Sunteți pe pagina 1din 8

Boticel învaţă matematică

Personaje: MAMA
BOTICEL
CODIŢA BEARCĂ
ALBIŞOR
PRIETENA CODIŢEI
VULPOIUL

MAMA: E 12 şi copiii n-au mai sosit. Or fi păţit ceva? Că Boticel e tare ştrengar……. A! Uite-i după colţ!
BOTICEL: Mamă, mamă, să-ţi spun o veste mare! Azi am învăţat să scriu bine literele cu cerneală.
CODIŢA: Mare lucru! Eu am învăţat un cântec frumos:
Ciobănaşului îi place
Sus la munte, sus la munte,
La izvor……
BOTICEL: Lasă-te păgubaş, nu vezi ce fals cânţi?
CODIŢA: Cântă tu mai bine!
MAMA: Nu vă mai certaţi, mai bine puneţi-vă toţi cărţile la locul lor. Vai, vai! Ce copil grăbit şi
dezordonat! Cum ne-a fost vorba Boticel?
BOTICEL: Acuş……acuş…….
MAMA: Aşa…..acum să-mi spuneţi cum a fost la şcoală!
ALBIŞOR ŞI CODIŢA: Bine!!
MAMA: Pe care dintre voi v-a ascultat?
ALBIŞOR ŞI CODIŢA: Pe mine, pe mine!
MAMA: Boticel, pe tine nu te-a ascultat?
CODIŢA: Ba da, l-a ascultat la adunare şi scădere.
MAMA: Ai ştiut?
BOTICEL: ………………….
MAMA: Vezi dacă nu înveţi? Toată ziua te joci. Vai, vai! Ce să mă mai fac cu tine? Copil rău ce eşti! Îmi
scoţi peri albi!
BOTICEL: Am învăţat, dar……
MAMA: Dar ce?
BOTICEL: …….Numai începutul nu-l ştiam bine…..şi…….
CODIŢA: I-a şoptit colega lui de bancă, dar n-a auzit bine şi a spus o prostie aşa mare, încât a râs de el
toată clasa.
ALBIŞOR: Trebuia să-ţi lungeşti urechile, Boticelule!
MAMA: Ce ruşine! Să aştepţi să-ţi şoptească cineva! Trebuie să ştii singur să socoteşti, doar eşti băiat
mare!
BOTICEL: De ce să ştiu? N-am nevoie……
MAMA: Auzi vorbă? Păi dacă nu ştii să socoteşti, cum ai să poţi de pildă să mergi după cumpărături?
Ori râde lumea de tine, ori te înşeală cineva.
BOTICEL: Pe mine? Aş vrea să-l văd eu pe ăla!
MAMA: Cum crezi tu că ai să ştii să aduni, să înmulţeşti, dacă nu înveţi?
BOTICEL: Am eu metodele mele!
ALBIŞOR: Spune-ni-le şi nouă!
BOTICEL: Proşti mai sunteţi! Pe degete! N-am eu zece degete? Uite:
4–2=2
5+2=7
Aţi văzut? Ce mai ziceţi?
MAMA: Dar dacă trebuie să scoteşti cu numere mai mari decât 10, ce te faci?
BOTICEL: Foarte simplu! Te foloseşti şi de degetele de la picioare.
CODIŢA: Şi dacă ai numere mai mari de 20. Atunci?
BOTICEL: Atunci? Atunci…..
ALBIŞOR: Atunci împrumuţi degetele de la vecini!
MAMA: Ei, vezi Boticel, ai ajuns de râsul lumii cu metodele tale. Mai bine învaţă. Eu am să plec la
servici. M-ai înţeles?
CODIŢA: Mâine: matematică, limba română, desen. Ce bine, ce bine, pentru mâine nu avem mult de
învăţat!
ALBIŞOR: Mai încet, nu vezi că eu învăţ?
CODIŢA: Iartă-mă, dar sunt tare bucuroasă.
ALBIŞOR: Bine, bine…..
CODIŢA: Ce faci, Boticel? Nu vii să îţi faci şi tu exerciţiile? Mâine iarăşi o să te asculte doamna şi n-ai să
ştii.
BOTICEL: Lasă-mă în pace! Tu mă înveţi ce să fac? Pârâtoareo! Ştiu eu când să învăţ şi ce să învăţ.
CODIŢA: Bine, bine, numai să nu-ţi pară rău……
BOTICEL: Poftim.
PRIETENA CODIŢEI: Ţi-ai terminat de învăţat?
CODIŢA: Da, acum îmi scriu exerciţiile la matematică şi apoi gata, mergem să ne jucăm. Bine?
PRIETENA CODIŢEI: Bine, dar să vedem ce rezultate ţi-au ieşit ţie.
CODIŢA: La primul exerciţiu 15, la al doilea 4, la al treilea 7.
PRIETENA CODIŢEI: Nu se poate. Ai greşit!
CODIŢA: Să vedem. Poate ai greşit tu! 38 minus…..aşa….. Ai dreptate, aici am greşit! Unde mi-a fost
capul? Mai departe, să vedem…….
PRIETENA CODIŢEI: Rezultatul e la fel!
CODIŢA: Atunci e bine. Să controlăm şi exerciţiul al treilea.
PRIETENA CODIŢEI: A, uite, aici eu am greşit.
CODIŢA: Suntem chit. Una am greşit-o eu, una tu, şi una am făcut-o la fel.
ALBIŞOR: Se putea altfel? Punctajul să fie egal. Dacă nu……
CODIŢA: Dacă nu, ce?
ALBIŞOR: Aţi fi în stare să vă luaţi de păr!
BOTICEL: Ai dreptate, Albişor! Bine le-ai zis-o!
PRIETENA CODIŢEI: A! Şi tu erai aici, Boticel? Nici nu te-am observat. Tu ţi-ai făcut lecţiile?
BOTICEL: Ce te interesează? Vezi-ţi de treabă! Voi fetele, sunteţi nişte îngâmfate, pârâtoare. M-am
săturat de voi……
CODIŢA: Nu-i adevărat! Noi, fetele, facem cinste clasei şi şcolii cu calificativele noastre, pe când tu?
BOTICEL: Eu sunt băiat, eu învăţ cu băieţii. Fetele cu fetele şi băieţii cu băieţii…….
PRIETENA CODIŢEI: Şi ce dacă noi suntem fete?
BOTICEL: V-am spus să-mi daţi pace.
CODIŢA: Lasă-l. Îl va lămuri tata când vine acasă……Cu ce să ne jucăm?
PRIETENA CODIŢEI: Cu cercul, Codiţă.
ALBIŞOR: Eu merg până la şcoală. Avem un concurs de şah.
BOTICEL: În sfârşit, iacătă cartea de matematică. *Un copil are 32 lei, 20 lei îi cheltuieşte pentru caiete
şi cărţi, iar de 10 lei îşi cumpără 2 creioane cu 1 leu bucata şi o cutie de creioane colorate cu
8 lei. Câţi bani i-au mai rămas băiatului?* Vai, vai, ce multe sunt! Ce să fac cu ele? Să
vedem….Ce frumos e afară!!
Ce vreme bună de joacă….NU, nu trebuie! Să-mi fac problema, mâine mă ascultă. Auzi! E
Ursache! Mă aşteaptă să ne jucăm. Ce să fac? Ah, am greşit! Scriu mâine tema din caietul
cuiva şi gata!
VULPOIUL: Bomboane! Mere, pere, cine doreşte! Eşti singur, Boticel?
BOTICEL: Da!
VULPOIUL: Am nimerit bine. Pe acesta îl pot înşela. Nu ştie matematică. Ce rău îmi pare că nu sunt fraţii
tăi acasă, să cumpere bomboane, mere sau pere! Mi-au spus ca au bani…….
BOTICEL: Şi eu am!
VULPOIUL: Să-i văd!
BOTICEL: Nu, nu! Mi-a dat mama 20 de lei să îmi cumpăr cărţi, caiete, creioane şi din rest bomboane
sau ce-oi vrea eu.
VULPOIUL: Hm……Cât îţi rămâne?
BOTICEL: Să văd: 2 cărţi cu 5 lei, 2 caiete cu 3 lei, şi un creion cu 2 lei…..
VULPOIUL: Nu te mai necăji. Îţi socotesc eu, sunt mai bătrân. 2 cărţi cu 5 lei bucata fac….8, 2 caiete cu 3
lei bucata fac 5 şi creioanele…….Îţi vor rămâne 5 lei!
BOTICEL: Ce bine! AI socotit bine jupâne?
VULPOIUL: Cum crezi că aş putea să te înşel? Doar tu eşti şcolar, nu? Şi am auzit că înveţi bine……
BOTICEL: De învăţat învăţ eu….dar…..Ce frumos miros bomboanelel!
VULPOIUL: Sunt ieftine de tot, 1 leu bucata.
BOTICEL: Sunt tare bune……
VULPOIUL: Mere, pere, nu vrei? Sunt dulci ca mierea.
BOTICEL: Da-mi rămân bani de caiete?
VULPOIUL: Fii fără grijă! N-am socotit noi doi?
BOTICEL: Cât fac?
VULPOIUL: Nimica toată, 2 lei .
BOTICEL: Bine iau. Dar ce este în pacheţel?
VULPOIUL: Hei….ceva şi mai şi! Ciocolată!
BOTICEL: Ciocolată……..Cum aş mânca! Nu-mi trebuie…..E tare scumpă?
VULPOIUL: O nimica toată….2 lei.
BOTICEL: Dă-mi numai un pic să gust. Mmmmmm! E tare bună!
VULPOIUL: Şi de ce nu îţi cumperi?
BOTICEL: Da-mi rămâne de caiete?
VULPOIUL: Fii pe pace. N-am socotit noi doi? Acum să facem totalul…Bomboanele, mere, ciocolată…..5.
Dă-mi banii.
BOTICEL: 1, 2, 3, 4, 5! Da-mi rămîne de cărţi? Zău jupâne, nu m-ai înşelat?
VULPOIUL: Să te înşel?Ţi-am mai spus doar: tu eşti şcolar, trebuie să ştii! Ha! Ha! Că bine l-am mai
tras pe sfoară!
BOTICEL: Ce păcat că s-a terminat. Tare e bună ciocolata asta, îţi vine să-ţi tot lingi buzele. E târziu,
merg să-mi cumpăr nişte caiete, altfel iar îmi spune doamna *Botic, eşti dezordonat, Botic,
de ce nu ţi-ai făcut ltema? Botic, de ce n-ai creion? Botic, ne faci de ruşine clasa! Tot Botic,
Botic şi iar Botic. M-am săturat! Am să-mi cumpăr caiete, creioane. Vreau să mă laude şi pe
mine!*
ALBIŞOR: Ce faci Boticel? Ce ai? Pari supărat. Ai ochii plini de lacrimi. AI păţit ceva? Ei, hai, spune-mi
odată, eşti bolnav?
BOTICEL: NU….Mai rău…….
ALBIŞOR: Tot nu ţi-ai făcut lecţiile……
BOTICEL: Mai rău…….
ALBIŞOR: Ai pierdut banii? Hai să-i căutăm!
BOTICEL: Nu i-am pierdut. M-a înşelat jupân Vulpoi!
ALBIŞOR: Cum te-a înşelat?
BOTICEL: A venit la noi cu ciocolata, cu mere, cu pere, bomboane. Cât de bine miroseau
bomboanelel….cât de frumoase erau merele…perele….Şi atunci……
ALBIŞOR: Şi atunci……spune mai departe.
BOTICEL: Zicea că vă caută pe voi.
ALBIŞOR: Şiretul! Doar ne-am întâlnit cu el pe drum.
BOTICEL: I-am spus că şi eu am bani, a făcut socoteala cât îmi trebuie pentru cărţi, caiete, creioane.
După socoteala lui îmi rămâneau bani de cheltuiala 3,25 lei. M-am bucurat. Mi-a dat
bomboane, ciocolată. Apoi, când m-am dus sa-mi cumpăr caiete şi cărţi, nu mi-au ajuns
banii. Ce să fac? Ce să fac? Ce o să zică mămica?
ALBIŞOR: Parcă spuneai că pe tine nu te înşală nimeni şi ca ai o metodă grozavă de socotit. De ce nu
te-ai folosit de ea?
BOTICEL: Lasă-mă în pace!
CODIŢA: Ce e cu voi? De ce plângi, Boticel?
ALBIŞOR: L-a înşelat jupânul Vulpoi.
CODIŢA: Lasă, Boticel, nu mai fi necăjit, o să mergem să-l găsim pe jupân Vulpoi şi o să-I cerem
socoteală.
BOTICEL: Merg şi eu cu tine. O să-i arăt eu lui!
ALBIŞOR: Mergem cu toţii!
CODIŢA: Nu. Am alt plan. Ştiţi ce? Voi staţi aici şi vă ascundeţi. Eu îl ademenesc pe jupân Vulpoi să
vină şi apoi…….
ALBIŞOR: Ce vorbeşti, Codiţo? Pe jupân Vulpoi nu l-a dus încă nimeni de nas. E tare viclean.
CODIŢA: Doar nu degeaba sunt Codiţa! Las pe mine şi o să vedeţi voi! Vii cu mine?
PRIETENA CODIŢEI: Mai încape vorba? Hai!
VULPOIUL: Pe ziua de azi mi- a mers bine. Dacă mi-ar cădea în fiecare zi tot elevi ca şi Boticel, în câteva
zile aş fi bogat, dar pe zi ce trece se cam împuţinează numărul lor.
VULPOIUL: 1, 2, 3, …….
CODIŢA: Bună ziua, jupân Vulpoi!
VULPOIUL: Pe astea nu le pot înşela. Ştiu să socotească bine.
PRIETENA CODIŢEI: Ce faci, jupân Vulpoi?
VULPOIUL: Îmi odihnesc şi eu ciolanele, că tare-s oboist.
CODIŢA: Ai umblat mult?
VULPOIUL: Mult, drăguţă!
PRIETENA CODIŢEI: Dar nişte mere n-ai să ne vinzi?
VULPOIUL: Să vedem în coş. A…uite…mai sunt câteva. Şi pere. Dar bomboane nu vreţi? SUnt bune!
CODIŢA: Ba da…dar le vinzi scump?
VULPOIUL: Nu, drăguţă, câţiva leişori.
PRIETENA CODIŢEI: Acum să le plătim, jupâne.
CODIŢA: Aoleu, am uitat banii acasă!
PRIETENA CODIŢEI: Şi eu.
CODIŢA: Ştii ce, jupân Vulpoi? Vino până la noi şi am să-ţi plătesc.
VULPOIUL: E prea departe şi sunt oboist. Şi câştig prea mare, cu voi tot n-o să am.
CODIŢA: Hai, jupâne Vulpoi. Nu stăm departe.
VULPOIUL: Ştiu, ştiu, dar mă dor picioarele.
PRIETENA CODIŢEI: Vrei să rămâi de pagubă?
CODIŢA: Şi apoi….nu e frumos să nu-ţi plătim.
VULPOIUL: Bine, vin, dar vă aştept la uşă.
CODIŢA: Intră, jupâne Vulpoi, intră ce te codeşti?
PRIETENA CODIŢEI: Acum să facem socoteala.
VULPOIUL: S-o facem. Aţi luat mere de 50 de bani, pere de 75 de bani şi bomboane de 1,50….Total 5,25
CODIŢA ŞI PRIETENA EI: 50 plus 75 plus 1,50 egal 2,75
PRIETENA CODIŢEI: Ai greşit, jupîne Vulpoi!
CODIŢA: Ai vrut să ne înşeli, dar cu noi nu-ţi merge. Noi am învăţat la şcoală. 2,75 fac.
VULPOIUL: Poate la şcoală, dar aici suntem acasă……
PRIETENA CODIŢEI: Matematica la şcoală, acasă, oriunde e tot la fel.
VULPOIUL: Aşa să fie, cum ziceţi voi, dar daţi-mi banii odată. Sunt bătrân, sunt oboist….m-a luat gura pe
dinainte.
CODIŢA: Nu te-a luat gura pe dinainte. E obiceiul tău să înşeli.
VULPOIUL: Ba nu, păcatele mele, dar sunt tare grăbit……..
CODIŢA: Te grăbeşti să mai înseli pe cineva?
VULPOIUL: Vai, vai! Nu înşel pe nimeni.
CODIŢA: Bătrân, bătrân, dar pe frăţiorul meu l-ai înşelat.
VULPOIUL: Eu?! Poate alt Vulpoi……
BOTICEL: Altul? Tu eşti acela! Sau poate nu mă mai cunoşti? Puneţi mâna pe el, fraţilor!
VULPOIUL: Aoleu! Perele, merele, bomboanele mele……..
ALBIŞOR: Lasă merele! Dă-ne mai întâi banii lui Boticel!
VULPOIUL: Aoleu, nu mă trage de coadă! Mă doare. Dă-mi drumul!
PRIETENA CODIŢEI: Dă-ne banii lui Boticel!
VULPOIUL: Mă doare, nu mă trage de urechi!
CODIŢA: Dar limba, când minţi şi înşeli, nu te doare?!
VULPOIUL: Lăsaţi-mă că vi-i dau. Nu-i găsesc. I-am lăsat acasă.
CODIŢA: Caută-i mai bine, nu te preface. Noi te-am văzut când numărai banii pe drum.
VULPOIUL: Cu ăştia mi-am găsit beleaua! Bine, bine…uite, vi-i dau, dar să ştiţi că Boticel nu merită…..
ALBIŞOR: Acum poţi pleca, dar să nu mai înşeli pe nimeni.
VULPOIUL: Numai pe cine nu ştie matematică!
BOTICEL: Ha, ha! De acuma pune-ţi pofta în cui, că eu mă şi apuc să învăţ, de n-o să mă întreacă
calculatoarele, darămite un vulpoi!
Ed corint www.edituracorint.ro
ed lucman http://www.lucman.ro/index2.php
www.edituraparalela45.ro
http://www.cartea-ta.ro/R/P-suppliers
http://www.librariaeminescu.ro/index.php?option=com_clasament&Itemid=89