” la o bere.
ANDREI: N-am fost niciodată un părinte autoritar și acum cred că vedem consecințele.
Și cu cred că mai pot face ceva cu Cristi la vârsta asta, are 20 de ani. Va da el de greu
până la urmă și se va pune pe picioare singur. O să-și dea seama că mama și tata nu
vor putea fi toată viața lângă el, să-l scoată din încurcutărui mereu.

SECVENȚA 9 – casa fam. Odobescu

Camelia face bagajul (nu al ei, ci bagajul lui Andrei și al soțului), Bogdan nu înțelege ce
se întâmplă. Urmează o discutie mama-fiu – vrea să-l vada împlinit...

BOGDAN: Ce faci, mamă? Unde pleci?

CAMELIA: Eu? Nicăieri! Taică-tu și frate-tu!
BOGDAN: Cum așa?
CAMELIA: M-am gândit mai bine. Păi, taică-tu divorțează de mine. Asta face. Ne
părăsește.
BOGDAN: Cum? Despre ce vorbești?
CAMELIA: Exact ce ai auzit. Vrea să divorțeze. Și pe frate-tu i-l pun la pachet. De ce să
nu rămână cu ceva frumos.
BOGDAN: Dar cum s-a ajuns să divorțați?
CAMELIA: Dacă-l auzi pe taică-tu, o să spună că din cauza voastră, că nu sunteți buni
de nimic, dar adevărul e că are amantă. Și hai să stăm un pic jos că vreau să-ți zic
ceva. Vreau să bagi bine la cap. Că m-am gândit la mai multe: îmi doresc foarte mult să
te văd realizat, vreau să fii împlinit în viața asta, eu nu știu cât o să mai pot să am grijă
de tine, să înveți și să fii un copil bun, știu că ești bun, doar că ai intrat într-un anturaj
prost cu frate-tu și cu alții ca el pe la școală.
BOGDAN: Mamă, știi, voiam să-ți spun și eu ceva: sunt corijent și nu știu dacă o să
reușesc să intru în bacalaureat.
CAMELIA: Îți mulțumesc că-mi spui adevărul. Bani de meditații nu avem, așa că trebuie
să înveți de unul singur acasă, o să te ajut cu ce pot.
BOGDAN: DA? Mă ajuți? Adică nu mă cerți că sunt corijent?
CAMELIA: Ar fi prea târziu, nu-mi rămâne decât să te ajut să-ți îndrepți greșelile, măcar
cu tine să o scot la capăt. Tu semeni cu mine, ai sufletul bun.
BOGDAN: Mulțumesc, mama.
CAMELIA: Și încă ceva, Bogdan...Știu că și tu ai fost băgat cu frate-tu să-mi furați
bijuteriile. Îți zic așa doar ca să știi că nu sunt proastă. Știu ce-ți poate pielea, dar să știi
că am încredere în tine că poți fi mai bun de atât.
TESTIMONIALE:
BOGDAN: Ce bună e mama. Chiar vreau să nu o mai supăr. Le are pe ale ei, cu tata
care vrea să plece, Cristi care nu ascută niciodată și acum are probleme și cu poliția.
Chiar trebuie să învăț și să iau bacul.
CAMELIA: Cred în Dumnezeu, dar nu am fost niciodată atât de credincioasă încât să
merg la slujbe sau să mă spovedesc de sărbători. De data asta o să mă duc la biserică,
trebuie să gasesc un preot să-i povestesc prin câte trec pentru că s-au strâns prea
multe.

10
SECVENȚA 10 – casa fam. Odobescu
Cristi și tatăl vin acasă să-și ia bagajele și o descoperă pe Camelia căzută la podea. De
fapt încurcase medicamentele / le luase prea târziu... Cheama salvarea, Vad pe un
birou, lângă geanta ei/în geanta ei niște analize – metastaza gradul IV.

ANDREI: Alo, e cineva acasă? V-am adus fiul rătăcitor! Unde-s actele mele? Suntem
chit acum? Cami? Camișor? Unde ești, draga mea? Fii atent că mă alteaptă bagajele la
ușă.
CRISTI: Tată, aici! Mama a căzut. Mama, mama, mama
ANDREI: Bă ești nebun? Ce-a pățit? Cami, Cami, trezește-te. A leșinat. Ce-a pățit?
CRISTI: Sună la salvare, tată. Sună, mi-e frică, sună te rog. Mami, sunt eu Cristi, am
venit acasă, sunt bine, promit că nu te mai supăr.
ANDREI: Alo, bună ziua, am nevoie urgent de o salvare. strada petrache nicolaescu, nr
5, bl 60, sc 5, ap 113 s1 bucuresti. Soția mea, am găsit-o în casă, leșinată. Ok,
așteptăm.
CRISTI: Ce-o fi având?
ANDREI: Nu știu, dar sper să nu-mi facă vreo nefăcută acum...când vreau să plec
CRISTI: Să pleci unde?
ANDREI: Eu și mama ta divorțăm.
CRISTI: Pe bune? De asta îți arde ție acum? Mama, ești bine?
Andrei se uită pe comodă, vede o cutie de medicamente varsata și niște analize.
CRISTI: Ce sunt alea? Ce scrie? Sunt de la o clinică sau spital, ce e ăsta?
Lui ANDREI îi pica fața, Cristi îi ia analizele din mână.
CRISTI: Ce e aia metastază? E nasol?
ANDREI: Offfffff.....
TESTIMONIALE:
ANDREI: Camelia a avut noroc că am ajuns ea la timp și își va reveni de data asta, o
vor pune doctorii pe picioare.... dar cu cancerul nu știe daca o mai poate ajuta cineva.
Metastază de gradul IV înseamnă că e într-o fază terminală, am întrebat doctorul de la
salvare, că nu știam nici eu. Nu știu ce mă fac, acum, când voiam să începo viață
nouă...

SECVENȚA 11 - casa bunicii (mama lui Andrei)

Andrei vorbeste cu mama sa – i se confesează, îi spune că va avea un copil și nu știe
ce sa faca, incotro să o ia. O roagă să-l primească ea pe Cristi să locuiască cu ea pt că
nu are cum să-l ia cu el. Mama acceptă și îi sugerează fiului să nu-i spună soției că va
avea un copil. Oricum ea nu mai are mult de trăit, să aștepte că într-un an ea poate nu
va mai fi.

MAMA ANDREI- dna ECATERINA: Ce erai, mă, mamă, așa îngrijorat la telefon? Ce s-a
mai întâmplat?
ANDREI: Nici nu știu de unde să încep. Totul în jurul meu e un fiasco total.
MAMA ANDREI: Știi că mie poți să-mi zici orice. Hai, zi tot ce-ai pe suflet.
ANDREI: Mai grav și mai grav e că am găsit-o pe Cami leșinată acasă, ca să vezi că
ce? Are cancer.
MAMA ANDREI: Ai de viața mea! Nu cred. Camișor a noastră?
ANDREI: Da....
MAMA ANDREI: Doamne, și când a aflat? Ce se mai poate face? Are taică-tu un doc..
ANDREI: E în ultima fază...
MAMA ANDREI: Doamne Dumnezeule, dar când a aflat?

11
ANDREI: Nu știu, cred că știa, dar nu ne spunea nouă. Eu am aflat de abia ieri. Azi-
noapte nici nu am dormit.
MAMA ANDREI: Dar de ce nu ți-a zis?
ANDREI: În ultima vreme nici nu mai eram cine știe ce pereche. Treceam și printr-un
divorț, defapt i-am zis că mă mut, mi-am luat deja o parte din lucruri
MAMA ANDREI: Andrei, te rog, pentru numele Lui Dumnezeu, e Cami, nu e vreo...da?
Nu mai pleca nicăieri, stai lângă ea cât o mai ține-o Dumnezeu pe pământ și te duci
după. Măcar de dragul copiilor. Chiar așa de grav ați ajuns? De ce nu ai venit la mine
până acum?
ANDREI: Păi, Cristi e o pramatie, i-a luat banii și aurul maică-sii și a făcut prăpăd la
munte, l-am luat din secția de poliție că distrusese o cameră de hotel, Bogdan nu știu
dacă intră în bacalaureat, eu am amantă și aștept un copil de la ea.
MAMA ANDREI: Tu îți bați joc de mine?
ANDREI: Și colac peste pupăză, nevastă-mea are cancer și e pe moarte. Și nici nu pot
să rămân lângă ea, că mă așteaptă asta nouă.
MAMA ANDREI: Of, vai, Doamne, în ce ai intrat, măi Andrei. Offf, Camișorul nostru. Cu
ce-o fi greșit ea să treacă prin așa ceva? Și tu cum poți să pleci să faci copil cu alta
când ea e așa?
ANDREI: N-am știut, dacă de abia ieri am aflat...Dar ea nu știe că o să am copil cu alta.
Dar de ce am venit la tine...mi-a acceptat plecarea, dar cu condiția să-l iau și pe Cristi
cu mine. Și eu nu pot nici să mă întorc cu el la Camelia și nici nu pot să mă duc la asta
nouă cu el după mine. Poate să stea la tine Cristi?
MAMA ANDREI: Păi adu-l aici. O să stea cu mine până când....Of Doamne...
ANDREI: Pot să-l aduc?
MAMA ANDREI: Păi unde să te duci cu el? O să stea cu mine o perioadă.
ANDREI: Dar vezi că e pramatie mare.
MAMA ANDREI: De parcă tu n-ai fost. Și tu ai fost la fel. Dar te rog mult, nu-I spune
Cameliei de copil că o omori. Și nu vrei să o ai pe conștiință. Și așa zici că nu știi cât o
mai duce, las-o să se ducă liniștită, nu mai pune și tu paie pe foc. Dacă vrei te acopăr, îi
spun că stai și tu aici, cu noi.
ANDREI: Ei, lasă mamă, nu mai vreau să dau înapoi și oricum nici ea nu ar accepta să
zic că mă întorc acasă de dragul ei.

TESTIMONIALE:
ANDREI: Păi dacă nici mama nu te scoate din încurcături, atunci cine? Ar trebui să fiu
mai aprope de băieți în perioada asta, nu e ușor să înțeleagă că părinții se despart, nu
mai zic de asta, că mama e foarte bolnavă.
MAMA ANDREI: Nu am fost niciodată atât de apropiată de nora mea, dar a avut grijă și
de Andrei și de copii. Dar să pățească așa necaz și să fie atât de bolvavă...e femeie
tânără, are doar 40 de ani. Sper să se mai poată face ceva și să se facă bine.

SECVENȚA 12 - ext.
Bogdan îi ceare socoteală amantei tatălui său. Îi ia apararea mamei.

BOGDAN: Auzi, tu ești aia care se culcă cu tata?

AMANTĂ: Pardon? Stai departe de mine! Cine ești? Nu te apropia sau țip!
BOGDAN: Numele meu este Bogdan Odobescu. Îți spune ceva numele meu? Sunt fiul
lui Andrei Osobescu, amantul tău! Tu știi cât de mult rău ai făcut familiei mele?
AMANTĂ: Nu, nu știu despre ce vorbesti

12
BOGDAN: Ai făcut foarte mult rău! Tu știi ca mama este bolnava din cauza ta?
AMANTĂ: Ai vorbit cu tatăl tău înainte sa vii aici? Pe el l-ai intrebat ceva?
BOGDAN: Am încercat, dar ce, răspunde la telefon? Se fofilează așa că te întreb pe
tine.
AMANTĂ: Pai, foarte rău. De ce ai venit sa cauți răspunsuri la mine și nu ta tatăl tău
direct?
BOGDAN: Spune-mi de ce a trebuit sa te dai la el? Un om însurat? Îți plac aventurile
atât de mult?
AMANTĂ: Poate ar trebui sa-l sunam pe el și sa-l întrebi tu
BOGDAN: Ce îți place să te fofilezi... Asa te descurci tu în viata? Răspunde la întrebări
dacă nu ai conștiința încărcată. De ce trebuie sa te apere bărbații? Eu știu ca te
victimizezi și-ți sar imediat în ajutor. Nu-ți fac nimic, doar spune-mi adevărul. Tu știi ca
mama e pe moarte și faptul ca l-ai forțat pe tata sa divorțeze o s-o băgați pe mama
definitiv în groapa!? Ești mulțumita? Ești mandra de tine?
AMANTĂ: Tatăl tău divorțează pt ca vom avea un copil împreună și în momentul de fata
mi-e teama de reacțiile tale și te rog sa nu stai atât de aproape de mine sau voi tipa! Te
rog, sunt gravida și mi-e teama. Nu am greșit nimănui și nu știu nimic despre mama ta.
Andrei mi-a zis ca voi sunteți pe drumul vostru în viata și ca el nu mai are nimic de-a
face cu mama voastră. Asta e adevărul, te rog sa nu mai invinuiesti!

VO: De când au aflat că mama lor este grav bolnavă, cei 2 băieți nu mai vor să
audă de tată. Și chiar dacă știe că nu va mai avea mult de trait, Camelia refuză să-i
acorde divorțul lui Andrei, nu vrea să-l lase liber să-și reia viața de la zero, cei 2 s-
au dat în judecată.

13