a

Un mit modern: Centura de Fotoni

Ideea intrării Pământului în Centura de Fotoni este una dintre favoritele
adepților Noii Ere. Ideea de bază este că sistemul solar ar orbita (într-o
perioadă cuprinsă între 24.000 și 26000 de ani) în jurul constelației
Pleiadelor, mai specific în jurul stelei Alcyone, iar Pleiadele ar fi
înconjurate de o ”centură de fotoni” (sau de un ”inel manasic”) prin care
se crede că Pământul trece periodic.

Pleiadele (Sursa: NASA)

Astfel, pe parcursul acestui ciclu, ar exista două perioade în care

Pământul s-ar afla sub influența energiei emanate de această ”centură”,
iar fiecare intrare a Pământului în Centură ar avea un rol spiritual
transformator și ar detremina o ”ascensiune” spirituală a umanității
într-o altă dimensiune și pe un nou nivel de vibrație, un mare salt
spiritual, o tranziție sau translație într-o Nouă Eră de aur în evoluția
umanității.

Alte efecte (speculate de unii adepți ai acestei teorii) în legătură cu

această perioadă a înaintării Pâmântului prin Centura de Fotoni ar fi
înlocuirea ciclului prezent noapte-zi cu o perioadă de 2000 de ani de
lumină continuă, în care oamenii ar fi transformați în ființe spirituale
iluminate. Intrarea Pământului în Centura de Fotoni ar reprezenta –
simultan- și o fereastră temporală pentru o tranziție spirituală în care
omenirea ar putea ajunge la un nivel foarte înalt al existenței numit
”nivelul galactic”, nivel la care se află și ”extratereștrii benefici”.

Alți ideologi New Age apreciau însă că această trecere ar determina fie
sfârșitul lumii, fie – simultan – sfârșitul lumii (așa cum o știm) și
transformarea spirituală. 

 Originea și dezvoltarea teoriei Centurii de Fotoni

Invenția acestui concept se datorează lui Paul Otto Hesse, un ezoterist
german care, în anul 1950, în cartea sa Der Jungste Tag (Ziua recentă),
parcă citând din Evanghelia după Ioan, afirma că mesajul său era
revelația ”Cuvântului”, adică a unui ”Fiu” ( o ”Ființă Perfectă” sau un
”Maestru”)

care este mai mare decât egoul său care lasă să treacă, cu
recunoștință, mesajul pe care l-a recepționat.

Mi se pare puțin neclar dacă se considera a fi el însuși acest ”Fiu” (adică

un fel de Avatara / Dumnezeu încarnat) sau vorbea de un ”spirit
dezîncarnat/neîncarnat” care-i dicta ”cuvântul” prin channeling.

Pentru Hesse, Der Jungste Tag nu este altceva decât Ziua Judecății din
Apocalipsa biblică, căreia însă el îi dă o conotație mai puțin
înspăimântătoare, dar la fel de utopică.

După Hesse, Ziua Judecății presupune intrarea Pământului (și a

întregului sistem solar) în Centura de Fotoni, adică în ”zona de radiație
a Soarelui central” (acest Soare central fiind Alcyone din Pleiade). În
concepția lui Hesse, Soarele va intra în acest câmp de radiații la o viteză
orbitală de 29 km/secundă, dar afirma că – evident – această radiație
nu poate fi detectată prin nici o cercetare astrofizică și că urmează se fie
perceptibilă oamenilor prin simțuri abia la contactul cu ea.

Intrarea în centura de Fotoni ar avea de-a face și cu trecerea de la Era

Peștilor la Era Vărsătorului care, în desenul alăturat care provine din
cartea lui Hesse, sunt simbolizate în ordinea inversă a poziționării lor în
Zodiacul Constelațiilor.
 Datorită vitezei cu care orbităm prin spațiu acest eveniment ne va
lua pe toți pe nepregătite și va avea lovi umanitatea cu efectul unui
fulger.

afirma Hesse.

În Ziua Judecății, această radiație, numită aici Vibrație Manasică

(din sanscritul ”manas” care înseamnă minte) pentru că acționează
la nivelul gândurilor, va fi vizibilă tuturor ființelor muritoare sub
forma unei superbe radiații nepământene, asta pentru că, în
această zi, natura creează condițiile care vor transforma Cuvântul
în Lumină.

Acest eveniment presupune că viața noastră – așa cum o știm – se

sfârșește, deși nu este un sfârșit definitiv, ci doar a unui ciclu:

Planul creației oferă perioade recurente de circa 10.000 de ani care

sunt întrerupte de perioade de una sau două mii de ani, astfel încât,
pe de o parte, umanitatea să poată ascensiona pe baza voinței sale
libere de a alege între bine și rău, între iubire și suferință din
propria sa inițiativă – în întunecimea forței obscurative a naturii,
iar pe de altă parte, umanitatea care tinde să se abată de la calea
 progresului să poată fi ghidată înapoi la ordinea naturală – prin
zăbovirea sa în lumina primordială. Dacă acest lucru nu s-ar
petrece, evoluția spirituală a vieții ar fi imposibilă, din moment ce
cei mai mulți oameni ignoră complet singurul și adevăratul scop al
existenței lor.

Efectele acestui eveniment cosmic vor fi, în viziunea lui Hesse, cu totul
extraordinare:

În Împărăția lui Dumnezeu care, din punct de vedere cosmologic,

va fi stabilită odată cu Ziua Judecății, acei oameni care atunci vor
fi atins stăpânirea asupra gândurilor impure și a dorințelor și care
vor fi devenit Fii (Ființe Perfecte sau Maeștri) după ce au zăbovit
10.000 de ani în întuneric, vor străluci asemenea Soarelui în aura
lor manasică. Ei vor fi prieteni și frați cu toți cei care au fost
acceptați, dar care nu au atins încă starea de perfecțiune.

Asemenea tuturor adepților Noii Ere, Hesse nu s-a putut desprinde de

ideea apocaliptică a separării dintre ”cei aleși” și ”cei păcătoși”, la fel
cum cei care vorbesc de ”ascensiune” nu se pot desprinde de rasismul
spiritual. La urma urmei, ”judecata” trebuie să-și facă efectul cumva, la
nivel de masă:

Viața celor care nu au fost acceptați de radiația cosmică va fi mai

puțin favorabilă pentru că ei vor fi excluși din planul evoluției pe o
perioadă cuprinsă între o mie și două mii de ani [adică pe timpul
zăbovirii Pământului în Centura de Fotoni-n.trad.]. Sufletele lor nu
vor fi capabile să progreseze mai departe până ce sistemul nostru
solar nu părăsește inelul de radiație a Soarelui central [Alcyone din
Pleiade – n.trad.] și plonjeză din nou în spațiul cosmic al
întunericului. 

În viziunea lui Hesse, această ”separare” nu este însă lipsită de dezastre,

ele pot să apară, iar un exemplu pe care Hesse îl dă este scufundarea
Atlantidei acum 10.000 de ani, în ultimul semiciclu dinaintea apropiatei
întrări a Pământului în Centura de Fotoni.

Nu vreau să speculez pe marginea motivațiilor profunde care ar fi

împins un ezoterist neamț dintr-o Germanie distrusă, la numai 5 ani de
la încheierea războiului, să simtă nevoia acestei ”purificări” profunde a
umanității și nici să încerc să explic de ce această purificare trebuia să se
facă printr-o intrare matematică (după o mecanică ”nemțească”) a unui
sistem (sistemul solar) într-un inel (Centura de Fotoni)…

Bazându-se pe pasajul din Evanghelia după Marcu 13.32, Otto Hesse

afirma însă că nu se știe exact când se va intra în Centura de Fotoni.
Însă la scurt timp de la moartea lui Hesse (1958) altcineva a pretins că
știa data foarte exactă în care Pământul s-ar fi aflat ”în pragul” acestei
Centuri de Fotoni:

 
Samael Aun Weor

Într-o lectură prezentată în 1977 numită ”Inelele lui Alcyone”, Samael

Aun Weor (pe numele său real Víctor Manuel Gómez Rodríguez) –
liderul Mișcării Neo-Gnostice din America Latină – afirma, pe baza
scrierii lui Hesse:

Dacă Pământul întră primul în Centura de Fotoni, totul va arăta ca

un mare foc de artificii. Dar dacă Soarele intră primul, conform
calculelor care au fost făcute o radiație va interfera cu razele solare
și, ca urmare, va fi o perioadă de 110 ore de întuneric, după care
totul se va întoarce la normal și, spre deosebire de primul caz, în
care totul va arăta foarte strălucitor, în al doilea caz întunericul va
acoperi Pământul. Dar nu va fi cu adevărat întuneric, pentru că
totul va fi acoperit cu licăriri luminoase, pentru a vă da o idee, va fi
ca o ploaie de stele pe suprafața Pământului.
 
 După aceasta, totul va reveni la normal. În orice caz, Pământul va
fi supus unei radiații speciale în interiorul inelelor lui Alcyone.
Molecule cum ar fi fierul, fosforul, calciul, cuprul, nitrogenul,
carbonul estc etc vor fi complet modificate datorită acestei radiații.
Asta înseamnă că vom fi martori la o schimbare în materie.

Weor considera că:

Alcyone este soarele principal al Pleiadelor și în orbita acestuia

gravitează șapte sori, al nostru fiind al șaptelea.

La fel ca Hesse, Weor afirma că Alcyone are un inel format din

”radiație manasică” cauzată de ”scindarea electronilor”.

În anul 1974, trei astronauți care făceau ocolul Pământului au

raportat un tip de radiație energetică necunoscută și neînțeleasă de
știința oficială. Evident, din 1962, mai exact din 4 februarie a acelui
an, planeta noastră și întregul sistem solar sunt în pragul intrării
în teribilele inele ale lui Alcyone… Aceste inele se extind pentru
câțiva ani lumină, sunt enorme. Fără doar și poate, în orice
moment, sistemul nostru solar va intra în inelele lui Alcyone.

Weor nu a ales întâmplător data de 4 februarie 1962. Aceasta ar

fi data la care omenirea s-ar fi aflat în pragul Erei Vărsătorului
(care se determină prin repere siderale), al cărei Maitreya/Kalki-
avatar (Dumnezeu întrupat) Weor pretindea că este!

O altă profeție pe care el o promova era aceea că Pământul urma

să fie distrus în scurt timp printr-o catastrofă produsă de
ciocnirea Pământului cu ”Planeta X” – ”Hercolubus”, care multă
vreme a fost un înlocuitor pentru Nibiru în acest gen de profeții
apocaliptice. Mai multe despre aceasta într-un articol viitor.)

Alte teoretizări ale Centurii de Fotoni

In august 1981, Shirley Kemp a publicat un articol pe această temă
(numit And So Tomorrow) în Australian International UFO Flying
Saucer Research Magazine. Kemp afirma și ea că Centura de Fotoni ar
fi fost descoperită de sateliți în 1961.

În cartea sa The Pleiadian Agenda, teozofista Barbara Hand Clow care

pretinde că este în comunicare prin channeling cu entitatea Satya din
Pleiade, afirmă:

Centura de fotoni este o gogoașă de lumină 7D care emană din axul

vertical al Centrului Galactic… Soarele nostru este conectat cu
Pleiadele prin intermediul spiralei luminoase care radiază din
Alcyone.

Clow pretinde că această centură în formă de gogoașă secționează, în

prezent, erele Leului și Vărsătorului și, pe măsură ce înaintăm în Epoca
Vărsătorului, înaintăm și în Centura de Fotoni.

Uitând de anii 60, Barbara Hand Clow afirma că 21.12.2012 urma să fie
Ziua Judecății:

În 2012 vom fi intrați în totalitate în centura de fotoni. Aici zidurile

dintre diferitele dimensiuni devin din ce în ce mai subțiri sau non-
existente. Unul dintre lucrurile care trebuie să se întâmple este
acela că suntem obligați să stăpânim a 4-a dimensiune și să o
integrăm în această planetă.

După Clow (la fel ca pentru Hesse), ultima Eră de Aur fotonică ar
fi fost în Atlantida în Era Leului, iar distrugerea Atlantidei ar fi
coincis cu ieșirea Pământului din Era Leului (ceea ce ar fi condus
la ”infiltrarea forțelor negative”, iar apoi la instaurarea
dominației ”reptilienilor și a serpentinilor”.

Clow citează astronomi ca Jose Comas Sola care ar fi afirmat că Soarele

este parte a sistemului Pleiadelor (sistem aflat la aproape 400 ani
lumină de noi).
Extratereștrii, Federațiile Galactice, navele care funcționează cu energie
fotonică, posibilele cataclisme și miracolele energiei fotonice nu lipsesc
din peisajul descris de Clow – pe care însă nu l-a văzut nimeni – al
anului 2012:

Vom avea 2-3 zile de întuneric total. Soarele va dispărea și vom fi

incapabili să vedem stelele…. Marele pericol va fi legat de
materialele nucleare, pentru că există posibilitatea unor reacții în
lanț sau explozii radioactive […] Pentru a evita pericolele, Federația
Galactică va permite aterizarea de nave utilitare și de personal
pentru a preveni pericolele nucleare. 
 
Efectul energiei fotonice este foarte important pentru că ne va
permite să avem o nouă sursă de energie, care ne va oferi
posibilitatea să sfârșim dependența noastră de combustibilii fosili.
Ne va permite și călătoria spațială, din moment ce tehnologia
fotonică este la baza sistemelor de propulsie ale tuturor navelor
operate de Federația Galactică […] Vom trăi împreună cu cei pe
care-i numim ”extratereștri”. 
 
Sistemul nostru solar va fi pus într-o poziție la 3 ani lumină de
Sirius (în prezent distanța Pământului față de Sirius este 8,3 ani
 lumină) […] Vom ajunge pe de-a-ntregul ființe din dimensiunea a 5-
a, iar atunci va fi momentul când vom ajunge una cu Ierarhia
Spirituală a Pământului.

Cei care nu se vor putea adapta acestei stări pure vor muri și vor fi
transferați în alt sistem solar,

ne-a sigurat Clow (așa, ca să dormim liniștiți). Alți autori ca Sheldon

Nidle sau Virginia Essene au promovat idei similare cu cele ale lui Clow.

Mit versus realitate

Unui cititor atent nu-i trebuie o cunoaștere extraordinară a curentului
New Age pentru a înțelege că teoretizarea efectelor intrării Pământului
în Centura de Fotoni are la bază – pe lângă evidentele speculații
apocaliptice care-și au originea în Biblie – ideologia teozofico-masonică
a lui Alice Bailey despre ”Externalizarea Ierarhiei”, despre Era
Vărsătorului și aderarea la (ceea ce Bailey considera a fi) o Nouă Ordine
Mondială.

Așa cum am putut observa, această ideologie a fost împrumutată inițial

de Paul Otto Hesse, iar apoi de liderul latino-american al mișcării neo-
gnostice Samael Aun Weor (care a integrat masiv în ideologia sa – deși
într-o manieră unică și foarte interesantă! – multe idei teozofico-
masonice și care se considera – sus și tare! – nimeni altul decât
Avatarul Erei Vărsătorului).

De-a lungul timpului, momente diferite ale intrării Soarelui /

Pământului în Centura de Fotoni au fost indicate: 1961, 1962, 1986,
1992, 1997, 2011, 2012 și, mai mult ca sigur, vor mai fi nenumărate alte
astfel de ”repetiții”, asta pentru că – așa cum arăt în nenumărate alte
cazuri legate de teoriile adepților New Age și ale adepților Religiilor
OZN – memoria celor care rezonează și au afinități cu acest tip de
”filozofie spirituală” este foarte foarte scurtă!

Dar să trecem în revistă problemele cu Centura de Fotoni.

1. Nu avem cum să facem parte din sistemul Pleiadelor. Acesta se află la
cca 400 de ani lumină distanță de noi, în constelația Taurului. Cu
actuala viteză de deplasare a sistemului solar prin spațiu, de la această
distanță, durata orbitei în jurul unei stele din Pleiade ar măsura cam
2400 de ani lumină! Pentru ca durata unei astfel de orbite să poată fi
24.000 de ani obișnuiți, sistemul solar ar trebui să se miște prin spațiu
la o viteză de cca 10% din viteza luminii, adică de 1000 de ori mai mare
decât viteza de revoluție a Pământului. Dacă acest lucru ar fi adevărat,
orice om, pe parcursul vieții sale, ar putea observa ușor cum
constelațiile își schimbă forma. Este pur si simplu ridicol să credem că o
constelație vizibilă de pe Pământ ar include și Soarele nostru!

2. Implicit, dacă ne-am roti în jurul lui Alcyone (din constelația

Taurului), nu am mai putea vorbi de Era Leului etc, pentru că forma,
configurarea și poziționarea constelațiilor astrologice în raport cu
observatorul terestru ar deveni în scurt timp cu totul alta. (Lipsa de
înțelegere astronomică elementară a celor care au alimentat această
”gogoașă” doctrinară este, cu adevărat uluitoare!). Ideea lui Hesse (și a
celorlalți promotori ai acestei teorii) că Zodiile Siderale (care oricum nu
au sens nici măcar în configurarea lor actuală) ar mai avea vreo noimă
dacă noi am face parte din Pleiade este hilară.

3. Pentru a putea susține orbita Soarelui, Alcyone ar trebui să aibă o

masă de cca. 1 miliard de ori mai mare decât cea a Soarelui (și nu de cca
8-10 ori cât se estimează în prezent că are)!

4. Dacă o astfel de centură de fotoni ar fi posibilă dpdv fizic, existența sa

ar necesita atracția gravitațională a unei găuri negre.

5. Sistemul nostru solar nu se apropie, ci se îndepărtează actualmente

de Pleiade și de Alcyone, îndreptându-se către Lambda Herculis (iar
distanța dintre Soare și Alcyone crește cu 10 km / secundă). Față de
Alcyone, suntem la o distanță de 7000 de ori mai mare decât oricare
stea din sistemul Pleiadelor.

6. Stelele din Pleiade sunt de cel puțin 50 de ori mai tinere decât Soarele
nostru. Soarele există de cca 4,5 miliarde de ani, pe când stelele din
Pleiade nu pot avea mai mult de 100 milioane de ani. În plus, nu există
nici o dovadă că stelele din Pleiade ar orbita în jurul lui Alcyone, ele
formându-se independent unele de altele și având o mișcare mai
complexă și haotică, datorită stării lor de dispersie.

7. Nici o centură de fotoni nu a fost descoperită de vreun astronom. Nu

există nicăieri date oficiale despre așa ceva! Nu au existat astfel de
descoperiri ale sateliților raportate vreodată și este puțin probabil ca
echipamentul disponibil astronauților în acea perioadă (anii 60) să fi
putut să detecteze o astfel de ”centură de fotoni”.

8. Nu există nici o anomalie în apropierea Pleiadelor. Acestea sunt

înconjurate de o nebuloasă formată nu din fotoni, ci din praf și gaze de
hidrogen. Se poate însă ca această nebuloasă strălucitoare să fi generat
ideea care a stat la baza mitului Centurii de Fotoni, acum mai bine de o
jumătate de secol.

Ideea Centurii de Fotoni este total invalidă. Ea indică o obsesie

profundă: cineva sau – în aces caz – ceva din afară trebuie să
ne salveze de noi înșine și, în acest scop, ceva miraculos
trebuie să ni se petreacă!

La fel ca mitul trecerii de la Kali Yuga la Era de Aur prin intervenția

”divină” a lui “Kalki”, la fel ca Apocalipsa creștină, la fel ca ideea
translației în ”Era Vărsătorului”, la fel ca diferitele ”evenimente” bazate
pe intervenția extratereștrilor, ideea Centurii de Fotoni este
dezrădăcinată atât de Tărâmul Realității, cât și de cel al Posibilității.
Este o utopie periculoasă care – deși marșează pe ideea ”liberului
arbitru” – plasează salvarea noastră undeva în spațiul cosmic, total în
afara controlului nostru.

Asistăm și aici la aceeași modalitate – profund decepționantă – de a

induce ideea că evenimente exterioare ne-ar putea transforma spiritual
în mod radical și la nivel de masă.

Alături de multe alte idei, Centura de Fotoni nu este altceva decât o

găselniță prin care diferitele secte New-Age de sorginte teozofico-
masonică speculează periodic pe marginea ideii lor fixe potrivit căreia
trebuie să intrăm neapărat într-o Noua Eră (Era Vărsătorului), eră în
care ideologia lor legată de ”Externalizarea Ierarhiei”, de “Cetățenia
Galactică” și de o ”Nouă Ordine” în planul valorilor sociale, politice și
spirituale trebuie să prevaleze.

Din păcate, cei care promovează astfel de idei nu realizează că au căzut

în plasa unei nebuloase false, fantasmagorice și halucinante în care îi
atrag și pe alții!

Copyright 2020 Radu Timiș. Toate drepturile rezervate.