.

Michel Marcadé i colaboratorii

Via a împreun
Perceval, o comunitate antroposofic de pedagogie curativ i
terapie social

0 . 1
 .

Michel Marcadé
i colaboratorii

Via a împreun
Perceval,
o comunitate antroposofic
de pedagogie curativ
i terapie social

Editura TRIADE
Cluj-Napoca, 1999
2 . 3
 .

Traducere dup : Cuprins

Michel Marcadé
et collaborateurs

Vivre avec
Perceval, une communauté anthroposophique de
pédagogie curative et de sociothérapie Constantin Paxino
Cuvânt înainte 7
Edition SZH/SPC
Editions du Secrétariat suisse de pédagogie curative et spécialisée (SPC), Michaela Glöckler
Lucerne, 1996. Prefa 11

Pierre-Marie Pouget
Introducere 15

Traducere: Michel Marcadé

Mirella Pintea Construim pe acelea i principii
Bazele pedagogiei curative antroposofice 21
Control tiin ific:
prof. Livia Vlad Michel Marcadé
Se deschide o poart 30
Coordonatorul edi iei:
Adrian Pintea Michel Marcadé
Perceval, un loc de via , o institu ie, o funda ie 32

Catherine Doucet
Aceast lucrare este publicat cu sprijinul Organizarea vie ii familiale de c tre mama casei 35

Asocia7iei Pentru Promovarea Înv 7 mântului Special, a Terapiei Sociale Françoise Marcadé
i Agriculturii Biodinamice în România - Centrul Simeria A intra în comuniune: cu timpul, cu universul, cu Spiri-
tul
“Respirând” lumea, intr m în leg tur cu ea, o transform m 59

Leonardo Fulgosi
Recunoa tere i ajutor
Aspecte diagnostice i terapeutice: Rolul medicului 76

© 1999 Editura TRIADE, Cluj-Napoca Anne-Marie Duvoisin i Violette Vuilleumier

ISBN973-9196-40-3 Acordarea îngrijirilor

4 . 5
 .

Serviciul medical - rolul infirmierei 83

HH Vinh Tho Cuvânt înainte
Ajutor prin terapii 93

Claire-Lise Métral-Batondor
/colarizarea
Înv 7 mântul specializat 105
Antropologia medical conven7ional a f cut un pas decisiv prin insta-
Andres Pappé urarea concep7iei bio-psiho-sociale. Aceasta recunoa te rolul central al
Maturizarea vie7ii suflete ti, ca mijlocitor între predispozi7ia bio-genetic i ambientul
Spre via7a de adult: adolescentul – drumul i nevoile sale 118 socio-cultural i constituie prin urmare un progres remarcabil în sensul
redobândirii imaginii complete a omului, conform trichotomiei aristotelice
Pierre Vuilleumier i Lucia Degenaar (Trup-Suflet-Spirit). Antropologia antroposofic completeaz concep7ia
Maturizarea prin munc bio-psiho-social prin cercetarea legit 7ii dezvolt rii unic-individuale a
Adolescentul la locul de munc 129 fiec rui om în cadrul condi7iilor bio-psiho-sociale real-existente.
La întemeierea primului l ca de Pedagogie Curativ pe baza concep-
Jacqueline Grüner
7iei antroposofice despre om i lume, Lauenstein lâng Jena, Rudolf
Via a cu adul ii: terapia social 143
Steiner a fost rugat s -i dea un nume potrivit. Dup un moment de gândi-
re, el a scris pe o bucat de hârtie: "Heil- und Erziehungsinstitut für
Denis Donnet
Seelenpflege-bedürftige Kinder" ("Institutut de tratament i educa7ie pen-
Împlinirea prin munc
tru copii ce necesit îngrijiri suflete ti"). Accentul a fost pus a adar, de la
Via7a la locul de munc 152
bun început, pe elementul sufletesc, centrat pe individualitatea fiec rui
copil.
Jacqueline Grüner, Christian Hennard, Fabienne Pernet,
Félix Zollinger O tem central a cercet rii spiritual- tiin7ifice steineriene este tocmai
O via cultural bogat sufletul omului. Rudolf Steiner a demonstrat în numeroase lucr ri c deo-
Congresul companionilor 159 sebirea fundamental dintre om i toate celelalte vie7uitoare const în fap-
tul c în centrul vie7ii suflete ti lucreaz un EU de natur spiritual , care-i
HH Vinh Tho confer fiec rui om unicitate i individualitate. «Sufletul î i are r d cina
O specializare pentru a în elege i ajuta în trup i înflore te în spiritual; dar în centrul sufletului str lumineaz
Seminarul Camphill i locul s u în comunitate 163 eul.» (Rudolf Steiner, Teosofia)
Spre deosebire de animal, care are un suflet "colectiv" (fiecare exem-
Michel Marcadé
plar al unei specii reprezint totodat întreaga specie), omul nu este numai
S construim viitorul f r a uita trecutul
o fiin7 social-colectiv , ci – i asta în primul rând - o fiin7 individual :
Istoria pedagogiei curative antroposofice – începuturile pe
nu în sensul egoit 7ii, ci în sensul unicit 7ii i totodat indivizibilit 7ii:
teritoriul francofon 167
omul nu mai poate fi redus cauzal la nimic altceva decât la centrul s u
Postfa 174
fiin7ial-spiritual: la EU.
Note 175
Autorii 177 Eul poate fi stimulat sau inhibat în dezvoltarea i manifestarea sa din
Bibliografie 178 dou direc7ii: pe de o parte din direc7ia curentului biologic-ereditar, pe de

6 . 7
 .
alt parte din direc7ia ambientului socio-cultural (circuitul "input-output"
în schem ); dar nu exist o determinare absolut din nici una din aceste
direc7ii: nu to7i fra7ii unui copil cu Sindrom Down prezint o trisomie21
manifest ; nu to7i copiii din Slums sunt infractori. Elementul individual
devine manifest tocmai în învingerea condi7ion rii.
De gradul de manifestare a individualit 7ii depinde autonomia omului:
responsabilitatea juridic este atribuit dup împlinirea vârstei de 18 ani
(în trecut 21 ani): Influen7ele biologic-ereditare i socio-culturale nu mai
ac7ioneaz atât de puternic, încât s mai poat fi f cute responsabile pen-
tru comportamentul unui individ.
Ce înseamn în practic "majorat"? Dezvoltarea i manifestarea indi-
vidual a for7elor suflete ti: Gândire, Sim7ire, Voin7 - pentru a g si o
formul simplificat . Un om matur, în adev ratul sens al cuvântului, dis-
pune prin urmare de:
Gândire nedeterminat de dogme (exogen) sau halucina7ii (endo-
gen), etc.,
Voin7 liber de imperative moralizante sau psihopatologice,
Sim7ire netulburat de ex.. de afecte colective de tip simpatie sau
antipatie, pe care nu le mai dobânde te prin educa7ie, ci prin auto-
educa ie. Omul devine – în limitele etapei actuale de dezvoltare a
omenirii - st pânul propriului s u destin.
Copiii nevoia i de îngrijiri suflete ti" sunt în mare m sur influen7a7i
de curentul biologic ereditar sau socio-cultural, care nu au stimulat, ci au
inhibat manifestarea eului individual, îngr dindu-i libera dezvoltare. Omul
nu este îns "doar un produs al eredit 7ii i influen7elor de mediu, inclusiv
al educa7iei". Acest mod reduc7ionist de gândire trebuie completat prin
cunoa terea adev ratei legit 7i evolutive a omului, a Reîncarn rii i
Karmei, pentru a redobândi respectul necesar fa7 de unicitatea fiec rei
individualit 7i umane. Dar chiar i f r acest efort mental, exist o "logic
a inimii" care pretinde condi7ii de via7 umane i pentru ace ti copii.
Adolescen7ii i adul7ii tineri "handicapa7i", deci cei ce nu pot atinge un
nivel suficient de autonomie în Gândire, Sim7ire i Voin7 , pentru a putea
face fa7 cerin7elor vie7ii în societatea "liber ", sunt i ei "nevoia i de în-
grijiri suflete ti" – dar de alt natur decât în cazul pre colarilor i colari-
lor. Vi pentru ace ti tineri i adul7i dezvolta7i imperfect sunt necesare
condi7ii adecvate, pentru ca evolu7ia lor individual s nu stagneze, în ci-
uda condi7iilor ini7iale vitrege.
8 .
Acest impuls – crearea condi7iilor adecvate pentru cei ce nu sunt în
stare de a- i rândui via7a independent, cultivând prin autoeduca7ie facult -
7ile suflete ti mai sus amintite – st la baza a ez mintelor socio-
terapeutice. Ideea central este nu catalogarea "defectelor" (uneori irever-
sibile sub aspect biologic, care duc la atitudinea resemnat "ex nihilo
nihil"), ci descoperirea "resurselor" suflete ti-spirituale individuale, care
controleaz i regleaz în ultim instan7 procesele biologice.
Baza antropologic , a a cum este expus de pild în contribu7ia lui
Tho Ha Vinh: "O forma7ie pentru în7elegere i ajutor - Seminarul
Camphill i locul s u în comunitate" – nu este o construc7ie abstract , în-
temeiat teoretic pe enumerarea "corpurilor" (fizic, eteric, astral i organi-
za7ia eului), ci este fundamentul muncii cotidiene în cadrul comunit 7ilor
socio-terapeutice, a a cum se poate vedea în capitolele "Organizarea vie7ii
familiale de c tre mama de cas " (CatherineDoucet) i "A intra în comu-
niune: cu Timpul, cu Universul, cu Spiritul" (Françoise Marcadé).
Cunoa terea legit 7ilor acestor "corpuri" – mai precis ale domeniilor
fiin7iale, de pild sub aspectul ritmurilor lor specifice, duce la o practic
socio-terapeutic de eficien7 inedit .
Eului îi corespunde circadian, cu diferen7ierile sale în starea de veghe -
faza vegetativ ergotrop , cu munca i recreerea activ i starea de somn
(faza trofotrop ), cu aspectele neuro-endocrino-imunologice foto - i
termodependente între timp bine-cunoscute din cercetarea cronobiologic .
Este un ritm solar integrat in microcosmosul om.
Corpului astral (suflet) îi corespunde ritmul circaseptan (cunoscut în
fiziologia empiric din evolu7ia pneumoniei în era preantibiozei, cu un
ciclu termic bine definit). Este un ritm planetar revelat printre altele prin
preluarea numelor zilelor s pt mânii din astronomia antic , înc impreg-
nat de spiritualitate. Tradi7ia mozaic -crestin , care prevede ca ase zile
s fie dedicate materiei, iar a aptea – de fapt prima s fie dedicat spiritu-
alului, a preluat acest ritm, în perioada în care mai vie7uia o con tien7 a
corela7iilor dintre macrocosmosul creator i microcosmos.
Corpului eteric (via7a) – baza tuturor proceselor biologic-vitale, îi co-
respunde ritmul lunar, manifestat în modul cel mai u or de perceput în
ciclul menstrual (ceea ce nu înseamn c organismul b rbatului nu depin-
de i el de acela i ritm de regenerare!); etimologia cuvântului "lunar" vor-
be te de la sine.
9

Iar corpului fizic – cu deosebiri între organismul diferen7iat masculin
sau feminin, îi corespunde ciclul quasi-anual; faptul de a tr i con tient-
diferen7iat anotimpurile i s rb torile legate de ele nu este nici mai mult
nici mai pu7in decât preluarea acestor cuno tin7e înalte, provenite din în7e-
lepciunea misteriilor antice, de c tre tradi7ie, care – din p cate mijloce te
doar o form exterioar , lipsit de con7inut, sau al c rei con7inut este lipsit
de seva vital a unei adev rate cunoa teri spirituale.
În deplin cunoa tere vie a acestor ritmuri, nu este de mirare c via7a
în comunitatea socio-terapeutic descris aici se str duie te s cultive
aceste ritmuri cu rigurozitate i cu mijloace specifice: c ci dac adultul
ne-handicapat are posibilitatea s - i rânduiasc via7a – mai mult sau mai
pu7in ritmic, în mod mai mult sau mai pu7in con tient - în libertatea îng -
duit de limitele psiho-fiziologice i socio-culturale ale epocii de dezvol-
tare actuale, cei nevoia i de îngrijiri suflete ti sunt dependen7i de o
con tien7 extins în sensul pomenit. A a se explic efectul „inexplicabil“,
de-a dreptul „miraculos“, al vie7ii într-o astfel de comunitate socio-
terapeutic în anumite cazuri a a-zise „irecuperabile“.
Ceea ce înainte de era materialismului ateist de factur natural-
tiin7ific constituia via7a în cadrul unor ordine ermetice cu un fundament
spiritual ini7iatic, a devenit un bun public, accesibil tuturor celor dispu i
s practice iubirea aproapelui în libertate l untric , în sensul unui altruism
umanist universal.
Schloß Hamborn, sept. 1999 Dr. Constantin Paxino
10
.
Prefa
Aceast lucrare realizeaz pentru prima dat o prezentare de ansamblu
în limba francez a pedagogiei curative i terapiei sociale de orientare
antroposofic . Inaugurat în urm cu 75 de ani de c tre Rudolf Steiner, în
colaborare cu medici i educatori specializa7i, s-a r spândit ulterior în în-
treaga lume, unde azi este pus în practic în peste 350 de institu7ii, sus7i-
nute generos în majoritatea cazurilor de c tre autorit 7ile publice. Este de
asemenea un fericit eveniment faptul c mai mul7i colaboratori ai Funda7i-
ei Perceval au avut ini7iativa de a publica o descriere complet a practicii
pedagogiei curative i a terapiei sociale de orientare antroposofic , mai
ales în aceast perioad , în care dreptul la existen7 al persoanei cu handi-
cap este controversat de opinia public , cel mai adesea din ra7iuni de ordin
economic. Fie ca acest document, m rturie a în7elegerii, iubirii i angaj rii
fa7 de fiin7a uman , s contribuie la o reevaluare a argumentelor ce le-
zeaz demnitatea uman i care se r spândesc la scar interna7ional pân
în comitetele de bioetic , ajutând astfel societatea noastr s în7eleag i
s pre7uiasc sensul pe care boala, durerea i handicapul îl pot avea într-o
biografie uman . Fie ca aceast carte s -i trezeasc i s -i încurajeze pe
aceia care lucreaz cu persoanele cu handicap, nu numai în cadrul centre-
lor antroposofice ci i în afara acestora, în institu7iile publice sau confesi-
onale.
Dr Michaela Glöckler
Director al sec7iunii medicale
la Goetheanum
Dornach - Elve7ia
. 11
 .

“...Numai acela va în7elege ce este un domeniu,

care îi va fi sacrificat o parte din sine,
care va fi luptat pentru a-l salva
i va fi suferit pentru a-l înfrumuse7a.
Atunci se va ivi în el dragostea pentru domeniu.
Un domeniu nu este suma intereselor,
aceasta e gre eala.
El este suma jertfelor...”

Antoine de Saint-Exupéry

12 . 13
 .

Introducere

Fiul meu îmi d mâna. Are paisprezece ani. Nelini tit, merge al turi de
mine asigurându-se prin strângerea mâinilor c el ofer iar eu primesc.
Urc m împreun o colin fertil , plantat cu vi7 de vie. Jos, burgul medi-
eval se restrânge, a a cum st a ezat de secole pe acest mal al lacului
Léman.
Din când în când, cu chipul întreb tor, adolescentul încearc dou cu-
vinte dintr-o fraz ritual , în speran7a c i le voi repeta: ”Mergem acolo”.
Unde anume?
Urcu ul se termin pe un platou. Chiar la cotitura ce întrerupe panta,
un grup de case ocup un teren ocrotit de copaci seculari. Alei, leag ca-
sele între ele. O gr din de legume, o ferm , paji ti i terenuri cultivate 7in
departe de acest loc zgomotele febrilei activit 7i umane.
Da, mergem acolo. P im pe alei umbrite, admir m trunchiuri venera-
bile ale c ror coroane puternice rezist la ar i7a verii, la asprimile iernii,
ad postesc primii l stari de prim var i re7in ultimele str luciri ale toam-
nei. Paji tile, la fel de naturale ca i lumini urile, suport sub cerul liber
capriciile vremii schimb toare. Ici colo, un boschet las loc unei mici ca-
bane i aventurii: acolo pot fi imaginate mii de pericole care sunt întot-
deauna dep ite.
Mergem la... Fiul meu termin fraza cu un ton sacadat: “Perceval”.
Ne apropiem de una din casele construite la fel cu celelalte, conform
unui concept arhitectural aparte. Curba i unghiul se întrep trund într-o
tensiune plin de armonie. Unghiurile î i deschid laturile, dar la dimensi-
unea optim , la limita trecerii spre cerc.
Ferma, a ezat la parter, este o combina7ie între un subsol i unicul
etaj.
Acoperi ul este alc tuit din planuri ce converg spre un punct central,
nu prea înalt, doar cât s permit o coborâre lin spre ziduri.
“Perceval” înseamn , printre arbori i peluze, familia acestor case,
deasupra Saint-Prex-ului, în 7inutul Vaud.

14 . 15

Sumara descriere a locuin7elor ne introduce i în modul de a tr i al
locuitorilor. Aici suntem în siguran7 . Mâna care se desprinde dintr-a mea,
este m rturia acestui fapt. P s ri i-au ales ad postul printre ramuri, ciri-
pind vesel pretutindeni. Un surâs lumineaz fa7a tân rului care se îndreap-
t spre casa în care locuie te la “Perceval”.
Aceste case îmi inspir încredere, m îndeamn la reflec7ie, în timp ce
fiul meu î i urmeaz singur drumul. Îmi spun c cercul nu are nici început,
nici sfâr it. El ne vorbe te despre ve nicie. Totu i, nu trebuie s ne fasci-
neze într-atât încât orice schimbare s fie ame7itoare, însp imânt toare.
Fascina7ia eternit 7ii antreneaz retragerea disperat din fa7a realit 7ii labi-
le a acestei lumi. Ce nefericire s fii n scut sub semnul efemerului, în
timp ce arhetipul cercului ce ne subjug exclude cotitura rigid a unghiu-
lui ! Adolescentul care acum îmi surâde din pragul u ii a cunoscut aceast
nefericire greu de descris. Acum, trecerea spre unghiularitate îi devine
pu7in câte pu7in negociabil cu continuitatea cercului. A a i numai a a,
locuin7a realizeaz permanen7a prin intermediul schimb rii. În felul acesta
ea este locuin7a celor muritori. Ea ne fixeaz undeva f r s ne încreme-
neasc . Sau înc : ne a eaz în continuitate f r s ne sustrag diversit 7ii.
Cum s numim aceast respira7ie între continuu i discontinuu, între stabi-
litate i mi care, aceast alunecare a contrariilor unul într-altul, dac nu
“ritm”?
Reflec7ia mea tocmai ajunsese la aceast întrebare când “mama casei”
ne întâmpin printr-un salut c lduros.
Ce este o “mam a casei ?” Cum este organizat via7a la “Perceval”?
“Mamele caselor” descriu în aceast carte, cu tr s turi mai mult decât
emo7ionante, ce sunt. Ele exprim prin vocea inimilor sim7irile i tr irile
lor.
Nu numai “mamele de cas ”, dar i alte persoane ne relateaz ce rol
au, unul ca educator, altul ca terapeut, altul ca înv 7 tor...
To7i se bazeaz pe opera i înv 7 tura lui Rudolf Steiner, decedat în
1925, care a deschis calea într-o tiin7 referitoare la fiin7a uman , luat în
totalitatea aspectelor ei, de la cele fizice la cele mai spirituale. To7i cred în
ceea ce fac sub îndrumarea gândirii antroposofice i o spun cu simplitatea
unui angajament sincer. To7i doresc s progreseze pe fronturile unei acti-
vit 7i comune, pus în slujba fiin7ei adev rate a omului, acolo unde se
pune problema unui proiect de via7 , a unui destin de împlinit.
Textele din aceast lucrare compun un buchet de flori, alese din expe-
rien7e tr ite, aranjate cu dragostea responsabilit 7ii pe care fiecare accept
s o poarte. Ele aduc, f r nici o urm de servilism, ci în deplin cuno tin-
7 de cauz , fiind o urmare a celor tr ite, un frumos omagiu comemorativ
16
.
cu ocazia a aptezeci de ani de la moartea lui Rudolf Steiner. Ele constau
doar din a prezenta, prin povestirea faptelor i a gesturilor zilnice, prin
reflec7ia asupra atitudinii educative i terapeutice, o activitate pe care au-
torul acestor rânduri o estimeaz ca fiind de o mare valoare profesional ,
ivit dintr-o cunoa tere temeinic , ce ajunge astfel la o finalitate fireasc .
“Mama casei” se informeaz asupra sfâr itului de s pt mân pe care
fiul meu l-a petrecut în mijlocul familiei . Ea este, ca orice membru al co-
munit 7ii de la “Perceval”, o imagine a acestui loc: adolescen7ii i adoles-
centele pe care îi are în grij o intereseaz personal, dar prin interme-
diul unei distan7e interioare; ea resimte bucuriile lor, dificult 7ile i neca-
zurile lor, totu i nu se las cople it ; ea poate vibra în intimitatea fiin7ei
sale, dar p streaz distan7a care-i permite s dea r spunsul potrivit, s - i
asume situa7ia.
Pe scurt, toate s-au petrecut bine cu b iatul meu în timpul sfâr itului de
s pt mân . Acum îl las aici. Ne desp r7im pentru un timp. El m în7elege.
Ne îmbr 7i m. Îl v d lini tit, participând la “ritmul” casei, al s rb torilor,
al anotimpurilor,... în func7ie de împrejur ri, al plec rilor, al întoarcerilor.
“Perceval” a r mas în urma mea. Cobor c tre Saint-Prex, plin de recu-
no tin7 fa7 de persoanele care muncesc pentru crearea i derularea “rit-
murilor” comunic rii orchestrale, tocmai la cei care ar p rea exclu i de la
aceasta.
Este vorba de a fi una cu p mântul i cerul care, în jocul contrastelor
lor, între7in un ritm neîntrerupt. Acest “ritm” ne însufle7e te prin concertul
culorilor i sunetelor, al parfumurilor i gusturilor, prin contactul cu c l-
dura i frigul, cu usc ciunea i umiditatea... S devii con tient de toate
acestea înseamn s intri în comunicarea orchestral prin conduite adecva-
te, cu pre7ul unei lupte adesea dure cu tine însu7i, cu aproapele i cu ele-
mentele, din care va apare expresia inedit . Religioas , artistic ,
tiin7ific , sportiv ..., aceasta readuce la eterna sa tinere7e comunicarea,
ale c rei p r7i se acord într-o unitate indivizibil .
Locuitorii de la “Perceval”, inclusiv persoanele cu handicap, tr iesc în
felul eroilor Mesei Rotunde, a lui Perceval în c utarea Graalului. Ei au
pornit s cucereasc Graalul care, dup cum spune legenda, confer etern
tinere7e celui care îl g se te. Într-adev r, comunicarea orchestral revine
la izvoarele sale, la tinere7ea sa, de fiecare dat când o fiin7 unic , o indi-
vidualitate, î i g se te exprimarea. Nu este u or s fii pur i simplu tu în-
su7i. Trebuie s aspiri, s cau7i, s lucrezi asupra fiin7ei tale, ca i cum ai fi
ascuns în tine însu7i, “handicapat“ prin “normalitatea” ta sau prin vreo
patologie mai mult sau mai pu7in sever . Aceasta este cucerirea Graalului.
. 17
 .

Lectura acestei lucr ri colective ne-o înf 7i eaz ca fiind dificil , curajoa-
s , dar nu imposibil .
Pierre-Marie Pouget

18 . 19
 .

…Cu toate c sunt altfel, îmi g sesc totu i locul printre oameni…
Michel Marcadé
Construim pe acelea i principii
Bazele pedagogiei curative antroposofice

Cui se adreseaz pedagogia curativ ?

Când un vizitator deschide pentru prima dat poarta unuia din centrele
noastre, este surprins s întâlneasc tot felul de copii care îi par la prima
vedere diferi7i de cei pe care îi întâlne te de obicei.

Un copil de 10 ani gesticuleaz cu mi c ri dezordonate, scuturând cu

mâna o ramur în fa7a ochilor s i nemi ca7i. Nu vorbe te.
Altul, în pofida vârstei sale, este transportat într-un c rucior. Membre-
le inferioare nu-l pot purta i numai fa7a pare s dovedeasc , cu gravitate,
vârsta real .
În fine un altul, e un copil frumos, foarte corect i politicos, cu gesturi
normale, de i pu7in cam rigide; se adreseaz vizitatorului cu o asemenea
polite7e, încât acesta se întreab de ce un copil ca acesta se afl aici.

Copiii ace tia, numi7i în mod impropriu “handicapa7i mintal” de c tre

o societate care acord mentalului o înalt considera7ie, sunt f r îndoial
handicapa7i într-un mod general în diferite aspecte ale constitu7iei lor.
Sunt numi7i în Germania “copii ce au nevoie de îngrijiri suflete ti (sau
îngrijiri psihice)*.

Tulbur ri de dezvoltare

*
N. tr.: S-ar mai putea spune “nevoia i de îngrijiri suflete ti.”
20 . 21

Dac un anumit num r dintre ace ti copii manifestau deja semne con-
stitu7ionale reperabile înc de la na tere, cea mai mare parte dintre ei au
fost sugari frumo i, normal dezvolta7i pân la un anumit stadiu i nu au
pus semne de întrebare p rin7ilor.
Pu7ini dintre ei au suferit un traumatism în timpul na terii. Pu7ini au
tr it o perioad prenatal foarte dificil . Pu7ini au avut un climat familial
deosebit de traumatizant. Totu i, Thomas Weihs7 ne îndeamn s obser-
v m c , pentru copilul trisomic, reperabil de la na tere i chiar înainte, se
poate constata ca o stagnare în luna a doua a dezvolt rii embrionare.
Astfel, capacitatea de conceptualizare nu poate apare în al treilea an de
via7 , doar dac faza de achizi7ie a limbajului a precedat-o, iar aceasta a
fost precedat la rândul ei de faza achizi7iilor motorii; în acela i mod, de
exemplu, anumi7i copii, neavând dezvoltat limbajul pân la 2 ani, vor avea
blocaje în în iruirea coerent a vocalelor i consoanelor în scriere.
F r a dori s subestim m importan7a c ut rilor actuale privind cauze-
le genetice ale unei asemenea tulbur ri, pedagogul, terapeutul, sunt mai
întâi confrunta7i cu ceea ce apare cel mai adesea ca un handicap de dez-
voltare.
Familiarizarea cu legile dezvolt rii devine deci de prim importan7
pentru cel care vrea s ajute copilul în general i pe cel cu handicap în
special.
O pedagogie care îngrije te copilul
Unul din pionierii pedagogiei curative antroposofice în Fran7a*, docto-
rul Berron6, a spus adesea în conferin7ele sale: “Copil ria este o boal
c reia pedagogia ar trebui s -i g seasc vindecarea”.
Aceasta nu înseamn nerecunoa terea farmecului i frumuse7ii copil -
riei, ci considerarea ei ca o faz de dezvoltare pe drumul ce duce fiin7a
uman spre maturitate i deci c tre o relativ autonomie vizavi de mediul
s u p rintesc i educativ.
Copil ria poate fi considerat deci, pe drept cuvânt, ca o situa7ie de
dependen7 i neîmplinire, c reia pedagogia trebuie s -i g seasc vindeca-
rea.
Aceasta este, evident, o concep7ie asupra pedagogiei ce nu pare a fi
identic cu aceea, mult mai pragmatic i utilitar , r spândit pretutindeni
în societatea actual .
*
Cititorul interesat de istoricul acestei mi c ri, va g si date privitoare la aceasta, într-un articol
aflat la sfâr itul lucr rii.
22
.
Dar, se pare c to7i marii pedagogi ar fi avut-o ca punct comun de-a
lungul timpului.
Dac pedagogul este “un îngrijitor”, este pentru c el îi aduce copilului
ceea ce el are nevoie pentru a- i g si treptat locul s u în societate i pentru
ca aceasta s se foloseasc , la rândul ei, de talentele lui.
Educatorul sau înv 7 torul specializat în pedagogia curativ se adre-
seaz în mod special, prin activitatea sa, copiilor care au suferit tulbur ri
de dezvoltare.
Mijloacele terapeutice ale pedagogului
Sarcina esen7ial a pedagogului este de a educa i înv 7a copilul care îi
este încredin7at.
A educa înseamn a c l uzi i implic în mod necesar a avea o idee
asupra “c l toriei” ce urmeaz a fi f cut i asupra destina7iei sale.
A preda, sugereaz transmiterea unor cuno tin7e i capacitatea de a o
face astfel încât copilul s dobândeasc un oarecare câ tig pentru cultura
sa.
Or, societ 7ii bazate pe valori i convingeri ancestrale, unde individul
î i g sea locul prin întâlnirea capacit 7ilor sale cu circumstan7ele sociale
proprii timpului s u, i-a urmat o societate de consum, unde omul este din
ce în ce mai mult înlocuit în munca sa de c tre ma ini i unde capacit 7ile
sale de adaptare sunt intens solicitate, într-o lume unde “cunoa terea” evo-
lueaz mereu.
Problema pedagogic se pune deci din ce în ce mai mult în termenii
urm tori: ce trebuie predat i în ce mod, în a a fel încât omul s - i g seas-
c locul în aceast societate schimb toare?
Trebuie s recunoa tem c azi, cercurile politice i economice sunt
cele care r spund la aceast întrebare i încearc s fixeze obiective peda-
gogilor, pe care ace tia le realizeaz mai mult sau mai pu7in bine.
Astfel de exemplu, în câ7iva ani, medicul, din umanist ce era, a devenit
un om al tiin7elor exacte.
Copilul cu handicap nu este exclus din acest context. În afar de han-
dicapul s u de dezvoltare, el va întâlni exigen7ele din ce în ce mai exclu-
. 23

sive ale unei societ 7i unde caracterul propriu uman al individului este mai
prejos decât competen7ele sale func7ionale.
Este evident c un copil cu un handicap de dezvoltare va fi la vârsta
adult mai deficient decât al7ii în privin7a adapt rii sale sociale.
Copilul “normal” se va confrunta cu aceast problem a epocii actuale
cu for7ele sale individuale, pe care pedagogia întâlnit îi va fi permis s le
dezvolte.
Iat de ce scopul oric rei pedagogii ar trebui s fie în mod necesar
descoperirea în copil a omului în dezvoltare i înso7irea acestei individua-
lit 7i cu respect, astfel încât ea s dobândeasc o “maturitate” de care so-
cietatea s poat beneficia în mod real i just.
Aceasta presupune ca pedagogul s - i fac o oarecare “imagine” a
drumului pe care îl are copilul de parcurs i a “7elului” acestei c l torii: o
imagine (sau concep7ie) asupra omului.
Aceast imagine a omului nu este, bineîn7eles, aplicabil doar elevului,
ci i pedagogului însu i, care are misiunea de a fi o întruchipare a acestei
imagini prin propriul s u comportament.
Astfel se poate dezvolta o rela7ie de ajutorare responsabil pe care se
bazeaz orice încercare terapeutic .
Imaginea antroposofic a omului
Concep7ia antroposofic asupra omului, ini7iat de Rudolf Steiner,
îndeamn la întâlnirea cu fiin7a uman nu numai ca o fiin7 fizic dotat
cu sentiment i inteligen7 , c ci ceea ce noi numim inteligen7 este o fa-
cultate sufleteasc i nu trebuie confundat cu Spiritul în om.
Spiritul este într-adev r deja prezent, de o manier foarte pu7in întrupa-
t , în fiin7a care intr în existen7 cu un corp fizic, chiar de la începutul
dezvolt rii sale.
Acest corp fizic particip prin componentele sale la o linie ereditar
care condi7ioneaz , în diferite moduri, dezvoltarea sa.
Osmoza din perioada prenatal , apoi mediul familial i mai ales ma-
tern, vor constitui un loc de dezvoltare c lduros i indispensabil, înainte
de a “atinge p mântul”, de a- i g si rela7ia cu lumea i de a experimenta o
prim autonomie prin intermediul mersului, limbajului i unei prime
con tien7e a “Eului”.
24
.
Gr dini7a i coala vin s completeze acest mediu de dezvoltare, unde
imita7ia este prezent peste tot i vitalitatea personal care se cl de te mai
mult sau mai pu7in bine în acest prim septenal de via7 , va permite copilu-
lui s întreprind un prim pas în afara familiei, intrând în coal .
Dac coala în7elege aceast faz de dezvoltare, ea nu se va gr bi s
hr neasc mintea acestui copil, care nu este înc preg tit pentru aceasta,
ci se va îngriji în primul rând s hr neasc sentimentul acestui poten7ial
artist plin de imagina7ie i for7e de via7 .
Sfâr itul celui de-al doilea septenal al vie7ii, va fi martorul transform -
rilor pubertare care, pe plan biologic, sunt manifestarea sfâr itului acestei
etape i deschiderea unei perioade de interiorizare i diferen7iere, în care
individul în devenire va experimenta în mod intens o via7 sufleteasc ,
care devine tot mai mult “a lui”, în toate cele trei aspecte: volitiv, afectiv
i cognitiv.
Confrunta7i cu aceast etap a vie7ii, pedagogii sunt precum gr dinarul
în fa7a unui boboc de floare sau a unei crisalide. Ceea ce se preg te te
în untrul acestei aparente închideri este o înflorire plin de promisiuni,
dar i de team , de nelini te, de c utare a sensului urm toarei etape ce se
întrez re te.
Etapa care va urma este într-adev r aceea în care se va ivi destinul
propriu al individului. Ea începe cu ceea ce numim majoratul, un majorat
ce se refer mai degrab la dezvoltarea unei con tien7e autonome, adic la
o vârst de dezvoltare a con tien7ei, decât la o vârst cronologic .
Vi numai atunci dezvoltarea Spiritului în om poate s - i parcurg dru-
mul, individualizând for7ele suflete ti prin intermediul suportului fizic i
vital al corpului.
Omul este remediul pentru om
Paracelsus spunea c omul este remediul pentru om. Dincolo de acest
citat aparent banal, se ascunde un adev r profund, pe care to7i marii uma-
ni ti l-au reluat în felul lor de-a lungul istoriei i care, dac este studiat
pu7in, devine punctul de referin7 pentru orice metod , orice tehnic sau
orice sistem pedagogic sau terapeutic.
Ini7iativa pedagogic lansat de Rudolf Steiner1 la început cu copii
obi nui7i (1919), i reluat mai apoi în abordarea medical a copiilor cu
tulbur ri de dezvoltare(1924), poate fi oare considerat un sistem pedago-
gic al turi de alte sisteme sau o metod pe care fiecare ar putea încerca s
o aplice?
. 25

Ni se pare necesar s respingem de la bun început termenul de sistem,
convenabil f r îndoial pentru a rezolva problemele de ordin tehnic
într-un cadru unde to7i parametrii pot fi controla7i, dar care ni se pare ne-
fondat în pedagogie i în orice domeniu care vizeaz ceea ce este uman.
Dimpotriv , se vorbe te adesea, de o metod pedagogic steinerian i
de asemenea de metoda de pedagogie curativ steinerian sau
antroposofic . Aceasta este de acceptat în m sura în care antroposofia,
fondat de Rudolf Steiner, se vrea a fi o metod de cunoa tere.
Este vorba mai degrab de o abordare pedagogic i curativ , fondat
pe o metod de cunoa tere al c rei prim obiect este natura uman .
Am încercat în cele de mai sus s prezent m pe scurt imaginea omului
din perspectiva acestei metode de cunoa tere.
Din 1919, genera7ii de pedagogi au dezvoltat prin studiile i practica
lor aceast cunoa tere, demonstrat ast zi de aproape 540 de coli Rudolf
Steiner în cele cinci continente. Din 1924, pedagogi i medici i-au cana-
lizat munca pe f ga ul deschis de Rudolf Steiner, pentru a ajuta în special
copiii cu tulbur ri de dezvoltare. Fiind la vremea aceea doar câ7iva pioni-
eri, ast zi str dania lor este continuat în peste 350 de institu7ii din întrea-
ga lume.
Rudolf Steiner a deschis numeroase direc7ii de activitate i cercetare
pentru to7i aceia care i s-au adresat cu întreb ri fundamentale. Niciodat
nu a dat re7ete, nici sisteme, ci a considerat întotdeauna leg tura destinului
ca fiind aceea care une te omul cu întrebarea fundamental pe care i-o
pune.
A fi confruntat cu întrebarea: ”Cum s ajut un copil handicapat?” 7ine
de destinul celui care i-o pune.
Celui care vrea s considere sub acest aspect întrebarea pus , Rudolf
Steiner îi propune un drum de cunoa tere.
Pe acest drum, prima întâlnire pe care o face fiin7a uman nu se prezin-
t ca o metod sau tehnic , ci mai degrab ca un mijloc sau un instrument.
“Când cau7i s faci un pas înainte în domeniul cunoa terii, s faci în
acela i timp trei în domeniul perfec7ion rii tale morale.”8.
Aceast lege este limpede formulat de Rudolf Steiner înc din 1908,
în cartea sa “Ini7ierea” 8.
26
.
Cel dintâi i indispensabil instrument pe care trebuie s se sprijine pe-
dagogul curativ este el însu i i aceasta este marea diferen7 fa7 de o sim-
pl metod .
Bineîn7eles, pentru cel care porne te pe aceast cale exist cursul spe-
cial 7inut de Rudolf Steiner în 1924, numit cursul de pedagogie curativ 2,
pe care el l-a dezvoltat ca r spuns la întreb rile celei dintâi echipe care a
început activitatea de pedagogie curativ i în raport cu destinele particu-
lare pe care le aveau de îngrijit.
Inutil s c ut m acolo sfaturi privind trisomicii sau auti tii, fiindc nu
se g seau astfel de cazuri printre acei copii. Totu i, bazele puse prin str -
dania acestei echipe de pionieri au impulsionat c ut rile i munca în acest
domeniu, astfel, genera7iile urm toare au g sit r spunsuri la întreb rile ce
nu au fost puse în 1924, demonstrând prin aceasta originalitate i interes
pentru ini7iativa propus prin numeroasele institu7ii i scrieri, în special în
limbile german i englez .
Deci, este vorba nu numai de o metod pedagogic , ci mai degrab de
un drum de cunoa tere al naturii umane care faciliteaz r spunsul peda-
gogic i curativ.
Articolele care urmeaz , precum i bibliografia citat în anex , vor
aduce clarific rile pe care acest articol singur nu le poate oferi.
Comunitatea pedagogic i terapeutic
În ciuda imperfec7iunilor pe care le poart în sine, în mod evident, fie-
care fiin7 uman , toat lumea recunoa te c omul care evolueaz “nor-
mal” beneficiaz din primii ani de un ansamblu de calit 7i naturale ce tind
spre perfec7iune i care nu cer decât s fie armonios dezvoltate, în a a fel
încât fiecare individ s - i g seasc cât mai bine locul în comunitate.
În vremurile de alt dat , pove tile spuneau în felul lor c aceste calit 7i
poten7iale cu care era înzestrat nou-n scutul puteau fi primite ca daruri ale
unei zâne. Calit 7ile necesare pentru a deveni o fiin7 uman , capabil s
aduc ceva nou i de neînlocuit în c utarea sensului a tot ceea ce prive te
omul p mântean sau chiar în îndeplinirea unei misiuni, au dep it dintot-
deauna în7elegerea uman .
Originea acestei perfec7iuni s-a atribuit, în func7ie de epoc , divinit 7i-
lor sau spiritelor; mai actual, genetica le-a introdus în domeniul s u de
cercetare.
. 27
 .

Oricare ar fi modul de abordare, apare sentimentul c îmbinarea A doua constatare legat de cele spuse mai sus este faptul c echipa
aproape perfect pe care o manifest fiin7a uman între poten7ialit 7ile sale implicat în aceast munc în comun tr ie te i ea o vindecare, i anume
dep e te de departe în7elegerea i capacit 7ile noastre conceptuale. aceea care tinde s perfec7ioneze organismul uman social.
Conceptul de om dep e te, într-adev r, omul însu i i, asemeni mul-
tor mae tri spirituali care l-au precedat, Rudolf Steiner ne aminte te, pe Deci, s-ar putea spune c cel “îngrijit” devine el însu i un germen al
baza propriilor sale investiga7ii, c omul particip la o lume spiritual care vindec rii sociale.
îi este, în esen7 , superioar .
Este posibil intrarea în leg tur cu aceast lume superioar prin pro- Articolele ce urmeaz , cu marea lor diversitate, aduc r spunsul la ma-
pria gândire i voin7 , ceea ce permite g sirea unui sens oric rui destin rea întrebare care ne este pus : “Care este specificul metodei voastre?“
omenesc.
Or, sentimentul de perfec7iune pe care îl putem sim7i în prezen7a unui R spunsul va reie i din tr irile noastre, cu formele, culorile, tonalit 7ile
copil cu dezvoltare armonioas las loc contrariului s u, când avem în fa7 lor, care îi vor impresiona pe unii mai mult decât pe al7ii.
un handicap de dezvoltare. Sentimentul de admira7ie în fa7a perfec7iunii A a e via7a.
operei ar putea fi înlocuit atunci de un sentiment de neputin7 în fa7a inca-
pacit 7ii umane de a reda copilului aceast perfec7iune pierdut .
Vi într-adev r, oricare ar fi eforturile depuse cu devotament, inteligen7
i curaj de numero i terapeu7i de diferite orient ri, pretutindeni în lume,
de i rezultatele sunt uneori admirabile, trebuie s admitem c nici un “ge-
niu” uman nu poate des vâr i o dezvoltare uman oprit undeva în proce-
sul ei.

Dac “a vindeca” înseamn a terge orice urm a tulbur rilor întâlnite,

pentru o identificare cât mai corect cu imaginea “normal ” a omului,
atunci trebuie s recunoa tem, acest scop este rareori atins.
Dac “a vindeca” înseamn mai degrab a primi suficient ajutor din
partea oamenilor întâlni7i, gra7ie accept rii lor plin de c ldur i fidelit 7ii
lor generoase, pentru ca, fiind diferit, s -7i g se ti locul în societatea uma-
n , atunci da, o “vindecare” este posibil .

Despre aceast “vindecare” vor vorbi to7i autorii acestei c r7i, cu atât
mai mult cu cât, dup cum ne putem u or imagina, ea nu este opera unei
persoane geniale, ci presupune întâlnirea i punerea de comun a diferitelor
destine umane, care hot r sc s - i uneasc eforturile pentru un 7el comun.
Dac persoane de diferite discipline pedagogice i terapeutice î i con-
centreaz for7ele în acela i loc pentru a ajuta copiii s - i g seasc vinde-
carea pe care o caut , i dac o astfel de echip î i une te for7ele con tient,
cu umilin7 i generozitate spre un 7el care nu este neap rat limitat la
aceast existen7 , atunci nu mai este vorba de o însumare a competen7elor,
ci de o multiplicare a acestor for7e, ale c ror rezultate pot surprinde uneori
chiar pe cei care le pun în joc.

28 . 29
 .

Dar imaginea despre om, despre natura sa, despre drumul s u pe p -

mânt, este ceea ce motiveaz , lumineaz i d calitate gesturilor noastre
profesionale cele mai simple.
Aceast imagine despre om poate dobândi la unii o acuitate mai pro-
fund i mai intens . Ace tia vor avea sarcina de a aduce vindecare
pretutindeni unde li se cere aceasta.
Michel Marcadé Când, de pe drumuri profesionale diferite, se întâlnesc b rba7i i femei
care se recunosc între ei printr-o imagine comun despre om, i când ei se
Se deschide o poart
decid s - i al ture priceperea i c ut rile, aceasta are ca rezultat o institu-
7ie terapeutic , precum Perceval.

Este vorba de o comunitate de via7 i de munc printre atâtea altele,

prin care se încearc asumarea împreun a dificilei sarcini de a ajuta omul
s se dezvolte în deplin tatea poten7ialit 7ilor sale umane. VI, în aceast
Rând pe rând, Michaela Glöckler, Pierre-Marie Pouget i Michel
aventur , uneori nu se mai tie cine e profesorul i cine elevul.
Marcadé au deschis drumul acestei c r7i. Un medic, un p rinte, un educa-
tor: trei tr iri, aceea i preocupare, acela i interes.

Orice mi care novatoare se continu în practica, în tr irile ei, în c ut -

rile ei.
Dup 70 de ani de pedagogie curativ antroposofic , peste 350 de in-
stitu7ii r spândesc azi în toat lumea impulsul ini7ial i au fost publicate
numeroase lucr ri, dar prea pu7ine în limba francez .

O echip de colaboratori care fac parte din Funda7ia Perceval din St.-
Prex i-au luat ca sarcin s umple acest gol. Pentru cititorul de limb
francez , ei au dorit s deschid o poart c tre ceea ce au tr it. Nu sunt
scriitori, nici teoreticieni, ci sunt persoane angajate cu toat fiin7a lor,
uneori de mul7i ani, în înso7irea prietenilor no tri “diferi7i”.
Institu7iile antroposofice au, în func7ie de echipa care le d via7 , pro-
pria lor originalitate. Aici, Perceval se prezint când prin intermediul tat -
lui unui copil, al unei mame de familie sau al unui medic, când prin
intermediul unui înv 7 tor specializat, unui maistru de atelier sau al unui
formator.

Fiecare a ajuns aici pe calea sa proprie, prin destinul s u particular.

Forma7ia profesional de baz a dobândit-o fiecare la timpul s u. A
fost primul pas necesar. Nu devii medic, educator, 7es tor, infirmier , f r
s dobânde ti un minim de cuno tin7e recunoscute de autorit 7i, i a a e i
firesc.
30 . 31

Michel Marcadé
Perceval, un loc de via ,
o institu ie, o funda ie
Pe malul lacului Léman, la 20 km vest de Lausanne, deasupra viilor,
având în fa7 Alpii i în spate masivul Jura, o proprietate burghez con-
struit i bogat împ durit la sfâr itul secolului al XIX-lea, vila Hollandia,
a primit în 1951 pionierii a ceea ce urma s devin , din 1965, Funda7ia
Perceval.
Sigur, ast zi nu mai este lini tea anilor '50, dat fiind c , la 200 m spre
nord, autostrada i-a s pat brazda sonor , iar mai jos de planta7iile de vie,
or elul St-Prex, care ad poste te aproximativ 2.500 de suflete foarte “la-
tine” în jurul uzinei sale de sticl rie, între7ine o mic anima7ie citadin
s pt mânal , care se continu duminica cu atrac7ia turistic pe care o sus-
cit vechiul burg medieval.
St-Prex-ora , este St-Prex-ul de alt dat , al str mo ilor vechilor familii
al c ror nume a fost împ mântenit acolo de secole. St-Prex nord, este
St-Prex-ul italienilor, al portughezilor, în jurul bisericii catolice. Mai înco-
lo, vechile livezi i vii au l sat locul, pu7in câte pu7in, unei noi burghezii
care i-a construit acolo vilele, bucurându-se de o panoram impresionan-
t .
Noi ne situ m sus de tot, într-un peisaj magnific, balcon deschis de-
asupra lacului Léman i loc privilegiat, de pace.
Vila Hollandia nu mai este acum singur în parcul ei. Teii, stejarii i
cedrii centenari se învecineaz de-acum cu alte cinci case, ad postind fie-
care 10-12 copii sau adolescen7i. Un pârâu traverseaz locul, unde p s ri-
32
.
le vin s bea ap . Fiecare drum duce într-un loc cunoscut: ferma, gr dina,
coala, cabinetul medical, micul magazin, secretariatul, piscina, sala de
gimnastic , sala “mare” (sau de festivit 7i), atelierele.
F r zid sau gard împrejmuitor, doar cu o limit ce se bazeaz pe con-
tiin7a fiec ruia. Orice persoan întâlnit aici este o cuno tin7 i salutul
cordial î i p streaz rostul, fiecare este înc cineva pentru cel lalt i c ile
de comunicare sunt multiple.
Dincolo de compost i de gardul viu al gr dinii este “lumea din afar ”,
cea în apropierea c reia tr im de aproape 50 de ani. Oameni s-au perindat
de o parte i de alta a gardului, dar distan7a a r mas aceea i.
Niciodat rela7iile nu au dep it stadiul unui surâs politicos i cea mai
mic familiaritate ar fi sanc7ionat , f r îndoial , din teama fa7 de o lume
prea diferit .
Volumul editat în 1984, cu ocazia anivers rii a 750 de ani de atestare
documentar a burgului St-Prex, vorbe te despre toate centrele de activita-
te ale comunei, cu o mare grij pentru detalii.
Poate fi g sit acolo tot ceea ce prive te societatea de gimnastic , clu-
bul canin, societatea de tir, sau cea de croitorie. În van ai c uta acolo un
singur cuvânt asupra acestei comunit 7i de via7 ap rut mai sus de planta-
7iile de vie, cu cei 120 de locuitori ai ei, dintre care 60 cu handicap mintal.
Vi totu i este singurul centru social i cultural interna7ional al regiunii, în
care nu rareori pot fi întâlnite 15 na7ionalit 7i diferite venind de pe toate
continentele.
De ce atâta ignorare?
În sala noastr de festivit 7i se succed de-a lungul anului concerte de
calitate i reprezent ri teatrale. Oricare ar fi num rul invita7iilor trimise
vecinilor no tri, niciodat ace tia nu vor îndr zni s ne treac pragul.
S-ar putea s fie din cauza diferen7elor evidente ce reamintesc prea
puternic ce ne este comun tuturor, într-un mod ocant, insuportabil uneori.
Integrarea s fie doar o iluzie?
Dar noi suntem într-un paradis, ca pe o insul , aici sus, ap ra7i de b -
trânii no tri arbori iar vizitatorii ne întreab într-un mod aproape candid:
”Nu sunte7i cam departe de lume?“ sau “ Copiii vo tri se vor putea adapta
la altceva mai târziu?“
Ei bine, da, imagina7i-v ! Stéphane (16ani) poate coborî singur pân la
gar pentru a lua trenul care-l duce la prietenii s i din Lausanne. Asta a
. 33
 .

luat ceva timp, dar acum tie s se descurce. Prasanna ia trenul în cealalt
direc7ie, pentru a lua parte la activit 7ile scout de la Rolle, la 6 km iar
Philippe (35 ani), odat ce i-a terminat treburile zilnice, merge s - i fu-
meze lini tit pipa, pe o banc la malul lacului.
Este clar c a locui în ora , când ai ansa de a avea o vil la 7ar , nu
reprezint o alternativ pentru nimeni i cine nu i-ar dori s aib totu i o
vil la 7ar , când e posibil?

Dar adul7ii no tri, pe care-i numim “companioni”* i dintre care unii se Catherine Doucet
exprim ei în i i în aceast carte?
Organizarea vie ii familiale de c tre mama casei
Ei sunt cam patruzeci, locuind în diferite case în afara institu7iei, pe o
raz de 6 km. Acolo tr iesc în felul lor o form de integrare, dar integrarea
nu este nici fuziune, nici asimilare, ea îndeamn la respect i deschidere
altruist .

La începutul anilor '40, un nou impuls a prins via7 în cadrul mi c rii

antroposofice de pedagogie curativ , prin voin7a doctorului Karl König4 i
a persoanelor care i s-au al turat. Astfel a luat na tere mi carea comunit -
7ilor Camphill.

Cei trei “piloni” ai mi c rii Camphill

Via7a în sânul unor astfel de comunit 7i se baza, i se bazeaz înc ,

dup 50 de ani, pe trei puncte primordiale, oferind persoanelor cu defici-
en7e mintale o existen7 diferit de cea care le era oferit pân atunci.
Aceste trei puncte sunt de fapt cele trei condi7ii sociale indispensabile
fiec rei fiin7e umane pentru realizarea vie7ii sale p mânte ti.

Primul punct este via7a de familie. Cum s înve7i s creezi un spa7iu de

via7 personal f r ca individul s fie prea închis în sine însu i, ci s se
simt în largul s u i s se poat recunoa te pe sine ca membru al unui
întreg.
În acest spa7iu în care domnesc anumite reguli trebuie s se nasc un
echilibru, permi7ând fiec ruia s se perceap i s -l poat percepe mai
bine pe cel lalt.

Al doilea punct este colarizarea pentru copil i munca pentru adult.

*
N. tr.: În acest context folosim termenul de companioni pentru a denumi asista7ii adul7i
Acest aspect permite fiec ruia s se realizeze. În acest cadru, posibilit 7ile
34 . 35

sunt puse în valoare pentru a utiliza for7ele creatoare ce tr iesc în fiecare
fiin7 uman .
Aceast cale trebuie s încerce s poarte în sine noi germeni pentru
umanitate, cum ar fi acela al d ruirii pentru munc sau al angaj rii c tre
aproapele s u.
Al treilea punct este cel al vie7ii culturale. Omul trebuie s apar7in
unei familii, s parcurg o cale de ucenicie care s -l îndrepte spre o profe-
sie; dar el trebuie mai ales s participe, s fie activ în sânul unui grup so-
cial mai larg, unde va fi dezv luit un aspect esen7ial al vie7ii sale acela al
întâlnirii cu ceilal7i.
Este în natura îns i a fiin7ei umane s fie social ; ea nu- i poate dez-
volta capacit 7ile decât gra7ie prezen7ei i ajutorului celui de al turi. O
fiin7 singur ajunge s se piard . Comunitatea devine atunci câmpul de
dezvoltare armonioas al oric rui om.
Aceste trei domenii elaborate, definite ca atare de doctorul Karl König
i colaboratorii s i, stau la baza organiz rii Centrelor de Pedagogie Cura-
tiv i a a ez mintelor comunit 7ii Camphill.
Fiecare dintre acestea trei prezint caracteristici care-i sunt proprii i
totu i sunt legate între ele prin c utarea constant a unui element calitativ
esen7ial: acela al recunoa terii fiec rei persoane ca o individualitate unic ,
cl dind un raport neîntrerupt de la om la om, necesar dezvolt rii umane.
În paginile care vor urma, voi încerca s prezint domeniul vie7ii de
familie a a cum este el tr it în centrul nostru de pedagogie curativ i s
arate rolul i sarcinile persoanelor ce fac parte din el. Va fi mai ales o pri-
vire asupra domeniului responsabilit 7ilor celor care, la noi, poart numele
de mame de familie.
Via a în casele noastre
Pentru aceasta, m voi opri asupra drumului meu în calitate de mam
de familie de peste zece ani, dar i asupra diferitelor schimb ri ivite în
sânul comunit 7ii noastre, ca urmare a c ut rilor constante privind calita-
tea vie7ii, formele sociale adecvate care s permit fiec rei persoane din
comunitatea noastr s se realizeze ea îns i prin recunoa terea dezvolt rii
i form rii celuilalt.
36
.
A studia domeniul vie7ii, elementul vital, din sânul fiec rei forme crea-
te de om, necesit intrarea în rela7ie cu procesele i regulile pe care le se-
siz m ca fiind cele ce guverneaz i metamorfozeaz via7a.
Spa7iul acesta de ascultare i c utare, de recunoa tere a acestor for7e,
trebuie s fie un element de baz pentru oricine este chemat s c l uzeas-
c i s înso7easc o comunitate de cas . C ci aceste persoane au drept
misiune educarea i împlinirea sufleteasc a copiilor sau adolescen7ilor
deficien7i.
Dac nu str batem acest drum, pentru a sesiza for7ele ce trebuie s
anime, s vitalizeze un organism, atunci mergem spre automatism, lips
de creativitate, îmboln vire, ceea ce pu7in câte pu7in duce la dispari7ia
elementului viu, l sând în urm doar forma, structura, regulamentele.
A înv 7a s recuno ti realitatea fiec rei fiin7e care activeaz în untrul
unei case, când în lumea de azi fiecare duce o lupt continu pentru a- i
face remarcat prezen7a, este ceea ce noi încerc m s facem în a ez min-
tele noastre comunitare i este ceea ce voi încerca s v înf 7i ez.
La început, când am ajuns la Perceval, m-am minunat de frumuse7ea
locului. Într-un peisaj de verdea7 i arbori se g seau locuin7e legate între
ele prin alei de dale. Fiecare cas era diferit prin formele, culorile, orien-
tarea ei. În jurul lor, gr dini, spa7ii de joac d deau fiec rui loc un carac-
ter particular.
C utând casa unde eram a teptat , am observat c fiecare locuin7 pur-
ta un nume înscris pe fa7ad ; casa Blanchefleur, casa Chantecler, numele
acestea îmi r sunau în urechi ca ni te locuri pline de vraj , de unde izvo-
r te via7a.
Prezentarea acestei prime impresii nu este doar o descriere sumar a
Perceval-ului, ci are ca scop relevarea elementelor de varietate, de perso-
nalizare a spa7iilor în folosul comunit 7ii. Centrul nostru este deci consti-
tuit din case care primesc copii sau adolescen7i prezentând diferite
deficien7e.
Aceste c mine ale noastre au ca baz imaginea arhetipal a familiei.
O via de familie
În cursul secolului XX, imaginea, forma, rolul familiei n-a încetat s se
transforme. În familiile ierarhice de alt dat , unde str bunul ad postea
sub acoperi ul s u to7i membrii familiei, unde tradi7iile se transmiteau ca
valori ale trecutului, unde înr d cinarea în solul natal era primordial ,
. 37

familia r mânea locul unde copilul, i mai târziu adultul, putea s g seas-
c for7ele necesare dezvolt rii sale educa7ionale, apoi profesionale i soci-
ale. Azi, noi am alunecat spre cealalt extrem , unde valorile ce alc tuiesc
un organism familial dispar în favoarea unui organism individual.
Via7a familial i via7a profesional intr într-un conflict i nu mai pot
fi reunite.
Foarte adesea, azi, familia este restrâns la un cuplu înconjurat de pu-
7ini copii. Ea poate fi sim7it ca o povar , o team i nu mai este recepta-
culul, locul sacru unde se înt resc leg turile i aspira7iile fiec ruia.
Aceast situa7ie, puternic legat de evolu7ia tehnic i material a societ -
7ii noastre, atrage dup sine tot felul de necazuri, precum abandonul, sin-
gur tatea, excluderea, iner7ia.
În sânul caselor noastre, tocmai aceste elemente calitative ale nucleului
familial sunt cele ce constituie germenii form rii reale a comunit 7ilor
noastre de via7 .
Karl König spunea: ”Omul nu poate tr i în afara comunit 7ii umane,
a a cum embrionul n-ar putea rezista în afara corpului matern”.
Trecem dintr-un înveli într-altul, de la cel al sânului matern la cel al
comunit 7ii. Acest înveli , acest cocon este alc tuit din mai multe straturi,
primul, c tre exterior, fiind familia.
Casele noastre sunt deci nuclee familiale l rgite, având forme, ritmuri
i spa7ii create pentru a favoriza dezvoltarea copiilor. Fiecare c min este o
parte independent , reunit cu ansamblul comunit 7ii.
M rimea casei i num rul persoanelor care o locuiesc este variabil. Pot
fi 10-12 persoane sau pot fi pân la 30.
Aceast imagine a familiei l rgite st la baza întregii noastre vie7i co-
munitare, în sânul c reia persoanele care ajut i îngrijesc i cei ce pri-
mesc aceste îngrijiri tr iesc împreun , sub acela i acoperi , fiecare
contribuind dup posibilit 7ile sale la via7a casei.
Comunitatea fiec rei case se str duie te s creeze o ambian7 senin i
lini titoare, pentru favorizarea dezvolt rii tuturor celor ce o locuiesc. Este
important ca to7i colaboratorii s se poat sim7i membri cu drepturi egale
ai acestui nucleu de via7 familial .
De fapt, domeniul profesional fiind strâns legat de crearea zilnic a
unui spirit comunitar în cadrul casei, scopul, idealul comun pe care îl
avem, ne permite s alc tuim o via7 care nu este condus numai dup
forme, orare, drepturi, dar care aspir la crearea unui cadru în care s fie
recunoscut locul pe care îl are fiecare din cei ce activeaz în untrul casei.
38
.
Aceast calitate de recunoa tere mutual cuprinde atunci forme sociale i
educative ce permit identit 7ii fiec rei fiin7e ce lupt cu un handicap s se
simt luat în seam , acceptat i îngrijit .
Dezvoltarea i împlinirea a ceea ce este profund uman în fiecare dintre
noi nu se poate realiza decât prin i cu crearea unor forme comunitare care
pun aceast idee pe primul plan.
Înainte de a descrie în detaliu via7a în sânul caselor i sarcinile fiec ru-
ia, mai ales ale mamelor de familie, mi se pare necesar s descriu pe scurt
structura i organizarea caselor noastre.
Casa: un organism social viu
Nucleul familial de baz este constituit dintr-un cuplu de colaboratori
împreun cu copiii lor: ace ti adul7i sunt p rin7ii casei. Se poate întâmpla
ca aceast responsabilitate s fie în sarcina unei persoane singure sau a
mai multor colaboratori diferi7i.
Aceste persoane primesc atunci în cadrul casei zece-doisprezece copii
sau adolescen7i cu deficien7 mintal . Ace tia sunt înso7i7i i c l uzi7i de
educatori în formare, pe care noi îi numim “seminari ti”*.
Copiii sunt deci încredin7a7i, în grupe mici, responsabilit 7ii unui
seminarist, bineîn7eles, sub responsabilitatea general a p rin7ilor casei.
Acest al doilea nucleu în sânul “familiei mari” permite o apropiere
specific i individual necesar dezvolt rii fiec rui copil.
Sunt paisprezece ani de când tr iesc într-o comunitate de pedagogie
curativ i zece ani de când port responsabilitatea de mam de familie.
Deci, bazându-m pe propria mea experien7 , voi descrie diferite elemente
care mi se par esen7iale pentru crearea unei vie7i comunitare puse în slujba
pedagogiei curative, dup 7elurile i idealurile formulate de doctorul Karl
König.
Casa în care tr iesc are acelea i caracteristici ca o fiin7 vie: diferite
procese sunt active în untrul ei, transformând-o f r încetare pentru a
servi aspira7iilor sale.
Aceast cas este locul “sacru” unde mai multe persoane, de vârste
diferite, de culturi diferite, s-au hot rât s tr iasc împreun i s desf -
oare o munc pedagogic , uman i terapeutic .
Comunit 7ile noastre nu sunt structurate în func7ie de leg turile de
sânge, ci urmând destinul care ne-a adunat împreun .
* Un capitol al acestei lucr ri este consacrat seminarului de preg tire în pedagogie curativ i
terapie social .
. 39

Pe de o parte g sim tot ce 7ine de domeniul casei i pe de alt parte tot
ce are leg tur cu cei ce o locuiesc. În echilibrul dintre ace ti doi poli,
rolul mamei de familie prinde contur.
Ceea ce voi expune în continuare vizeaz întrep trunderea acestor doi
poli, în7elegerea lor i efectele pe care le au unul asupra celuilalt.
Cum s le dai via7 , s -i structurezi, s -i faci perceptibili altuia în a a
fel încât s formeze cadrul necesar pentru ca fiecare s se simt bine i s -
i poat urma calea?
Aceast tentativ reprezint o provocare cu care fiecare mam de fami-
lie este confruntat într-un mod foarte intim.
Mama casei: în inima organismului
A fi mama casei înseamn a ocupa locul central în aceste nuclee co-
munitare, acolo unde se schi7eaz via7a social .
M preocup faptul c multe aspecte sunt dependente de str dania per-
sonal a mamei de familie. Ea trebuie s fie responsabil , capabil s ge-
nereze calit 7i, ambian7e, schimburi în cadrul acestui organism.
Pot eu oare s fac s se iveasc bucurie, entuziasm, responsabilitate,
sau nu sunt decât reprezentarea unei forme, a unei structuri ce îmi este
exterioar i pe care eu o sus7in într-o anumit m sur ?
Prin c ut rile mele, pot eu oare s ofer fiin7elor ce-mi sunt încredin7ate
posibilitatea de a percepe propria lor individualitate, precum i de-a o re-
cunoa te pe a altuia? Sau mai degrab nu sunt adesea decât o surs de
piedici, de temeri, de paralizie a unor procese?
Aceste câteva reflec7ii i întreb ri tr iesc în mine i s-au ivit ca urmare
a unor perioade de îndoieli i de repunere în discu7ie a subiectului privind
îndatoririle ce-mi revin în misiunea mea de mam de familie. Este destul
de greu în via7a de zi cu zi s prive ti în mod obiectiv câmpul de lucru al
acestei îndatoriri, al acestei tr iri.
Acelea i întreb ri revin f r încetare: care este înc rc tura real a an-
gajamentului meu, care sunt adev ratele obiective spre care trebuie s
tind? Cum este resim7it , în sensul cel mai larg al cuvântului, misiunea
mea în cadrul comunit 7ii?
Este ea oare o func7ie, o munc în sensul material al cuvântului? Poate
fi definit în mod uniform, sau trebuie s fie o imagine a fiec reia dintre
noi, mamele de familie, care ne punem în slujba comunit 7ii?
40
.
În societatea noastr , unde familia este pe cale s - i piard identitatea,
misiunea, care este imaginea mamei? Este ea oare întotdeauna sinonim
cu ceea ce înseamn încredere, iubire, echilibru?
De ce se încearc exilarea acestui dar unic pe care orice mam îl ofer
umanit 7ii?
Comunitatea casei pe care o conduc ad poste te unsprezece adoles-
cen7i, cu vârste cuprinse între 13 i 19 ani. Pentru a-i îndruma, apte tineri
care urmeaz seminarul formeaz echipa educativ .
În cas se afl deci un grup de trei b ie7i, un altul cu patru tineri, un
grup de trei fete i în sfâr it o adolescent autist , aflat în grija unei edu-
catoare. Noi tr im practic sub acela i acoperi , fiecare seminarist având
camera sa al turi de cea a grupului care îi este încredin7at.
Familia noastr ocup un spa7iu sub forma unui apartament care se
g se te situat în centrul casei. Acolo tr ie te grupul nostru familial, com-
pus din so7ul meu, cei doi copii ai no tri, în vârst de apte i nou ani, i
eu.
A tr i în mijlocul unei comunit 7i ca Perceval înseamn s -7i incluzi
propria ta familie în entitatea casei. Din acest motiv, bariera dintre copiii
deficien7i i cei “normali” este redus , practic inexistent . Pân acum n-
am fost confruntat cu mari probleme în armonizarea acestor dou gru-
puri. Sigur, copiii mei sunt înc mici i au tr it în acest fel de când s-au
n scut. Copiii mici sunt fiin7e cu calit 7i sociale indiscutabile. Ei fac parte
dintr-un tot, dintr-o unitate i fiecare, în imaginea lor, întruchipeaz acest
întreg, aceast unitate.
Acolo unde simt încredere, c ldur , dragoste, ei se deschid ca o floare.
Aceste calit 7i nu apar7in numai nucleului familial, ci leag între ele gru-
purile care formeaz ansamblul casei.
O familie în cas
Coabitarea strâns a propriilor mei copii cu persoane “diferite” suscit
întotdeauna multe întreb ri din partea celor din exterior.
Aceasta este posibil înainte de toate datorit naturii cuprinz toare i
plin de încredere a copilului mic. Ai mei au luat parte întotdeauna la toa-
te activit 7ile casei, pân au ajuns la vârsta colar . Mese în comun, ser-
. 41

b ri, seri petrecute în comun, serile biblice,* etc... Aceste momente de
întâlnire sunt realit 7i ale vie7ii noastre, având virtu7i curative pentru to7i
copiii. A face o separa7ie ar fi fost pentru mine artificial. Asta ar fi putut
însemna c misiunea mea în ceea ce prive te comunitatea casei, ar lua
forma unei meserii i c via7a cu proprii mei copii necesit o alt aborda-
re.
Aceast bog 7ie a vie7ii împ rt ite în comun nu este posibil decât
dac fiecare este convins de ceea ce face i creeaz cadrul i calit 7ile ne-
cesare fiec rei individualit 7i, fiec rei cerin7e.
Ast zi, fiica mea mai mare are nou ani. Deja, de câteva luni, ea a în-
ceput un drum care o distan7eaz de ansamblul comunit 7ii casei. Aceasta
ca urmare fireasc a dezvolt rii ei i a evolu7iei con tien7ei sale; noile ne-
voi care sunt ale ei, trebuie avute în vedere mai ales de noi, p rin7ii, apoi,
în al doilea rând, de celelalte persoane care tr iesc sub acoperi ul casei
noastre. Ea este în curs de a descoperi ce este o individualitate i se dis-
tan7eaz de cercul armonios în care a tr it pân acum.
Totu i, momentele unde comunitatea este mai legat , cum ar fi serile
biblice sau serile petrecute în comun, au întotdeauna prioritate în alegerile
ei.
Bineîn7eles, sunt con tient c echilibrul pe care l-am c utat i creat
timp de mai mul7i ani în prima copil rie este pe cale s se modifice i c
întâlnirea dintre lumea lor i lumea casei trebuie s - i g seasc baze noi.
Vi în acest caz, tensiunile i problemele pot fi evitate dac ac7iunile
serioase i cererile formulate se fac în respectul pentru nevoile fiec ruia i
cele ale tuturor. Dimpotriv , dac acestea sunt cerute într-un mod indivi-
dual i formal, se produce atunci un proces de impunere care duce adesea
la excludere.
Via i ritm
Pentru a vorbi despre via7 , trebuie obligatoriu introdus no7iunea de
ritm. Când spui via7 , spui ritm.
Existen7a omului se bazeaz pe acest fapt. Din primele clipe de la na -
tere i pân la moarte, ritmul inspira7iei i al expira7iei se continu , mereu,
purt tor al vie7ii.
*
Seara de sâmb t , în care comunitatea casei se adun în jurul Evangheliei pentru a preg ti
duminica într-o manier festiv .
42
.
La fel este i în untrul unei case. Când mai mul7i oameni se al tur
pentru a tr i împreun i a c uta o oarecare armonie, ei vor trebui s g -
seasc ceva ce îi une te; acest element este ritmul. El reprezint temelia pe
care se poate construi totul. Când în cadrul unei case exist recunoa tere,
respect pentru ritmul stabilit, aceasta deschide drumul spre considera7ia
fa7 de fiecare membru, fa7 de prezen7a fiec ruia.
Suntem cu to7ii chema7i s sim7im interior importan7a ritmurilor; aceas-
ta confer siguran7 i creeaz repere pentru via7a social ce trebuie s se
cl deasc în untrul caselor noastre.
Tr im în cadrul unor ritmuri zilnice, s pt mânale, dar i în raport cu
marele ritm al anotimpurilor i s rb torilor anului.
Ritmul este baza pedagogic a str daniei noastre pentru copiii i ado-
lescen7ii ce ne sunt încredin7a7i. El reprezint elementul de autoeduca7ie al
ansamblului comunit 7ii casei. Asemeni vie7ii umane, zilele noastre sunt
cl dite pe marele ritm al expansiunii i concentr rii. Cre m momente care
permit experien7e formatoare.
Nimic nu e mai necesar în via7a omului decât ritmul, ordinea i crearea
unor structuri stabile, aceasta atât la nivelul vie7ii sale psihice cât i a ce-
rin7elor fizice. Când e ti pus în situa7ia de a educa tineri i a forma educa-
tori, trebuie s -7i dai seama – i aceasta este o luare de cuno tin7 pe care
o tr ie te fiecare mam de familie – c suntem obliga7i s privim ansam-
blul vie7ii, c trebuie s ne dezvolt m un mod de a observa i sim7i global,
nu limitat.
În acest fel, este clar c mama casei se g se te în centrul a tept rilor
tuturor celor cu care î i împarte via7a. Ea trebuie s formeze un ritm de
via7 pe m sura fiec ruia, s fac perceptibile legile ritmice universale,
cosmice, în leg tura lor zilnic cu sarcina ce ne este încredin7at , i anume
educa7ia copiilor cu tulbur ri de dezvoltare.
Adesea m izbesc de aceast dificultate ce const în a p stra aspectele
calitative ale ritmului, pentru c exist marele pericol de a crea forme,
structuri de via7 rigide, f r mi care. A-l face pe fiecare responsabil de
calitatea ritmului ce trebuie s nasc i s poarte o comunitate de cas este
o sarcin adesea anevoioas .
Ritmul nostru zilnic
Zilele noastre sunt deci îmbinate astfel încât fiecare simte necesitatea,
adev rul i virtu7ile curative ale elementelor ritmice.
Ele sunt organizate în jurul unor momente importante:
. 43

Orele de trezire i de culcare
Orele de mas
Activit 7ile colare
Momentele religioase i culturale
Timpul liber
Fiecare dintre noi cunoa te înc de la începutul fiec rei zile desf ura-
rea ei i activit 7ile specifice. Acest program cunoscut de to7i este un fac-
tor de siguran7 ce creeaz o pace interioar pentru toat lumea, copii i
adul7i.
Îmi aduc aminte c , în timpul primilor mei ani ca mam de cas , mi-
am pierdut adesea încrederea în mine, pus fiind în fa7a acestei mari re-
sponsabilit 7i de a forma i educa.
Pe atunci aveam tendin7a unei rigidiz ri a ritmului, a unui surplus de
forme i structuri. Mi-era team de timpii f r activitate i m refugiam în
rigiditate, îndep rtând astfel ceea ce aducea via7 , mobilitate i respira7ie
în sânul casei mele. A fost o lupt grea cu mine îns mi s accept c numai
ceea ce tr ia în mine ca experien7 dobândit , ca for7 , putea str luci în
exterior, putea fi oferit copiilor i adul7ilor.
S m perfec7ionez l untric, s m transform în a a fel încât s fac
sim7ite calit 7ile fiec rei clipe, fiec rei întâlniri.
A trebuit s înv 7 s continui activit 7i specifice, s aduc elemente de
varietate, totdeauna într-un raport just. Nimic nu trebuie s fie prea mult,
asta ar duce la hipertrofia vie7ii, a mi c rilor sociale i educative.
Cel mai subtil este s po7i m sura calitatea fiec rui proces, fiec rei
ambian7e care rezult din via7a comunitar .
Aceast cale este o recunoa tere a faptului c orice lucru, orice fiin7 ,
are nevoie, pentru a- i manifesta esen7a naturii ei, de forma de via7 care îi
convine. S oferi fiec ruia ceea ce corespunde nevoilor sale, men7inând în
acela i timp echilibrul comun al grupului.
O no7iune complementar celei de element ritmic în via7a noastr este
cea de spa7iu de care are fiecare nevoie. Spa7iu sau interval de timp, loc de
întâlnire pentru a discuta, etc... Fiecare din noi are nevoi diferite la acest
nivel.
Aici, rolul mamei de familie este esen7ial. Ea devine organul de per-
cep7ie obiectiv , care ofer fiec ruia libertatea de a se exprima, dar, în
egal m sur i de a asculta ceea ce vine din partea altuia. Pe acest drum,
am descoperit c trebuia neap rat s m “dezvolt în forul meu interior”, s
creez în mine îns mi un loc - care s fie în acela i timp deschis - pentru a
primi toate cererile care mi se prezint , i în acela i timp închis i intim,
44
.
pentru ca un element de încredere i recunoa tere individual s poat lua
na tere.
S oferi ceea ce por7i în mod real în untrul t u, este premisa, este reve-
la7ia care ne permite s str batem drumul c tre cel de lâng noi în mod
creator.
Calit i ce trebuie dezvoltate
A fost nevoie s înv 7 s fac totul corect, s acord aten7ia i timpul ne-
cesar unei activit 7i sau alteia, acolo unde o cere via7a comunitar . S nu
neglijezi nimic, f r s te la i în acela i timp cople it , s descoperi f r
încetare diferitele ambian7e de care fiecare spa7iu de via7 are nevoie.
Aceast str danie cotidian st la baza caracterului de senin tate din un-
trul unei case.
Via7a cu copii sau adolescen7i cere, fiec ruia din cei ce se angajeaz la
aceasta, un mod de a fi deosebit. Nu avem numai datoria de a educa sau
c l uzi; ci, din cauza existen7ei lor speciale, ei cer de la noi calit 7i pe care
trebuie s le dezvolt m f r încetare.
Fiecare zi este o nou încercare de omenie, de educa7ie l untric pen-
tru a descoperi for7ele iubirii noastre, ale compasiunii i echit 7ii.
Am amintit deja de mai multe ori cât este de important, când accep7i
responsabilitatea de mam de familie, s lucrezi asupra ta, s dobânde ti
pe rând cuno tin7e i aptitudini pur profesionale, dar i calit 7i mai subtile,
proprii fiec rei individualit 7i, care î7i vor permite s fii la în l7imea cere-
rilor formulate de copii, dar mai ales de persoanele care î i fac calificarea
în comunitatea noastr .
Voi încerca s descriu aceste dou responsabilit 7i principale ale ma-
mei de cas , care sunt pe de o parte educarea special a copiilor i adoles-
cen7ilor i formarea teoretic i practic a educatorilor, în completarea
cursurilor propriu-zise.
Aceste dou domenii sunt interdependente i nu tr iesc, nu evolueaz
decât în complementaritate. Cum s -i fac con tien7i pe seminari tii mei de
diferitele domenii ale vie7ii casei, cum s înfl c rez sufletele lor în fa7a
cererilor copiilor? Ar putea s par cam naiv, dar în zilele noastre nimic
nu este dobândit, la om, totul trebuie s treac prin experien7e concrete i
profunde. Eu v d, în aceasta, o permanent repunere în discu7ie a proprii-
lor mele moduri de a ac7iona. Cum a putea pretinde ceva de la altul dac
nu sunt eu îns mi gata s -l fac? A fi confruntat cu aceast polaritate: a
. 45

spune i a face. Nu pot trezi în altul calit 7ile i aptitudinile necesare decât
dac devin eu îns mi exemplu în faptele mele, în cuvintele mele, în tr irile
mele zilnice.
A fi exemplu înseamn a demonstra ceea ce crezi c tii, pentru a-l
face perceptibil celuilalt. Este jertfa unui bob care a fost sem nat într-o zi
i ale c rui roade sunt culese.
O zi a casei
Ca urmare a acestor diferite reflec7ii, voi încerca s descriu, luând ca
model desf urarea unei zile, ceea ce este esen7ial în str dania noastr
pedagogic i social .
Ziua noastr începe înainte de trezirea grupurilor. Ne reunim între noi,
adul7ii, pentru a începe ziua împreun . Aceast prim întâlnire îmbrac o
oarecare importan7 în ceea ce prive te crearea grupului responsabil al
casei. În general, în casa noastr , p str m împreun un moment de lini te
în jurul unei lumân ri; apoi citim un text care se schimb periodic i, pen-
tru a termina cânt m pe cât posibil un cântec pe mai multe voci, pentru a
ne uni în mod con tient i voluntar.
Aceast prim întâlnire, eu o tr iesc întotdeauna într-un mod foarte
responsabil. Sunt împreun cu seminari tii mei i am posibilitatea direct
de a sim7i ceea ce eman din grup i care mai târziu va tr i în interiorul
casei. Acest moment al debutului zilei îmi pune înc multe întreb ri: care
sunt calit 7ile pe care trebuie s le dezvolt pentru ca fiecare s se simt
atras de aceast întâlnire i s o simt ca o necesitate real i nu numai ca
o cerin7 formal , unde nu iei parte decât din obliga7ie?
Adesea r spunsurile îmi apar prin nevoile specifice ale tinerilor pe care
trebuie s -i c l uzim. Pentru a r spunde necesit 7ilor reale, obliga7ia, con-
strângerea nu- i au locul. În acest mod, fiecare, dup un timp, simte aceas-
t întâlnire de diminea7 ca fiind necesar pentru formarea “familiei mari”
i atunci acest moment devine liber i rodnic.
A a cum am mai spus, tinerii no tri seminari ti trebuie s treac printr-
o experien7 concret , pentru a în7elege anumite procese. Acum am în7eles
s le las timp pentru a în7elege. Îi invit s - i pun întreb ri i s le lase s
creasc înainte de a da un r spuns.
În acest fel, via7a se cl de te prin aportul fiec ruia în fa7a diferitelor
probleme.
46
.
Încerc întotdeauna s fiu prima persoan care se treze te în cas . Îmi
place lini tea coridoarelor pe care o aduce noaptea. În clipele acelea simt
pe deplin ce înseamn “s fii sufletul unei case”, imagine atât de des folo-
sit pentru a descrie mamele de familie.
Datorit sufletului, fiin7a omeneasc î i cl de te propria lume interioa-
r i p streaz în untrul s u impresiile. Poate s se lege intim de lucrurile
care îl înconjoar . Sufletul, element al sferei de mijloc, trebuie s creeze i
s men7in echilibrul în untrul omului.
Lumea sufleteasc dezv luie f r încetare polarit 7i, nuan7e, culori;
fiin7a omeneasc trebuie s compun din aceste elemente ceea ce va izvorî
din ea i se va r spândi spre lume.
De aceea, înainte de trezire dar i seara târziu, când pu7in câte pu7in
calmul cuprinde casa, las sufletului meu grija de a sim7i, de a primi tot
ceea ce a fost creat în untrul spa7iului nostru de via7 în comun.
Atunci aceast prim întâlnire de diminea7 devine o cale interioar
comun , purt toare a întâlnirii, ascult rii i voin7ei de a conlucra.
Apoi vine momentul important al trezirii adolescen7ilor. Pentru aceas-
ta, cânt m cu vocea sau cu un instrument la diferitele etaje ale casei.
Este un moment fermec tor acela în care se dezv luie micile obiceiuri
ale fiec ruia. Cutare tân r sare din pat pentru a cânta cu noi, altul se duce
în buc t rie pentru a fi sigur c micul dejun e în curs de preg tire. Mai
sunt i cei care refuz s ias din c ldura patului, etc...
În câteva clipe via7a agita7ia, se reinstaleaz .
Trezirea, un moment al deschiderii c tre cel lalt
Momentul de tept rii este, prin atitudinile noastre, generatorul entuzi-
asmului i al voin7ei de a intra într-o nou zi.
Unii din tinerii no tri p r sesc cu greu lumea somnului. A fi al turi de
acest moment al trezirii cere o oarecare sim7ire i respect fa7 de cel ce se
g se te în pragul unei noi zile.
Elementul de percep7ie, de sensibilitate, nu este neap rat prezent de
diminea7 i este de datoria mamei de familie s ajute, s arate cum trebu-
ie s fie momentul de tept rii, apoi al trezirii grupului.
Din ce în ce mai mult, în ultimii ani, am întâlnit persoane foarte neaju-
torate în fa7a intimit 7ii unor momente precum trezirea, toaleta matinal ,
crearea senza7iei de confort a celuilalt.
. 47

Instinctul, sentimentul potrivit pentru o anumit ambian7 , un anumit
cuvânt, un anumit act, necesit într-adev r o ucenicie. Cea mai bun voin-
7 din lume poate fi atunci înso7it de o cunoa tere just , de respect i în-
credere.
Este o înso7ire, în acela i timp foarte practic , mergând pân în cele
mai mici detalii, dar i teoretic , pentru c fiecare gest poart în el o fa7
ascuns , o semnifica7ie profund , ce trebuie c utat . Cum s -l înve7i pe un
tân r s - i fac singur toaleta sau patul? Un altul va trebui ajutat în alege-
rea ve mintelor, un altul va fi complet dependent de educatorul s u pentru
fiecare gest.
Din nou trebuie s creez o apropiere potrivit , individual .
În domeniul îngrijirilor, al aten7iei pentru cel lalt, nu exist re7ete, totul
trebuie creat, oferit.
Cutare educator va sim7i i va face el însu i gestul potrivit, va ti s
cl deasc în jurul tinerilor de care are grij un înveli de încredere, de
munc senin . Un altul va face gesturile f r s 7in cont de nevoile reale
ale celui pe care îl are în fa7a lui. Toate variantele sunt posibile i totu i la
mijloc se afl nevoile obiective ale adolescen7ilor no tri.
Trebuie s înve7i s recuno ti toate aceste cereri i s le r spunzi. Tre-
buie s sim7i urm torul pas ce trebuie f cut.
Iat , dac sunt exigent în fa7a anumitor detalii, precum finis rile în
aranjarea patului sau în menaj, este pentru c ele reprezint cap tul unui
proces de observa7ie i înv 7are. Fiecare sarcin are un caracter educativ i
trebuie 7inut cont de aceasta.
A ti cu precizie unde se afl fiecare în raport cu exigen7ele form rii, e
o sarcin dificil , care cere capacitate de observare i în7elegere.
La fel cum fiec rui tân r i se acord o aten7ie personal , legat de pa-
tologia lui, de nevoile sale specifice, nu to7i seminari tii pot primi cuvinte-
le mele în aceea i form . Trebuie s înv 7 s modulez, s st pânesc
consecin7ele lucrurilor, ale sfaturilor, ale observa7iilor.
Calea spre somn
La cap tul opus trezirii se g se te momentul culc rii i preg tirile de
somn. Este un alt prag, ce trebuie trecut cu tot atâta con tiinciozitate i
considera7ie precum cel de diminea7 .
48
.
Cea mai mare parte a tinerilor pe care îi primim au mari probleme cu
somnul. De aceea, înc de la cin i în timpul care-i urmeaz , se creeaz
ambian7a ce-l poate duce pe fiecare spre odihn . Sigur c nu e simplu s
organizezi asta, când mai mult de dou zeci de persoane sunt înc puternic
preocupate de tr irile din timpul zilei i de ceea ce r mâne înc de f cut.
Mai sunt înc i nevoile absolut practice ale vie7ii în comun, cum ar fi
sp latul veselei, a ezarea mesei, baia fiec ruia i celelalte îngrijiri ce se
cer seara. Pentru ca totul s se desf oare în lini te i calm, trebuie mult
con tien7 i r bdare.
În anumite seri, casa noastr seam n cu un stup de albine în plin
activitate. Adesea, oboseala aduce o ambian7 mai destins în care râsetele
i vorbele ridic tonul, unde fiecare vrea s termine ce are de f cut etc...
Totu i, în fiecare sear , toate acestea se sting la un moment dat i am-
bian7a de somn cuprinde încetul cu încetul fiecare grup. Aceasta se întâm-
pl în intimitatea fiec rei camere, împrejurul unei lumân ri. Unora li se
cite te o povestire, al7ii a teapt somnul în lini te, apoi melodiile de sear ,
cântate sau interpretate la lir , umplu înc perile.
Rug ciunea “Tat l Nostru” încheie acest moment.
Cred c acest moment este printre cele mai intime din via7a noastr . A
înso7i aceste fiin7e spre somn, spre sfera lumii spirituale, este o mare re-
sponsabilitate. Leg turile umane se dezv luie în mod surprinz tor în tim-
pul acestor momente; este ca i cum prin acest abandon spre lini te, spre
noapte, fiecare ar deveni con tient de importan7a, de locul acestei clipe în
via7a lui.
Masa de sear i culcarea sunt clipele pe care le petrec cu propria mea
familie. Este pentru mine momentul temelor, al lec7iilor de muzic , etc...
Este un interval esen7ial care îmi permite s p strez un echilibru între
via7a întregii case i cea a familiei mele. Copiii mei profit de ambian7a
general creat în cas , dar cererile lor pot s varieze în fiecare zi, în
func7ie de ceea ce au tr it în ziua respectiv . E limpede pentru mine c
rolul meu de “m mic ” ocup un loc important, paralel cu responsabilita-
tea mea în cas . Pân în prezent, aceasta decurge bine, echilibrul este
men7inut.
Atitudinea interioar pe care le-o ofer copiilor mei pentru a-i c l uzi
spre somn o acord i comunit 7ii casei mele.
Atunci când fiecare se întoarce în sine însu i, tinerii în c utarea som-
nului, seminari tii organizându- i via7a la un nivel mai personal, m simt
chemat s -mi deschid sufletul într-un gest de ocrotire, pentru a înveli
acest prag nocturn al p cii i lini tii. Apoi, înainte de a m culca, îmi iau
. 49

r gazul pentru a îndrepta un gând fiec rei fiin7e cu care îmi împart traiul
în cas .
Poate p rea pu7in idealist ca încercare i totu i este o necesitate pe care
o simt pentru a fi în armonie cu mine îns mi, pentru a preg ti ceea ce va fi
tr it a doua zi.
Am înv 7at i acest lucru, fiind mam , s nu dorm decât cu un ochi
închis. Aceasta se dovede te adesea necesar. Nop7ile sunt rareori calme,
totdeauna unul sau altul dintre tineri se treze te, se scoal . Adesea ne în-
tâlnim doi sau trei adul7i în mijlocul nop7ii pentru a calma i culca un tâ-
n r. Într-adev r, seminari tii î i dezvolt repede ceea ce eu numesc
“con tien7a” de noapte, în func7ie de nevoile specifice ale celor ce ne sunt
încredin7a7i.
A întâmpina diminea a i seara
Un alt moment important al zilei este ceea ce noi numim reuniunea de
diminea7 i sear .
Sunt dou momente unde întregul comunit 7ii casei se adun într-o
form ce sugereaz cercul.
Întâlnirea de diminea7 , înainte ca fiecare s - i înceap activitatea. Ea
are loc înainte de micul dejun, în salon. Form m un cerc, fiecare încer-
când s fie con tient de cei pe care îi are al turi, apoi spunem to7i o rug -
ciune i cânt m. Dup aceea, un tân r avanseaz în mijlocul cercului i
salut pe toat lumea.
Acum câteva s pt mâni, am primit un b iat de doisprezece ani care nu
mai participase niciodat la astfel de întâlniri. Simplul fapt de a veni s se
a eze în cerc îi era imposibil. S rea, se trântea la p mânt, refuza s se
uneasc cu cei care formau restul casei.
Aceast nou îndatorire a dat na tere în rândul seminari tilor, dar i
printre asista7ii no tri, la o con tientizare a ceea ce c ut m împreun în
fiecare diminea7 în cursul întâlnirii noastre.
A lua seama la propria participare, la propriul interes pentru ca întâlni-
rea noastr de diminea7 s fie purt toare a unor calit 7i a teptate i s nu
devin o structur lipsit de con7inut i tr ire.
N-a fost nevoie în acest caz pentru mine s explic teoretic i idealizat
sensul acestei întâlniri de diminea7 .
50
.
Dorin7a comun de a primi, de a integra acest copil nou-venit, a permis
fiec ruia s se preocupe de aceast întâlnire, pân în cele mai mici detalii,
ca de o necesitate sim7it de toat casa.
Într-adev r, b iatul a sim7it rapid nevoia de a apar7ine acestui cerc, de
a intra în acest proces social.
O str danie l untric generatoare de entuziasm
Aceasta este o înv 7 tur pe care orice mam de cas trebuie s o ac-
cepte într-o zi. Dincolo de cuvinte, de explica7ii, de gesturi, for7a proprii-
lor noastre convingeri interioare, a realei noastre c ut ri pentru a-l întâlni
pe cel lalt, permite crearea unui spa7iu purt tor de for7e vindec toare pen-
tru orice fiin7 care ia parte la acest proces.
Exersarea cunoa terii de sine, dobândirea calit 7ilor suflete ti care s
ne permit s c l uzim alte persoane, ne oblig la o adev rat c utare a
adev rului. Este un drum f r sfâr it, pres rat cu obstacole precum egois-
mul, vulnerabilitatea, neîncrederea. Totu i, fiecare tr ire omeneasc , fie-
care întâlnire între dou persoane, este purt toarea unui absolut, a unei
realit 7i.
Trebuie s dezvolt m în noi for7ele iubirii, în7elegerii, respectului.
Aceast c utare este, dup p rerea mea, ghidul interior care îmi permi-
te s lucrez în fiecare zi în domenii atât de delicate, de intime. Acest spa-
7iu interior pe care încerc s -l creez în sufletul meu îmi va permite s
devin o surs de d ruire în casa mea, la întâlnirea cu ceilal7i. În felul aces-
ta voi capta interesul pentru îndatoriri i-l voi entuziasma pe fiecare tot
timpul anului.
Aceast cale m duce la recunoa terea fiec rei individualit 7i i la o
apropiere de fiecare destin.
A iubi ceea ce este diferit la altul, a parcurge drumul împreun datorit
acestui fapt. Aceast for7 combate judecata atât de prezent în noi.
Vtiu c datorit rolului meu de mam de familie sunt expus tot timpul
privirilor celorlal7i, concep7iilor lor, exigen7elor, temerilor lor. Astfel mi-
am descoperit punctele slabe, lipsurile mele, vulnerabilitatea mea. Dincolo
de îndatorire este fiin7a, este tr irea. Acest lucru este valabil pentru orici-
ne.
Adesea m-am sim7it p truns de spaime, de neîncredere. Situa7iile de
conflict, de lips de în7elegere, sunt oricând gata s apar . Sentimentul de
a fi supus judec 7ii, pus în discu7ia celorlal7i, deschide calea spre mânie,
spre lipsa de st pânire a sentimentelor, a cuvintelor. Nu e decât reflectarea
lipsei mele de încredere în ceilal7i, dar i în mine îns mi.
. 51
 .

Seara biblic preg te te pentru to7i drumul spre slujba religioas ofici-
Ast zi m urm re te gândul c aceste încerc ri, oricare-ar fi forma pe at duminica.
care o iau, sunt necesare pentru dobândirea unei anumite for7e de maturi- Tr irea acestui moment este pu7in diferit , dup cum casa ad poste te
tate. Precum o pietricic de pe plaj , lustruit i modelat de diferite ele- copii, adolescen7i sau adul7i.
mente, am fost i eu modelat de privirea, de întâlnirea cu aproapele meu. De fapt, tr im seara biblic la dou nivele diferite. Mai întâi cu ansam-
blul comunit 7ii casei, care este spa7iul festiv i religios de sâmb t seara,
Un alt element important face parte din realitatea vie7ii noastre; este i mai apoi, dup culcarea copiilor sau adolescen7ilor, împreun cu adul7ii
vorba de organizarea unei vie7i religioase i culturale, hr nind astfel sim7i- casei. Înainte de a descrie preg tirile i modul de desf urare al serii
rea interioar a fiec ruia.
Celebrarea s rb torilor, rug ciunile, timpul de preg tire a evenimente-
lor religioase ale s pt mânii, precum lec7ia de religie sau slujba duminica-
l , ocup un loc principal în conceperea organismului nostru comunitar.
Aceste diferite evenimente sunt inima spre care converg toate destinele
reunite sub acela i acoperi .
Via7a religioas , într-o comunitate atât de diversificat ca a noastr , ar
putea la prima vedere s par un obstacol în calea întâlnirii suflete ti i a
coeziunii persoanelor. Lumea de azi ne ofer un spectacol trist, fiecare
minoritate luptând pentru recunoa tere, lipsa dialogului împingând oame-
nii la a se lupta sau a ucide în numele unei credin7e, a unui ideal.
Capitolul urm tor va dezvolta pe larg acest aspect fundamental al vie7ii
noastre.

Seara biblic

Pedagogia curativ , care trebuie s vin în ajutorul omului amenin7at

în ceea ce are el mai l untric, se bazeaz în întregime pe ajutorul de la om
la om.
Pe comunicarea de la eu la eu.
Pe trezirea con tien7ei în fa7a unei alte individualit 7i, f r s se pun
problema de confesiune, de concep7ie asupra lumii sau apartenen7 politi-
c .
Pe contactul a dou personalit 7i prin intermediul privirii.
Aceste câteva elemente, a a cum le-am descris, î i g sesc receptaculul
într-un spa7iu mai special al vie7ii noastre comunitare, care este seara bi-
blic . Acesta este evenimentul religios principal, tr it în sânul caselor
noastre.
La începuturile mi c rii Camphill, Karl König a men7ionat în mod
foarte clar calit 7ile ce trebuie s izvorasc din aceast întâlnire, precum i
forma i modul de abordare a con7inutului.

52 . 53

împreun cu ansamblul casei, voi încerca s schi7ez elementele transmise
de Karl König pentru întâlnirea adul7ilor.
Acest cadru pe care noi hot râm s -l ini7iem, s -l cre m, tinde s devi-
n un moment de împ rt ire, de întâlnire, de schimb cât mai simplu i
liber posibil.
Aceasta trebuie s apar ca o manifestare, ca o recunoa tere a leg turi-
lor noastre cu ansamblul comunit 7ii pe care o form m împreun .
Ceea ce izvor te din adâncul fiec ruia i se îndreapt spre cel lalt,
creeaz întâlnirea. Prin ea, noi încerc m s primim fructul diferitelor tr -
iri, al drumurilor, al întreb rilor fiec rei persoane, precum o cup unde se
poate sedimenta ceva.
Aceast calitate de întâmpinare, de în7elegere f r cuvinte, î i g se te
sensul în timpul primei p r7i a serii biblice. Dup p strarea unui moment
de lini te în jurul unei lumân ri, lu m loc la mas , unde împ r7im pâine,
miere i un suc, încercând s cre m calitatea de respect i interes pentru
ceea ce are cel lalt de spus.
Astfel întâlnirea dintre oameni devine o hran , pe care fiecare o poate
primi i împ r7i. Seara biblic se na te din voin7a noastr comun i î i
g se te în mod liber locul în con tien7a fiec ruia, p truns de responsabi-
litate c tre grupul de oameni de care suntem lega7i. Este o realitate pro-
fund a vie7ii noastre comunitare, ce reune te for7e, promisiuni pentru
via7a noastr zilnic , pentru împlinirea datoriilor noastre.
Înv 7 m atunci s devenim creatori în sfera întâlnirilor umane. De ace-
ea, este deosebit de important ca acest spa7iu s nu cuprind tensiunile,
conflictele tr irii noastre zilnice. Fiecare apare în ochii celuilalt ca o nou
fiin7 ce- i urmeaz drumul într-o direc7ie proprie. Înseamn s devii con-
tient de necesitatea st pânirii interioare, ce se cere pentru a merge cu
adev rat în întâmpinarea celuilalt.
În a doua parte a acestei întâlniri ne aplec m asupra pasajului din
Evanghelie care ne-a înso7it s pt mâna. Este o privire, un efort al fiec ruia
de a se uni cu con7inutul care este prezentat. Este un moment de c utare,
unde pot ap rea imagina7ii, revela7ii în interiorul fiec ruia. Atunci putem
54
.
sim7i realitatea acestor clipe care, ca o s mân7 sacr , ne conduce pe un
drum al realit 7ii în rela7iile omene ti.
Bineîn7eles, via7a noastr este plin , bogat în activit 7i, în c ut ri. M
lovesc de aceast complexitate în încercarea de a o descrie, pentru a o
face perceptibil . Atâtea mi c ri însufle7esc casele noastre, dar voi descrie
totu i câteva.
Via7a noastr este plin , bogat în activit 7i…
Masa, loc de întâlnire i împ rt ire
Unul din momentele de intens tr ire îl constituie orele de mas . Acest
act simplu i fundamental de a ne hr ni are o semnifica7ie i o importan7
deosebit pentru noi to7i.
Ce calitate încerc m s dezvolt m în timpul meselor, în afar bineîn7e-
les de gustul alimentelor? C ut m dimensiunea social a împ r7irii, a aten-
7iei pentru nevoile celuilalt.
Timpul mesei este i momentul unei munci educative importante.
Este vorba de o ucenicie în arta de a fi, în ceea ce prive te atitudinea
noastr , 7inuta, conversa7ia. Fiecare are datoria de a o urma el însu i, îna-
inte de a vrea i de a o putea oferi ca exemplu altuia.
Cu pu7in timp în urm , comunitatea casei noastre se g sea în vacan7
în Anglia. Luam masa într-o parte a s lii unui restaurant foarte elegant. În
fiecare zi, cam o sut de persoane luau masa de prânz în acest loc. În loca-
litate se desf ura, în aceea i perioad cu sejurul nostru, un congres al
psihologilor i pedagogilor englezi. Dup câteva zile, trei persoane din
acest grup au venit spre mine pentru a-mi împ rt i ceva care le-a mi cat
mult i le-a f cut s - i pun multe întreb ri.
Mi-au m rturisit c , datorit profesiei lor, se credeau cunosc toare i
pu7in blazate în ceea ce prive te principiile educative utilizate în a ez -
mintele obi nuite; i iat c abia ast zi o mic parte din grupul lor i-a dat
seama c împ r7eau sala de mese cu un grup de persoane cu handicap!
Cum face7i deci s -i înv 7a7i s se poarte atât de bine într-un loc public,
încât multe alte persoane i-ar putea invidia?
Aceast remarc mi s-a p rut extrem de revelatoare în privin7a acestei
arte de a tr i, atât de necesar pentru confortul unora, cât i al celorlal7i.
La noi, orele de mas trebuie s devin o str danie con tient pentru
respectarea celuilalt, indiferent de loc i context. Exigen7ele pe care mi le
. 55

impun, atitudinea mea are repercusiuni directe asupra persoanelor care-mi
sunt al turi.
Aceste clipe sunt în general tr ite într-o atmosfer vesel , fiecare pu-
tând s - i povesteasc ziua, o anecdot , etc...
În entuziasmul general, trebuie bineîn7eles s veghez ca atmosfera s
nu debordeze, pentru c dou zeci i dou de persoane împreun umplu cât
se poate de bine spa7iul sufrageriei.
Casa, un corp comun ce trebuie îngrijit
O alt sarcin care în mod evident m prive te este s -mi 7in casa în
ordine, s veghez la cur 7enia ei i prin acest efort s încerc s -i determin
pe ceilal7i s fac la fel. Foarte curând, în aceast problem m-am izbit de
punctele de vedere, de obi nuin7ele fiec ruia, de educa7ia, de obiceiurile
de via7 pe care le aduc din trecutul lor. Care este aspectul obiectiv al
menajului, al ordinii?
Acest corp, care este casa, trebuie s -l simt în totalitatea lui, pân în
cele mai mici unghere; trebuie s p trund în camere, în interioare. Aspec-
tul estetic, de frumuse7e, de armonie a înc perilor, fie ele comune sau per-
sonale, îmbrac un caracter esen7ial în educa7ia i sensibilizarea tinerilor
ce ne sunt încredin7a7i. Aceste sarcini, care atât de des par resping toare,
alteori ap s toare, sunt îngrijirile necesare pentru s n tatea acestui corp
pe care îl reprezint casa.
O locuin7 murdar , în neorânduial , antreneaz un întreg val de con-
secin7e, de atitudini cât se poate de dificil de st pânit. Te po7i enerva, po7i
fi total dezinteresat de acest lucru, totu i aceasta este realitatea.
Cum s ceri, s prezin7i adolescen7ilor no tri, s - i aranjeze patul, s - i
7in în ordine dulapul, s - i ordoneze lucrurile, s nu lase aruncate peste
tot vestele, înc l7 mintea, etc... dac noi nu putem fi un exemplu, dac
ansamblul casei nu corespunde cu ceea ce li se cere?
Pentru aceasta, toate îngrijirile, responsabilitatea, interesul pus în ser-
viciul acestor pere7i ce ne ad postesc, sunt cele care vor permite crearea
unui cadru de via7 s n tos i armonios. Aceast str danie nu vizeaz per-
fec7ionismul, nici rigiditatea. Casa trebuie s tr iasc ; în interior au loc
mi c ri, schimb ri. Spa7iul unei camere de dormit trebuie s fie locuit,
sim7it, altfel decât un coridor sau o pivni7 . Totu i fiecare din aceste locuri
trebuie observat i îngrijit.
56
.
Acest corp, care este casa, poart în sine un interior, un con7inut. Aces-
ta trebuie locuit, precum un corp fizic, de un suflet. O cas cu pere7i albi,
cu camere goale, este asemenea unui corp f r expresie. Mama casei tre-
buie s fac acest suflet într-adev r perceptibil; el trebuie s str luceasc
atât la nivelul spa7iilor, cât i al persoanelor.
Anima7ia, mi carea, decorarea, devin atunci înveli ul acestui corp,
permi7ând sufletului s se manifeste.
Vi acesta este un drum care nu e dat de la început; trebuie s -l sim7i,
apoi s -i dai via7 i, mai ales, s -l men7ii.
O cas trebuie s reflecte, s fie o imagine a ceea ce se a teapt de la
forma i m rimea ei; s fie o imagine a ceea ce noi n zuim prin interme-
diul ei.
Doar atunci când fiecare î i g se te pu7in câte pu7in locul în untrul ei,
se dezvolt responsabilitatea, grija în ceea ce o prive te. Casa devine
"acas . Este un element primordial pentru educa7ia, dezvoltarea copiilor
sau adolescen7ilor. Fiecare trebuie s - i poat g si locul, oricare ar fi rolul
s u, misiunea sa, deosebirea sa.
S -7i g se ti locul nu înseamn neap rat s ai un pat, o fa7 de mas .
Un întreg proces trebuie s se stabileasc cu ajutorul, cu sprijinul vie7ii
sociale, culturale i mai ales al voin7ei comune a fiec ruia de a deveni
creator în domeniul rela7iilor sociale.
`eserea acestor leg turi, observarea drumului i a dificult 7ilor fiec ru-
ia din cei ce- i duc via7a sub acela i acoperi este cea dintâi responsabili-
tate a mamei de cas . A r spunde fiec ruia pentru ca el s poat s se
manifeste i s devin , a ti s te înconjuri de ajutorul, de angajarea fiec -
ruia. Este unitatea acestui întreg ansamblu care lucreaz pentru ca cel aflat
în dificultate s - i urmeze drumul, dezvoltarea, f când astfel posibil sar-
cina unei mame de cas .
Ca o concluzie a acestei expuneri, mai multe întreb ri s-au ivit în mi-
ne. S fii femeie, s devii mam , s sim7i aceast transformare, s o pui în
slujba unei comunit 7i, cum poate fi redat acest lucru? Cum exist cu ade-
v rat aceasta în afara idealului spre care noi tindem?
A fi mam , înseamn s te sacrifici, în sensul nobil al cuvântului, în-
seamn s oferi o permanent aten7ie fiin7elor care te înconjoar . S -7i
însu e ti indulgen7a, r bdarea, s -7i dezvol7i aten7ia, receptivitatea, cura-
jul.
. 57
 .

A fi mam , înseamn s veghezi la confortul fiec ruia, s accep7i a te

uita pe tine pentru a-l ajuta pe altul s - i parcurg drumul. Este o cale de
transformare. Înseamn s -7i oferi trupul pentru a purta viitoarea via7 .
Prin aceast d ruire de sine, fiecare mam permite spiritului, prezent în
fiecare s se manifeste, s se dezv luie.

Ast zi, dup aproape zece ani, ca mam de familie i de cas , m simt
înc într-o continu c utare. Pentru a atinge o plenitudine, o împlinire,
lupt, îmi pun mereu întreb ri. A men7ine f r încetare echilibrul între dife-
ritele sfere permite celorlal7i s înve7e, s se formeze, s descopere sensul
devenirii lor.
Exist , bineîn7eles, perioade de mare îndoial , de pierdere a entuzias- Françoise Marcadé
mului. Vi totu i sunt purtat înainte; am o profund convingere c impul-
A intra în comuniune: cu timpul, cu universul, cu Spiritul
sul nostru de via7 comunitar într-un context pedagogic este purt tor de
speran7 , de germeni pentru alte domenii ale sfâr itului acestui secol. Respirând lumea, intr m în leg tur cu ea, o transform m
Peste tot exist atâta urgen7 , atâta a teptare.
Când, în fiecare diminea7 , adolescen7ii care tr iesc în cas , unii de
când erau mici, îmi ureaz bun diminea7a i- i manifest bucuria de a m
revedea, îmi reg sesc atunci for7ele necesare pentru îndeplinirea respon-
sabilit 7ilor mele.
S r mân la în l7imea încrederii lor, a a tept rii lor. Angajamentul Participarea la opera de îngrijire ne întoarce mereu spre mi carea ce d
meu, fidelitatea mea sunt receptaculul în care ei î i pot l sa temerile lor, via7 i cea care o ia. Întâia mi care ce deschide poarta vie7ii la na tere i
dificult 7ile lor i pot g si speran7 , entuziasm pentru drumul ce le r mâne cea care o închide este respira7ia. Na terea se înso7e te de primul 7ip t,
de parcurs. moartea de ultima suflare.
Tocmai aceast respira7ie a omului vrem s o percepem, s o în7elegem
i s o ajut m în lucrarea ei d t toare de via7 i vindecare.

Respira7ia cuprinde dou mi c ri ce alterneaz f r încetare, una che-

mând-o pe cealalt în desf urarea lor în spa7iu i timp. În timp, pentru c
respira7ia este ritmic i se desf oar pân la moarte; în spa7iu deoarece
cu inspira7ia, într-un gest de deschidere fa7 de lume, omul las universul
s p trund în el, s -l însufle7easc . Cu expira7ia, omul, într-o mi care de
contrac7ie, expulzeaz aerul i î i mobilizeaz toat fiin7a pentru a- i des-
f ura for7a în univers.
Prin via7a sim7urilor sale, omul inspir universul i îl materializeaz în
inspira7ia aerului; prin for7a voin7ei sale, el expir universul.
Via7a se desf oar în cadrul acestui schimb permanent între univers i
om.

Se creeaz astfel o leg tur ; din aceast leg tur , izvor al vie7ii, apare
aspira7ia i împlinirea religioas a omului.
58 . 59

Religios, din latinescul “religare”, înseamn : a reintra în comuniune, a
reuni, a recrea o leg tur .
Pe drumul încarn rii sale terestre, copilul, chemat s devin cet 7ean al
p mântului, ni se dezv luie prin dobândirea celor trei facult 7i: Mers,
Vorbire, Gândire9.
S observ m mi carea de respira7ie, de unire în cadrul acestor trei fa-
cult 7i.
Statura vertical ne leag de p mânt prin greutate, i de cer prin lejeri-
tate.
Experien7a greut 7ii, eu o tr iesc în contrac7ie. Expira7ia îmi creeaz
senza7ia prezen7ei de sine. Copilul crispat se va sim7i legat de p mânt.
Experien7a plutirii o simt în deschiderea membrelor; inspirul care m
inund de oxigen îmi d un elan peste m sur .
Mersul, alergarea, s ritul, sunt activit 7i mereu repetate care elibereaz
corporalitatea membrelor inferioare. Prin aceast experien7 , copilul p -
trunde în lume, o parcurge i se elibereaz . Activitatea membrelor infe-
rioare este un mod de a respira lumea, de a o cunoa te. Din aceast
întâlnire apare capacitatea de a “numi” lumea.
Eliberarea membrelor superioare, expansiunea lor, întâlnirea lor ating
lumea pân la eliberarea limbajului, care, prin deschiderea sim7ului auzu-
lui, al ascult rii, poate primi mesajul verbului universal. Omul vorbe te
folosind suflul inspirat i apoi expirat.
Gândirea este de asemenea un fenomen de eliberare al fiin7ei umane,
dar mai subtil, legat de respira7ia universului de c tre om. Fenomen de
concentrare i interiorizare, gândirea recreeaz peisaje în evolu7ie, în ex-
pansiune, care ne poart de la o observa7ie interiorizat la alta; ea recreea-
z o panoram , ce devine astfel vizibil celorlal7i oameni prin exprimare.
Omul nu trece niciodat prin lume f r a fi animat de o activitate de
observare, de evaluare, de judecare a acesteia, activitate ce se desf oar
în via7a sa interioar sub form de gânduri. În acela i fel, sufletul s u se
umple de culori, de efecte ale c ldurii i frigului i nimic nu r mâne în
afara mi c rilor suflete ti de simpatie i antipatie din untrul s u. Astfel
60
.
omul, deschizându- i privirea asupra lumii, o simte, o interiorizeaz prin
sim7irea sa i ac7ioneaz în aceast lume. Astfel devine responsabil de ea.
Prin facult 7ile sale umane de gândire, sim7ire, voin7 , omul respir
lumea i o modific . A a se leag de ea.
Lucrarea omului în lume este legat de religiozitatea sa
Religiozitatea ( tr irea religioas ) este în rela7ie cu alternan7a dintre
interiorizarea lumii, pe care o numim contemplare, rug ciune, medita7ie i
activitatea sau angajarea în lume. Via7a monahal ne-o arat cel mai lim-
pede; din toate timpurile, ordinele religioase i-au organizat via7a în jurul
muncii, al transform rii materiei i al rug ciunii. În cazul nostru nu e vor-
ba de a recrea o via7 monahal , care poate fi destinul particular al unui
grup de oameni, ci de a sim7i cum religiozitatea face parte din via7a coti-
dian a omului.
La fel ca respira7ia, ea este un ritm. Ritmul omenesc este intim legat de
ritmul universului. Exist ritmul zilelor i nop7ilor, care regleaz respira7ia
trezirii i a muncii; a somnului i a odihnei. Exist un ritm al s pt mânii.
Exist un ritm al anului care înso7e te f r încetare respira7ia p mântului,
paznic al vie7ii i evolu7iei sale.
Copilul cu nevoi speciale10 (cum îl nume te Thomas Weihs7 ) care ne
este încredin7at se afl în incapacitatea de a g si sau cel pu7in de a men7ine
echilibrul între polarit 7ile vie7ii i adesea de a- i reg si propriul st pân,
acela care spune “ eu “, eul s u care- i poate asuma aceast sarcin în su-
fletul omenesc. Integrarea în armonia ritmului zilnic, s pt mânal, anual, al
respira7iei universului este pentru om un mod de a- i parcurge drumul s u
p mântesc i de a se uni cu patria sa spiritual . De a sluji evlaviei din un-
trul s u.
Via7a în casele noastre de ocrotire ofer copilului, adolescentului sau
adultului, un loc de via7 asem n tor celui din familie. Copilul, în afara
orelor de coal sau munc în atelier, vine acas . Î i g se te acolo locul
s u de odihn , care este i un loc intim, de interiorizare, camera sa i spa-
. 61
 .

7iul grupului s u; spa7iul vie7ii sale sociale, în care î i petrece timpul liber, Unde este gre eal , s aduc iertare.
cum ar fi înc perile comune ale casei: sala de mese, salonul, sala de joa- Unde este dezbinare, s aduc unire.
c … Unde e îndoial , s aduc credin7 .
Unde e gre eal , s aduc adev rul
În fiecare diminea7 , grupul educatorilor se adun pentru a începe ziua; Unde-i disperare, s aduc n dejdea
printr-un cântec, ei vor da de teptarea. Cântând cu vocea sau cu un in- Unde-i întuneric, s aduc lumina Ta
strument, ei vor chema copilul s se angajeze în ziua care începe. Unde-i triste7e, s aduc bucurie.
De teptarea i scularea o dat împlinite, to7i ai casei se adun . Fiecare O, Doamne, f ca eu s nu caut
în parte este întâmpinat cu “ Bun diminea7a”. Este numit, recunoscut. S fiu mângâiat, cât s mângâi,
Apoi lumânarea aprins creeaz un centru în cercul comunit 7ii. Rug ciu- S fiu în7eles, cât s în7eleg,
nea de diminea7 se înal7 , i vocea fiec ruia, mai puternic sau mai sfioa- S fiu iubit, cât s iubesc.
s creeaz aceast ambian7 pe care o numim: “S rb toarea de C ci a a este: dând, prime ti,
diminea7 ”. Uitând de tine, te g se ti,
S rb torim împreun fiecare zi în momentele ei importante Iertând, e ti iertat
Murind, reînvii la via7a etern . Amin”.
Iat o rug ciune de diminea7 care poate fi spus cu copiii:
Dac s rb toarea de diminea7 ne mobilizeaz gândurile pentru ac-
Lumina soarelui tivitatea din timpul zilei, s rb toarea de sear ne adun din nou pe to7i
Îmi lumineaz ziua într-un spa7iu de lini te i de ascultare a celuilalt, dup terminarea muncii.
Dup întunericul nop7ii, În casele ce ad postesc copii, o povestire ale c rei imagini sunt ca ni -
For7ele sufletului sunt trezite te comori pentru suflet i un cântec lini titor îi vor înso7i pe to7i pe parcur-
Din pacea somnului. sul serii. Adolescen7ii sau adul7ii se vor putea reculege împreun , seara, cu
O, suflete al meu, aceast rug ciune de reg sire a moralit 7ii umane, dat de Rudolf Steiner :
Adu mul7umiri luminii.
“Admir frumosul
C ci în ea str luce te
Ap r adev rul
Puterea Dumnezeiasc .
Venereaz ce-i nobil
O, suflete al meu,
Hot r te binele.
Pentru fapt fii preg tit.”
Acestea îl duc pe om
Apropierea s rb torilor anului, ale anotimpurilor, ne ofer multe alte Spre scop în via7
ocazii în care ne sim7im lega7i într-un mod plin de via7 de ziua care înce- Spre juste7e în fapt
pe. O poezie de prim var , de var , de toamn sau iarn , devine peisajul, Spre pacea inimii
presim7irea sufleteasc ce ne cheam afar i ne creeaz leg tura cu via7a Spre claritate în gândire.
p mântului. O strof pentru fiecare zi a s pt mânii poate constitui ideea Îi s desc încrederea
c l uzitoare a zilei. Subiectele de actualitate, pe care omenirea în mersul În puterile cere ti
ei le treze te în con tiin7e, ne inspir de asemenea. Astfel, obi nuim s ne În tot ce exist
l s m p trun i de rug ciunea “Pacea “ a Sfântului Francisc de Assisi, îm- În întreg universul
preun cu tinerii no tri adolescen7i. Cuvinte care cer pacea pe p mânt, dar Vi în sufletul s u.”
care trezesc omul întreg în vederea metamorfozei sale l untrice:
Dar în intimitatea fiec rui grup11, ora culc rii îi cheam pe to7i la re-
“Doamne, f din mine un instrument al p cii Tale.
trospectiva zilei. Fiecare î i reaminte te cele petrecute în timpul zilei. Ele
Unde este ur , s aduc iubire
62 . 63
 .

formeaz un tablou imaginativ care este privit înainte de a adormi, apoi S ne lu m r gazul de a asculta aceste reflec7ii pe care Jean Hemleben
“Tat l Nostru” r sun ca o rug ciune universal , un dar pentru to7i oame- le-a scris pentru fiecare zi a s pt mânii i pe care noi le rostim în casele
nii de pe p mânt i pentru viitorul umanit 7ii. noastre împreun cu tinerii i adul7ii:

Astfel, o con tientizare marcheaz aceste dou momente ale trezirii i Luni (Dorin7 )
adormirii i se înscrie pentru copiii, tinerii i adul7ii no tri ca o amintire în Prin cire ul înflorit
via7a lor. În luna mai,
Alte momente cer de asemenea o aten7ie deosebit . Masa, de exemplu: Înainte de a purta roade,
a ne hr ni este o necesitate, pe care o avem în comun cu diferite alte reg- Vorbe te Luna argintie:
nuri, printre care i animalele. Dac omul are nevoie s se hr neasc , el O, omule,
poate totu i, spre deosebire de animal, s se distan7eze de aceast necesi- Precum o plant ,
tate vital i s dezvolte o atitudine de libertate fa7 de nevoia sa de hran . Transform adâncul în înalt,
A se a eza la mas în fa7a hranei preg tite, a p stra un moment de recu- Coace-te purificându-7i instinctele
no tin7 pentru ceea ce ne este d ruit, sau un moment de t cere înainte de Vi culege fructele vie7ii
a începe, d mesei o calitate în plus, care treze te nivelul uman în om,
f cându-l s dep easc apetitul, foamea care 7ine de dorin7 i de nevoia Mar7i (Singur tate)
noastr de hran . De aceea noi începem fiecare mas prin câteva cuvinte Slujitor al lui Marte – fier
sau un cântec de mul7umire pentru tot ceea ce p mântul ne d ruie. La fel, Vorbe te stejarul noduros:
termin m masa printr-o “mul7umire” sau o laud pentru ceea ce via7a ne O, omule,
permite s tr im împreun . Înfige-7i în adânc r d cinile
Aceste cuvinte se adreseaz i comunit 7ii reunite pentru mas . Astfel Vi ridic -te spre cele înalte.
tr ie te i cre te sentimentul social al mesei. Fii viguros i puternic,
Fii lupt tor îndr zne7,
Strofa urm toare este una din cele pe care le prefer m în mod deosebit: Cavaler înfl c rat
Vi protector binevoitor.
“Plantele germineaz în noaptea p mântului
Tulpinile cresc prin puterea aerului
Miercuri (Voin7 )
Fructele se coc prin puterea soarelui
Prin frunzi ul viu al ulmului
Tot astfel germineaz sufletul
Cu semin7e înaripate,
În adâncul inimii,
Vorbe te Mercur, argint-viu:
Tot astfel cre te puterea spiritului
O, omule,
În lumina lumii,
Intr i tu în mi care,
Tot astfel cre te for7a omului
Fii activ, plin de via7 ,
În lumina lui Dumnezeu.”
Vi ac7ioneaz cu promptitudine

Joi (Inten7ie )
Tr irea ritmului s pt mânii
Prin frunzele sale mari,
Vorbe te ar7arul,
Dac ziua î i desf oar ritmul ei esen7ial în tr irea experien7ei
Copac al lui Jupiter,
între veghea zilei i odihna nop7ii, s pt mâna face apel la un ritm care se
Pentru care staniul e sacru:
scurge prin diferen7ierea zilelor s pt mânii i a calit 7ii lor.
64 . 65
 .

O, omule, st pâne te-7i ner bdarea, Apoi odihn i excursii, joia. Din nou munc , vineri i sâmb t dimi-
Caut ceasurile de lini te, nea7a.
Unde izvor sc bun tatea i în7elepciunea. Apoi sâmb t dup amiaz , seara, i Duminic , via7 cultural care
hr ne te spiritul.
Vineri (Decizie, Hot râre) În fiecare sâmb t seara, la sfâr it de s pt mân , activitatea vie7ii noas-
În mesteac nul tre de voin7 oferit i consumat prin munc tinde acum s radieze spre
Cu firave r d cini i însetat de lumin , cei din jur i s se interiorizeze. Masa de sâmb t seara este special preg -
Lic re te o str lucire de castitate feciorelnic tit ca o mas festiv ce reune te întreaga comunitate a casei. Un moment
Este Venus-cupru care vorbe te: muzical ne adun pe to7i într-un cerc de ascult tori, urmat de lectura unui
O, omule, text biblic care urmeaz a fi citit i la serviciul religios de duminic . O
D form sufletului t u, pâine este a ezat în mijlocul tuturor, din care fiecare va rupe o buc 7ic ,
Admirând cu tandre7e i iubire simbol al împ r7irii fr 7e ti. În fa7a mesei întinse într-un cerc mare, vor
Frumuse7ea lumii. r suna aceste cuvinte sau altele, în func7ie de impulsul care ne anim :
Sâmb t (Concentrare )
De n-ar fi pâinea, cine ar ti gustul p mântului
Prin copacii p durii întunecate,
Vi ce-ar fi pâinea de-ar fi doar grâu?
Brazi, fagi i chiparo i
El trebuie m cinat, umplut de spirit
Gl suie te Saturn-plumb:
Pentru ca substan7a lui s poarte lumina.
O, omule,
Simte-te responsabil
De n-ar fi vinul, cine-ar cunoa te gustul luminii
În fa7a nevoilor arz toare
Vi ce-ar fi fost vinul de era doar ap
Ale acestei vremi
Pârguit la soare, curgând în valuri?
Vi ale întregii omeniri,
Fie binecuvântat, pentru c el este sângele p mântului.
Observ cu claritate i seriozitate
Sarcina pe care 7i-o pune înainte via7a.
Cine dac nu omul ar putea cunoa te cerul i p mântul,
Dar omul, ce este el dac r mâne doar obiect?
Duminic (Bucurie )
El trebuie s renasc , s împlineasc lucrarea divin ,
Ridicându-se spre în l7imi,
S sfin7easc p mântul, s -l preschimbe-n lumin .*
Trecând prin lumin ,
Vorbe te frasinul,
Apoi masa se transform într-un moment de “dialog” unde fiecare va
Arbore al Soarelui - Aur:
împ rt i celorlal7i ceea ce l-a mi cat, l-a impresionat de-a lungul s pt -
O, omule,
mânii, devenind experien7 i cunoa tere important . Este retrospectiva
Fii sincer i nobil,
tuturor evenimentelor comunitare i individuale ale s pt mânii. Termin m
Nu te risipi, nici nu fi nedemn,
acest schimb de impresii prin discu7ii asupra textului biblic pe care l-am
Ci plin de con tien7a
citit la începutul serii i care va fi auzit din nou duminic .
Nobilei tale umanit 7i
Duminic diminea7a are loc serviciul religios. Con7inutul acestuia a
fost dat de Rudolf Steiner pentru copii i tinerii colari, în func7ie de vâr-
sta lor.
Mai prozaic, s pt mâna se desf oar în timp urmând un ritm: luni,
mar7i, miercuri, activit 7i de studiu, “de înv 7are a unei meserii”, angajare
în via7a activ .
*
Extras din corul cavalerilor “Perceval” de Gérard Klockenbring.12
66 . 67

Oficiul de duminic pentru copii între 7-14 ani
Oficiul pentru tinerii între 14-16 ani
Oficiul de ofrand pentru tinerii peste 16 ani i adul7i.
Aceste cuvinte ale serviciului religios p trund în via7a sufleteasc a fi-
ec rui copil, tân r i adult care ia parte, lucru care se întâmpl în fiecare
duminic .
Via7a religioas , înrudit cu respira7ia zilnic î i g se te cu acest oficiu
punctul s u culminant. Aceast întâlnire în cadrul cultului de duminic
este preg tit în timpul s pt mânii prin orele de religie ce se predau pe
grupe de vârst pân la 14 ani; apoi oficiul de cult pentru grupa de vârst
14-16 ani, iar tinerii i adul7ii în func7ie de grupul în care tr iesc. Acest
înv 7 mânt urm re te derularea anului calendaristic i s rb torile sale.
Pove tile, legendele, povestirile biblice i marile imagina7iuni pe teme
spirituale î i g sesc aici locul; apoi istoria de la Iisus la Christos* Noul
Testament, biografiile oamenilor de seam care, într-un fel sau altul, au
contribuit la dezvoltarea moral a umanit 7ii.
Cursul anului i s rb torile sale: respira ia p mântului pe parcursul
unui an
Timpul, care d ritm zilei, s pt mânii, î i urmeaz curgerea cu ritmul
anotimpurilor i a marilor s rb tori cardinale. Sunt ca ni te praguri pe care
universul le trece prin intermediul propriei sale respira7ii i metamorfoze.
Dintotdeauna oamenii s-au legat de aceast respira7ie a marelui univers ce
urmeaz cursul soarelui de-a lungul întregului an. Dac con tiin7ele, în
cursul evolu7ie, au devenit independente, ele nu au pierdut totu i aceast
leg tur . S ne apropiem de aceast respira7ie a universului i vom sim7i
cum natura, în gestul s u de expansiune i de contrac7ie ce marcheaz
anotimpurile, este imaginea grandioas a respira7iei umane. S observ m
cum se ivesc din aceast respira7ie a universului marile s rb tori cardinale
i s remarc m leg tura omului cu via7a universului.
Încerc m s ne imagin m iarna: soarele coboar , p mântul retrage în
sine toate for7ele vitale care s-au desf urat în cursul verii. Aceste for7e
sunt absorbite în interiorul p mântului. Semin7ele se maturizeaz în p -
mânt; c ldura planetei îns i se refugiaz spre interior. Se poate spune c
*
În christologia Steinerian , Iisus devine purt tor al lui Christos, din momentul Botezului s u
în Iordan.
68
.
sufletul planetei se retrage în sine. Putem s în7elegem cum acest suflu
interiorizat al universului, i care se afl în posesia tuturor for7elor sale
este preg tit pentru momentul în care are loc Na terea Mântuitorului, Cr -
ciunul.
S ne imagin m acum prim vara: soarele se ridic pe firmament i
odat cu el p mântul î i expir suflul. Via7a este atras înspre înalturi.
Asist m la germina7ia i înflorirea naturii. Aceast mi care de expansiune
cre te odat cu vara, totul devine fruct, pentru ca la sfâr itul verii s aib
loc seceri ul înainte ca p mântul s - i înceap noul s u inspir, o dat cu
toamna.
Aceast respira7ie a p mântului este înso7it , pe pragurile dintre inspir
i expir i de asemenea în momentele de maxim amploare ale fiec ruia
din aceste gesturi (precum poarta na terii i a mor7ii în cursul vie7ii p -
mânte ti), de o activitate particular a oamenilor.
Astfel, pe pragul trecerii spre inspirul universului, adic la echinoc7iul
de toamn , la 21 septembrie, oamenii celebrau s rb toarea recoltei. La
ferme ( i în toate profesiunile care aveau leg tur cu natura), contractele
luau sfâr it sau erau reînnoite. În luna octombrie totul era cânt rit, pus în
hambare. Se f cea împ r7irea dup dreptate. Acum poate apare imaginea
balan7ei. Munca depus i-a adus roadele. Acum are loc s rb toarea Ar-
hanghelului Mihael.
La solsti7iul de iarn , în punctul maxim al inspirului universului, omul
intr în el însu i, î i concentreaz în interior for7a c ldurii sale, pentru a
lupta cu frigul exterior. Poate s vin acum Cr ciunul.
Pe pragul trecerii spre expirul universului, în timpul echinoc7iului de
prim var , reîntoarcerea din rigiditatea iernii la izbucnirea vie7ii vrea s se
manifeste.
S rb toarea Pa telui, misterul mor7ii care devine via7 poate avea loc.
La solsti7iul de var , când expira7ia universului este maxim , explozia
de via7 din natur , unde se întrep trund lumina i c ldura, eman bucurie.
Dansul i muzica însufle7esc oamenii. Este s rb toarea Sfântului Ioan,
Sânzienele.
În acest fel, s rb torile cre tin t 7ii nu fac altceva decât s arate di-
mensiunea spiritual a acestei respira7ii a universului.
. 69

S observ m mai adânc cum fiin7a interioar a omului (psihic i sufle-
teasc ) se leag de aceast mare respira7ie universal . S sim7im deci cum
prin aceast leg tur pe care noi o cre m cu universul sunt hr nite for7ele
noastre de gândire, sentiment i voin7 .
Încerc m s sim7im aceast s rb toare a Cr ciunului a a cum am pre-
sim7it-o prin intermediul acestui suflu al p mântului. Cr ciunul se s rb to-
re te când natura î i arat fa7a sa rece, imaginea mor7ii. Sufletul poate
sim7i atunci for7a care dezgole te p mântul, dar în untrul s u el adun
for7a necesar cre rii unui leag n de c ldur i lumin pentru a primi pe
Cel care se întrupeaz pentru viitorul omenirii. Aceast na tere, ca orice
na tere, are loc doar pentru c exist fiin7e ce- i dezvolt în voin7a lor ace-
le for7e de c ldur ce i-au chemat pe p stori la staul; pentru c exist fiin7e
ce- i dezvolt idei luminoase despre viitor în gândirea i c utarea lor întru
cunoa tere, precum magii au urmat în7elepciunea, cunoa terea, pe care au
citit-o pe cerul înstelat i grandios în nop7ile noastre de iarn .
Întreaga comunitate particip la celebrarea Cr ciunului, s rb toare ca-
re vine s povesteasc istoria omenirii pân la evenimentul legat de Na te-
rea Domnului. Unii vor întruchipa p storii, plini de sensibilitate i c ldur
i având cunoa terea naturii animale i a tuturor fenomenelor naturii. Al7ii
se ocup de cântecele cere ti, întruchipând îngerii; iar al7ii poart coroana
de în7elepciune i lumin a magilor. Fiecare î i g se te inspira7ia în untrul
s u. Cr ciunul nu mai este atunci o s rb toare comercial care ne z p ce -
te… Ci însufle7e te gestul darului care împr tie c ldura printre oameni i
chiar mai mult decât atât. Cr ciunul, comemorare a ceea ce s-a întâmplat
cu mult timp în urm , se repet din nou în inimile oamenilor astfel încât
Fiul lui Dumnezeu s se nasc în inima fiec ruia ca for7 a iubirii în anul
viitor.
O s rb toare este un eveniment care trebuie preg tit
Orice str danie cere un timp de preg tire. Timp pe care noi îl cunoa -
tem bine înainte de Cr ciun sub numele de Advent*. Obiceiuri simbolice
însufle7esc cele patru s pt mâni ale Adventului (a sublinia chiar impor-
tan7a obiceiurilor , cum ne-a spus atât de frumos St. Exupery în “Micul
Prin7”): calendarul Adventului, care are în fiecare zi câte o “surpriz ” ,
timp de a teptare cu tot ceea ce aceast calitate dezvolt în sufletul ome-
* *
N.tr. lat. “Adventus” = sosire. Perioad de patru s pt mâni a anului liturgic care preg te te i
precede Cr ciunul
70
.
nesc, iar pentru copiii no tri “Gr dina de Advent”, care deschide luna de-
cembrie; coroana de Advent, care d o con tien7 timpului.
Gr dina de Advent este un drum închipuit, construit din mu chi, pe ca-
re copilul trebuie s -l parcurg, purtând în mân un m r ce are o lumânare
înfipt în el, pentru a ajunge în centru unde str luce te lumânarea cea ma-
re, de la care el trebuie s o aprind pe-a sa. La-ntoarcere, copilul trebuie
s a eze m rul s u purtând lumânarea aprins pe c rarea de mu chi. Ast-
fel p mântul întunecat se lumineaz . Copilul merge, urmând spirala care
se-nf oar i se desf oar , tr ind experien7a expirului i a inspirului. El
trebuie s parcurg acest drum singur, dar mersul s u este c l uzit de lu-
minile celorlal7i, a ezate în obscuritatea “gr dinii” i care împreun lumi-
neaz întunericul.
Timpul care ne apropie de Cr ciun este într-adev r timpul întunericu-
lui. Aceste lumini de Advent vor s ne fereasc de experien7a încremeni-
rii, c reia p mântul i-ar putea c dea prad . Tot atunci, în timpul
Adventului, se pun în scen jocurile de Cr ciun13: Jocul Paradisului care
poveste te istoria cre rii lui Adam i a Evei; Jocul P storilor i cel al Na -
terii Domnului.
De la un Cr ciun la altul, de la o s rb toare la alta
Cr ciunul, la iesle, vine s împlineasc opera de c ldur sufleteasc ;
Cr ciunul din 6 ianuarie (Închinarea Magilor) vine s împlineasc opera
de lumin . Între 24 decembrie i 6 ianuarie, dou sprezece nop7i poart
misterul semin7elor viitorului. Pân în 2 februarie (La Chandeleur)* lumi-
nile Regilor Magi vor str luci i apoi se vor stinge în casele noastre. Iarna
se apropie de sfâr it.
Atunci începe vremea Carnavalului care ironizeaz aspira7iile sau re-
pulsia ce umple sufletul prea angajat pe calea concentr rii. Copilul poate
deveni acum Regele sau nebunul Regelui, dup cum dore te. Fiecare poa-
te întruchipa ceea ce viseaz s fie sau ceea ce-i displace pentru a sc pa
de ceea ce-l apas . Râsul i lacrimile sunt dou st ri care ne aduc în noi
în ine. Atunci vom g si din nou pacea l untric . Tocmai pentru a str bate
acest drum al p cii, al t cerii interioare, p im în timpul de preg tire a
Pa telui. Intr m în cele 40 de zile ale Postului Pa telui.
N.tr.: S rb toarea Înf 7i rii Pruncului Iisus la Templu i a purific rii Fecioarei.Conform
calendarului ortodox, “Întâmpinarea Domnului”.
. 71
 .

Afar , a venit prim vara. Vi dac prim vara ni se arat , ni se arat ca Rusaliile, aceast s rb toare a oamenilor liberi ce formeaz comunit -
un nou elan de via7 în natur , un gest de bucurie închinat reînnoirii, ea 7ile umane; nu cele bazate pe leg turile de sânge, care ne sunt date, ci co-
este de asemenea i un moment al crizelor. Ceea ce-i vechi trebuie s munit 7i ale gândurilor noastre, ale sim7irilor noastre, ale voin7elor noastre
moar . Vechiul e m turat; afar se topesc z pezile, ploile de prim var care se caut i se reg sesc împreun pe acela i drum.
cur 7 p mântul, dar, în inima p mântului, spiritualitatea Cr ciunului este
atenuat de trezirea naturii i a vitalit 7ii sale. Acest mister al s rb torii S rb toarea Rusaliilor are loc în plin explozie a înfloririi în natur .
Pa telui, mister al mor7ii i învierii, este o s rb toare greu de împ rt it cu Apoi ne invadeaz experien7a c ldurii ce anun7 vara. Toate sim7urile
copiii; totu i, în imagini, pove ti, legende, unde tr irea metamorfozei apa- noastre sunt orientate acum spre exterior. Ne hr nim, ne potolim setea din
re atât de des (ca o realitate a drumului sufletului omenesc) g sim un con- prea plinul luminii, al c ldurii i vie7ii. Toate acestea, omul le exprim în
7inut, o substan7 pentru misterul acestei s rb tori. bucuria focului de Sânziene, prin cântece i dansuri ame7itoare. Dar, în -
untrul meu, dac m las purtat în voia acestei tr iri, nu apare oare un gol,
În fiecare an, s pt mâna Pa telui, devine o s pt mân special , în care un fel de lene vegetativ care î i face loc? Este ca atunci când dormim,
suntem anima7i de îngrijirile acordate casei i gr dinii – ca un interes pen- suntem complet deschi i lumii. Dar, în acest moment al Sânzienelor, când
tru via7a cea nou care se ive te – ca o recuno tin7 pentru toate fiin7ele vara începe, se înal7 imaginea auster a Sf. Ioan Botez torul, în 24 iunie.
din natur ce se sacrific pentru aceast înnoire.
Este i un timp de lupt interioar . Tot ceea ce am împietrit în mine
sau dimpotriv am risipit, trebuie purificat pentru ca înnoirea s aib loc
pe un teren curat. Rafael, arhanghelul vindec tor, este cel ce ne înva7
acest adev r. În timpul acestei s pt mâni a Pa telui, fiecare zi celebreaz
evenimentul de pe Golgota. Astfel, Joia Mare, Vinerea Mare, Sâmb ta
Mare, pân la Duminica Pa telui tr im în comun specificul fiec rei zile.
Nu doresc s fac aici o descriere a pieselor de teatru* ce se joac în
aceste zile, dar gândurile acestea ivite în preajma Pa telui, aceste simbo-
luri tr ite, toate acestea constituie for7e s dite în inima fiec ruia; astfel
încât, când va veni momentul unei metamorfoze în via7a cuiva, aceast
experien7 a mor7ii i învierii, s aib loc pe un teren preg tit.

Dup Pa ti, tr im odat cu natura întreaga ei rena tere; soarele, florile

ce coloreaz p mântul ne umplu sufletul de o senza7ie de plutire. Ne în-
drept m spre S rb toarea În l7 rii Domnului i în aceast u urare a sufle-
tului sim7im activitatea de mi care a universului. Aceast mobilitate se
simte în nori, în modul în care ei se adun , se împr tie, se lumineaz sau
se întunec ; iar inimile noastre v d, în ceea ce apare i apoi dispare, ima-
ginea for7ei creatoare a universului. Ne-am obi nuit s mergem în aceste
zile în excursii pe munte, pentru a ne umple de aceast for7 a mi c rii
aerului.

U urarea, lumina, ne deschid drumul spre tr irea atmosferei de Rusalii.

*
Ca i la Cr ciun, piesele de teatru sunt interpretate de educatori. Karl König4 a scris numeroase
piese pentru aceste ocazii. Altele au fost scrise de autori mai pu7in cunoscu7i.
72 . 73

La Carnaval, fiecare va fi ceea ce viseaz s fie…
Sf. Ioan ap ruse în de ert, acolo unde soarele are cea mai mare putere;
dar el î i p streaz austeritatea sobriet 7ii i cheam omul s preg teasc
un drum spre viitor. De aceea, trebuie s facem o trecere în revist a anu-
lui care s-a scurs, s ne bucur m de împliniri, dar s recunoa tem i nereu-
itele. Este ca un bilan7 al serb rii noastre de var , al rapoartelor noastre
colare anuale.
Vine atunci vremea s ne adun m gândurile într-o lini te interioar ,
pentru ca germenii viitorului (precum noile semin7e ce se formeaz în
fructele pârguite) s - i poat g si locul în inimile noastre. Tot acum, vara,
avem vacan7a. Experien7 a uit rii, unde lini tea aduce maturizarea. În
acela i timp experien7 a cunoa terii, vacan7a ne poart spre noi orizon-
turi, spre noi întâlniri, spre tr irea unor noi experien7e. Tr im acum r ga-
zul destinderii, al odihnei i ni se ofer astfel o nou cunoa tere. Pe cât
tr im mai intens aceast experien7 a expansiunii în lume, pe atât întoarce-
rea din vacan7 ne cere un efort mai mare de întoarcere în sinea l untric ,
ce poate fi dureroas dar i binef c toare. Suntem plini de noi impulsuri.
Intr m iar i într-un ritm i for7a entuziasmului ne ajut s le ducem la
îndeplinire. Aceast for7 a entuziasmului vrea s ac7ioneze prin voin7a
oamenilor. Este o for7 a trezirii care se ive te în noi. O chemare a dimine-
7ii.
Natura cap t tonuri ro cate, se împodobe te cu lumini i umbre stre-
curate prin culorile ce trec de la galben la ro u; nuan7ele devin mai inten-
se, interiorizând c ldura vie7ii. Ea se preg te te de moarte dar, într-un
ultim gest î i manifest toat for7a sa interioar . Atunci omul se simte
chemat la aceast mi care contrar de dezvoltare a for7ei l untrice. Entu-
74
.
ziasmul s u nu este chemat s moar , ci s traverseze pragul trezirii. Pen-
tru asta e nevoie de curaj.
Trebuie de asemenea reinstaurat ordinea acolo unde vara a adus dez-
ordinea, apatia, abandonul în fa7a for7elor p mânte ti. Gândirea, sentimen-
tul, voin7a trebuie din nou s se înal7e în verticala uman . Astfel apare
imaginea Arhanghelului Mihael luptând cu balaurul. Pentru aceasta se
folose te de sabia pe care o 7ine în mân , imagine a for7ei voin7ei sale.
Sabia este construit din fier - metal care a permis întregii noastre civiliza-
7ii s se dezvolte i s - i împlineasc menirea sa terestr .
Prin for7a fierului, a sabiei sale, Arhanghelul Mihael înfrânge drago-
nul, ce reprezint dezl n7uirea pasiunilor în voin7 . Astfel îl îmblânze te.
Mihael î i a7inte te privirea sa plin de dreptate asupra lumii i îi red
omului for7a i adev rul în rela7ia sa cu ceilal7i oameni i cu întreaga lume.
El hr ne te sentimentul în om. Mihael c l uze te oamenii spre inteligen7a
cosmic i d substan7 gândirii.
Astfel copiii tr iesc cu aceast imagine a cavalerului Sf. Gheorghe
care se lupt cu balaurul (Sf. Gheorghe este reprezentantul Arhanghelului
Mihael pe p mânt). În fiecare an se preg te te o pies de teatru despre
lupta Sf. Gheorghe sau o povestire care are ca simbol for7a Arhanghelului
Mihael. Copiii sunt îndemna7i la jocuri i încerc ri care dezvolt curajul.
O mas festiv îi al tur pe to7i cei din comunitate în 29 septembrie; de
asemenea, în cursul s pt mânii dinaintea acestui eveniment este amenaja-
t o mas unde a ez m câteva din roadele p mântului (ca un gest de mul-
7umire, de recuno tin7 pentru rodnicia p mântului). Aceast s rb toare se
cere creat de fiecare dat . Ea nu se leag de o tradi7ie din trecut. Ea este
legat de timpul prezent, acela al trezirii con tien7ei.
Cu s rb toarea Sf. Mihael, nu închidem cercul. Arhanghelul Mihael
domne te asupra lumii; sabia este întins spre exterior la cap tul mâinii
noastre, dirijat de gândirea limpede asupra scopului ce trebuie atins, de o
sim7ire dreapt i o voin7 de fier. Dar, ca orice gest în via7 , când i-a
împlinit misiunea în lume el se interiorizeaz pentru a- i reînvia for7a prin
concentrare.
Sabia lui Mihael devine astfel cea a Sf. Martin, cavaler plin de onoare
ce poart la cing toare sabia cu care î i va t ia în dou mantaua pentru a-l
înc lzi pe cer etorul înfrigurat.
Manifest rile voin7ei se interiorizeaz acum în inimi, preg tind puterea
c ldurii care ne va ajuta s tr im Cr ciunul.
. 75

Am observat deci cum sufletul omenesc este hr nit prin aceste s rb -
tori din cursul anului. Vi-a vrea s mai adaug c , atunci când o întreag
comunitate se las în voia unei astfel de tr iri în comun, se 7ese între oa-
meni o substan7 care nu este de natur material ci este constituit din
voin7a angajat a fiec ruia, din manifestarea sentimentelor i a gândurilor
comune, o substan7 care nu e prezent doar în spa7iu ci i în timp. Aceste
experien7e ale timpului – aceast substan7ialitate a timpului – constituie
elementul terapeutic i rede teapt tr irea religioas în sufletul omenesc.
Leonardo Fulgosi
Recunoa tere i ajutor
Aspecte diagnostice i terapeutice: Rolul medicului
Din cei patru stâlpi* pe care se sprijin pedagogia curativ , cel al diag-
nosticului i cel al îngrijirilor terapeutice constituie elementele de baz i,
în cadrul activit 7ilor, surse primare i fundamentale ale ini7iativei curativ-
pedagogice. La începuturile pedagogiei curative antroposofice, acest
punct de vedere era cu totul nou i Rudolf Steiner a subliniat i a insistat
cu fermitate i gravitate asupra importan7ei de a da o orientare medical
activit 7ii educative i sociale cu copiii care necesit o abordare speciali-
zat i diversificat . Ast zi, pedagogia, îngrijirile i integrarea social
merg împreun cu cuceririle medicale i terapeutice cele mai avansate i
mai adaptate fiin7ei umane. Fiecare copil sau adolescent ce prezint tulbu-
r ri de dezvoltare i necesit îngrijiri terapeutice i socio-pedagogice spe-
ciale ar trebui s beneficieze de experien7a medicilor i terapeu7ilor ce
muncesc pentru i cu copii i adolescen7i în c utarea diagnosticului i în
stabilirea unei terapii.
*
Ceilal7i doi stâlpi sunt asisten7a educa7ional i colar .
76
.
Diagnosticul este primordial pentru începerea programului terapeutic,
pedagogic i al îngrijirilor de care fiecare din aceste fiin7e are nevoie. Di-
agnosticul, terapiile, colarizarea i îngrijirile psihofizice pot fi realizate în
mod optim atunci când exist o integrare social i comunitar unitar i
global a copilului sau adolescentului. În aceste condi7ii, comunitatea ia
fiin7 prin efortul curativ al fiec ruia. Acest efort se concretizeaz în voin-
7a specific de a urma tratamentul medical bazat pe cunoa terea
antroposofic precum i pe terapii specifice, cum ar fi euritmia curativ ,
muzica, fizioterapia, masajul, hidroterapia, ergoterapia, echita7ia, terapia
vorbirii, eutonia i terapia culorilor.
În plus, impulsurile generate de un diagnostic aprofundat ce 7ine cont
de trup, suflet i spirit, precum i de interac7iunile dintre ele, trebuie s - i
pun amprenta în mod intim i constant asupra vie7ii cotidiene pe tot par-
cursul zilei prin mici exerci7ii speciale, individualizate sau de grup i
printr-o aten7ie absolut particular , special , diferen7iat i specializat
pentru fiecare copil sau adolescent în parte.
Colocviul clinic
Dac o astfel de comunitate î i bazeaz activitatea i munca pe date
diagnostice i terapeutice atât de aprofundate i l rgite printr-o cunoa tere
complet a fiin7ei umane, atunci ea ac7ioneaz în fiece clip în mod cura-
tiv. Îns i via7a social devine în aceste condi7ii vindec toare. Realiz m
diagnosticul în pedagogia curativ sub forma unui colocviu clinic în care
încerc m, într-un efort comun al tuturor celor ce înconjoar copilul, s
privim, s observ m i s discernem care sunt tulbur rile de dezvoltare
care le prezint în fiin7a sa i care îl împiedic s - i urmeze în mod normal
cursul biografiei. Colaborarea dintre medic, înv 7 tor, educator i terapeut
este necesar i fundamental . Aceste colocvii clinice se desf oar prin
efortul fiec rei persoane implicate într-o ambian7 cât mai obiectiv , l -
sând la o parte orice emo7ie ce se poate ivi pe baza judec 7ii, vanit 7ii sau
puterii personale.
Cuno tin7ele asupra naturii umane pe care ni le ofer tiin7a spiritual
constituie baza i structura întâlnirilor i conversa7iilor noastre care au ca
scop clarificarea situa7iei copilului sau adolescentului.
Rezultatele acestor întâlniri sunt aplicate direct i imediat în activit 7ile
terapeutic- colare i în îngrijirile socio-pedagogice ce se desf oar în
jurul copilului sau adolescentului.
. 77

Colocviul pedagogic
Foarte adesea suntem pu i în situa7ii în care sim7im c am f cut tot ce
ne st tea în puteri cu con tiinciozitate, în ceea ce prive te exerci7iile i
activit 7ile terapeutice. Cu toate acestea, avem sentimentul c situa7ia co-
pilului sau adolescentului nu s-a schimbat prea mult. Avem impresia c
lipse te înc ceva; ceva ce nu s-a putut realiza, în ciuda faptului c se poa-
te constata c el a înv 7at poate s vorbeasc sau s - i dezvolte cutare sau
cutare capacitate. Sunt situa7ii de impas, care pot fi adesea reg site în des-
f urarea biografiei îns i. Pentru a dep i aceste situa7ii în care se afl
copilul sau adolescentul cu tulbur ri de dezvoltare, putem face un pas în
plus. Dac facem din când în când exerci7iul pe care-l numim “colocviul
pedagogic”, tr im în acela i timp experien7a unui progres în ac7iunea
noastr asupra destinului copilului. În ciuda faptului c momentele biogra-
fice, cursul vie7ii, tulbur rile, descrise în timpul acestor colocvii, ne sunt
mai mult sau mai pu7in familiare, se adaug i faptul c acestea ne situea-
z într-o rela7ie total diferit cu destinul copilului. Din punct de vedere
metodologic, un astfel de colocviu poate fi descris ca fiind constituit din
trei faze:
- În prima faz , istoria clinic i biografic va fi prezentat astfel încât
cei prezen7i s dezvolte interior o atitudine de “uimire” în fa7a parcursului
biografic al copilului pân în prezent.
- A doua faz const în descrierea situa7iei prezente. În aceast faz ,
dac ne ab7inem de a emite orice judecat , descriind sau ascultând, un real
sentiment de compasiune este resim7it de fiecare din cei prezen7i, fa7 de
dificultatea în care se afl copilul.
- A treia faz , care este cea mai avansat dintre etape, const în a de-
veni con tien7i de viitoarea transformare necesar în cursul biografic al
copilului, în care fiecare se simte implicat la un înalt nivel al con tiin7ei,
cu toat responsabilitatea de care poate da dovad .
Dac analiz m mai în detaliu caracteristicile celor trei faze, descope-
rim urm toarele elemente:
În prima faz este absolut necesar s ne îndrept m aten7ia spre crearea
unei atmosfere de deschidere fa7 de toate micile i marile fenomene ale
biografiei copilului sau adolescentului. Atunci putem s ne minun m i s
admir m tot ce s-a putut dezvolta în copil în ciuda tuturor obstacolelor i
tulbur rilor pe care le-am aflat la colocviul clinic.
Dezvolt m astfel un interes crescând asupra evenimentelor importante
i decisive în biografia copilului. Acest viu interes este necesar ca un prim
78
.
pas, pentru a putea trece ulterior spre sentimentul de compasiune, apoi,
succesiv, spre responsabilitate i con tiin7 .
În a doua faz , forma colocviului pedagogic se repet : întâlnim situa7ia
prezent a copilului sau adolescentului. Momentul actual al vie7ii sale se
prezint observa7iei noastre în via7a social , în via7a din interiorul grupului
s u “familial” sau la coal , în descrierea fizic i în activit 7ile terapeuti-
ce. Este necesar s dezvolt m o disciplin interioar care s ne ajute s
descriem i s lu m în considerare toate aceste fenomene, lipsi7i îns de
orice tenta7ie de a le judeca în acela i timp. P str m în minte starea în care
se afl copilul i începem s particip m la aceasta în a a m sur încât sim-
7im ce se petrece în copil, astfel încât o real compasiune se treze te în
noi.
De la aceast compasiune trecem la a treia faz , în care ne punem în-
trebarea ce anume trebuie s se dezvolte în continuare în acest copil i ce
putem face noi pentru el. Acum ajungem la planurile pentru terapii, la
m surile pedagogice i colare ce ajut copilul sau adolescentul s avan-
seze. Dezvolt m astfel o nou viziune asupra capacit 7ilor i facult 7ilor
sale cu care trebuie i putem s intr m în leg tur în coal , c min, sau
activit 7ile terapeutice. Sim7im astfel c activit 7ile pe care trebuie s le
dezvolt m sunt necesare pentru a transforma parcursul biografic care pân
atunci a ap rut ca deranjat, tulburat sau patologic.
Este o adev rat art pe care nu o putem atinge în mod individual, ci
numai în comun, mai ales dac realiz m faptul c parcursul biografic al
copilului sau adolescentului nu poate fi luat în considerare decât împreun
cu drumul biografic al celor care ac7ioneaz i tr iesc împreun cu el.
Un spirit în c utarea c ii individuale de întrupare
Pentru a desf ura o astfel de activitate bazat pe diagnostic i elemen-
te terapeutice, este necesar o în7elegere bazat pe tiin7a spiritual , legat
în mod intim de fiin7a omului. Trebuie întotdeauna s p str m con tien7a
faptului c ceea ce se prezint ochilor no tri este trupul copilului în care
se manifest patologia, prin malforma7ii sau disfunc7ii ale organelor, dar
c , invizibil, în el ac7ioneaz fiin7a sa psihospiritual , Eul s u, individuali-
tatea sa. Aceast individualitate spiritual se exprim prin corporalitate.
Fiin7a uman de obicei nu ajunge s - i exprime în mod optim posibilit 7i-
le, capacit 7ile, facult 7ile. În tiin7a spiritual este folosit conceptul de
încarnare pentru a descrie raporturile care se realizeaz între individualita-
tea spiritual i corp. Acest raport se realizeaz pe parcursul dezvolt rii
. 79

embrionare i al copil riei i se dezv luie mai mult sau mai pu7in clar în
corporalitate. Este vorba de un permanent proces de adaptare, de o apro-
piere progresiv a fiin7ei psihospirituale spre corpul s u, pe parcursul în-
carn rii. Formarea corpului embrionar, dezvoltarea pe parcursul
copil riei, nu este numai o cre tere în timp, ca în l7ime i greutate. Este o
schimbare i o transformare a corpului care nu- i înceteaz devenirea pe
parcursul întregii vie7i. Acest corp nu este pentru copilul mic decât un
“model genetic”. Individualitatea spiritual uman preexist acestui mo-
del. Începând cu existen7a sa preconcep7ional i prenatal , individualita-
tea spiritual uman dezvolt for7e care apar i în formarea corpului.
Aceste for7e produc continua schimbare a modelului care se exprim în
corporalitate. Corpul primit ca model prin activitatea genetic are nevoie
deci de o continu individualizare. Luarea în considerare a existen7ei
preconcep7ionale i prenatale a individualit 7ii spirituale este inseparabil
de conceptul de diagnostic i terapie în pedagogia curativ . Corpul copilu-
lui difer de corpul p rin7ilor. El nu este copia genetic identic a modele-
lor care l-au produs, ci este, de la bun început, permanent modificat,
transformat, individualizat.
Efortul terapeutic în pedagogia curativ este legat de în7elegerea i cu-
noa terea for7elor de transformare i individualizare în copil. Acest proces
de încarnare care se desf oar pentru fiecare fiin7 uman poate fi deci
perturbat. Rezultatul unei astfel de perturb ri este handicapul, care dezv -
luie un proces de încarnare incomplet, deviat, unilateral, dificil.
Eforturile pe care noi le depunem în stabilirea diagnosticului mai întâi
i în ac7iunea terapeutic mai apoi, nu tind spre normalizarea copilului ci
spre a-l ajuta s se individualizeze.
Putem descoperi c anumite tulbur ri de comportament ale copilului
sunt expresia dificult 7ii întâlnite de fiin7a psihospiritual în a stabili o
leg tur cu corpul s u. Este cazul în care putem observa mi c ri necontro-
late, stereotipii, hipersensibilitate sau agita7ie motorie. Tulbur rile emo7i-
onale fa7 de lumea înconjur toare fac dovada unei interac7iuni imperfecte
între fiin7a psihospiritual i corpul în dezvoltare.
Putem de asemenea constata alte fenomene sau simptome care ne arat
c trupul, instrument al experien7ei în lume, serve te în mod imperfect
fiin7a psihospiritual a copilului în procesul s u de încarnare. Atunci apar
situa7ii de congestie sau de blocaj, ce pot produce convulsii, pierderi de
con tien7 sau st ri cu con tien7 perturbat .
Str dania de diagnosticare adecvat i elementele de pedagogie curati-
v tind s modifice i s corecteze aceste procese sau perturba7ii care se
manifest ca handicapuri sau st ri patologice în dezvoltarea copilului.
80
.
Procesul deranjat al încarn rii poate fi ajutat, ac7iunea for7elor
psihospirituale ale copilului în cadrul individualiz rii copilului în dezvol-
tare poate fi fortificat i încurajat prin m surile pedagogic-terapeutice.
Progresele exterioare impresionante atinse sau pu7inele cuno tin7e,
m surabile în timp, ale dezvolt rii copilului, demonstreaz dificult 7ile
întâlnite în stabilirea unui diagnostic corect sau în utilizarea m surilor
pedagogic-terapeutice optime.
Spre o “vindecare”
Esen7ial este ca, realmente, o oarecare evolu7ie s apar totdeauna,
evolu7ie ce nu se poate estima prin referire la normalitate, ci este evaluat
în raport cu încarnarea: corpul devine un instrument mereu mai util i mai
bine folosit. El permite în acest caz individualit 7ii psihospirituale a copi-
lului s traverseze pu7in mai bine ancorat i mai în siguran7 evenimentele
vie7ii ce trebuie s constituie elementele constructive ale biografiei sale.
Deci, în acest sens, vindecarea i individualizarea sunt în realitate unul
i acela i lucru. Ele nu ajung niciodat s fie perfecte, complete i împlini-
te, pentru c ele sunt mereu în devenire, în evolu7ie. Adâncul mister al
copil riei i adolescen7ei rezid în procesul de individualizare a corpului,
care este legat de procesul cre terii i maturiz rii. Însu irile specifice i
specializate corporale apar deci ca secundare în rela7ie cu dezvoltarea per-
sonalit 7ii i a individualit 7ii în evolu7ie a copilului i adolescentului.
Pentru în7elegerea tulbur rilor pe care le prezint copiii, în pedagogia
curativ , este necesar s observ m, dup stabilirea unui diagnostic general
care stabile te psihoza, autismul, epilepsia, isteria, tulbur rile de compor-
tament, cleptomania, paralizia spastic sau altele, particularitatea i detali-
ile procesului de încarnare.
Clasificarea obi nuit pe care o ofer diagnosticul tradi7ional este cu
siguran7 necesar pentru a ne orienta eforturile în direc7ia unei c ut ri
mai aprofundate în individualitatea i personalitatea copilului sau adoles-
centului. Bazele antroposofice date în cadrul tiin7ei spirituale de c tre
Rudolf Steiner permit accesul la fenomene i la în7elegerea lor. Detaliile
asupra morfologiei corporale, a mi c rii, a func7ion rii sim7urilor, a limba-
jului, gândirii, asupra con tien7ei st rii de veghe, somnului, digestiei sau
altora exprim detaliat, fiecare în cadrul s u, caracterul tulbur rii procese-
lor de încarnare ale copilului.
Aceast form uman se afl la baza a ceea ce este denumit ca antro-
pologie. Diferitele procese psihice ale gândirii, sentimentului i voin7ei au
. 81
 .

o tripl baz corporal . Procesul gândirii i al con tien7ei treze se leag de cel mai larg al cuvântului. Cunoa terea i în7elegerea devin un ajutor mu-
corp în cadrul sistemului nervos, via7a sufleteasc î i g se te baza corpo- tual care ne fac s sim7im foarte intens faptul c adolescentul sau copilul
ral în procesele ritmice ale sistemului respirator i cel al circula7iei san- cu nevoi speciale îmbog 7e te sufletul i spiritul celor care muncesc i
guine, manifestarea for7elor voin7ei fiind în leg tur cu sistemul metabolic tr iesc împreun cu el, tot atât cât i ei îi d ruiesc lui.
i al mi c rii. Acest mod de a considera fenomenele sau simptomele sub
aspect antropologic conduce astfel la un diagnostic plin de via7 , care
permite utilizarea multiplelor discipline artistice ca pe o nou baz terape-
utic .

Spre o în elegere a destinului individual

Convergen7a eforturilor tuturor celor care se str duiesc pentru ajutora-

rea copilului sau adolescentului prin intermediul diferitelor terapii specia-
lizate în cadrul a cea ce a fost descris la început sub denumirea de
colocviu clinic i colocviu pedagogic, duce la eviden7ierea unei probleme
fundamentale i anume aceea a form rii i evolu7iei destinului. Prin aceas-
t întrebare poate fi c utat i g sit accesul la o cunoa tere i o în7elegere
tot mai mare i aprofundat a ceea ce se manifest în via7a unui copil cu Anne Marie Duvoisin et Violette Vuilleumier*
tulbur ri de dezvoltare. Rezult deci c aceast cunoa tere i în7elegere nu
Acordarea îngrijirilor
pot fi atinse f r a încerca s tim ce semnific tulbur rile pe care le pre-
zint copilul pentru dezvoltarea individualit 7ii psihospirituale umane în Serviciul medical – activitatea asistentei medicale
cauz .
Antroposofia dezvoltat de Rudolf Steiner d o larg reprezentare a
for7elor active în formarea destinului uman. Acest destin atrage fiin7a
uman pe propriul s u drum de evolu7ie individual , imposibil de compa-
rat sau de confundat cu alte drumuri individuale. Anumite legi guverneaz
acest drum i ac7ioneaz în cadrul for7elor formatoare ale destinului, nel - Introducere (V)
sând omul în voia hazardului. Aceste legi nu predetermin evolu7ia i de-
venirea omului. Conceptul de devenire continu sub forma dezvolt rii i La Perceval, serviciul medical se afl la parterul casei Rafael. Casa în-
evolu7iei este baza întreb rilor privitoare la tulbur rile patologice, psihice s i ocup o pozi7ie central în verdea7a parcului. Se poate ajunge aici cu
i fizice. Este posibil ca, muncind i tr ind cu copilul, s se trezeasc un ma ina sau pe aleile care o leag de celelalte case. Este una din re edin7e-
sentiment pentru existen7a for7elor care construiesc i formeaz destinul le vechi ale acestui loc. Aici se afl locuin7a medicului, a mai multor cola-
uman. Prin destin i pe parcursul încarn rilor succesive, fiin7a uman se boratori i seminari ti. Se mai afl aici o sal de muzic , o sal de euritmie
dezvolt i evolueaz , devenind, prin intermediul proceselor care se con- curativ , gr dini7a, un atelier de croitorie, un altul de prelucrarea pietrei i
cretizeaz în evenimentele biografice, mereu mai “om”. împletituri de nuiele, salonul roz, unde se 7in cursuri i diferite reuniuni.
Având la baz o astfel de concep7ie asupra destinului, cunoa terea i
în7elegerea ob7inute prin eforturile ce duc la diagnostic precum i prin
îngrijirile pedagogic-terapeutice cresc i dezvolt o atitudine uman în *
Acest text a fost redactat de cele dou asistente de la Perceval. Litera A marcheaz ca autor
pedagogia curativ pentru a atinge transformarea i vindecarea în sensul al textului pe Anne Marie Duvoisin, în timp ce litera V, o denume te ca autoare pe Violette
Vuilleumier.
82 . 83

Serviciul medical are o înc pere de intrare i primire unde se afl tele-
fonul i biroul asistentei, apoi cabinetul medicului, farmacia, care are
aranjate pe un perete întreg sertarele cu flacoane i diferite alte ambalaje
farmaceutice.
Este un loc r coros, datorit pozi7iei pe care o are în cas . Mai exist
apoi o a patra înc pere, rezervat îngrijirilor, pansamentelor, injec7iilor
etc… cu un pat de consulta7ie i un birou pentru a doua asistent .
Serviciul medical func7ioneaz opt ore i jum tate, cinci zile pe s pt -
mân . Orarele sunt suple i pot fi adaptate nevoilor i cererilor de îngriji-
re. Urgen7ele – seara, la sfâr itul s pt mânii, în zile de s rb toare sau
vacan7e – sunt acoperite fie de medicul care locuie te acolo, fie de o asis-
tent care locuie te în sat sau de medicii din localitate i de serviciul de
urgen7 de la spitalul din Morges, care se g se te la câ7iva kilometri. Trei
persoane asigur îngrijirile: medicul i dou asistente, dintre care una cu o
norm de 40% iar cealalt cu o norm întreag .
Practica acord rii îngrijirilor (A)
În cartea sa “Promouvoir la vie" (Grija pentru via7 ), M. – F. Collière
define te îngrijirile în modul urm tor: “ Cuvântul îngrijiri trebuie luat în
sensul s u larg. El cuprinde tot ce contribuie la între7inerea vie7ii sau la
înso7irea spre moarte. Cuprinde îngrijiri rela7ionale, terapeutice i acte
medicale indicate. Îngrijirea este un act individual pe care 7i-l acorzi 7ie
însu7i atunci când 7i-ai dobândit autonomia, dar este i un act de reciproci-
tate care trebuie acordat oric rei persoane care, temporar sau definitiv,
necesit ajutor pentru rezolvarea nevoilor sale vitale”.
În munca noastr de asistente la Perceval, încerc m s ne conducem
dup aceast defini7ie.
Activitatea noastr cuprinde urm toarele aspecte:
Îngrijiri indicate de medic
Consiliere îngrijiri autonome
Prevenire i instruire
Gestiunea farmaciei
Evident c adeseori aceste aspecte se suprapun i nu sunt atât de dis-
tincte în practic . Diminea7a, când ajung la cabinet, arunc o privire pe
agend pentru a-mi face o idee asupra organiz rii întregii zile. Dar cel mai
adesea desf urarea zilei este imprevizibil . Se întâmpl s avem i zile
84
.
calme în care înaint m mai mult în munca de secretariat; dar cel mai ade-
sea suntem solicitate întruna, fie telefonic, fie prin vizite la cabinet, fie cu
rug mintea de a ne deplasa în diferite case.
O parte a îngrijirilor pe care le acord m sunt cele indicate; aceasta în-
seamn c primim ordinul medicului pentru un tratament particular. Poate
fi vorba de o serie de injec7ii, preg tirea unui tratament de fond i transmi-
terea acestuia educatorilor, un control la un medic specialist sau orice alt
îngrijire particular .
O mare parte din timpul nostru este ocupat cu îngrijirile acordate în
mod autonom. Unul din micii no tri gr dinari s-a în7epat cu un ghimpe.
Altul i-a luxat glezna deci punem comprese cu arnica, bandaj elastic i
mai ales repaus pentru acest picior. Altul are guturai ; ce trebuie f cut
pentru a-l suporta mai u or ?
“Cum trebuie s fac descrierea fizic a corpului la urm torul coloc-
viu?” – este întrebarea unui seminarist înaintea unui colocviu pedagogic.
“Am dureri de spate i trebuie neap rat s particip poimâine la o re-
prezenta7ie de euritmie”.
Ergoterapeutul vine s caute dosarul unui copil i mai schimb m repe-
de câteva observa7ii.
Un companion vine s ne arate picioarele; î i îngrije te singur micoza,
sub controlul nostru s pt mânal; este i un moment în care ne poate vorbi
despre diferitele sale probleme i dificult 7i pentru a pleca u urat.
Un altul vine s se cânt reasc . Ce lupt cu aceste kilograme în plus !
Mai ales dac e ti gurmand!
Sun telefonul: “Veni7i s vede7i un tân r care st în pat cu febr 39,5;
i a început s delireze”
A a arat o diminea7 în care serviciul medical seam n cu un stup.
Dar exist i momente mai calme, în care avem i timp de conversa7ii.
Despre cum pot fi dep ite anumite dificult 7i, clarificarea unor probleme,
str danii asupra problemelor pe care le are un asistat cu el însu i sau cu
educatorul s u. Vi de asemenea, instruire asupra tehnicilor de îngrijire,
cum ar fi refacerea unui pansament, injec7ii subcutanate, bandaje. Perio-
dic, trecem i prin case. Chiar dac nu e nimeni bolnav, contactul acesta e
important. Observarea atmosferei i a ceea ce se întâmpl ne ajut s în7e-
legem mai bine cererile care ajung la serviciul medical. Prevenirea mo-
mentelor de epuizare i împ rt irea bucuriei cu o echip care i-a g sit un
mod optim de a lucra împreun .
. 85

Unul din aspectele importante în munca noastr de asistente la
Perceval este diversitatea cererilor i a celor care le fac.
O mam de familie trece pentru a-mi vorbi despre o problem . Cum ar
putea fi ajutat un educator sau un asistat care trece printr-o perioad difici-
l ? Care ar fi cea mai eficient metod împotriva simptomelor asteniei de
prim var ?
Seminari tii vin la noi, fie pentru probleme personale de s n tate, pen-
tru indispozi7ii suflete ti, probleme de adaptare în aceast 7ar , sau pentru
sfaturi privitoare la cei pe care-i au în grij .
Dar i tinerii deficien7i i companionii vin adeseori s ne viziteze. Fie
pentru controale periodice de s n tate, probleme acute sau, adesea, pentru
a vorbi despre ei în i i. Pentru a g si o ureche i o inim care s -i asculte.
Au nevoie de a fi încuraja7i, înconjura7i cu afec7iune, asculta7i.
Pe parcursul acestor vizite, primim o mul7ime de raze de soare i zâm-
bete. Uneori avem i situa7ii care sunt mai dificile.
În leg tur cu tot acest sprijin, încurajare, ascultare, a vrea s citez o
fraz a lui Michel Quoist care arat importan7a acestei sarcini:
“Omul are nevoie s - i spun p sul, s povesteasc , s se plâng , s se
simt încurajat, ajutat. S -l ascul7i pe altul, s -l ascul7i mereu, f r înceta-
re, cu d ruire. Unii mor pentru c n-au întâlnit niciodat pe cineva care s
le fac cinstea de a-i asculta i s aib r bdarea de a-i în7elege”.
Înv mânt i prevenire (A)
Aceasta este o sarcin la care 7inem foarte mult. Prevenirea este deja o
problem a educatorilor. Cum s înve7i s -7i administrezi for7ele i ener-
gia, cum s te reîmprosp tezi? Cât timp trebuie s p strez pentru mine,
pentru a putea apoi îndeplini munca ce trebuie s-o fac? Fiecare trebuie s -
i g seasc drumul propriu. Noi putem doar s d m sugestii, sfaturi, in-
forma7ii, sau s atragem aten7ia.
Cel care a înv 7at s - i observe limitele i nevoile va putea mai repede
s fie în stare s -i ajute pe cei pe care îi are-n grij .
De pu7in timp, 7inem i noi cursuri în seminar. În program figureaz :
Conceptul de s n tate
Observa7ia
Comunicarea
Prevenirea
86
.
Tehnici de îngrijire
Toaleta – teorie i practic
No7iuni de patologie
Aplica7ii – comprese i împachet ri
Alimenta7ia
Farmacia de baz
Aceste cursuri ne aduc o mare bog 7ie sufleteasc . Împ rt im anga-
jamentul seminari tilor, entuziasmul i întreb rile lor.
Farmacia
Una din responsabilit 7ile noastre const în gestiunea farmaciei. Pentru
a avea o idee asupra importan7ei acestei sarcini, iat câteva cifre:
Avem un stoc de medicamente de aproximativ 55 000 CHF. În fiecare
lun distribuim medicamente în valoare de 5 000 – 6 000 CHF. Pe s pt -
mân , trimitem 4-7 faxuri pentru comenzi de medicamente.
Ne aprovizion m de la firmele Weleda, Wala, de la farmacia din sat i
de la cele dou clinici din Arlesheim.
În zilele de luni i mar7i, persoana responsabil cu farmacia din fiecare
cas ne aduce comanda s pt mânal . Ea cuprinde atât medicamentele
pentru tratamentul de fond, cât i cele pentru tratamentele de urgen7 , cum
ar fi grip , guturai, tuse, precum i produsele cosmetice Wala i Weleda.
Pentru noi, aceasta înseamn s verific m dac tratamentele de fond
corespund prescrip7iei medicale, s eliber m medicamentele persoanei în
cauz i s verific m dac din medicamentele eliberate mai sunt în stoc
sau trebuie comandat o nou cantitate. Acest mod de lucru ne permite s
putem face comenzi grupate la începutul s pt mânii, deci la sfâr itul s p-
t mânii s intr m în posesia medicamentelor ce lipsesc i în acest fel s ne
putem servi clien7ii în cel mai scurt timp. Pentru orice urgen7e suntem
bineîn7eles la dispozi7ie toat s pt mâna.
Farmacia noastr con7ine în cea mai mare parte medicamente
antroposofice. Dilu7iile remediilor corespund remediilor homeopatice
clasice.
Modul de administrare obi nuit este urm torul: pe cale oral este vizat
mai ales sistemul metabolic; pentru aceasta avem dilu7iile care se dau sub
form de pic turi ce se înghit, tritura7iile sub form de pudr precum i
comprimatele i globulele.
. 87

Pe cale parenteral este vizat mai ales sistemul ritmic; avem pentru
aceasta fiolele pentru administrare subcutan .
Calea cutanat se adreseaz sistemului neurosenzorial; pentru aceasta
folosim unguente, solu7ii de baie i toate uleiurile de masaj.
De asemenea mai folosim colire, pic turi auriculare i nazale, supozi-
toare i uleiuri aromatice.
Exist o diferen7 între tratamentul de fond i cel de tip tratament de
familie.
Tratamentul de fond este în general de lung durat ; întotdeauna este
prescris de medic, fie în cadrul colocviului medical, fie în timpul unei
consulta7ii. El se bazeaz pe o imagine global asupra persoanei, tratând
mai întâi cauza problemei i nu simptomul acesteia.
Prin tratament familial în7elegem orice tratament de prim ajutor sau
simptomatic, cum ar fi cel pentru guturai, tuse, în7ep turi de insecte, tot ce
poate fi îngrijit f r interven7ia medicului.
Pentru aceasta, medicul i asistentele au pus la punct o farmacie “de
cas ”. Ea con7ine în jur de 20 de medicamente care, utilizate cu discern -
mânt, permit alinarea multor suferin7e. În fiecare cas se afl aceast mic
farmacie precum i lexicul terapeutic corespondent.
Secretariatul (V)
Aceast munc , mai degrab administrativ , face parte din sarcinile
indicate de medic. Ocup o parte important din timpul nostru, se repet
mereu, este repartizat pe zilele s pt mânii i ale lunii, având astfel un
anumit ritm.
Pentru mar7i, ziua consulta7iilor, trebuie f cute planific rile, preg tite
fi ele, telefonat la câte un specialist, trebuie c utat un raport pentru a
completa un dosar.
Joi, este ziua de mers la diferite clinici. Pentru aceasta, preg tim dosa-
rele i listele cu copiii i tinerii programa7i în ziua respectiv , inform m
terapeu7ii i ne deplas m împreun acolo.
Sfâr itul fiec rei luni ne aduce un lot de facturi de preg tit. Sfâr itul
trimestrului, aduce cu sine ziua când se stabilesc terapiile, când avem iar
ocazia de a elabora o list cu toate procedeele terapeutice recomandate
fiec rui copil i adult, precum i distribuirea sa la coal i în casa în care
locuie te.
88
.
La sfâr itul anului trecut, un inventar ne-a permis, pe lâng faptul de a
ne evalua bunurile, s triem ce era perimat i s punem totul în ordine.
Mai avem apoi de completat dosarele i diferite cartoteci, care trebuie 7i-
nute la zi, telefoanele cu asigur rile i secretariatele medicale i alte multe
sarcini m runte.
Sfaturi medicale (V)
Primire i ascultare
Cererile de îngrijiri sunt “pâinea noastr zilnic ”. Este important în
primul rând ca ele s fie primite în bune condi7ii. Locul nostru de munc
descris în introducere ofer condi7iile necesare. Nou ne r mâne doar s
ad ug m o anumit calitate primirii, prin c ldura i disponibilitatea noas-
tr i printr-un spirit de deschidere. Într-un cadru de referin7 umanist g -
sim c “rela7ia aceasta este în7eleas ca o experien7 de respect mutual, i
c , datorit contactului fa7 în fa7 din cadrul îngrijirilor, asistenta consi-
der fiin7a uman ca un individ în evolu7ie, activ i unic”.
Mi se pare de aceea important s -mi pun întrebarea : ce înseamn “a
asculta?”
A asculta înseamn s renun7i s vorbe ti, s explici, s te justifici, s
convingi; de asemenea s nu te situezi în centru, ci s fii la dispozi7ia celu-
ilalt, s fii atent la modul în care cel lalt resimte evenimentele; aceasta î7i
cere s faci diferen7a între propriile tale dorin7e i sentimente i cele ale
altora.
Rela ia de ajutor i istoricul ei
Rela7ia de ajutor poate fi reg sit ca rela7ie specific mai ales în cadrul
serviciului social de prin anii 1930. Ea reprezint forma de comunicare ce
se stabile te între cel care ajut i cel care este ajutat. În ceea ce prive te
îngrijirile asistentei, o considerare a lor apare abia prin anii 50; doar prin
anii 70 a ap rut înv 7 mântul specific privitor la rela7ia de ajutor care se
pred elevelor ce se preg tesc pentru a deveni asistente.
În medicin , Michael Blimt subliniaz faptul c medicamentul cel mai
folosit este medicul însu i.
Carl Rogers37 descrie, folose te i studiaz acest concept de acordare a
ajutorului. Dar ce este o rela7ie de ajutor?
. 89

Este posibilitatea de a-l întâlni pe cel lalt în trecutul s u, de a fi des-
chis la acest trecut i de a r spunde printr-o disponibilitate personal .
De asemenea: este un anume mod de a proceda într-o rela7ie interper-
sonal ce încearc s redea persoanei ajutate posibilitatea de a tr i plenar,
mai bine decât tr ia înainte de a fi ajutat .
Este o întreag ucenicie, o credin7 de profesie, care duce pu7in câte
pu7in la înl turarea m tilor i la a-l întâlni pe cel lalt ca pe o fiin7 uma-
n , pe care s -l simt cu nevoile sale, cu a tept rile i problemele sale.
Rela7ia de ajutorare trebuie deci s ating un scop, ea nu este doar o con-
versa7ie. Este o interac7iune. Trebuie s m gândesc la ea, s reflectez, s
m preg tesc. Ajutorul acesta nu se produce în mod spontan. Este ac7iu-
nea unei persoane specializate în acest sens ce întâlne te o alt persoan
pe care o va ajuta s abordeze un anumit num r de probleme importante,
c rora aceasta trebuie s le fac fa7 . Trebuie spus c rela7ia de ajutor a
existat dintotdeauna i c exist indivizi mai mult sau mai pu7in dota7i în
practicarea ei.
Eu 7in s subliniez aici ceea ce a fost dezvoltat în acest secol privitor la
practicarea ei, în mod con tient, în acest domeniu al îngrijirilor acordate
de asistenta medical .
Un punct interesant al rela7iei de ajutor este c ea nu e doar o presta7ie
ci este o str danie prin care dobândesc, ca asistent , o calitate important ,
aceea a oportunit 7ii pe care o am, prin intermediul acestei rela7ii, de a m
dezvolta eu însumi. Fiecare întâlnire îmi ofer posibilitatea de a m cu-
noa te mai bine, de a dezvolta noi posibilit 7i de ajutor I, practicând rela-
7ia de ajutor în acest mod, îmi dau seama c primesc tot atât cât d ruiesc.
Care sunt atitudinile necesare?
Rogers spune c printre atitudinile de baz se afl :
Capacitatea de a asculta
Capacitatea de a încuraja, de a sus7ine;
Capacitatea de a p trunde, prin imagina7ie i inteligen7 , în situa7ia
în care se afl cealalt persoan , nu neap rat cu sentimentele, ci de a
r mâne la o anumit distan7 emo7ional , s zicem empatie;
Capacitatea de a-i ar ta celuilalt c e ti interesat de problema lui;
Capacitatea de a inspira încredere;
Capacitatea de a l sa timp i spa7iu persoanei pentru a se decide;
Capacitatea de a r mâne deschis, chiar dac cel lalt este ostil – este
un punct dificil unde trebuie s suport s stau lâng o persoan care
sufer , s o ascult, chiar dac tiu c nu voi putea face nimic;
90
.
Capacitatea de a fi prezent în momentul în care se cere este impor-
tant , chiar dac nu se poate face nimic.
Aceste capacit i se bazeaz pe urm toarele:
S în7eleg ce dore te s spun persoana respectiv ;
S reformulez mesajul ei, a a cum l-am în7eles;
S traduc în mod concret perceperea mesajului printr-un exemplu;
S reiau faptele petrecute;
S -mi împ rt esc experien7a;
S fiu eu îns mi (sincer );
S tratez problema cu empatie;
S interpretez cu mult precau7ie;
S 7in cont de limbajul corporal, pentru c multe mesaje pot fi
comunicate pe aceast cale.
Deci, ca asistent la Perceval, m g sesc pe calea acestei str danii con-
tinue.
Conceptul de s n tate holistic dup R. Poletti
Este o definire a st rii de bine care se refer la fiecare aspect al per-
soanei în interac7iunea acesteia cu mediul în care tr ie te. Accentul se
pune pe armonia cu sine însu i, cu natura i lumea.
Starea de bine este un proces de cre tere în permanent schimbare ce
tinde spre atingerea poten7ialului persoanei, 7inând cont de nevoile sale,
de capacit 7ile i incapacit 7ile sale.
În cadrul no7iunii de s n tate holistic , accentul este pus pe prevenirea
maladiei, promovarea i men7inerea s n t 7ii i a procesului de vindecare.
Persoana nu este identic cu boala ei, ea este implicat într-o perturbare
dinamic a echilibrului s u.
“Corp – creier – stare de spirit – mediu”.
Astfel, r spunsul echipei medicale c tre persoana în cauz nu 7ine
seam numai de corpul s u, ci i de sentimentele sale, starea sa de spirit,
creativitatea sa i capacitatea sa de a alege.
În cadrul activit 7ii asistentei dintr-un mediu spitalicesc, no7iunea de
spiritualitate este adesea complet încredin7at unui cleric i atunci nu prea
se tie cum trebuie abordat . Aici la Perceval, spiritualitatea este unit ,
strâns înrudit cu via7a cotidian a comunit 7ii. Este pentru mine ca un
izvor de înv 7 tur i cu uimire îi descop r efectele pozitive.
. 91
 .

Aceast declara7ie reflect spiritul în care noi, ca asistente, dorim s ne

Stresul specializ m fiecare într-una din aceste metode, cum ar fi: drenajul limfatic
i reflexologia. Aceste îngrijiri sunt aplicate ca urmare a indica7iei medi-
Cum s -i facem fa7 ? (extras din articolul de R. Poletti, “Diminea7a” cului care are rolul de a pune diagnosticul, de a indica tratamentul i pla-
iunie 87) nul terapeutic, în orice situa7ie se g se te copilul, tân rul, adultul,
Ce este stresul? seminaristul sau colaboratorul din comunitate.
Este r spunsul organismului nostru la orice cerin7 , la orice schimbare,
la orice amenin7are cu care este confruntat. Zgomotul, singur tatea, multi-
tudinea de contrarii dintr-o zi, supraînc rcarea, dificult 7ile de rela7ie, sunt
toate elemente ce pot declan a reac7ii de stres. Fiecare sufer din aceast
cauz , multe sunt inevitabile; important este felul în care ne apas acest
stres.
În fiecare situa7ie de stres este important s te întrebi:
- Pot înl tura cauza acestui stres?
- Pot s -mi schimb comportamentul?
- Pot s -mi cresc rezisten7a în fa7a acestei situa7ii de stres?
Ar putea fi privit aceast situa7ie i din alt punct de vedere?

În general, cu una sau alta sau mai multe din aceste încerc ri po7i s Hà Vinh Tho
tr ie ti, mai degrab dezvoltându-te decât epuizându-te!
Ajutor prin terapii
În practica sfaturilor de s n tate, acest rezumat este una din referin7ele
mele. Pentru c i la Perceval suferim de stres!

Îndatoririle asistentei i îngrijirile complementare (V)

Locul terapeutului în structura social a comunit 7ii de pedagogie cu-
În 1987, Asocia7ia asistentelor medicale din Quebec a elaborat o luare
rativ :
de pozi7ie privitor la ceea ce ele au numit : “Tehnici complementare de
Un aspect esen7ial al pedagogiei curative este integrarea copilului sau
îngrijire”.
a adolescentului cu tulbur ri de dezvoltare într-o structur social potrivi-
În acest text oficial se poate citi: “ Activitatea asistentei se adapteaz
t , care s -i permit s - i g seasc locul într-o comunitate uman ocroti-
nevoilor de s n tate ale indivizilor, indiferent unde se afl ace tia de la
toare i plin de c ldur .
începutul i pân la sfâr itul vie7ii. În orice loc unde î i exercit meseria,
Aceasta este valabil pentru grupul, c minul, clasa, atelierul sau activi-
aten7ia asistentei este îndreptat spre promovarea, men7inerea, protec7ia i
t 7ile colective ce se adreseaz unei anumite vârste. Din acest motiv, cea
refacerea s n t 7ii persoanelor, familiilor i grupurilor i aceasta cu scopul
mai mare parte a persoanelor active în aceste locuri particip la o via7
cre rii condi7iilor favorabile pentru o stare de s n tate fizic i psihic .
social i colectiv ce dureaz o mare parte a zilei. Terapeutul face excep-
Pentru îndeplinirea acestor obiective, asistenta are la dispozi7ie o gam
7ie de la acest caz, pentru c activitatea sa îl pune cel mai adesea în fa7a
de mijloace de ac7iune, metode de interven7ie i tehnici. Printre acestea se
unei întâlniri individuale cu pacientul i aceasta în cadrul restrâns i izolat
g sesc i anumite mijloace care 7in de “medicina blând ”, pe care asisten-
al s lii de terapie. El este deci un solitar într-un mediu social unde partea
ta le utilizeaz în exercitarea meseriei sale atunci când e vorba de a prote-
cea mai important a vie7ii se petrece în grup.
ja, de a men7ine, de a promova s n tatea i calitatea vie7ii…”

92 . 93

Aceast situa7ie prezint atât inconveniente cum ar fi pericolul izol rii,
lipsa de integrare în via7a comunit 7ii, cât i pre7ioase avantaje, cum ar fi
rela7ia privilegiat individual i o deta are necesar unei percep7ii mai
obiective a anumitor fenomene. Aceast situa7ie particular ofer terapeu-
tului, în cel mai bun caz, rolul de consilier i adesea de confident, nu doar
pentru copii ci i pentru colaboratorii centrului. Într-adev r, rela7ia sa cu
unii i al7ii este mai pu7in marcat de în l7 rile i coborârile vie7ii cotidie-
ne, ceea ce-i permite s g seasc distan7a necesar unei evalu ri mai im-
par7iale în anumite situa7ii. Totu i, exist un echilibru delicat ce trebuie
g sit în acest context, pentru c o prea mare distan7 poate la fel de bine
s împiedice crearea unei leg turi sincere sau poate fi pus în situa7ia artifi-
cial a celui care judec f r a se implica, ceea ce este evident contrar
scopului propus. Dar, dac aceast pozi7ie este bine în7eleas i perceput ,
ea se poate dovedi foarte pre7ioas pentru ansamblul armoniei sociale,
pentru c e binecunoscut pericolul existent în via7a comunitar , acela de a
fi în permanen7 în contact cu mult lume dar de a g si cu greu pe cineva
care s aib timpul, disponibilitatea i un real interes de a asculta atunci
când sim7i nevoia s te confesezi.
S urm rim pu7in inconvenientele posibile ale acestei situa7ii particula-
re:
Modul de lucru foarte individual i autonom al terapeutului poate duce
la un sentiment de izolare i singur tate ce risc s -l împiedice s - i inte-
greze activitatea în ansamblul procesului educativ i terapeutic, pentru c
el nu- i vede pacien7ii decât într-o situa7ie particular i oarecum în afara
vie7ii.
Esen7ial este îns ca interven7ia terapeutic specific s fie mereu
adaptat fa7 de procesul global al dezvolt rii copilului, pentru a da într-
adev r roade. Trebuie deci s urm rim pa ii urm tori, care sunt pe de o
parte colaborarea cu medicul i, pe de alt parte, colaborarea cu ceilal7i
terapeu7i.
Diagnostic i terapie: rela ia cu medicul
O activitate terapeutic real nu se poate desf ura decât printr-o cola-
borare cu medicul. Acesta, prin forma7ia i cuno tin7ele sale specifice for-
muleaz diagnosticul ce este îns i baza activit 7ii terapeutice. Totu i,
pentru ca un diagnostic s poat indica impulsurile necesare unei interven-
7ii curative, este absolut necesar s fie l rgit aceast no7iune în a a fel
încât s nu se limiteze doar la identificarea simptomelor i la denumirea
94
.
maladiei, ci s devin capabil s reproduc imaginea vie a fiin7ei umane
în devenirea ei, boala fiind considerat ca o etap în acest proces de dez-
voltare. S lu m exemplul concret al raportului între euritmistul curativ i
medic. Formularea medical este strâns legat de procesul de cunoa tere,
este deci înrudit cu polul gândirii din fiin7a uman . Dar dac medicul se
mul7ume te de a numi boala pe care a recunoscut-o i de a prescrie o re7e-
t de euritmie cum se prescrie un medicament, asta nu prea va da roade.
Din contr , dac el este capabil s schi7eze imaginea vie a situa7iei pacien-
tului în cadrul procesului s u de încarnare, când este vorba de un copil,
sau de interac7iunea corpurilor sale constitutive16, dac e vorba de un
adult, atunci aceasta poate deveni o surs de inspira7ie pentru terapeut.
Euritmistul, în schimb, are o percep7ie deosebit de profund a motricit 7ii
pacientului i aceast experien7 îi dezv luie aspectele ascunse ale situa7i-
ei. Totu i, aceasta este în leg tur cu sfera voin7ei de mi care, care este
dificil de trezit pân la nivelul con tien7ei depline. În dialogul dintre me-
dic i euritmist, aceste dou aspecte polare i complementare se pot sus7i-
ne mutual pentru a permite astfel o în7elegere mai profund i mai
complet .
Vi din aceast întâlnire poate reie i, în cel mai bun caz, un presenti-
ment al destinului persoanei, a a cum se dezv luie el în îns i inima fiin7ei
umane: în sfera de mijloc.
Ceea ce este descris aici este adev rat atât pentru euritmist, cât i, - în
mod diferit, - pentru to7i terapeu7ii care au dezvoltat fiecare un domeniu
particular de percep7ie i experien7 prin intermediul disciplinei lor speci-
fice.
Or, aceste experien7e extrem de profunde, la care terapeu7ii au acces,
sunt în acela i timp i globale, pentru c fiin7a uman întreag se arat în
fiecare din func7iile sau p r7ile sale, dar în acela i timp, sunt totu i unilate-
rale, c ci sunt legate de un domeniu specific: mi care, culoare, sunet, cu-
vânt sau altele. Din acest motiv, rolul medicului este extrem de important,
pentru c el este cel ce poate avea o vedere de ansamblu asupra acestor
aspecte diferite i poate s de7in rolul de ghid i coordonator pentru di-
versele terapii.
. 95

Colaborarea între terapeu i
Din cele de mai sus reiese cu claritate necesitatea imperativ a unei
strânse colabor ri între terapeut i medic, precum i între diferi7ii terape-
u7i.
Aceast necesitate reiese deja din felul în care se situeaz terapeutul în
organismul social. Munca individual , care îi este specific trebuie per-
manent compensat printr-o munc în echip în cadrul unui grup de tera-
pie, pentru c , f r aceasta, pericolul de a c dea fie în rutin , fie chiar într-
o oarecare del sare binecunoscut sub numele de “burn out sindrom” este
foarte mare. Grupul de terapie are deci o dubl func7ie: pe de o parte este
un loc de inspira7ie pentru terapeu7i, prin faptul c împ rt esc cu al7ii
îndoielile, problemele, c ut rile i descoperirile lor. Pe de alt parte, este
un “laborator de idei”, unde punerea în comun a unor aspecte foarte dife-
rite, ap rute din diverse discipline, duc la apari7ia unor cunoa teri cu totul
noi, pe care nici unul din participan7i nu ar fi putut-o elabora singur. În
acest context poate ap rea imaginea zodiacului, unde fiecare semn contri-
buie i se manifest printr-o culoare, o for7 care îi este proprie, iar an-
samblul acestor for7e face s apar forma uman în totalitatea sa.
De exemplu, în grupul de terapie din institu7ia noastr proced m în fe-
lul urm tor: în cadrul unei prime întâlniri, medicul schi7eaz întâi anam-
neza i tabloul clinic al copilului, apoi fiecare dintre terapeu7i descrie cum
îl percepe el însu i pe acest copil prin intermediul specificului profesiei
sale. Apoi încerc m s sintetiz m ce problem ne pune acest copil i ce
scop ar trebui atins. Ne desp r7im deci cu aceste întreb ri i, la întâlnirea
urm toare, fiecare exprim rezultatul c ut rilor sale, mai precis de ce mij-
96
.
loace dispune fiecare în propriul s u câmp de ac7iune pentru atingerea
acestui scop ce ni l-am propus. Astfel, medicul poate concepe un program
terapeutic concret, incluzând în mod judicios toate mijloacele disponibile
ce permit cre terea i dezvoltarea copilului.
Mijloace specifice ale diverselor terapii
Când situa7ia pacientului a fost limpezit i 7elurile ce trebuie atinse au
fost formulate, terapeutul se reg se te atunci singur în fa7a pacientului s u
i începe o nou etap . Are la dispozi7ie un anumit num r de unelte, mij-
loace particulare proprii domeniului s u. Prima exigen7 fiind, bineîn7eles,
ca el s fi dobândit o adev rat st pânire profesional a instrumentelor
sale. În cazul euritmiei curative17, trebuie mai întâi l sate la o parte scopu-
rile fixate i trebuie cerut pacientului s execute câteva mi c ri foarte
simple care vor indica adev ratul punct de plecare al terapiei. Trebuie s
experimentezi în tine însu7i mi c rile celuilalt pentru a sim7i unde se situ-
eaz el cu adev rat. Într-adev r, nu ajut cu nimic s -l faci s execute ni -
te mi c ri care îi sunt str ine i pe care nu le poate sim7i: din contr ,
trebuie s mergi în întâmpinarea sa i s iei ca punct de plecare situa7ia sa
real . Este deci necesar s fii capabil de a metamorfoza gestul ideal spre
care se tinde, în func7ie de capacit 7ile copilului. Aceasta presupune c
terapeutul st pâne te perfect elementele artei sale, pentru a putea renun7a
la formele lor exterioare, a a cum le-a înv 7at, f r a pierde totu i din ve-
dere esen7ialul exerci7iului în scopul propus. Este o cale de individualizare
i lefuire.
Individualizare, pentru c fiecare din elementele folosite în terapie
trebuie s fi fost perfect integrat, asimilat, oarecum “digerat” i recreat din
interior plecând de la experien7a i tr irile personale. Vlefuire, pentru c
un astfel de drum este lung i greu i duce, de-a lungul anilor, la mai mul-
t simplitate, rigoare i precizie. Din experien7a mea, pot spune c sunt
necesari mai mul7i ani pentru a st pâni cu adev rat un singur exerci7iu I,
din aceast cauz , terapeutul va avea poate tendin7a s - i reduc paleta sau
gama de exerci7ii pentru a aprofunda elementele esen7iale pe care le va
p trunde astfel cu adev rat. În domeniile artei terapeutice, cum ar fi tera-
pia muzical , pictura sau sculptura terapeutic sau chiar euritmia curativ ,
se cere un gest de sacrificiu. Artistul lucreaz cu toat bog 7ia de mijloace
de care dispune i tinde spre o oper de art plin de frumuse7e. Terapeu-
tul, care i el are o specializare artistic , renun7 la aceast plenitudine a
crea7iei, renun7 de asemenea i la frumuse7ea operei finite în favoarea
. 97

for7elor de vindecare ce trebuie s izvorasc din ac7iunea sa. Dar de fapt
sacrificiul este poate doar aparent, c ci vindecarea i s n tatea sunt i ele
o form superioar a crea7iei i frumuse7ii. Toate acestea ne îndreapt
aten7ia spre :
Rela ia de ajutor
Ea se 7ese între terapeut i pacient. De fapt, aceast rela7ie se poate
schi7a sub forma unui triunghi:
Nu e vorba doar de o rela7ie fa7 în fa7 ci exist i acest al treilea ele-
ment care d o dimensiune mai obiectiv i care este terapia specific . Dar
pentru ca acest triunghi s fie func7ional, trebuie ca pe de o parte terapeu-
tul s aib o leg tur strâns cu mijloacele sale terapeutice I, pe de alt
parte, el s ajung s creeze o rela7ie vie i intim cu pacientul, astfel încât
acesta s - i dezvolte un sentiment de încredere fa7 de terapeut i o parti-
cipare activ în terapie. Una din caracteristicile importante ale terapiilor
este aceea c ele solicit angajarea voluntar i con tient a celui în cauz ,
care nu se poate mul7umi s le urmeze în mod pasiv, ci care va beneficia
cu atât mai mult de efectul lor curativ cu cât se va implica mai mult în
acest proces activ. Astfel, bolnavul este f cut s se simt responsabil de
vindecarea sa, în care el devine actor i partener. Aceasta joac un rol im-
portant, pentru c boala sau handicapul ne pun într-o situa7ie de depen-
den7 , deci de inferioritate, fie ea real sau doar închipuit . Faptul de a ti
c po7i, prin angajament personal, s st pâne ti m car par7ial situa7ia, con-
stituie în sine un aspect valorizant i fortifiant. Fiecare progres, oricât de
mic, este tr it ca o victorie i stimuleaz for7ele pentru pasul urm tor.
98
.
De altfel, este o experien7 confirmat de cei mai mul7i terapeu7i faptul
c , dincolo de crizele i momentele de descurajare ce pot apare în fa7a
obstacolelor, terapia este resim7it aproape de to7i ca un moment pre7ios i
privilegiat i e a teptat cu ner bdare i bucurie. Dar pentru ca lucrurile s
se petreac astfel, trebuie s fie creat o rela7ie de ajutor; ori aceasta dep -
e te cadrul strâmt al unei discipline particulare i intr în leg tur cu
omul în sine.
Aceast rela7ie mai deosebit are la baz absen7a judec 7ii, numai ast-
fel fiind posibil o în7elegere adev rat . Într-o prim etap exist doar
ascultare, disponibilitate. Pentru c , în cele din urm , nu este rolul terape-
utului de a descoperi care este urm torul pas pe care-l poate face pacien-
tul, pe care vrea s -l fac ; el trebuie doar s -l ajute s con tientizeze
aceast urm toare etap posibil . Apoi sunt c utate mijloacele ce trebuie
puse la dispozi7ie pentru a o face realizabil . Deci, impulsul nostru de a
judeca trebuie s fie înfrânat, pentru c de fapt nu putem ti, în locul celui-
lalt, sensul real al destinului lui; în schimb putem, prin disponibilitatea
noastr , s -l ajut m s fac aceast descoperire. Se afl în aceasta un echi-
libru subtil care trebuie g sit, pentru c trebuie, pe de o parte, s fim pre-
zen7i pentru a sus7ine, pentru a ghida când e necesar, pentru a încuraja sau
stimula, f r a ne substitui totu i niciodat în locul voin7ei celuilalt, f r a
interveni în libertatea sa, f r a crea o rela7ie de dependen7 . Iat de ce o
parte important a procesului de vindecare const în a ti când trebuie
oprit o terapie. Rela7ia de ajutor nu poate fi în7eleas în cele din urm
decât în dimensiunea mai profund a destinului comun ce se stabile te
între dou fiin7e, ceea ce ne duce cu gândul la urm toarele:
Destinul i boala
Atâta timp cât opinia materialist va st pâni domeniul medical i tera-
peutic, aceast dimensiune profund a maladiei i vindec rii va r mâne în
mod firesc necunoscut . Într-adev r, atât timp cât ac7iunea terapeutului
este comparat cu cea a unui mecanic ce repar o ma in pentru a o repu-
ne în func7iune atunci când a f cut o pan , se neglijeaz complet realitatea
destinului. Fiin7a omeneasc este într-o continu devenire; acest drum al
evolu7iei este vizibil în copil rie i tinere7e pentru c se manifest pe plan
fizic i organic. Mai târziu, la vârsta adult , acest drum este dificil de ob-
servat, pentru c se interiorizeaz i nu se manifest decât indirect prin
ac7iunile pe care le induce. Or boala, handicapul, la fel ca i alte încerc ri
din via7 , fac parte integrant din acest proces de cre tere interioar i
. 99

practic, oricare dintre noi a tr it deja experien7a în el însu i: fiecare situa-
7ie de criz poate, fie s produc resemnare i disperare, fie, dimpotriv ,
poate constitui o ocazie de a te dep i pe tine însu7i i de a face un nou
pas în via7 . Din acest punct de vedere, rolul terapeutului nu se limiteaz
doar la atenuarea simptomelor sup r toare, ci const mai ales în a ajuta
persoana s progreseze prin intermediul încerc rii prin care trece. Vinde-
carea nu mai este în acest caz o întoarcere la o stare anterioar ce exista
înainte de boal , ci, din contr , un proces de cre tere care ne ajut s mai
facem un pas pe drumul nostru. Aceast în7elegere are o importan7 deo-
sebit în domeniul pedagogiei curative, unde adesea lucr m cu persoane
ce vor trebui s înve7e s - i tr iasc toat via7a cu un anume handicap i
unde ar fi iluzoriu s credem c terapia va putea face s dispar total pro-
blema respectiv . Totu i, acest fapt nu anuleaz valoarea interven7iei tera-
peutice, ci dimpotriv , pentru c aceast dimensiune mai profund devine
atunci preponderent i anume a ajuta persoana în cauz s - i perceap
condi7ia sa particular ca pe un instrument de realizare a destinului pro-
priu. S lu m exemplul lui Jacques Lusseyran18: citindu-i opera, reiese cu
claritate faptul c , pentru el, procesul vindec rii de handicapul s u - ceci-
tatea – a avut într-adev r loc. Totu i, aceast vindecare nu vrea s însem-
ne c el i-a redobândit vederea, ci c odat acceptat pe deplin condi7ia
sa de orb, acesta a constituit punctul de plecare al unei c ut ri interioare
de o mare bog 7ie, care a dat un sens profund vie7ii i operei sale.
Bineîn7eles, aceasta nu înseamn c terapeutul nu trebuie s depun tot
efortul ce tinde spre o vindecare pân în planul fizic. Dar aici apare o di-
mensiune mai vast a ac7iunii terapeutice în rela7ia cu destinul pacientului.
Aceast concep7ie l rgit a terapiei ne arat c dincolo de forma7ia sa pro-
fesional specific , terapeutul va sim7i mai devreme sau mai târziu nevoia
unei c ut ri interioare pentru a- i dezvolta facult 7ile necesare acestei sar-
cini. S privim deci în cele ce urmeaz :
Calea l untric a terapeutului
Drumul interior al terapeutului trebuie s r spund la dou necesit 7i:
a) Cum se poate el reînnoi l untric, pentru a putea r spunde probleme-
lor întâlnite;
b) Cum pot fi dezvoltate facult 7i tot mai subtile pentru a sim7i mai
profund dimensiunea întreb rilor ce se nasc din întâlnirea cu paci-
entul.
100
.
Terapeutul este confruntat în permanen7 cu boala, cu handicapul, cu
suferin7a. Compasiunea normal pe care fiecare o resimte în fa7a acestor
fenomene trebuie s se metamorfozeze într-o voin7 de vindecare, în caz
contrar exist riscul ca aceast compasiune s se atenueze cu rutina, sau
din contr , terapeutul s fie înfrânt de un sentiment de neputin7 , chiar
disperare în fa7a prea multei suferin7e umane.
Aceast metamorfoz a compasiunii în voin7 de vindecare este în
strâns leg tur cu dezvoltarea unei percep7ii l untrice a destinului, a a
cum am descris-o în paragraful precedent.
Mai întâi, întâlnirea cu suferin7a sau boala treze te compasiune, dar
acest sentiment este înc prea personal. Trebuie s i se dea o dimensiune
mai obiectiv i, în privin7a aceasta, arta ne poate fi un ghid.
Când ascult m o pies muzical de exemplu, suntem cuprin i de un
sentiment ce poate fi puternic, dar care totu i r mâne obiectiv. Po7i sim7i
triste7ea i doliul ascultând un mar funebru, f r a deveni totu i deprimat.
În acela i fel, tr irea situa7iei pacientului poate dobândi aceast dimensiu-
ne muzical , în care armonia i disarmonia, ritmul i aritmia, melodia i
m sura, pot fi sim7ite cu sensibilitate, dar f r nici un pic de sentimenta-
lism. Aceasta este faza diagnostic . Într-un al doilea timp, când interven7ia
terapeutic activ trebuie s se orienteze spre un scop precis, atitudinea
terapeutului cap t o dimensiune pe care o putem numi poetic . Poetul
este acela ce red cuvintelor sensul lor adev rat, care s-a tocit în via7a de
zi cu zi. La fel, cea mai intim aspira7ie a fiec ruia este s dea un sens
existen7ei sale. Biografia, în sensul etimologic al cuvântului, semnific
“scrierea vie7ii”. Or, rostul unei scrieri este s aib un sens. Deci, avem
criza, maladia, în care nu mai vedem sensul. Procesul de vindecare este
deci strâns legat de capacitatea de a reg si sensul unei situa7ii tr ite. Din
acest punct de vedere, activitatea terapeutului este de natur poetic în
sensul larg al cuvântului, pentru c ea trebuie s ajute la dezv luirea sen-
sului ascuns ce tinde s se manifeste.
Pentru ca aceasta s fie posibil, o cale interioar meditativ este o con-
di7ie esen7ial , pentru c gândirea noastr obi nuit nu poate s descopere
aceste dimensiuni pline de profunzime ale vie7ii. Vi numai în acest dome-
niu spiritual putem atinge sursa vie de unde izvor sc for7e mereu noi. În-
ceputul Evangheliei dup Ioan ne poate servi drept c l uz pe acest drum.
CUVÂNTUL19 este purt torul a ceea ce d sens omului i vie7ii, dar mai
este i surs de via7 i de lumin . Orice vindecare real provine de fapt
din for7a CUVÂNTULUI.
. 101

Euritmia curativ i locul ei privilegiat în pedagogia curativ
Într-o comunitate terapeutic precum Perceval, numeroase metode
terapeutice colaboreaz i interac7ioneaz între ele în scopul favoriz rii
unei dezvolt ri optime a copiilor, adolescen7ilor i adul7ilor care ne sunt
încredin7a7i:
Masaje, b i terapeutice, terapie muzical , pictur , fizioterapie, te-
rapie hipic , eutonie* , terapia cu umbre colorate, terapia Madone-
lor**, euritmie curativ .
Toate aceste discipline formeaz împreun un fel de ansamblu terapeu-
tic permi7ând fiec ruia s primeasc ajutorul sau ajutoarele specifice cele
mai potrivite situa7iei sale.
Totu i, în istoria pedagogiei curative de orientare antroposofic , eurit-
mia curativ ocup un loc aparte, întrucât Rudolf Steiner însu i a inaugu-
rat-o i a introdus-o de-a lungul cursului de pedagogie curativ ca pe un
element esen7ial al acestei noi metode de educa7ie i vindecare.
Euritmia20 ca art este un rezultat direct al cercet rii antroposofice,
ar tând cum fiin7a omului este format de for7ele active ale Verbului uni-
versal. Metamorfoza acestei arte a mi c rii în art curativ este un exem-
plu ce atest posibilitatea pe care o are tiin7a spiritual de a fructifica
toate domeniile vie7ii practice.
“Cuno tin7ele lumilor suprasensibile nu sunt str ine de via7a practic ;
din contr , atunci când ele sunt bine aplicate, se arat a fi întru totul prac-
tice” (Rudolf Steiner: “Ini7ierea”)
Astfel, pe parcursul întregului curs de pedagogie curativ 2 , Rudolf
Steiner descrie copii cu tulbur ri de dezvoltare i suntem surprin i de fine-
7ea observa7iilor i varietatea punctelor de vedere luate în considerare;
ereditate, karm , mediu familial, aspecte psihologice, fiziologice, astrolo-
gice, geografice; interac7iuni ale corpurilor constitutive16, elemente ale
triparti7iei corporale sau psihice; efectul substan7elor i multe alte elemen-
te diagnostice sunt luate în considerare. Dar toate aceste considera7ii une-
ori foarte complexe se finalizeaz prin m suri deosebit de concrete i
practice. Se observ c nu este vorba de o lansare în teorii mai mult sau
mai pu7in abstracte, ci de o voin7 de a în7elege fenomenele, oricât de
complicate ar p rea, i de a extrage din ele consecin7e educative i terape-
*
Eutonia a fost creat i dezvoltat de Gerda Alexander.
**
Terapia Madonelor const din prezentarea unei serii de reproduceri ale unor tablouri de
Rafael, Donatello i Michelangelo, indicat de Rudolf Steiner în 1911 doctorului Peipers
pentru bolnavii neurastenici din clinica sa. Noi o utiliz m în fiecare sear în perioada
Adventului.(Ed.)
102
.
utice, aplicabile imediat. S lu m de exemplu primul tratament de eurit-
mie curativ propus la sfâr itul celei de-a 5-a conferin7e din cursul de pe-
dagogie curativ .
Primul caz prezentat este cel al unui copil caracterizat ca “deficient
mintal”:
“Aceste anomalii sunt datorate faptului c , în corpul omenesc, partea
inferioar nu corespunde p r7ii superioare, c impresiile primite prin or-
ganizarea polului neurosenzorial nu g sesc o rezonan7 adecvat în orga-
nizarea metabolismului i a membrelor. Este posibil de asemenea ca, în
ansamblul lor, organiz rile Eului, corpului astral, corpului eteric s nu fie
corelate, organizarea fizic fiind prea dens …Este ceea ce poate fi obser-
vat atunci când i se spune unui copil s mearg iar el nu reu e te…El în7e-
lege cuvintele dar nu le poate comunica picioarelor…Dac ave7i de-a face
cu un copil deficient mintal, trebuie s îndrepta7i sistemul metabolic i al
membrelor spre mobilitate. Prin aceasta se stimuleaz spiritul în el. Aju-
ta7i-l s execute R,L,S,I i ve7i vedea cât de benefic este acest exerci7iu”
(Cursul de pedagogie curativ conferin7a a V-a)2.
S urm rim aceast serie de exerci7ii propus euritmiei curative: R, L,
S, I21:
R: Consoana “R” este vibrant , legat de elementul aer. În ea, totul es-
te mi care dinamic i u oar . Printre altele ea este consoana ce cores-
punde semnului zodiacal al taurului, de unde o afinitate particular cu
natura voluntar a fiin7ei umane. Exist în euritmia curativ dou moduri
de a executa R-ul:
1. Un R respirator, ce ac7ioneaz a a cum arat i numele lui, mai ales
la nivelul sistemului ritmic;
2. Un R digestiv, cu ac7iune asupra metabolismului i a ritmului diges-
tiv.
În ambele cazuri vom stimula func7iile fiziologice prin intermediul
mobilit 7ii corpului astral. Alegerea unuia sau altuia din cele dou exerci-
7ii se va face în func7ie de constitu7ia pacientului.
L: Consoana “L” este în strâns leg tur cu elementul lichid, el însu i
purt tor al for7elor eterice în organizarea uman . Când se execut sau se
observ mi carea L-ului în euritmie, se simte o manifestare a ciclurilor
naturii, fie ciclul anual — iarn , prim var , var , toamn —ciclul de cre -
tere al plantelor, dezvoltarea, moartea i rena terea, sau orice alt ciclu na-
tural, imagine a for7elor eterice ac7ionând în univers. Execu7ia lui “L” în
euritmia curativ înseamn repunerea în mi care a ceea ce se în7epene te
i devine prea dur, transformarea a ceea ce este rigid în maleabil, introdu-
. 103
 .

cerea fluxului vital în materie, într-un cuvânt, stimularea for7elor vitale de

regenerare.
S: Consoana “S” este apropiat elementului foc, purt tor al for7elor or-
ganiz rii Eului în fiin7a uman . Rudolf Steiner spune despre aceast sono-
ritate, c ea are puterea de a st pâni într-un mod aproape miraculos
astralitatea inferioar atunci când aceasta nu este destul de bine controlat .
Aceast activitate a S-ului nu este Eul însu i, dar ea poate face s p trun-
d c ldura organiz rii Eului pân în corpul fizic, i aceasta cu atât mai
mult cu cât acest gest este înso7it în euritmia curativ de un salt în care
gambele formeaz un “O”, deschizând astfel sfera metabolismului ac7iunii
înc lzitoare a “S”-ului.
I: Vocala “I” este gestul prin care omul se arat ca personalitate. Co-
respunde trezirii con tien7ei de sine, care începe în momentul când copilul
înva7 deja s spun “Eu” despre sine însu i. Este intim legat de misterul
încarn rii spiritului uman. Pe m sur ce acest spirit se reveleaz sie i, în-
va7 tot mai bine s - i foloseasc corpul ca pe un instrument ce-i permite
s - i realizeze inten7iile în lumea terestr .
S revenim la descrierea f cut de Rudolf Steiner copilului “deficient
mintal”: Corpurile constituente nu corespund unele cu altele din cauza
unei organiz ri fizice prea dense sau prea rigide; organizarea superioar
nu poate lua în st pânire organizarea inferioar . Vedem deci cum trata-
mentul în euritmia curativ rezult direct din diagnostic.
“R” activeaz corpul astral i induce mobilitatea sistemului metabolic
i al membrelor.
“L” stimuleaz corpul eteric i red suple7ea sistemului ritmic.
“S” înc lze te corpul fizic i treze te for7ele con tien7ei din polul
neurosenzorial.
“I” înt re te con tien7a de sine i ajut Eul s ia în st pânire întregul
organism.
Acest exemplu permite în7elegerea leg turii privilegiate pe care o are Claire – Lise Métral – Batondor
euritmia curativ cu pedagogia curativ de orientare antroposofic . De
/colarizarea
fapt, amândou au acelea i baze i anume imaginea omului în lumina ti-
in7ei spirituale i amândou urm resc acela i scop: dezvoltarea voin7ei de Înv 7 mântul specializat
vindecare pentru a ajuta omul pe drumul evolu7iei i devenirii sale.

Fiecare are un loc în coal

104 . 105

Din locul s u aflat în inima a ez mântului de la Perceval, clopotul r -
sun , chemându-i cu vesele rezonan7e pe cei mari i pe cei mici.
Apoi N., mândru de rolul s u de “clopotar” se îndreapt cu pas sigur
pe drumul colarilor.
Pu7in câte pu7in, aleile parcului nostru frumos se umplu de lume: curse
nebune ti, pa i nesiguri, mers dansant sau ezitant, scaune rulante, mâini
care se aga7 , fiecare copil cu ritmul s u, în felul s u, se îndreapt spre
regatul s u, coala!
Fiecare î i va g si locul într-o clas , unde vecinul, prietenul, chiar dac
e foarte diferit, mai capabil sau mai dependent, va fi de aceea i vârst .
Sus de tot în coal , cât mai aproape de cer, înconjurat de copaci i de
blânde culori în tonuri de roz, e clasa celor mai mici. De obicei sunt pu-
7ini, patru sau cinci, cu vârste cuprinse între 6 i 7 ani, pentru c , la
Perceval, o nou clas întâi începe la fiecare doi ani.
Pe m sur ce cresc, noi prieteni se adaug grupei lor.
Se vor muta în alt sal , alte culori îi vor înso7i, un alt program îi va
c l uzi, noi forme i structuri vor veni în întâmpinarea lor.
Toate aceste schimb ri care înso7esc dezvoltarea copilului se fac pro-
gresiv, pentru a sus7ine, încuraja i stimula pa ii elevului pe drumul s u,
spre via7a de adult.
În via7a oric rui om, apar i momente de criz . De aceea este esen7ial
ca fiecare s simt c î i are rolul s u, locul s u în acest mare concert ca-
re, zi dup zi, face s bat inima colii noastre.
Orice copil este apt pentru coal !
Aceasta este una din particularit 7i, o alegere, un angajament i o co-
moar proprie centrelor noastre de pedagogie curativ .
La fel cum este i faptul c nu ne baz m pe aptitudini, handicap sau
coeficient de inteligen7 pentru a primi elevii în cadrul acelea i clase.
Într-adev r, dup acest prim nucleu social pe care îl reprezint familia,
coala este a doua scen unde se stabilesc, se 7es leg turile sociale.
Aici nu exist rivalitate. Fiecare este unic i de neînlocuit pentru reali-
zarea armoniei întregului.
106
.
Dac P. este mai înzestrat la citit, dege7elele lui C. sunt atât de înde-
mânatice, iar inima larg i generozitatea lui O. atât de necesar pentru
armonia clasei.
S-ar putea compara o clas cu o orchestr , cu un stup, cu un tablou.
Fiecare instrument, fiecare albin lucr toare, fiecare culoare posed o
calitate proprie, dar care nu se arat în deplina str lucire a misiunii sale
decât gra7ie ansamblului.
Aceasta presupune s -7i acordezi instrumentul cu ale celorlal7i, s -7i
amesteci tonul culorii cu cel al altora, s -7i g se ti rolul t u în raport cu al
altora, pentru a putea face s r sune o simfonie, pentru a realiza împreun
un tablou, pentru a se ivi o pic tur de miere.
Înv torul: un gr dinar
Un alt personaj deosebit într-o clas este înv 7 torul. El este cel ce
trebuie s fie rând pe rând ef de orchestr , maestrul artist sau regin a
roiului de albine.
Este o sarcin grea, dar cât de minunat este i ce mul7umire aduce!
Dac maestrul artist trebuie s se impun pentru a conduce ansamblul,
nu o poate face decât dac î i p streaz în acela i timp umilul s u rol de
gr dinar:
Observarea, preg tirea terenului, plivirea buruienilor, plantare, stropi-
re, supraveghere, admira7ie, între7inere, recoltare.
Furtuni, intemperii, secet i vânt vor veni s -i amenin7e recolta. Tre-
buie s o ia mereu de la început, pentru ca florile i fructele s -i poat r s-
pl ti nenum ratele eforturi.
Este o munc îndelungat , de observa7ie i ascultare i pentru a realiza
aceasta, înv 7 torul are ansa de a putea s - i înso7easc elevii timp de 8
ani pentru a supraveghea cre terea acestei plante minunate, a acestui copil
radios.
Un traseu comun pentru copii diferi i
În centrele de pedagogie curativ antroposofic programa colar se
bazeaz pe indica7iile date de Rudolf Steiner22 .
Astfel, fiec rei etape de dezvoltare a copilului, îi corespunde una sau
mai multe materii ce se potrivesc cu ceea ce se elaboreaz în adâncul su-
fletului lui.
. 107

Atunci când sunt abordate la momentul optim, aceste materii sau sub-
iecte ajut copilul s capete pe de o parte o mai bun în7elegere asupra
lumii ce i se dezv luie, iar pe de alt parte îl ajut s simt i s accepte
schimb rile pe care vârsta le produce în corpul s u.
Copilul contempl lumea i se recunoa te pe sine în ea.
Copilul î i percepe propria fiin7 i recunoa te în sine lumea.
Aceast metod proprie colilor Waldorf 23 o folosim i noi.
Totu i, pentru copiii cu handicap mai mare, programa va trebui adapta-
t capacit 7ilor fiec ruia, progresiv.
Aici înv 7 torul va trebui s - i dezvolte facult 7ile de observare i în7e-
legere, capacit 7ile imaginative i artistice, pentru ca, gra7ie puterii de res-
pect, iubire i entuziasm, fiecare s poat progresa.
Dup mai multe experien7e tr ite în astfel de clase, un cuvânt cheie ne
r sun în spirit i-n inim .
Acest cuvânt este “re-cuno tin7 ”.
Recuno tin7 în sens de mul7umire pentru acest drum parcurs împreun
unde fiecare, elev i înv 7 tor, trebuie s înve7e s înainteze 7inând cont de
peisajul prin care trece drumul s u.
Urcu uri, coborâ uri, drum drept, drumuri ce se întretaie, opriri, priori-
t 7i i viraje, toate acestea î i las amprenta în ritmul zilelor i în rela7iile
cu ceilal7i.
Ceilal7i, al turi de care n-am ti s c l torim sau s progres m f r s
dezvolt m cunoa terea mutual .
S -l cuno ti pe cel lalt i prin acest fapt, s te cuno ti pe tine, apoi s -l
re-cuno ti pe cel lalt ca fiind indispensabil pentru împlinirea destinului
t u omenesc.
Dac acest sentiment este cu adev rat viu în cadrul unei clase, atunci
Spiritul acesteia va fi u or de perceput i va fi un factor la fel de important
pentru activitatea în comun, cât i pentru cea individual .
Ritmul, element esen ial
Acest tip de înv 7 mânt se desf oar dup un ritm aparte; ritmul zilei,
stabilit pentru a r spunde în mod organic nevoilor i capacit 7ilor copiilor
i care se înscrie în marele cerc al anului, care este ritmat de anotimpuri i
perioadele de cursuri.
108
.
Fiecare observ influen7a pe care o au asupra lui ziua i noaptea, înl n-
7uirea anotimpurilor, starea de veghe i somnul, munca i odihna… în7ele-
gem deci cu u urin7 cum ac7ioneaz ele asupra persoanelor cu handicap.
Ritmul ne poate ajuta s dobândim siguran7 , stabilitate, concentrare,
elan.
Dac este stabilit în mod just, el aduce atât dinamism, cât i regularita-
te, care se echilibreaz i se completeaz reciproc.
La Perceval, o zi de coal se deruleaz dup urm torul program:
900: copiii sosesc în clase, unde sunt întâmpina7i de înv 7 torul sau în-
v 7 toarea lor.
Fiecare este salutat în mod individual, spunându-i-se numele, cu o
strângere de mân i o privire care îl face s se simt “recunoscut”.
Apoi rug ciunea în jurul unei lumân ri aprinse ne adun i ne une te.
La 915, încep exerci7iile de ritm, cu ajutorul picioarelor i mâinilor, ast-
fel încât copilul s se trezeasc cu tot corpul, s -l “locuiasc ”, s -l active-
ze, s -l înc lzeasc .
Cântecele, poeziile, pantomima, duc, sub form de jocuri i mici ac7i-
uni, la o mai bun percep7ie a corpului, la o cunoa tere a schemei corpora-
le, introduc câteva elemente de calcul, de limbi str ine i stimuleaz o mai
bun exprimare.
Dup aceast activitate, copilul va fi mai receptiv la cursul de baz ca-
re începe între orele 930 – 945.
Acest curs principal este predat în fiecare diminea7 i prezint aceea i
materie pe o perioad variind între 3 i 6 s pt mâni, în func7ie de materie,
capacit 7ile i nevoile copiilor24 .
La sfâr itul acestei perioade, va fi predat o alt materie. Subiectul pre-
cedent va avea deci timp s se “decanteze”, s fie “digerat”, s treac în
incon tient, de unde va fi scos în momentul recapitul rilor sau al
experien7elor practice.
Cursul de baz se pred în trei etape:
1. Prin povestiri înso7ite de imagini i prezentate prin intermediul artei,
copiii primesc no7iuni, informa7ii.
2. Prin intermediul unor experien7e, exerci7ii, desene, texte, copiii vor
încerca s “tr iasc ”, s experimenteze, s simt ce le-a fost predat
în ziua precedent
3. A doua zi li se cere copiilor s reformuleze, s exprime i s explice
ce s-a predat cu o zi înainte.
. 109

Acest procedeu permite elevului nu atât s înve7e mecanic, s înregis-
treze, cât mai degrab s se lege interior de ceea ce s-a predat i s se hr -
neasc suflete te.
1100. Dup o jum tate de or de recrea7ie, copiii se întorc în clas pen-
tru o or de lec7ie individual sau în grupe mici.
Într-adev r, dac nu se poate t g dui c elevii aceleia i clase au to7i
acelea i nevoi i a tept ri în ceea ce prive te cursul de baz , diversitatea
tulbur rilor pe care ei le prezint cer o abordare mai personal în privin7a
capacit 7ilor practice, manuale i colare.
În intervalul acestei ore, se formeaz mici grupuri în func7ie de nevoi
pentru a exersa aritmetica, scrisul, cititul, abilit 7ile manuale, exprimarea
oral , echilibrul, mi carea…
1530. Dup masa de prânz i siest , elevii se întorc la coal pentru
înc dou ore de activit 7i artistice i manuale.
O program colar adaptat vârstei cronologice a copilului
Diferitele subiecte care sunt predate la cursul de baz sunt corelate cu
ceea ce tr ie te copilul pe parcursul dezvolt rii sale:
În clasa întâi, copilul în vârst de 7 ani tr ie te înc într-o lume de vis,
frumoas , fermecat . Este înc în “paradis”. Se scald într-o ambian7
luminoas i se simte unit cu lumea înconjur toare. For7ele sale de imita7ie
sunt înc foarte vii.
Sufletul s u pur se va hr ni în mod absolut natural din con7inutul mi-
nunat, uneori ireal, dar întotdeauna moral al imaginilor transmise prin in-
termediul pove tilor.
E nevoie de o foarte sumar punere în scen : o p l rie, un voal, o spa-
d , o diadem i copilul va fi pe rând vân torul, prin7esa, cavalerul sau
regina. În inima sa de “Mic Prin7”, aceste personaje tr iesc deja sub form
de arhetip.
În clasa a doua, copilul în vârst de 8 ani începe s simt contradic7iile
în adâncul fiin7ei sale. Bravur i la itate, cinste i iretenie, compasiune
i cruzime, bun tate i r utate s l luiesc în el, rând pe rând.
Ajunge astfel la vârsta ra7iunii i facult 7ile sale de discern mânt încep
s se iveasc .
110
.
Acum momentul e potrivit pentru a-l face s p trund în lumea fabule-
lor, unde diferitele culori prin care trece via7a sa sufleteasc vor putea fi
puse în scen în mod caricatural, la animale. Copilul va putea observa i
exterioriza aceste for7e cu caracter pozitiv sau negativ i va putea astfel s
trag înv 7 minte. Pentru ca din aceste experien7e s se poat na te i tr i-
rea moral (moralitatea), tot în acest stadiu se vor studia vie7ile Sfin7ilor
care, prin biografia lor, demonstreaz cum omul poate înt ri, domina sau
elimina anumite tendin7e.
În clasa a treia, copilul în vârst de 9 ani se g se te într-o situa7ie de
provocare, neîncredere, suspiciune. Armonia este dintr-o dat sf râmat .
El tr ie te “Alungarea din Paradis”, pentru c o nou con tien7 de sine ia
na tere. Autoritatea paternal i colar nu mai are puterea unei legi. El
provoac i î i judec anturajul pentru a sim7i fiin7a real ce se afl în fa7a
lui, i care trebuie s -l ajute s se observe pe el însu i.
“Ei sunt într-adev r p rin7ii mei?” “Sunt copil înfiat?” “De ce nu sunt
fiul lui …?”
Toate aceste întreb ri i gânduri s l luiesc în copilul de aceast vâr-
st , care se distan7eaz acum de fiin7ele i lucrurile care-l înconjoar .
În aceast etap se va aborda Vechiul Testament. Prin intermediul
acestor scrieri cu imagini pline de for7 , uneori dure dar întotdeauna mora-
le, copiii vor putea tr i, deta a7i de ei în i i, problemele legate de respect,
nesupunere, neîncredere, ce tr iesc mai mult sau mai pu7in con tient în ei.
Din aceasta vor dobândi i în7elegerea r d cinilor culturii noastre occiden-
tale.
În clasa a patra, copilul în vârst de 10 ani va studia zoologia. Prin ob-
serva7ii i discu7ii, va descoperi ce este specific fiec rei specii animale.
Omul nu prezint acelea i aptitudini proprii anumitor animale, dar are
gândirea i facultatea de a construi ma ini foarte sofisticate i performan-
te. Mâinile, gândurile sale, îl ridic deasupra instinctului i performan7elor
animalelor.
Copilul va înv 7a s observe i s admire capacit 7ile proprii diferitelor
specii, s aprecieze posibilit 7ile mai variate, mai nuan7ate i mai subtile
ale fiin7ei omene ti.
În clasa a cincea, copilul de 11 ani începe studiul plantelor. Î i va as-
cu7i astfel sim7ul observa7iei, dar i sim7ul gândirii: legarea con tient a
cauzei de efect, în7elegerea condi7iilor de via7 i cre terea florei, inciden-
tele climatice, influen7a solului, a luminii…leg tura dintre diferitele tipuri
de vegeta7ie în diferitele 7 ri sau continente…
. 111

Diversitatea condi7iilor naturale observate în regnul vegetal antreneaz
i observarea diversit 7ii geografice, economice, culturale a lumii ce ne
înconjoar .
Istoria va fi predat începând cu clasa a IV-a i va urma etapele evolu-
7iei umane, pentru a se sfâr i în clasa a XII-a cu istoria contemporan .
Chimia i fizica sunt obiecte care provoac uimirea în fa7a fenomene-
lor naturale. Plecând de la experien7e practice, dezv luind o latur de
“magie superioar ” vom ajunge în cele din urm la o în7elegere real a
fenomenelor.
De aceea, aceste materii nu vor fi abordate decât atunci când capacit -
7ile intelectuale vor fi bine trezite în copil. Acest principiu va fi urmat în
programa colar pân în clasa a XII-a. Astfel, de-a lungul anilor de coa-
l i de dezvoltare a copilului, diferitele subiecte sunt dezvoltate i intro-
duse în func7ie de vârst .
Observ m deci c , pe parcursul întregii sale colariz ri, copilul ia con-
tact cu materii pentru care, suflete te, trebuie s fie deja preg tit.
For7ele sale de gândire, voin7 i sentiment, vor fi astfel înt rite i pen-
tru ca ele s se manifeste armonios, lec7iile vor fi prezentate prin interme-
diul i suportul artei.
Fiin7a uman , dac admitem componen7a ei tripartit a a cum a ar tat-
o Rudolf Steiner, este constituit din corp, suflet i spirit. Educa7ia trebuie
deci s ajute dezvoltarea corpului i a sufletului, astfel încât spiritul, indi-
vidualitatea elevului, s se poat dezvolta, s poat str luci i rodi în via7a
sa viitoare de om liber i con tient de rolul s u25.
În paralel cu “cursul cheie” corespunz tor fiec rei clase, elevul abor-
deaz i materii precum aritmetica, apoi matematica, citirea, scrierea, ge-
ografia, istoria, geometria. Toate aceste subiecte sunt prezentate într-o
manier proprie fiec rei vârste.
Pictura, modelajul, euritmia, lucrul manual, arta dramatic , poezia, arta
vorbirii, sculptura, gimnastica, muzica, slujesc i ele dezvolt rii copilului
i sunt repartizate pe tot parcursul colariz rii.
Aceste materii artistice sunt adesea abordate ca suport pentru predarea
cursurilor principale (pictur , modelaj, teatru),dar ele constituie i obiectul
unui curs artistic propriu-zis. Ele pun elevul în rela7ie cu diferite materia-
le, sonorit 7i, forme i culori… cu care acesta va trebui s - i creeze o leg -
tur , dezvoltând o aten7ie sus7inut , continuitate, for7 a voin7ei i
facultatea percep7iei senzoriale i sensibile.
Astfel de cursuri au loc de obicei dup amiaza.
112
.
Putem deci observa din aceast scurt prezentare a planului i progra-
mei colare c este urmat un ritm organic de-a lungul zilei i de-a lungul
întregii colarit 7i, ajutând astfel la men7inerea i înt rirea armoniei între
gândire, sentiment i voin7 .
Acesta este scopul pe care-l vizeaz înv 7 mântul Waldorf23.
Aici, la Perceval, tindem spre realizarea aceluia i scop.
Fiecare este necesar celorlal i
Fiecare clas este compus din elevi de aceea i vârst , dar care prezin-
t deficien7e foarte diferite.
La prima vedere, pare nepotrivit i nedrept. Dar nu-i nevoie s stai
prea mult în ambian7a unei clase, pentru a sim7i cât de natural i cu ce mi-
nunat spontaneitate copiii comunic între ei de la suflet la suflet!
Competi7ia nu exist , toleran7a este total i puterea de a-l în7elege pe
cel lalt este impresionant .
Fiecare descoper în el însu i comori neb nuite ce-l ajut s comunice
i s intre în contact cu cel lalt, astfel încât zilnic devine mai bogat. Un
singur copil dac lipse te i, chiar dac are cel mai sever handicap, toat
clasa sufer din cauza absen7ei sale, atât de necesar este prezen7a sa pen-
tru echilibrul întregii clase.
Elevii manifest unii fa7 de al7ii acea acceptare total , care la noi este
adesea întunecat de prejudec 7i i de modul nostru intelectual de a judeca
lumea.
Dar ei ne demonstreaz zilnic c “nu po7i vedea bine decât cu inima”
i c “esen7ialul este invizibil pentru ochi”.
În aceast privin7 , elevii sunt cei care îl înva7 pe dasc l i acesta se
poate bucura timp de 8 ani de aceast sublim experien7 de p trundere a
esen7ei l untrice a celuilalt.
În clas , copiii sunt mai pu7in predispu i la sarcinile practice cotidiene
decât în sânul comunit 7ii familiale.
Înv 7 torul se afl în fa7a clasei sale, a grupului s u, format din copii
atât de diferi7i, iar el trebuie s intre în contact cu to7i, s -l “ating ” pe
fiecare.
La prima vedere pare imposibil i descurajant s predai acelea i no7i-
uni unui grup de copii constituit dintr-un nev z tor, un autist, un copil cu
tulbur ri de comportament, un afazic, un copil hiperactiv…
. 113

În realitate, dasc lul nu poate reu i în str dania lui decât dac este pro-
fund i total convins c fiin7a c reia i se adreseaz nu este numai aceast
fiin7 prizonier într-un trup handicapat, ci c ea posed un eu superior26.
Instrumentul acesta defectuos este elevul, dar nu el în totalitate.
Esen7ialul, fiin7a sa superioar , din care uneori se observ câte o scân-
teie, este i ea prezent .
Este acea stea inaccesibil în c utarea c reia trebuie s plec m i care,
pu7in câte pu7in, de-a lungul a 8 ani de str danii, va începe s lumineze, s
str luceasc .
Dar misterul acestei fiin7e trebuie p truns progresiv, cu respect, cu
tact, cu iubire. C ci de fiecare dat când v lul se ridic pu7in, de fiecare
dat când ghice ti o lic rire, tr ie ti cu adev rat un moment sacru.
Orice ac7iune vindec toare este i trebuie s r mân un sacrament27.
Calea interioar a înv torului
În fa7a unor handicapuri atât de diferite, dasc lul trebuie s fac apel la
imagina7ia sa creatoare pentru o abordare diferen7iat a materiei.
Con7inutul ce trebuie predat este acela i, dar trebuie prezentat în mai
multe moduri.
Ar putea p rea o sarcin imposibil , dar dac ne aplec m în mod real,
printr-o munc interioar asidu asupra fiin7ei adev rate a copilului,
atunci primim un ajutor.
Suntem c l uzi7i, condu i spre cel lalt i lumina7i asupra felului în
care îl putem aborda.
Experien7a joac un rol important, dar nu ne putem baza numai pe ea.
Trebuie într-una s cultiv m, s reînnoim aceast întâlnire cu cel lalt, s
înt rim comuniunea.
Ascultarea, uimirea i entuziasmul, sunt calit 7i de care înv 7 torul are
neap rat nevoie pentru a- i cultiva capacitatea de a se minuna, pentru a
pândi indiciile i lic ririle ce vor trebui s -l c l uzeasc spre copil.
Eu personal am tr it o experien7 deosebit cu clasa pe care am înso7it-
o timp de opt ani28:
Foarte adesea, în timp ce m preg team pentru a preda un anume sub-
iect elevilor mei, unul din ei era întotdeauna prezent în gândurile mele pe
tot parcursul muncii mele de preg tire. Ca i cum con7inutul i se adresa
lui. Ce exemple ar fi mai gr itoare pentru el? Ce material didactic s pre-
g tesc, ce experien7e s inventez pentru el?
114
.
Astfel, unul câte unul, de-a lungul anului, pe parcursul diferitelor ma-
terii, fiecare din ace ti copii a venit s m “inspire”. La început, lucrul
acesta m tulbura.
Clasa mea era format din opt elevi. De ce unul singur m interpela?
Nu era oare asta în detrimentul celorlal7i? Era just?
Dar fenomenul acesta se producea pe rând cu fiecare. Vi adesea cel ca-
re p rea cel mai departe de un asemenea subiect era cel ce p trundea în
gândurile mele, dirijându-mi astfel munca.
Pe de alt parte, în practic , în fa7a întregii clase, îmi d deam seama c
to7i puteau beneficia de aceast preg tire special .
Spiritul clasei, în7elegerea i acceptarea mutual erau atât de puternice,
încât to7i puteau sim7i c îi prive te i pe ei, c sunt inclu i i în7ele i.
Trebuia s fac tot posibilul pentru a ajunge la în7elegerea elevului cel
mai pu7in receptiv la un anume subiect i, în mod automat, efortul meu îi
cuprindea i pe ceilal7i.
Totu i trebuie s recunoa tem c în practic , în fa7a unui grup de copii
atât de diferi7i, trebuie s descoperim pentru fiecare un mod particular de
predare.
Astfel, pe parcursul unei povestiri, pentru a capta sau a men7ine aten-
7ia, debitul, volumul, intensitatea glasului, vor trebui variate în func7ie de
ascult tori.
Pentru unul, con7inutul trebuie înso7it de gesturi, pentru altul, are mai
mare importan7 modul în care articulezi cuvintele, pentru altul care are
tendin7a de a se l sa distras, vor trebui create “mici surprize” în modul de
prezentare.
. 115

…s 7ii mâna unuia, pentru a-l îndruma cu blânde7e…
La scris, pictur , lucru manual, modul de abordare trebuie s fie foarte
diferen7iat:
trebuie 7inut mâna unuia, pentru a-l ghida, f r a-l for7a (sau tre-
buie s ne punem mâna pe bra7ul sau um rul s u)29;
altul trebuie ghidat complet, fiind totu i aten7i la cele mai mici
semne de independen7 care ar vrea s se manifeste;
ne a ez m în spatele unuia;
în fa7a altuia;
unuia îi dict m cu textul pe tabl ; pentru a se sim7i mai sigur de
sine;
116
.
altul dimpotriv , trebuie s scrie dup dictare, dar cu spatele la ta-
bl ;
folosirea diferen7iat a materialului în func7ie de capacit 7ile mo-
tricit 7ii fine (blocuri groase de cear , creioane colorate, stilou,
andrele sub7iri sau groase, fi e cartonate, litere modelate în argil ,
forme de lemn…);
formatul sau liniatura foilor sau caietelor poate varia în func7ie de
tendin7a de a scrie mare sau mic;
de asemenea, dup nevoie, poate fi ascuns o parte a foii pentru a
încuraja elevul s foloseasc toat foaia i nu numai un col7i or.
Dintre exerci7iile ritmice alese, fiecare copil î i va manifesta repede
preferin7a pentru unul sau altul. E bine s -l l s m s capete siguran7 un
anumit timp cu cel pe care îl prefer , apoi progresiv s -l stimul m prin
intermediul unui exerci7iu mai terapeutic pentru el:
mersul înapoi, pentru un copil care are probleme cu perceperea
spa7iului care se afl în spatele lui;
mersul cu ochii acoperi7i, pentru a favoriza concentrarea la un co-
pil care se las prea mult stimulat de ceea ce vede;
urcatul pe un scaun pentru un copil care nu poate sta pe loc…
Toate aceste exerci7ii trebuie prezentate sub form de jocuri i fiecare
trebuie s le încerce; nu numai cel pentru care exerci7iul este cel mai difi-
cil de realizat.
To7i pot face aceste experien7e, chiar i înv 7 torul. Apoi, pu7in câte
pu7in, exerci7iul în cauz va deveni încercarea personal a unuia sau altu-
ia.
Cam astfel se petrec lucrurile la noi, în înv 7 mântul special.
Trebuie s observi, s încerci, s în7elegi, fiind atent la cea mai mic
reac7ie care adesea se arat a fi un indiciu. Este o metod care cere timp,
dar care este esen7ial pentru a putea sesiza stadiul în care se afl copilul
în dezvoltarea sa.
Apoi pu7in câte pu7in, progresiv, cu tact i respect, în func7ie de ritmul
lui, îl vom c l uzi spre scopul pe care l-am fixat.
Acest scop nu trebuie ales la întâmplare. Trebuie s fie un drum par-
curs împreun cu elevul, cu clasa, pentru a urma acest plan colar care se
îmbin atât de armonios cu dezvoltarea personal a fiec ruia.
A a ne este dat nou , ca dasc li în pedagogia curativ , s înso7im i s
urm m destinul fiec ruia din elevii no tri i al clasei noastre timp de opt
ani, înainte de a-i încredin7a unui tutore (profesor de clas , diriginte) i
unor profesori specializa7i în diferite discipline.
. 117

În domeniul pedagogiei curative acest lucru este esen7ial, pentru c
trebuie s ne îmblânzim unul pe cel lalt, s ne încuraj m, s ne cunoa -
tem, s g sim un mod de comunicare în ciuda obstacolelor pe care le pre-
zint un corp fizic imperfect sau facult 7i intelectuale întemni7ate.
Este o sarcin care ne înal7 i ne îmbog 7e te, pentru c ea const în
a-l descoperi pe cel lalt, în a ne descoperi pe noi i în a ne reînnoi l untric
mereu.
Pe parcursul acestor ani vom observa adesea progrese notabile. Dar
cea mai mare recompens , un adev rat cadou, este s asi ti la metamorfo-
za sfânt , la dezvoltarea acestor fiin7e care, în multe privin7e, merit nu
numai respectul i prietenia noastr , ci mai ales devo7iunea noastr . Ei
sunt dasc lii no tri.
Andres Pappé
Maturizarea
Spre via7a de adult: Adolescentul – drumul i nevoile sale
118
.
În ansamblul unei biografii umane, perioada adolescen7ei nu ocup
decât un loc nesemnificativ, cel pu7in ca durat . În societate, dimpotriv ,
impactul ei este mult mai important. Ni se reaminte te într-una: Adoles-
cen7a corespunde unui fel de ideal; ea nu se limiteaz la cei cu vârste cu-
prinse între 13 – 19 de ani ci se prelunge te mult peste aceast limit .
Aceast idee este subliniat i de tendin7a de a alunga din con tien7a noas-
tr contemporan tristul fapt c izvorul tinere7ii ve nice nu a fost înc g -
sit.
Dac ne gândim la propria noastr adolescen7 , ea ne apare într-o lu-
min ce o transfigureaz . Erau anii nebuni când totul era posibil! Dac ,
dimpotriv , ne gândim la adolescen7ii de aici i de acum, lucrurile se pre-
zint într-un mod cu totul diferit. Oare nu ne deranjeaz tinerii ace tia, cu
comportamentul lor zgomotos i provocator? Ceea ce este amuzant, este
c fiecare genera7ie de adul7i consider “tineretul de azi” nonconformist,
uitând c ei erau poate i mai exagera7i la aceea i vârst .
Aceast dubl atitudine fa7 de acela i fenomen – nostalgie i iritare –
corespunde polarit 7ilor pe care tân rul le tr ie te mereu i care risc s -l
afecteze pân la sfâ iere sufleteasc , dar care aduc în acela i timp i mult
bog 7ie vie7ii sale. S ne întoarcem spre una din aceste polarit 7i – melan-
colie i revolt – pentru a putea în7elege mai bine adolescentul înainte de a
vedea cum îi putem fi al turi.
Spa7iul acestui capitol nu ne permite un studiu elaborat i complet al
adolescen7ei. Din aceast cauz m voi mul7umi s prezint câteva aspecte
i reflec7ii. Cât despre îndrumarea adolescentului, voi înf 7i a un rezumat
al muncii noastre din clasele mari, nu f r a men7iona c avem o strâns
colaborare cu grupurile din case.
Sfâr itul copil riei
“Atunci arpele a zis c tre femeie: Nu, nu ve i muri! Dar Dumnezeu
tie c în ziua în care ve i mânca din el vi se vor deschide ochii i ve i fi
ca Dumnezeu, cunoscând binele i r ul. De aceea femeia, socotind c
rodul pomului este bun de mâncat i pl cut ochilor la vedere i vrednic de
dorit, pentru c d tiin , a luat din el i a mâncat i a dat b rbatului s u
i a mâncat i el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi i au cunoscut c
erau goi, i au cusut frunze de smochin i i-au f cut acoper minte.”
. 119

(Facerea 3)
Poarta adolescen7ei ne e deschis de pubertate, care marcheaz sfâr i-
tul copil riei. Prin ea dezvoltarea biologic a omului se încheie; Maturiza-
rea func7iei de reproducere marcheaz debutul vârstei adulte la nivel
fiziologic. În regnul animal, sau la mamifere cel pu7in, prin pubertate se
încheie dezvoltarea. Animalul trece de la copil rie direct la vârsta adult .
Numai omul beneficiaz de aceast perioad de gra7ie pe care noi o nu-
mim adolescen7 .
Odat cu pubertatea, ochii copilului se deschid. Nu numai c devine
con tient de transform rile propriului s u corp i astfel de nuditatea sa, pe
care încearc s o ascund (trezire a pudorii), dar, la nivel sufletesc, el
devine mai vulnerabil, lucru pe care-l ascunde adesea dup o carapace,
sub forma unui comportament l ud ros sau al unei vanit 7i exagerate.
Privirea copilului este ca i acoperit de un v l în fa7a anumitor reali-
t 7i terestre. El pare s tr iasc într-o gr din încânt toare, plin de miste-
re pe care nu se str duie te s le în7eleag . În primii ani de coal , lumea
devine din ce în ce mai concret . C tre 12 ani, la începutul pubert 7ii, co-
pilul p r se te definitiv lumea lui de vis*.
Aceast transformare de con tien7 poate fi comparat cu ceea ce ome-
nirea a tr it prin alungarea din Rai, a a cum Biblia ne-o poveste te în ima-
gini pline de m re7ie.
Spunând c pubertatea instituie maturitatea sexual a omului, numim
de fapt un aspect al acestor transform ri. Sigur, copiii acum se separ în
dou grupuri: fetele i b ie7ii. Apartenen7a la un sex nu avea aceea i im-
portan7 pentru copil cum are pentru adolescent ( i adult). Este adev rat
c dezvoltarea organelor genitale permite reproducerea. Dar, trebuie s o
repet m, aceste transform ri nu sunt un privilegiu al omului; la fel se în-
tâmpl i la animalele superioare. Ceea ce este specific uman se afl înc
în dezvoltare la sfâr itul pubert 7ii.
Ochii copilului se deschid asupra lumii. Gr dina încânt toare se es-
tompeaz i face loc realit 7ii crude a p mântului. Prin P catul Originar,
ochii omului s-au deschis nu numai asupra propriei sale goliciuni, dar i
asupra Binelui i R ului. Aceasta e cauza C derii: copiii Paradisului devin
copiii p mântului. Prin acest eveniment dureros, omul pierde gr dina
Edenului, dar cap t posibilitatea de a fi liber, putând alege între bine i
r u. Ceea ce se întâmpl cu copilul care p e te spre adolescen7 poate fi
*
De la aceast vârst , programa colar dat de Rudolf Steiner care 7ine cont de etapele dezvol-
t rii copilului, cuprinde primele epoci de fizic i chimie. Privirea copilului este din ce în ce
mai deschis spre observarea tiin7ific a fenomenelor naturale.
120
.
comparat cu aceast dram a omenirii. Adolescen7a înseamn drumul spre
libertate. Putem spune c , prin pubertate, copilul atinge o stare pe care o
putem numi – dup Rudolf Steiner – maturitate terestr .
O dat cu Alungarea din Rai începe marea aventur a umanit 7ii. Pu-
bertatea deschide poarta marii aventuri a omului. Dar aceast poart se
închide în urma copilului devenit adolescent. Tân rul î i d seama c în-
toarcerea nu mai este posibil . Pierderea gr dinii copil riei este definitiv .
S ne mai mir m atunci c aceast imens pierdere poate trezi o stare de
nostalgie, de melancolie, chiar depresie la tineri?
A deveni adult
“Imaginea omului se destram
Când doar cu sine se m soar .
Du-te în lumea larg
Vi descoper cine e ti.”(Herbert Hahn35)
Adolescere (lat.): A deveni om. Asta nu înseamn c un copil nu este
înc o fiin7 uman . Cum s în7elegem deci aceast expresie? Am v zut c
animalele superioare urmeaz o dezvoltare care seam n cu aceea a copi-
lului prepubertar la nivel fiziologic. Care este particularitatea uman care
începe s se manifeste dup aceea?
Pentru a în7elege mai bine, s ne întoarcem privirea spre epoca marilor
descoperiri geografice. S ne imagin m unul din ace ti mari aventurieri,
p r sindu- i 7inutul natal pentru a naviga spre 7 rmuri necunoscute. În
timpul c l toriei sale, pe un ocean când agitat i periculos, când de o lini -
te mormântal , navigatorul va regreta poate c i-a p r sit p mântul. În
plus, trebuie s fac fa7 i revoltei marinarilor care-l fac r spunz tor de
toate nenorocirile. Nu vor atinge oare niciodat p mântul promis?
Care este acest t râm promis al adolescentului? Nimic altceva decât el
însu i, propria sa individualitate. În timpul copil riei era sus7inut de antu-
rajul s u, de p rin7i, de profesori. Înc nu era într-adev r el însu i, Eul s u
dezv luindu-se doar încetul cu încetul. Acum, dup pubertate, începe s - i
dea seama c exist o entitate unic în lume: propria sa individualitate. El
n-a g sit-o înc , dar o presimte cu certitudine. Vrea s o caute. Cucerirea
individualit 7ii, aceasta este principala misiune a adolescen7ei. O dat des-
coperit , ea va face din el un om adev rat, o fiin7 unic . Identitatea ani-
malului se manifest prin specie. La om, ea se manifest cu ajutorul
sufletului, prin miezul s u unic, Eul s u. În jurul vârstei de 21 de ani, Eul
. 121

se va revela cu adev rat. Este vârsta când va atinge maturitatea civil ,
când va deveni definitiv responsabil de el însu i.
Dac pierderea paradisului copil riei îl poate face nostalgic, melanco-
lic pe tân r, a teptarea vie7ii de adult îl face ner bd tor, dar i lipsit de
siguran7 . Ner bdarea i nelini tea, precum i teama, sunt condi7ii propice
pentru reac7ii de revolt i chiar de violen7 .
Adolescentul observ adul7ii i constat c adesea ei nu ac7ioneaz
conform idealurilor pe care le proclam i înc i mai pu7in conform idea-
lurilor tân rului. Dup p rerea lui, adul7ii se comport în mod iresponsa-
bil, burghez, lipsit de libertate. Tân rul, în revolta sa, caut s creeze o
lume ce corespunde idealurilor sale, sim7ului s u de responsabilitate, un
mod de via7 , o libertate a lui. În aceast c utare, el risc s cad sub in-
fluen7a unor “fal i profe7i” care îi promit realizarea celor mai l untrice
aspira7ii ale sale, dar care în realitate îl fac dependent i pun în pericol
chiar drumul s u spre libertate (droguri, guru, be7ie de consuma7ie, etc.).
Pe de alt parte, ner bdarea i decep7ia risc tot mai mult s dea na tere
unui comportament violent, agresiv, dac , din copil rie, tân rul a înv 7at
(de exemplu de la televizor) c problemele se rezolv prin violen7 .
Pe scurt, putem spune c adolescentul se simte h r7uit între mai multe
contradic7ii, cum ar fi bucurie i triste7e, iubire i ur , lumin i întuneric,
nostalgie (întoars spre trecut) i revolt (îndreptat spre viitor). Noi,
adul7ii care-l înso7im, cum am putea s -l ajut m s traverseze oceanul ado-
lescen7ei, teaf r i nev t mat?
Pân acum, am vorbit despre perioada adolescen7ei în general, f r a
7ine cont de tulbur rile de dezvoltare, cum sunt cele pe care le întâlnim în
pedagogia curativ *.
Întrebarea care se pune, este dac adolescen7ii numi7i handicapa7i trec
prin acelea i dificult 7i ca i “normalii”. Nu r mân ei infantili toat via7a?
Pubertatea nu se manifest mai târziu ca de obicei? Se poate pune pro-
blema c ut rii individualit 7ii? Privite din exterior, aceste întreb ri sunt
f r îndoial justificate. Dar dac tr ie ti i munce ti al turi de ace ti ti-
neri atât de îndeaproape cum o facem noi, într-o comunitate de tip
Camphill5, aceste întreb ri nu se mai pun. Reac7iile tipice pentru tinerii la
pubertate i pentru adolescen7i le întâlnim i noi. Uneori ele se manifest
*
Cadrul acestui capitol nu permite descrierea diferitelor etape ale adolescen7ei, de i este evi-
dent faptul c un tân r de 20 de ani este diferit de tân rul aflat la pubertate. O lucrare ce pre-
zint detaliat perioada cuprins între 13 i 19 ani, este cea intitulat “ C utând lumina: de la
treisprezece la nou sprezece ani, ” scris de Julian Sleigh (1989 Floris Books, Edinburgh).
122
.
foarte discret, sunt abia perceptibile; alteori se manifest cu o violen7
surprinz toare i nea teptat .
În paginile urm toare, voi descrie câteva aspecte din munca noastr cu
adolescen7ii în cadrul Funda7iei Perceval, mai ales din punct de vedere al
colii, nu f r a men7iona faptul c noi colabor m strâns cu comunit 7ile
caselor unde locuiesc tinerii no tri. Uneori limita dintre cas i coal se
estompeaz , mai ales la nivelul activit 7ilor sociale.
Clasele mari la Perceval
La Perceval, to7i copiii beneficiaz de o colarizare de 12 ani (mai pu-
7in cei care sosesc mai târziu sau pleac mai devreme). Înv 7 mântul nos-
tru este bazat pe cercet rile lui Rudolf Steiner1 privind natura uman i pe
programa colar utilizat în colile Waldorf23.
La fiecare doi ani începe o nou clas I care, pe cât posibil, este con-
dus de acela i dasc l timp de opt ani. Apoi elevii intr în clasele mari
unde se confrunt cu un num r din ce în ce mai mare de persoane care
intervin în procesul de înv 7 mânt (profesori pe specialit 7i, responsabili
de atelier, etc.). Nu mai exist un profesor de clas ci un tutore sau în-
drum tor. Astfel tinerii înva7 s se deta eze progresiv de nevoia de a
avea persoane de referin7 precise. Pot s - i caute propria lor autoritate.
Clasele noastre mari au crescut pu7in câte pu7in, pân când a devenit
evident faptul c nevoile grupului tot mai mare de adolescen7i sunt mult
diferite de cele ale copiilor. R mânând fideli principiilor colii Waldorf
(adaptate nevoilor i posibilit 7ilor copiilor cu deficien7e), principalul nos-
tru punct de plecare l-au constituit experien7a i observa7iile noastre.
Dar, în primul rând, se punea întrebarea: de ce anume au nevoie în
general adolescen7ii?
În felul acesta, clasele noastre mari s-au concretizat progresiv. A fost
alc tuit o program care dore te s 7in cont de nevoile adolescen7ilor
no tri, de situa7ia lor particular . Se în7elege de la sine c o program
ideal nu exist , i dac ar exista, ar depinde de persoanele care o reali-
zeaz , de grupul c ruia i se aplic i de individualit 7ile care compun acest
grup. La o vârst la care personalitatea fiec rui tân r vrea s se afirme din
ce în ce mai mult, o program care s fie perfect valabil pentru to7i, ar fi
o iluzie.
Activit 7ile claselor mari, se desf oar pe trei la noi câmpuri de ac7iu-
ne, din care voi încerca s fac un mic rezumat.
. 123

,coala propriu-zis : are ca scop s trezeasc interesul pentru lume i
judecata proprie a tinerilor. Ea se adreseaz vârstei cronologice a tinerilor
dintr-o clas .
Atelierele: au drept scop s ajute tân rul s - i formeze o rela7ie cu
munca i s -i dea o prim orientare profesional . Predarea este individua-
l .
Activit ile socio-artistice: în cadrul lor, tân rul poate împ rt i sufe-
rin7ele i bucuriile cu camarazii s i. Aceste activit 7i se adreseaz grupului
social al adolescen ilor.
/coala
De i r mâne în centrul activit 7ilor noastre, ea se “retrage” progresiv,
pentru a l sa loc activit 7ilor practice (ateliere, servicii comunitare) i so-
ciale. Putem iar i deosebi trei aspecte:
a) cursul principal
b) activit 7ile artistice i fizice
c) activitatea individual
a) Cursul principal
El d tinerilor o forma7ie de cultur general . Un element de baz al
concep7iei noastre asupra înv 7 mântului special este convingerea c i
persoanele cu cele mai severe deficien7e au nevoie s întâlneasc lumea
sub aspectele ei cele mai diverse. Altfel spus, nu e suficient s -i înv 7 m
s se descurce (educa7ia practic este sarcina cadrului educativ din cas ).
La fel ca în clasele mai mici, predarea se face pe epoci de la 3 la 6 s p-
t mâni, urmând programa colilor Waldorf, adaptat la posibilit 7ile elevi-
lor. În clasele mari, relu m subiectele tratate mai demult, acordând mai
mult importan7 în7elegerii i judec 7ii proprii a tinerilor. Câteva exem-
ple:
Istoria: în primele opt clase, prin intermediul imaginilor i al povestiri-
lor, copii au retr it drumul umanit 7ii pân în timpurile de azi. Acum, ne
întoarcem înapoi i încerc m s în elegem acest drum i s avem o imagi-
ne mai global . Tân rul trebuie s simt i faptul c istoria omenirii este i
istoria lui.
124
.
Geografia: este important ca adolescentul s nu fie interesat numai de
mica lume c reia el îi apar7ine, ci s simt c face parte din aceast minu-
nat planet albastr pe care o împ r7im cu to7i ceilal7i oameni.
Fizica: încerc m, într-un mod mai simplu, s -i înv 7 m cum pot fi în7e-
lese i aplicate de c tre om fenomenele care au fost prezentate începând
din clasa a 6a (de exemplu becul electric, motorul cu ardere intern ). Cu
cât omul p trunde cu cunoa terea magia care se ascunde în untrul apara-
telor de care ne servim zilnic, cu atât poate avea o rela7ie liber cu tehnica
modern .
Istoria artei: se pred numai începând din clasa a 9 a. Ea nu traseaz
numai drumul con tien7ei umanit 7ii; ea ne ofer i posibilitatea de a da o
educa7ie estetic pentru a echilibra c utarea a ceea ce e r u i urât, frec-
vent la aceast vârst . De asemenea ea ofer tân rului ocazia s g seasc
o rela7ie s n toas i liber cu frumuse7ea corpului omenesc( studiind sta-
tuile din Grecia antic sau cele ale lui Michelangelo), care s nu fie dirija-
t numai de impulsuri erotice.
O epoc important din clasa a 11-a este cea intitulat “Perceval în c -
utarea Graalului” (dup povestirea lui Chrétien de Troyes sau Wolfram
von Eschenbach), care schi7eaz arhetipul unui drum de la sfâr itul copil -
riei pân la atingerea idealului vie7ii adulte, trecând din stadiul de naivita-
te la cel de îndoial ( i de îndep rtare de Dumnezeu), i mai apoi la cel de
beatitudine.
Biografiile sunt un element important în munca cu adolescen7ii. Prin
ele putem trezi sentimentul c fiecare om are un destin unic i c depinde
de fiecare s aleag ce face cu el. Biografiile ofer adolescen7ilor posibili-
tatea de a- i alege un ideal.
Subiectele tratate urm resc s -i stimuleze pe ace ti tineri s manifeste
mai mult interes pentru lume, apropiat sau dep rtat , s dobândeasc
certitudinea c ei fac parte din lume i c lumea face parte din ei. Poezia
lui Herbert Hahn, citat mai sus, îndeamn tân rul s se caute pe sine în
lumea larg . Cea mai mare parte a adolescen7ilor no tri nu vor putea în-
treprinde aceast c utare ei în i i; trebuie deci s -i ajut m aducând lumea
larg la ei i sco7ându-i m car pu7in dintre cei patru pere7i ai lor, organi-
zând excursii i c l torii.
Ca i în primii ani de coal , o parte a cursului de baz este consacrat
activit 7ilor ritmice i artistice. Dar aceast parte ritmic cedeaz tot mai
mult locul unei pred ri “mai intelectuale”
b) Activit ile artistice i fizice
. 125

De i aceste activit 7i intr în componen7a fiec reia din cele trei aspecte
ale activit 7ii noastre – pentru c ele nu se înva7 i se exerseaz ca orice
materie din coal , ci particip în mod esen7ial la formarea individului i a
grupului social – le men7ion m aici separat. Oferim elevilor, pe anumite
perioade sau în mod regulat: desen, pictur , modelaj, cânt i muzic , eu-
ritmie, poezie i art dramatic , gimnastic i sport. Toate acestea sunt
adaptate vârstei cronologice a fiec rei clase (de exemplu desen clar-
obscur i o activitate dramatic în drama pe care tân rul o tr ie te în clasa
a 8 a etc…). Arta, ca expresie pur uman , este indispensabil pentru o
dezvoltare echilibrat .
c) Activitatea individual
Joac un rol important pe toat perioada colarit 7ii i permite, între al-
tele, s se aprofundeze aritmetica, scrisul i cititul cu cei ce au capacit 7i
colare mai bune i s se desf oare exerci7ii pedagogice individuale cu
elevii mai pu7in dota7i.
Activit ile socio-artistice
Multe activit 7i artistice sunt elemente vindec toare ale vie7ii sociale.
Corul, orchestra, o trup de euritmie sau de teatru, nu pot exista f r ca
fiecare dintre participan7i s nu sacrifice ceva din el însu i i s -l pun la
dispozi7ia grupului. În acest fel, rezultatul va reprezenta mai mult decât
suma contribu7iilor individuale.
Activit 7ile socio-artistice acord mult importan7 procesului social.
Adolescen7ii independen7i (dac nu- i petrec tot timpul liber în fa7a televi-
zorului sau a calculatorului) vor putea descoperi acest gen de activit 7i
împreun cu colegii sau în grupuri diferite de tineri. Adolescen7ii no tri nu
au decât în mod excep7ional ocazia de a participa la astfel de activit 7i în
afara a ez mântului nostru.
Pe lâng anumite evenimente deosebite, organiz m pentru tinerii no tri
activit 7i s pt mânale, cum ar fi participarea la un cor (tinerii prefer cân-
tecele melancolice!), un club cu activit 7i variate, propuse de tineri (jocuri,
modelaj, colaje, petreceri – surpriz , cinema, etc…), dansuri, sport, muzi-
c , teatru, etc… Activit 7ile sunt destinate fie tuturor tinerilor, fie unor
grupuri formate dup dorin7 i posibilit 7i.
Adolescentul are nevoie s caute i s - i încerce limitele, pentru a se
g si. Mul7i sunt cei care au nevoie de aventur , de pericol. Adolescentul
126
.
vrea s tie, s experimenteze cum ar putea el s se impun în lumea
aceasta.
Adolescen7ii no tri rareori vor putea c uta aventura ei singuri. Cei mai
mul7i nu vor face niciodat autostopul, nu vor dormi sub stele sau într-o
gar , nu vor face nici escalad ri pe stânci*, nici surfing…Totu i i ei au
nevoie s - i experimenteze limitele, s le dep easc , chiar dac adesea
trebuie împin i s - i dovedeasc curajul. Iat înc o sarcin pentru noi!
Via7a la Perceval este bine ritmat i structurat . Chiar i numai acest
fapt exercit deja o ac7iune terapeutic asupra celor mai mul7i dintre asis-
ta7ii no tri, care g sesc în aceasta siguran7a i posibilitatea de a se orienta
în timp i spa7iu. Totu I, orice structur , orice ritm devin moarte dac nu
sunt transformate din când în când. Mai ales la adolescen7i, este important
s se rup ritmul uneori i s fie g site alte structuri. Ei tr iesc acest lucru
ca pe o aventur . Activit 7ile socio-artistice, mai ales clubul, r spund
acestei necesit 7i. Se mai adaug toate ie irile neobi nuite (alpinism, cam-
ping, excursiile cu clasa, etc.)**
Acum trei ani, din ini7iativa noastr , s-a ivit Congresul adolescen ilor.
Are loc aici la Perceval sau în alt parte. Împreun cu tineri din alte coli
sau centre, timp de-o s pt mân dezbatem un subiect pe care tinerii l-au
elaborat cu ajutorul nostru. Esen7ialul const în întâlnirea unor persoane
noi, tineri i adul7i, i în ruptura total a ritmului. E o adev rat s rb toare
pentru tinerii no tri, care le aduce mult bucurie.
Este important ca activit 7ile socio-artistice s nu aib un scop peda-
gogic în sensul colar al cuvântului i nici s nu cerem aceea i disciplin
ca la celelalte activit 7i. S le permitem tinerilor no tri s se defuleze din
când în când, s tr iasc i ei nebunia anilor nebuni!
Atelierele
Ocup un loc din ce în ce mai important în timpul celor patru ani de
preg tire în clasele mari. Prin munc , întâlnindu-se cu diferitele materiale
precum i cu gesturile i uneltele corespunz toare, tân rul poate într-
*
Totu i, escaladarea pe stânci este o activitate pe care noi o realiz m cu succes cu mul7i dintre
ei.
**
C l torind cu clasele mele în Olanda, Anglia i Portugalia, am fost întotdeauna uimit s v d
cum cei mai handicapa7i dintre tineri sunt capabili s - i for7eze i s - i dep easc propriile
limite.
. 127
 .

adev r s - i f ureasc individualitatea. Ne-am gândit s consacr m un considerat ca un adev r universal valabil, nici ca o re7et ce poate fi apli-
capitol întreg acestui aspect al muncii noastre cu adolescen7ii*. cat dup dorin . În cel mai bun caz, se pot g si idei i sugestii.

În prima parte a acestui rezumat am încercat s surprindem ceea ce tr -

ie te adolescentul aflat între mai multe polarit 7i, dintre care am luat ca
exemplu “cuplul infernal” – melancolie i revolt . A doua parte a fost
consacrat aspectului educativ-pedagogic în clasele mari, care î i desf -
oar activit 7ile pe trei direc7ii. S încerc m acum s leg m între ele aces-
te dou aspecte.
În nostalgia sa, adolescentul creeaz o leg tur cu copil ria sa pierdu-
t , deci cu trecutul. Are nevoie de alte persoane pentru a- i dep i suferin-
7ele i angoasele. Întâlnirea cu al7i tineri este important pentru c el poate
g si astfel certitudinea c nu e singurul care trece prin aceast perioad
dificil . Printre altele, activit ile socio-artistice r spund acestor activit 7i.
Revolta este strâns legat de viitorul tân rului. Ea apare din ner bdarea
sa de a deveni adult (a a cum în7elege el) i pentru asta este gata s m ture
din calea sa toate obstacolele. Confruntarea cu materia, munca pe care i-o
ofer atelierele, pot canaliza aceast for7 a viitorului.
Melancolia în stare pur poate duce la observarea lumii f r a se anga-
ja în ea. For7a voin7ei ce se manifest în revolt , poate deveni distructiv .
Aceste dou calit 7i î i pot g si împlinirea în iubirea care se na te dintr-un
interes real pentru lume. Preocuparea nu poate apare decât dac observa-
rea i voin7a de a p trunde în lume merg mân în mân . Interesul permite
apari7ia for7ei de judecat , care i ea are un caracter echilibrant. A judeca
înseamn : a cânt ri; dar cânt ritul se face cu o balan7 ! Ceea ce eu am
numit coal propriu-zis vrea s trezeasc interesul i judecata. Pentru
acest motiv am spus c ea este centrul activit 7ilor noastre pedagogice.
Cele trei direc7ii ale colii ac7ioneaz bineîn7eles întotdeauna asupra
elevului considerat ca un întreg. Ceea ce am prezentat în acest rezumat,
era doar încercarea de a con tientiza ce urm rim noi s realiz m. Dar de
fapt, realitatea nu poate fi pus niciodat în sertare, ea se opune oric rei
sistematiz ri, pentru c niciodat nu po7i lua în seam toate aspectele care
o constituie.
Ceea ce face ca lucrul cu oamenii s fie pasionant, indiferent c sunt
handicapa7i sau nu, este faptul c nu ne putem baza pe teorii (care sunt
totu i de ajutor) ci doar experien7a ce o tr im în fa7a enigmei pe care fie- Pierre Vuilleumier i Lucia Degenaar
care individualitate ne-o pune în fa7 poate s ne înve7e cum trebuie s
Maturizarea prin munc
ac7ion m. Ceea ce a fost prezentat aici nu trebuie deci, în nici un caz s fie
Adolescentul la locul de munc
*
Conform Pierre Vuilleumier i Lucia Degenaar: Maturizarea prin munc .
128 . 129

Calea de alt dat a companionilor
Pentru a în7elege mai bine drumul pe care încerc m s conducem ado-
lescentul în preg tirea pentru munc , trebuie mai întâi s ne întoarcem cu
gândul la ceea ce ne-a p strat istoria.
Înainte de toate, ar putea p rea arbitrar alegerea perioadei Evului Me-
diu. Oricum, cele ce urmeaz vor demonstra c aceast alegere se impune
ca fiind cea mai potrivit în ceea ce prive te subiectul care ne preocup .
Într-adev r, Evul Mediu ne-a transmis o imagine arhetipal despre preg -
tirea într-o meserie. Breslele erau înc strâns legate de cercul familial, a a
încât meseria se transmitea din tat -n fiu. Fiul cel mai mare avea destinul
trasat înc de la na tere i anume de a fi urma ul tat lui s u în meserie.
Pentru fiul mai mic i ceilal7i, nevoia de a se putea între7ine îi împingea s
caute de lucru i drept urmare s - i g seasc un me ter artizan.
Perioada de formare pentru a ajunge la acest titlu meritoriu dura mai
mul7i ani, împ r7i7i în etape succesive.
O astfel de preg tire putea începe de la o vârst fraged . Adesea, mu-
sul de pe o corabie nu avea mai mult de 12 ani.
Pe vremea aceea, mul7i î i începeau ucenicia în meserie i în via7 ca
fiind “b iatul care face de toate”. Acestor copii, arunca7i de azi pe mâine
în lumea adul7ilor, le reveneau cele mai nepl cute i anevoioase sarcini.
Drept recompens , primeau pu7in mâncare. Dup o oarecare perioad , în
func7ie de bun voin7a patronului, adolescentul era ridicat în rândul uceni-
cilor. Înv 7area meseriei putea de acum s înceap i se prelungea pe cel
pu7in trei ani. La sfâr itul acestei perioade, ucenicia se încheia. Pentru
adolescentul devenit tân r, o nou încercare se ivea la orizont. Într-adev r,
trebuia înc s - i dovedeasc priceperea, nu numai ca artizan, ci i ca om.
Din ucenic, devenea companion. Aceast etap a companionajului avea
drept scop perfec7ionarea calit 7ilor sale profesionale i intrarea în contact
cu realitatea vie7ii pentru a dobândi treptat maturitatea ce-i lipsea .
Preg tirea aceasta îndelungat ar trebui s ne pun întreb ri i ast zi,
pentru c ea reprezint un ideal prin felul în care apropie tân rul de lumea
muncii, în mod progresiv, sistematic i întrerupt de etape de ini7iere.
Ea permitea tinerilor nu numai s înve7e o meserie, ci i s - i dezvolte
calit 7i precum r bdarea, zelul, respectul mutual, puterea de a îndura.
Companionul î i des vâr ea preg tirea dovedind lumii i lui însu i c
era de-acum în stare s - i ia în mân frâiele destinului.
130
.
Preg tirea actual se adreseaz mai mult capacit ilor mintale
La sfâr itul ciclului colar obligatoriu, dou c i se deschid în fa7a ado-
lescentului: cea a unei meserii i cea a studiilor.
În ultimele dou -trei decenii, formarea într-o meserie a suferit o deva-
lorizare important . Se poate chiar vorbi de o jen sau o ru ine care e ata-
at acestui cuvânt.
Adesea era asociat direct cu tinerii care au probleme colare pe par-
cursul colariz rii obligatorii.
Societatea de azi prive te studentul ca pe o elit , în detrimentul mese-
ria ului, care se vede surghiunit la nivelul unui cet 7ean de clas mijlocie.
Exist îns o tendin7 actual ce încearc s echilibreze competi7ia
dintre ace ti doi poli de activitate. Din p cate, crescând uneori în mod
dispropor7ionat exigen7ele teoretice legate de înv 7area unei meserii, se
p streaz discrepan7a care-i separ pe studen7i de ucenici. Atâta timp cât
nivelul de studii va însemna un confort economic i social, cei ce practic
o simpl meserie vor pl ti întotdeauna oalele sparte din cauza tendin7ei
exagerate a epocii noastre.
Oricum, poate viitorul ne va for7a s revenim la o evaluare real i mai
echilibrat a acestei situa7ii. Constatarea urm toare ne-o dovede te cât se
poate de simplu: capul r mâne “inert” dac e lipsit de ajutorul membrelor;
în acela i timp, for7ele vitale se vor împr tia f r ac7iunea conduc toare a
“ efului”.
Demonstrarea valorii formatoare a muncii: rolul adolescen ilor no tri
handicapa i?
Adolescentul deficient ne for7eaz s reflect m profund la adev rata
identitate a uceniciei i a muncii îns i. Pionierii mi c rii Camphill5 ne-au
ar tat baza pe care trebuie s ne sprijinim în ra7ionamentul nostru. Ei s-au
constituit ca ap r tori ai imaginii omului, luptând din toate puterile pentru
ca individul handicapat s fie recunoscut i respectat ca fiin7 uman în-
treag , pe deplin egal cu celelalte i privit cu respect i demnitate.
Adolescen7a înseamn pentru fiecare o etap dificil i crucial . Ado-
lescentul deficient trece i el prin asta. O trezire mai brusc a con tien7ei îl
pune, ca niciodat pân atunci, fa7 în fa7 cu el însu i, într-o lumin bru-
tal i necru7 toare. Se simte judecat, uneori refuzat de societate. Î i per-
. 131

cepe capacit 7ile, dar se love te în mod inexorabil de limitele lui. Se simte
singur, speriat în fa7a unei lumi atât de vaste, cu multiple aspecte necu-
noscute. Aceia dintre ei care pot s le formuleze, pun adesea întreb ri
existen7iale de genul:
Cine sunt eu? Ce mi se va întâmpla? Ce am eu de f cut?
Aceste întreb ri tr iesc adânc în adolescen7ii no tri, chiar dac uneori
r mân neauzite.
Interven7ia pedagogic trebuie s evolueze i s se transforme pân la
a deveni o înso7ire subtil bazat în principal pe ascultare i empatie. Dac
adolescentul este înconjurat de persoane ce intervin din exterior, educa-
tori, terapeu7i, maistrul din atelier, con tiente de aceste dou aspecte fun-
damentale, el va reu i s g seasc un r spuns la întreb rile sale.
Tinerii no tri ne stimuleaz i prin dorin7a lor de a ajuta, pe care o ma-
nifest adeseori.
Începând din clasa a noua, care este prima din ceea ce noi numim cla-
sele mari, încerc m s punem primele jaloane care vor permite adolescen-
7ilor s se familiarizeze pu7in câte pu7in cu munca.
Programa, în cea mai mare parte colar pân în acest moment, se des-
parte în dou . Un timp din ce în ce mai mare, de la an la an, va fi consa-
crat muncii în ateliere.
Începe perioada de preg tire pentru ucenicie. Obiectivele pe care ni le
propunem sunt multiple; cunoa terea aprofundat a materialului, înv 7area
gesturilor i a mânuirii uneltelor, atitudinea fa7 de munc , punctualitatea
etc… Prin munc , urm rim nu numai scopuri pedagogice, precum dina-
mica grupului, dar ne ocup m i de dificult 7ile individuale printr-o abor-
dare terapeutic .
Aceast perioad se dovede te hot râtoare pentru ceea ce urmeaz . Ea
permite adolescentului s se familiarizeze cu mai multe materiale naturale,
s în7eleag întregul proces care duce de la materia prim la obiectul finit.
Aceast particularitate permite i dezvoltarea unei no7iuni existen7iale,
fundamentale pentru în7elegerea leg turii ce se 7ese f r încetare între om
i natur . Ea cuprinde respect fa7 de material i acceptarea legilor c reia
el i se supune.
132
.
Atitudinea de respect predomin în toate activit 7ile din atelier, de la
mânuirea uneltelor pân la aranjarea lor, de la începutul pân la sfâr itul
lucrului, precum i în rela7iile dintre persoane.
La sfâr itul clasei a 12-a, tân rul ar trebui s aib o baz teoretic soli-
d , pentru a începe preg tirea într-o meserie. El se afl în fa7a unei situa7ii
noi în care trebuie s fac o alegere important . Cu tact, educatorul în-
cearc s -l sf tuiasc , s -l îndrepte în direc7ia potrivit , ajutându-l s de-
vin con tient de dorin7ele i aspira7iile sale. O dat alegerea f cut , el va
trebui s - i adânceasc cuno tin7ele de baz , folosindu- i mai ales voin7a,
invers fa7 de perioada colar , în care i se cerea o activitate interioar .
Energia sa crescând , adeseori debordant , ne demonstreaz în mod clar
c el are nevoie s - i cheltuiasc for7ele. Dac muncii fizice i se adaug
aspectul creator, aceasta îi va permite tân rului s introduc armonie în
via7a sa interioar i s - i tr iasc într-un mod mai pu7in dureros condi7ia
sa de adolescent.
Când timpul afectat înv 7 rii meseriei se apropie de sfâr it, tân rul
adult se g se te din nou fa7 în fa7 cu necunoscutul, cu deosebire c
acum nu mai este un c l tor f r bagaje.
În comunit 7ile Camphill, adultul handicapat nu poart doar din întâm-
plare numele de companion. Pentru el începe ucenicia vie7ii, care se va
prelungi pe mai mul7i ani. Via7a comunitar nu se înva7 într-o zi i fiecare
are nevoie de mai mult sau mai pu7in timp.
Activitatea lucrativ i raportul ei cu constitu ia omului
. 133

Pentru adolescent este înc important s mearg la coal i s urmeze
un înv 7 mânt adecvat, precum cel pe care noi îl urm m în colile
Waldorf. Ceea ce tân rul înva7 în clas este, într-un fel, o parte comple-
mentar a lucrului care-l a teapt în ateliere. Înv 7 mântul trebuie s fie în
echilibru cu munca i munca în echilibru cu înv 7 mântul. În ateliere este
deci important s muncim în a a fel încât s avem tot timpul imaginea
complet a omului în fa7a noastr . În acest fel îi înv 7 m pe tinerii no tri
s munceasc , 7inând cont de problemele lor.
Când tân rul vine pentru prima dat într-un atelier, trebuie s - i for-
meze mai întâi o idee asupra materialului cu care va lucra.
La ol rit, mergem s vedem lutul; pentru a cunoa te lemnul, mergem
în p dure; pentru lân , mergem s vedem oile, etc… Ca s -i înv 7 m pe
tineri meseria, ne ocup m mai mult de munc , dar tinerii vor avea i un
clasor care îi va înso7i de-a lungul ultimilor ani de coal . Acest clasor
este partea teoretic a stagiului efectuat. În el se afl descrierea atelierului,
provenien7a materialului, transformarea i utilizarea lui.
S lu m de exemplu atelierul de lân : tân rul deseneaz , dup posibili-
t 7ile sale, o oaie. Descrie apoi cum se tunde oaia, cum se spal lâna, cum
se d r ce te i apoi se toarce cu fusul sau cu vârtelni7a. Toate acestea pot
fi ilustrate i el poate lipi în clasor o mostr de lân brut i una de lân
d r cit . Pentru a încheia, el descrie sau deseneaz ceea ce a putut confec-
7iona. În felul acesta, adolescen7ii p streaz o amintire a timpului petrecut
într-un atelier sau altul.
În raport cu partea ritmic , avem mai întâi procesul muncii. Tân rul a
luat mai întâi cuno tin7 cu materialul, cu provenien7a sa, cu transforma-
rea pe care o sufer pân la utilizarea sa. Acum, el va experimenta toate
acestea; de exemplu va sp la i d r ci lâna, o va toarce i va face un
ghem. Este un proces important; acum poate s simt materialul i s ex-
perimenteze el însu i transformarea acestuia.
Înainte de a executa o munc în mod ritmic, trebuie înv 7ate gesturile
lucrului; f r acestea, nu poate fi vorba de ritm în munc . Un capitol ce
urmeaz va vorbi despre importan7a gesturilor. Ritmurile în procesul mun-
cii înseamn i modul de a lucra. Munca trebuie s aib ritmicitate, fie c
lu m dalta s sculpt m lemnul, fie c lucr m la r zboiul de 7esut sau
c lc m ervete. Prin munc i ritmuri în7elegem i durata muncii, regulari-
tatea i pauzele ei.
Dup mi c ri i ritmuri vine munca propriu-zis . Tân rul trebuie s se
angajeze din tot corpul, cu toat fiin7a sa, pentru a- i putea efectua munca.
134
.
Acest angajament este acela i în toate domeniile, fie c e vorba de munca
fizic grea de la ferm , de împletit co uri de r chit sau de preg tit masa.
El trebuie s - i foloseasc întreaga voin7 i mai ales s se str duiasc s
execute un lucru de la început pân la sfâr it.
Atelierele
Este de dorit s existe cât mai multe ateliere pentru ca tân rul s aib
mai multe posibilit 7i de a alege. Dac poate face stagii în diferite ateliere,
este mai u or pentru el s simt i s î i dea seama în ce domeniu este mai
în largul lui, cu ce material i-ar pl cea i ar putea lucra. Adolescen7ii
no tri se exprim cu dificultate i este greu s în7elegem unde ar vrea s
lucreze; de aceea adeseori facem noi alegerea pentru ei.
Putem s -l ajut m pe tân r dac îi permitem s urmeze stagii de lucru
în ateliere care lucreaz cu cele patru regnuri: mineral, vegetal, animal i
Uman.
Mineral: - ol rit, lucru în piatr sau metal (aram )
Vegetal: - împletituri de nuiele, atelier de tâmpl rie,
sculptur , gr din rit
Animal: - atelier de piel rie, prelucrarea lânii, munca în
ferma de animale
Uman: - menaj, buc t rie, diferite servicii
Aceasta este o schem poate pu7in idealist , pentru c nu peste tot pot
fi întâlnite aceste activit 7i. Totu i are mare importan7 , chiar dac stagiul
într-un atelier atribuit unui regn este de scurt durat . Aceasta permite
tinerilor s se g seasc mai u or pe ei în i i în raport cu munca, dac pot
experimenta cel pu7in un atelier pentru fiecare regn în parte. Nu inten7io-
n m s descriem aici fiecare activitate; fiecare domeniu are importan7a lui,
fiecare atelier este diferit. Aceste patru regnuri formeaz un întreg, nece-
sar pentru viitorul tân rului în mediul de munc .
Pentru a ilustra acest important drum prin cele patru regnuri, am scris
o mic poveste pe care v-o redau în cele ce urmeaz .
Era odat , nu departe de aici, un b iat care locuia cu p rin7ii, fra7ii i
surorile sale. Într-o zi, în timp ce se plimba cu tat l lui, v zu o cas mare
. 135

…s dobânde ti îndemânarea necesar …
136
.
i frumoas . “Oh, tat ! Ce cas frumoas ! Ce mult mi-ar pl cea s locu-
iesc acolo!” exclam b iatul.
“Dac vrei într-adev r s locuie ti în aceast cas , atunci trebuie mai
întâi s o meri7i” îi spuse tat l.
“Spune-mi, tat , ce trebuie s fac?” – “R bdare, b iete, ai s vezi cât
de curând”.
Dup pu7in timp, b iatul î i s rb tori a paisprezecea aniversare i ter-
min coala. Sosise timpul s înve7e o meserie i tat l s u îl trimise la un
zidar. El înv 7 cum s fac funda7iile unei case, cum s ridice zidurile,
c r mid cu c r mid . Dup un timp, zidarul îl trimise la dulgher, unde
înv 7 cum s fac acoperi ul. Dup un timp, dulgherul îl trimise la tâm-
plar unde înv 7 s fac lambriuri, mobilier i alte lucr ri de tâmpl rie.
Dup ce mai trecu ceva vreme, tâmplarul îl trimise la gr dinar, unde
înv 7 cum se între7ine o peluz , cum se planteaz arbu tii i florile i cum
se amenajeaz o gr din de zarzavat.
Dup un timp, gr dinarul îl trimise la 7es tor, unde înv 7 cum se fac
covoarele, perdelele, cearceafurile i cum s - i 7ese propriile ve minte.
Apoi 7es torul îl trimise la fermier, unde înv 7 cum s cultive p mân-
tul i s îngrijeasc animalele.
Fermierul îl trimise la menajer , unde-l înv 7 cum s - i între7in casa,
cum s se ocupe de lenjerie i cum se prepar masa.
Apoi menajera îl trimise acas , unde b iatul î i s rb tori cei 21 de ani.
“Ei, b iete”, îi spuse tat l, “7i-ai urmat cu bine drumul, ai înv 7at mult
i ai muncit bine. Î7i meri7i într-adev r casa!”
B iatul fu nespus de fericit, î i s rut p rin7ii, fra7ii i surorile i plec
în sfâr it s locuiasc în casa cea mare i frumoas .
Rolul maistrului de atelier
În mod normal, n-ar trebui s folosim termenul de “maistru de atelier”
pentru adolescen7i, pentru c acest termen se aplic mai ales ucenicilor i
adul7ilor, dar putem vorbi de “maistru formator” sau chiar “înv 7 tor spe-
cializat”. A a cum profesorul de clas preg te te tân rul pentru lume, în
sensul cel mai larg al cuvântului, dasc lul din atelier îl preg te te pentru
lumea muncii. Vtim c adolescen7ii traverseaz o perioad de mari tulbu-
r ri, de incertitudini i c sunt în c utarea propriei lor identit 7i. Este i
momentul în care tân rul nu mai suport autoritatea ca atunci când era
copil; trebuie s folosim o alt metod cu el. Îi prezent m argumente, mo-
tive valabile i încerc m s -l facem s în7eleag rela7ia “cauz – efect”. În
. 137

fiecare adolescent tr ie te întotdeauna dorin7a mai mult sau mai pu7in ex-
primat : “Ceea ce fac, ceea ce cl desc în mine i în jurul meu, vreau s
realizez cu propriile mele for7e.” E important de tiut acest lucru, pentru
c , la tinerii no tri handicapa7i, aceast dorin7 este adesea ascuns adânc
în ei în i i. Încerc m s îndrum m tân rul în munca sa f r s intervenim
prea mult, pentru ca el s - i poat dezvolta o oarecare încredere în el în-
su i, chiar dac lucrul lui nu e perfect. Îi oferim posibilitatea s fac ceva
util, ceva ce are o valoare i o semnifica7ie pentru ceilal7i. Tân rul trebuie
s dezvolte i interes pentru ceea ce se petrece în jurul s u, putem de
exemplu s -i cerem s - i ajute unul din colegi.
Ar mai fi de spus înc ceva despre ace ti ucenici care trebuie s înde-
plineasc o munc adev rat . Pentru adolescen7i, cu vârste cuprinse între
18-21 de ani, sunt necesari într-adev r mai tri de atelier, persoane cu o
anumit forma7ie într-un domeniu sau altul. Tinerii sunt gata acum s în-
ve7e o meserie, una singur , f r s mai fac stagii în diferite ateliere. Vor
avea totu i un tutore care îi supravegheaz i care se întâlne te cu ei odat
pe s pt mân , astfel încât tinerii s tie c formeaz un grup de ucenici.
Acest tutore va lucra de exemplu un poem împreun cu ei, va 7ine un curs
teoretic despre diferite meserii i va discuta împreun cu ei problemele de
viitor.
Munca în atelier
Fie c e în cas , în gr din , la ol rit sau în alt parte, atelierul trebuie
s fie un loc unde se munce te. Un loc unde lucrul începe i se termin la
o anumit or ; fapt important pentru adolescen7ii no tri, pentru c se pot
sprijini pe astfel de structuri i se simt mai în siguran7 . În atelier înv 7 m
s muncim; în acest timp nu vorbim decât de lucru. În pauze, care sunt
bineîn7eles necesare, cre m un moment social, în care fiecare poate po-
vesti împreun cu colegii s i. Structurile exterioare (loc, or , etc…) trebu-
ie s fie fixe, dar în interior l s m pu7in libertate; libertatea de a alege un
lucru sau altul, o culoare, etc…În capitolul “Activitatea lucrativ ” am
vorbit deja despre munc i modul de a lucra. Trebuie totu i s subliniem
c pentru adolescen7ii no tri este foarte important s înve7e mai întâi ges-
turile necesare înainte de a munci. Bineîn7eles c acest lucru e diferit de la
o activitate la alta, dar trebuie s fim foarte aten7i ca tinerii s înve7e ges-
turile în mod corect. Aceste gesturi trebuie s devin aproape automate, ca
i gesturile obi nuite zilnice prin care ne îmbr c m i mânc m. Copilul
poate mânca o dat ce a înv 7at s 7in furculi7a; în munc e acela i lucru:
138
.
tân rul poate 7ese o dat ce a înv 7at c trebuie s ac7ioneze pedalele i c
trebuie trecut naveta cu firul; poate sculpta lemnul când tie cum s 7in
dalta; poate g ti când tie s cure7e legumele; poate strânge frunzele când
tie s 7in grebla. Pentru adolescent este foarte important s poat efectua
un lucru de la început pân la sfâr it i munca s fie numai a lui; nimeni
nu-i va prelua munca. Chiar dac nu poate face nodurile la sfâr it, va asis-
ta la aceast munc pentru ca s aib impresia de a-l fi f cut în întregime.
În clasele mai mici sunt de asemenea ateliere, 7inute mai mult sau mai
pu7in de profesorul de clas ; obiectele astfel confec7ionate e de în7eles c
vor fi d ruite p rin7ilor sau prietenilor. Adolescen7ii îns trebuie s în7e-
leag valoarea lucrurilor, precum i utilitatea lor; de aceea vindem obiec-
tele pe care ei le lucreaz de preferin7 unor persoane pe care le cunosc
sau uneia din casele a ez mântului. Munca lor poate fi ceva util comunit -
7ii, cum ar fi preg tirea meselor, c lcatul rufelor, îngrijirea gr dinii sau
aranjarea lucrurilor. Pu7in câte pu7in, tân rul trebuie s înve7e s stabileas-
c o oarecare distan7 între el i munca sa, pentru c , atunci când va fi
adult, rezultatul muncii sale va fi complet destinat altora i va fi vândut în
exterior.
Pentru adolescen7ii mai mari, este preferabil s c lc m uneori obiceiu-
rile, pentru c ei au nevoie de schimb ri bru te. Putem foarte bine, o dat ,
când vin la atelier diminea7a, s le spunem: “Ast zi culegem plante pentru
ceai “ sau “Mergem s cur 7 m parcul”.
Ar mai fi ceva de spus pentru a descrie desf urarea activit 7ii în ateli-
er: salut m tân rul printr-o strângere de mân când sose te. El î i caut
singur lucrul început i se pune pe treab ; dup aproximativ o or i jum -
tate, o pauz mic i apoi din nou la lucru. La sfâr itul cursului, î i pune
lucrul la locul lui i ne lu m la revedere.
Pentru cei mai tineri, termin m cu aceast scurt rug ciune:
“Am lucrat pentru a înv 7a.
Am înv 7at s muncim.
Fie munca noastr binecuvântat !
Amin.”
Aspectul terapeutic al muncii
Pe lâng munca noastr ca profesori formatori i mai tri de atelier,
trebuie s mai men7ion m i munca pe care o facem ca terapeu7i. Nu vor-
bim aici de terapeutul specializat, ci de aspectul terapeutic al muncii. În
atelierele de lucru cu adolescen7ii putem s aplic m înc terapia prin mun-
. 139
 .

c ; ceea ce n-ar mai trebui s fie cazul, “ în mod normal,” la ucenici sau ie ajutat. Un mediu pl cut este de ajutor pentru ace ti tineri; trebuie creat
adul7i. Spunem “în mod normal”, pentru c acum ne confrunt m din ce în în cadrul atelierului o ambian7 plin de c ldur i încredere, unde ei s se
ce mai mult cu deficien7e severe, fizice sau psihice. Pentru aceste persoa- poat sim7i bine.
ne ar trebui poate locuri de munc special adaptate nevoilor lor. Dac vrem s -i ajut m pe adolescen7i în munca lor, trebuie s fim in-
Sarcina noastr este s ajut m adolescentul s devin cât mai autonom ventivi, entuzia ti, încrez tori i s avem mult imagina7ie. Inventivi pen-
posibil în via7a de toate zilele, dar i în munc . Abilit 7ile manuale lucrati- tru c trebuie g site unelte i r zboaie de 7esut simplificate sau adaptate;
ve dobândite, chiar cele mai simple, sunt victorii pe drumul ce duce spre entuzia ti, pentru c , f r încurajarea noastr , tân rul nu va face mare lu-
independen7 . cru; încrez tori, pentru c trebuie s p str m speran7a c tân rul va reu i
A vrea s dau ca exemplu cazul unei fete pe care am îndrumat-o timp s fac un lucru sau altul; imaginativi, pentru c adesea trebuie s g sim
de mai mul7i ani în atelierele claselor mari i apoi, în timpul uceniciei, ca alte moduri de a lucra. Tân rul trebuie ajutat s lucreze, ajutat s - i piard
menajer . Era greu s te apropii de ea, întrucât nu suporta s fie atins i fixa7iile, s se concentreze, s - i coordoneze mi c rile – aceasta e sarcina
mai ales nu voia s fac nimic. F. era epileptic i autist ; avea i proble- noastr . Munca în sine este deja o terapie – a lucra este o necesitate vital
me de coordonare a mi c rilor i de echilibru. A trebuit s m folosesc de pentru om. Adolescentul are nevoie s înve7e s munceasc pentru a- i
un moment potrivit pentru a-i câ tiga încrederea: dup o munc îndelun- dobândi încrederea în sine, pentru a se pune în valoare.
gat de mai bine de doi ani, putea s duc un co de rufe, s execute mi - Exist întotdeauna câ7iva elevi care r mân la coal ca adolescen7i
c rile necesare pentru c lcat rufe i putea s spele salata. În atelierul de post colari sau ucenici, pentru care se dovede te dificil g sirea unui loc
lucru manual a reu it, dup doi ani, s înve7e trecerea unei baghete cu de munc i de via7 . Îi înv 7 m s cunoasc diferite domenii de munc i
bumbac din stânga în dreapta i invers, pe un r zboi de 7esut cu fâ ii de recit m împreun cu ei un poem de Jean Aicard. Ca încheiere a acestei
material. Prin acest exemplu vrem s subliniem faptul c nu trebuie s ne prezent ri asupra adolescen7ilor i a muncii lor, iat ultima strof din acest
pierdem speran7a, c trebuie mereu s o lu m de la cap t i s încerc m; frumos poem:
dac suntem noi în ine siguri pe ceea ce facem, vom avea parte i de reu-
“…Iubesc meseriile, a mea – i-ale voastre!
it , chiar dac avem nevoie de mult timp.
Unii-s nepricepu7i, nu-i meseria grea;
Al doilea exemplu pe care a vrea s -l prezint este acela al unui tân r
Vi-ntreg p mântul e ca un antier
autist i isteric, care avea frecvente crize de furie i era foarte agitat. La
În care o meserie ajut celorlalte
început n-a fost u or în atelier nici pentru el, nici pentru noi; am avut ne-
Vi orice lucr tor serve te lumea-ntreag “
voie de o bun st pânire interioar i mai ales a trebuit s r mân foarte
calm în fa7a lui. Pentru a-l ajuta, am urmat tot procesul muncii împreun
cu el, timp de ase luni. Mai întâi a d r cit lâna pentru a- i folosi excesul
de energie, pentru c e nevoie de for7 pentru aceast munc ; apoi a tors
cu roata pentru a- i îmbun t 7i echilibrul interior, apoi a f cut o minge de
lân , lucru ce i-a favorizat concentrarea. Toate acestea l-au ajutat mult,
pentru c mai apoi a putut s înve7e mi c rile necesare pentru a lucra. V. a
devenit astfel ucenic i a reu it s realizeze un covor din noduri de la în-
ceput pân la sfâr it; b iatul acesta a f cut mari progrese i un pas impor-
tant pe drumul independen7ei sale.
Putem s -l ajut m s lucreze pe un adolescent deficient, în felul urm -
tor: îi alegem o munc pe care o poate face singur i o alta pentru care are
nevoie de ajutor. Alt mod de a lucra: alegem o singur munc , îl punem s
lucreze 10 minute, apoi 10 minute pauz , dup care reîncepem. Totul de-
pinde de ce fel de adolescent e vorba i în ce domeniu ne gândim c trebu-

140 . 141
 .

bucuria reîntâlnirii…

142 . 143
 .

Jacqueline Grüner tate de posibilit 7i. Pentru adul7ii no tri deficien7i, destinul nu se poate
împlini întru-totul. În cazul lor, câteva aspecte, poate doar unul, dou sau
Via a cu adul ii: socioterapia
trei ale destinului lor se pot realiza, pentru c deficien7ele fizice sau de
alt natur împiedic dezvoltarea individualit 7ii lor.”
Totu i, dac într-un moment de criz sau de împlinire deosebit din
via7a unuia din ace ti “ s teni” sau companioni, încerc m s în7elegem ce
se întâmpl în untrul s u, reg sim acelea i ritmuri i schimb ri ca în orice
biografie. Pe de alt parte, atunci când tr im mult timp al turi de persoane
Studiile sociale descoper din ce în ce mai mult domeniul biografiei, în
“ deficiente”, avem impresia c , renun7ând la unele aspecte din via7a lor
care poate fi observat amprenta personal a unei vie7i asupra unui plan
personal , ei ofer un spa7iu sufletesc pentru crearea unor leg turi inter-
mai profund, trasat de ritmurile din via7a fiec ruia. În capitolele preceden-
umane ce pot înflori datorit abnega7iei i bun t 7ii lor. Aceste l ca uri
te au fost prezentate copil ria i adolescen7a, prin descrierea celor trei sep-
suflete ti pot fi generatoare ale unor noi impulsuri, uneori cu efecte vinde-
tenale ale dezvolt rii copilului. Via7a adultului cunoa te i ea anumite faze
c toare în via7a celor care trec pe aici.
de dezvoltare, mai pu7in evidente pe plan fizic, mai aproximative în timp,
dar u or de recunoscut, pentru c ele sunt tr ite ca ni te momente de cris-
talizare, de criz , de unde pot rezulta noi capacit 7i, sau pot apare cotituri
S lucr m cu… sau via a împreun
ale vie7ii. Doctorul Berron le descrie astfel: “Pentru început, s compar m
via7a omului cu o urzeal , pe care se 7ese b t tura, oper a existen7ei per-
În acest fel, în socioterapie, mai vizibil decât în pedagogia curativ ,
sonale, care exploateaz , în func7ie de geniul s u propriu, posibilit 7ile i
interac7iunea uman i social este complet : nu putem vorbi de educatori
obstacolele pe care le întâlne te. Urzeala rezum evolu7ia omenirii, iar
i de asista7i. Împ rt im doar ceva în comun. În acest capitol voi vorbi
b teala aportul individual… Biografia omului în vârst e îmbog 7it de
despre companioni, dar putem spune oare cine pe cine înso7e te? Acesta e
roadele întregii vie7i, iar fructele arat ce fel de copac le poart . Mijlocul
unul din misterele pe care se cl de te socioterapia.
existen7ei e dominat de intensitatea transform rilor care au loc atunci
Redau mai întâi cuvintele unui tân r colaborator de la Perceval:
când, la dou zeci, treizeci, patruzeci de ani, omul î i arat capacitatea sa
“Persoana deficient ce ne este încredin7at nu mai are nevoie s fie
de maturizare.”
«educat » ci vrea s fie recunoscut în adev rata ei identitate, chiar dac
Ce au de-a face toate acestea cu subiectul nostru ? Cum poate fi privit
la prima vedere a p strat înc mult din tr s turile copilului în comporta-
biografia atunci când e vorba de adul7i handicapa7i, pe care-i întâlnim în
mentul s u, în ac7iunile sale, în modul de exprimare. S te str duie ti s -i
general fie într-un grup bine delimitat, fie izola7i, ca ni te “originali” ex-
schimbi “obiceiurile proaste” dup un dic7ionar de bune maniere, înseam-
centrici care r mân de obicei deoparte, pentru c sunt prea mult sau prea
n s cheltuie ti mult energie pentru aparen7e i po7i fi sigur c se va in-
pu7in sociabili? E limpede c un adult handicapat nu are posibilitatea s - i
staura o atmosfer infantil pu7in favorabil unei vie7i demne între adul7i.
tr iasc via7a în toate sensurile pe care noi le dorim sau le g sim “norma-
Via7a printre oameni, frecvent numit i “via7 social “, cere din ce în ce
le” pentru noi în ine. Lui nu i se acord libertatea promulgat prin lege:
mai multe îngrijiri, lucru care se afl la originea conceptului de sociotera-
nu este considerat cet 7ean cu toate drepturile i îndatoririle unui cet 7ean;
pie, care devine numitorul comun al vie7ii adul7ilor.”
independen7a nu mai este nici ea un bun dobândit, nici financiar, nici
A tr i al turi de persoane deficiente, a le înso7i în evolu7ia lor, ace tia
uman. Pu7ine sunt persoanele “handicapate” care formeaz o familie, i tot
sunt termeni mai potrivi7i pentru o via7 comunitar , decât s te “ocupi de
pu7ine cele ce st pânesc o meserie. În toate domeniile importante pentru
ei”. Locul fiec ruia în via7 devine una din principalele preocup ri ale
dezvoltarea celor mai mul7i dintre noi, ei nu- i g sesc locul. Din marea
socioterapeutului. Fiin7a aceasta, datorit handicapului, este înl n7uit de
gam de posibilit 7i pe care le putem alege în via7a noastr , r mân pu7ine
ni te limite fie corporale, fie de cele ale unei vie7i suflete ti haotice, pe
direc7ii în care adultul handicapat se poate dezvolta. Doctorul Karl König
care în van se str duie te s o st pâneasc ; el însu i nu poate lua hot râri,
spune: “ Un om obi nuit î i duce via7a mai mult sau mai pu7in într-o pleni-
nu- i poate propune scopuri. Noi în ine, nu suntem oare înl n7ui7i de do-
tudine a destinului s u i, pentru fiecare dintre noi, destinul ofer o varie-
144 . 145

rin7ele noastre, de propriile noastre interese? Rolul socioterapeutului este
s foloseasc acest ferment viu, s aduc aceast via7 sufleteasc un pas
mai înainte, s -i arate pu7in câte pu7in c dincolo de via7a trec toare, de
emo7iile care ne tulbur , dincolo de voin7a de a munci, se ascunde sensul
profund al vie7ii. Calea ce duce de la intrarea în via7a de adult i pân la
maturizare este tocmai acest proces de metamorfoz ce are loc în orice
via7 omeneasc , dar c ruia socioterapeutul trebuie s -i acorde un plus de
aten7ie. Via7a comunitar corect în7eleas serve te acestei metamorfoze
prin care se elibereaz pu7in câte pu7in individualitatea i îi permite aces-
teia s se dezv luie, s se simt chemat s - i îndeplineasc rolul social.
În planul personalit 7ii, trebuie s ne diminu m ac7iunea, pentru ca ei s
poat cre te”.
Ne putem u or manifesta puterea asupra unor persoane neputincioase
i prin aceasta s exercit m o presiune insuportabil asupra sufletelor ce-
lor ce ne sunt încredin7a7i, presiune ce d na tere unui climat tensionat,
unei ambian7e de oprimare.
“Este de datoria oric rui socioterapeut s transforme aceast putere
temporar în voin7 de realizare a unor scopuri pentru eternitate. Compa-
nionii, dac tr iesc într-un climat de încredere i c ldur , vor c p ta în-
credere în ei în i i i în posibilit 7ile lor. În via7a de zi cu zi, ei devin
p str torii i c l uzele acestei noi facult 7i, sim7ul social, pe care ne-a p s-
trat-o tradi ia, care deci tr ia alt dat în incon tientul colectiv. Facultate
ce acum trebuie cultivat con tient, în a a fel încât fiecare s devin parte
a acestui corp, pentru moment sfâ iat, împr tiat, numit organism social,
embrion al omenirii viitoare. Companionii au f r îndoial aceast misiu-
ne în lume: s preg teasc terenul în care vor putea încol7i aceste noi fa-
cult 7i.”
“Via7a tr it împreun cu ei permite socioterapeutului s p trund
adânc în natura fiec ruia; asistatul se arat pe sine a a cum este, f r bari-
ere, f r distan7 . Aceast intimitate cap t o nuan7 de respect pentru
fiin7a ce tr ie te deci într-un fel de nuditate. De aici decurge cunoa terea
real a fr mânt rilor suflete ti i compasiunea pentru aceast fiin7 care se
izbe te tot timpul de pere7ii s i interiori. Astfel, via7a de zi cu zi poate de-
veni umila surs a recunoa terii celuilalt. Serviciul social, cum este el nu-
mit ast zi, nu mai este ceva care se returneaz , ci devine: activitate în
slujba vie7ii”.
În mi carea Camphill, aceste locuri de via7 comunitar , aceste centre,
au fost numite sate. Doctorul Thomas Weihs spunea despre fondarea pri-
mului “sat”, în 1954: “Aceast comunitate nu a fost conceput nici ca o
comunitate terapeutic , nici ca o unitate “deschis ” pentru persoane defi-
146
.
ciente, ci a luat o alt form . A fost conceput ca o comunitate rural , cu
toate ramifica7iile care decurg din via7a unui sat, i eu a numi-o mai de-
grab comunitate a satului, decât comunitate terapeutic , tocmai pentru a
sublinia “impulsul ini7ial “. Apari7ia multor sate a fost legat de existen7a
unei coli, a unui a ez mânt pentru copii: era încercarea de a crea spa7ii
de locuit i posibilit 7i de lucru, ca r spuns la necesit 7ile celor care cres-
cuser în aceste coli. În func7ie de datele locului, de problemele locale i
legislative, de interese i for7e, au ap rut tot felul de a ez minte de via7 i
munc . Aspectele socioterapiei sunt mult mai variate i mai multiple decât
cele ale pedagogiei curative: de la satul norvegian situat pe malul m rii,
unde asista7ii au fost de acord s primeasc i s vindece toxicomani de
dependen7a lor, pân la micul a ez mânt ivit la cererea autorit 7ilor locale
engleze dintr-un ora nou, pentru a realiza spa7ii verzi (de via7 !) i pân
la comunit 7ile fondate pe vaste terenuri agricole în America de Nord, au
ap rut tot felul de încerc ri de via7 comunitar cu adul7ii. Totu i, anumite
criterii sunt omniprezente: via7a în comun, precum i necesitatea de a lim-
pezi, de a aduce adev r în rela7ia dintre cei ce tr iesc împreun , în cadrul
unor leg turi de interdependen7 ce dep esc rela7ia fix i evident dintre
protector i protejat. A a încât via7a devine o coal , iar noi accept m han-
dicapul tot a a cum accept m ploaia sau timpul frumos.
O form de organizare mai deosebit la Perceval
La Perceval, via7a sectorului adult are un aspect deosebit din dou mo-
tive: unul este decizia luat de colaboratori în momentul în care unii co-
lari au ajuns adul7i i anume aceea de a p stra împreun dou structuri
care sunt adesea separate în alte a ez minte: via7a colarilor i via7a adul-
7ilor. Al doilea motiv rezult din primul; este vorba de a crea c mine nu în
centrul nostru, ci în jurul lui, c mine create la alegerea i prin dona7iile
locuitorilor din St.-Prex i din împrejurimi. M rimea acestor unit 7i e va-
riabil , de la 2 la 14 asista7i, fiind în func7ie de locul i împrejurimile ca-
sei. Iat de exemplu cuvintele unei persoane responsabile de o cas care e
situat în ora ul vechi: “Micul nostru grup e format din trei persoane ce
r spund de armonia vie7ii sociale i din ase adul7i deficien7i, f r de care
aceast armonie ar fi inexistent . Pe parcursul zilei, fiecare î i vede de
preocup rile lui, pentru cei mai mul7i în cadrul atelierelor de la Perceval.
Dar pentru fiecare mas , fiecare noapte i fiecare sfâr it de s pt mân ,
familia noastr din ora se adun între pere7ii ace tia vechi i plini de far-
mec.”
. 147

Ceea ce este mai interesant în aceast experien7 de a locui în ora ul
vechi, este situa7ia excep7ional nu numai de a ne afla pe o strad comer-
cial din inima localit 7ii, ci i de a 7ine un chio c de tutun. Acest lucru
ofer posibilitatea locuitorilor din sat s -i întâlneasc pe companioni i s
nu-i mai vad ca fiind diferi7i, ci ca ni te vecini, iar pentru unii, chiar prie-
teni. În felul acesta, treptat, s-au putut crea leg turi. Iar dac s-au putut
crea, este datorit spontaneit 7ii înn scute în rela7ii, pe care o au ace ti
adul7i handicapa7i.
“Nu trece o s pt mân f r s ne minun m cum chiar i cel mai defici-
ent dintre asista7ii no tri reu e te s între7in o conversa7ie cu un trec tor
care- i plimb câinele. Surprinz tor este faptul c nu numai bomboanele îi
atrag pe copii la chio cul nostru, ci i companionii cu care nu se plictisesc
s se joace. Casa noastr a devenit un loc de întâlnire în care mai mul7i
vecini au acceptat, nu f r dificultate pentru unii, s intre pentru o invita-
7ie la mas , o cafea, sau un “ bun ziua, ce mai face7i?” i de fiecare dat ,
oricine ar fi, este întâmpinat de companioni cu o neclintit i neobosit
bucurie a revederii.”(Martine Serrano).
Aceast diversitate de m rime i localizare a c minelor ofer posibili-
t 7i variate de via7 pentru cei ce vor tr i totdeauna la Perceval; ideal ar fi
ca aceast diversitate s r spund unor nevoi existen7iale cum ar fi: nevoia
de pace, de integrare, sau aceea a unei vie7i pline de vioiciune în cadrul
unui grup mai mare de persoane.
Datorit leg turilor noastre cu sectorul colar, via7a noastr comunitar
se realizeaz mai ales cu tineri pe care i-am v zut crescând, care au mers
la gr dini7 împreun cu proprii no tri copii i care ne cunosc de mult
timp (pe to7i cei care form m comunitatea adul7ilor). Le oferim deci mai
pu7in tinerilor posibilitatea de a- i p r si locurile cunoscute i ocrotitoare
ale copil riei lor, pentru a se arunca în necunoscutul vie7ii, ci mai degrab
de a trece în spa7ii mai pu7in centralizate, mai deschise, în care vor înv 7a
s - i foloseasc însu irile i timpul într-un mod mai independent decât la
coal .
Pentru orice tân r aflat în pragul vie7ii adulte vine un moment de con-
tientizare a noii libert 7i. El este aici cu tot ce este el, cu tot ce ar vrea s
devin , cu multe a tept ri i nu pu7ine iluzii despre sine însu i i lume.
Încercarea prin care va trece fiecare este cum î i va însu i aceast liberta-
te, cum va deveni responsabil de ea, cum î i va g si locul s u în lume.
Lupta pe care trebuie s o dea este aceea cu limitele sale, precum i cu
cele ale lumii. E o încercare dur , pân reu e te s - i fac un loc. Vi încer-
carea aceasta reapare în fiecare moment de criz în via7 , oferindu-ne de
fiecare dat o alt fa7et . Prin aceast lupt se scrie biografia.
148
.
Dreptul omului la munc i la o via spiritual
Socioterapia are datoria s ofere structuri care s sus7in aceast c uta-
re a echilibrului i identit 7ii i care s permit fiec ruia s dobândeasc o
oarecare încredere. Capitolul urm tor va vorbi mai detaliat despre pro-
blema muncii. Munca creeaz terenul pe care fiecare poate înainta, pentru
c fiecare tie c are un rol în via7a celorlal7i. În munc se pune problema
atât a satisfac7iei personale cât i a moralit 7ii, c ci consecin7ele vizibile
ale gesturilor noastre au i p r7ile lor invizibile, generatoare ale viitorului.
Înv 7area unei meserii implic întâlnirea dintre capacit 7ile personale i
cerin7ele obiective ale unei munci. Chiar o persoan “foarte handicapat ”
î i poate însu i gesturile necesare într-o munc , beneficiind i aducându- i
propria sa not de personalitate în ambian7a din atelier.
Respectarea ritmului vie7ii religioase zilnice, s pt mânale sau în cadrul
s rb torilor cardinale ale anului, face ca dialogul cu lumea spiritual s
r mân deschis. Luminând momentele sumbre, aspectul religios al vie7ii
este deseori cel mai intim i personal lucru pe care-l împ rt im cu cei-
lal7i. Întreb rile sunt acelea i pentru fiecare dintre noi: ”Cine sunt eu? Ce
este via7a? Cine m poate ajuta? De ce trebuie s suferim?” - i mai gene-
rale: ”De ce trebuie s existe r ul? Care este datoria omului?” etc.… Pen-
tru unii, trebuie s în7elegem noi întrebarea, altuia, s -i aducem acea pace
care pune cap t irului s u de întreb ri f r sfâr it; uneori întreb rile i
nedumeririle noastre sunt cele care- i g sesc r spunsul. Ritmicitatea vie7ii
religioase este asumat atât de companioni cât i de colaboratori, poate
chiar mai mult de cei dintâi. Via7a religioas trece pentru fiecare prin de-
erturi i câmpii fertile, dar, zilnic, con tien7a unei alte dimensiuni ne d
posibilitatea de a plasa aceast via7 la locul s u real i a deschide poarta
unei accept ri a destinului.
Munc , rug ciune, iat dou elemente ce trebuie s ne structureze via-
7a. Lipse te un al treilea element pe care marea majoritate a companionilor
ni-l ofer cu bucurie i spontaneitate: via7a social . Ajunge doar s vorbim
de o s rb toare i îndat vom ti cine se ocup de decor, cine face invita7i-
ile, cine ajut la preg tit masa i tot ce mai trebuie. Bucuria reîntâlnirii,
pare s fie darul pe care companionii îl duc pretutindeni i f r de care ar
fi destul de greu s tr im în comunitate. Caracterul s rb toresc al reîntâl-
. 149
 .

nirii deschide poarta unei vie7i culturale. Fiecare familie dintr-o cas este
liber s - i organizeze cum crede serile, duminicile, i î i stabile te echili-
brul s u propriu între activit 7ile comune (pictur , lectur ), activit 7ile
individuale, ie iri, i activit 7ile culturale organizate în cas . Preocup rile
celor dintr-o …posibilitatea de a întâlni atâta lume…

cas , pot avea puncte comune cu cele ale altor familii i astfel, plecând de
la un grup muzical dintr-o cas , se poate ajunge la o orchestr .
Dar mai exist i via7a cultural , unde întreaga comunitate de adul7i se
adun pentru un spectacol sau un concert care are loc la Perceval i pentru
a preg ti i a se bucura împreun de s rb torile mari ale anului. De exem-
plu: în timpul Adventului ne întâlnim de mai multe ori pe s pt mân i
discut m despre o tem pe care am ales-o împreun i pe care încerc m s-
o abord m în mai multe feluri. Am avut teme ca: na terea, curcubeul, lu-
min i întuneric, credin7 - iubire - speran7 . Prin euritmie i muzic ,
împ rt indu-ne unii altora tr irile i gândurile, d m fiec ruia posibilitatea
s - i aib propriile tr iri în preajma Cr ciunului. Din punct de vedere ex-
terior, companionii sunt cei pentru care ne lans m cu curaj într-o astfel de
“munc ”; interior, noi sim7im c nevoia lor devine c l uza noastr , iar
recuno tin7a lor, protec7ia noastr .
E tiut faptul c fiecare dintre noi se simte mai în largul s u într-o di-
rec7ie din via7 decât în altele; se tie c sunt faze în via7 mai mult sau
mai pu7in favorabile unui aspect sau altul al vie7ii. Echilibrul pe care în-
cerc m s -l refacem dup o “criz ” ar trebui s fie diferit de cel de dinain-
te. Încerc m s nu vorbim de un adult ca despre un copil. Dup
adolescen7 , individualitatea fiec rei fiin7e con7ine un secret care cere res-
pect din partea noastr . Dac sim7im c un companion se afl într-o situa-
7ie de via7 prea greu de st pânit de el singur i de cei care-l înconjoar ,
apel m la medic sau la cei apropia7i, pentru a judeca împreun raporturile
pe care le avem cu el, situa7iile pe care le tr ie te, întorcându-ne aten7ia
asupra noastr i asupra structurilor noastre mai degrab decât asupra lui.
De mult timp, dorim s ini7iem la Perceval germenul unui colocviu unde
s poat participa persoana aflat în criz pentru a putea vorbi despre situ-
a7ia ei i a noastr . S fie prea simplu i îns i aceast simplitate s fie
prea exigent ? Ne lipse te curajul? Sau priceperea necesar ?
Mai este înc mult de f cut în domeniul acesta, pentru a favoriza dez-
voltarea individualit 7ii asista7ilor. Aceste a ez minte se adreseaz per-
soanei în general; apropierea noastr este o “chemare individual ” ce 7ine

150 . 151
 .

de destinul nostru. Nu din întâmplare i nici dintr-o coinciden7 lingvistic

satele i c minele de socioterapie se autodefinesc “sate cu adul7i”, “c mi-
ne de via7 cu adul7i” – fapt ce semnific via7a împ rt it al turi de cei-
lal7i, împreun cu ceilal7i. Vcolile i centrele de formare profesional , sunt
pentru copii sau pentru tineri. Cuvântul “împreun ”, st la baza organiz -
rii vie7ii cotidiene, la baza c ut rii l untrice a socioterapeu7ilor, fiind în- Denis Donnet
s i esen7a motiva7iei viitorului.
Împlinirea prin munc
Via7a la locul de munc

Meseria marcheaz identitatea persoanei

Împ r7im împreun cu companionii15 diferitele aspecte ale vie7ii, luând

masa împreun , a a cum arat termenul “companion”. Tot cu ei împ r7im
i munca.
Care este rostul muncii? Multe domenii se ocup de aceast problem ,
dar, lucrând în socioterapie, iat ce mi se pare esen7ial: munca este princi-
pala activitate care se desf oar în folosul celuilalt.
Având în vedere timpul i for7ele ce ac7ioneaz de-a lungul vie7ii, pu-
tem spune c activitatea lucrativ marcheaz puternic personalitatea.
Acest lucru este valabil i pentru persoanele deficiente, uneori chiar mai
mult munca fiind adesea cea mai bun posibilitate de a se face cunoscu7i
în afara comunit 7ii în care tr iesc, fiind practic o parte a buletinului lor de
identitate. De câte ori nu i-am auzit pe prietenii no tri prezentându-se în
felul urm tor: “Philippe R. din Bienne, tâmplar la Perceval” sau “ René
din Cannes, René 7es torul”. Adeseori, în cursul unei conversa7ii, discu7ia
alunec inevitabil în sfera muncii.

Intrarea în lumea celor care lucreaz

Prin programa claselor mari, adolescentul intr în contact în mod trep-

tat cu aspectul lucrativ al vie7ii. Descoper diferitele materiale, mânuirea
lor, cunoa te treptat meseriile. Când ajunge în atelier ca adult, înva7 o
meserie pe care o va practica mult timp în via7a sa activ .
Apare aici un element important în trecerea de la adolescen7 la via7a
adult . Pân acum primea înv 7 tura la coal , hr nindu-se cu ea,
152 . 153

împlinindu-se prin ceea ce înv 7a despre lume. De-acum înainte, va “ în-
cerca” o meserie. Va încerca într-adev r s - i foloseasc toate capacit 7ile
pentru a fi util, pentru a da ceea ce lumea a teapt de la el, cu toat parti-
cularitatea i specificul fiin7ei sale. Tân rul companion este acum orientat
spre un atelier, pentru un an. Prin întâlnirile dintre mai trii de atelier, se
pot realiza i diferite schimb ri, dac se dovede te necesar. Dac adoles-
centul se poate exprima i î i spune singur preferin7a, grupul va 7ine cont
de ea. În majoritatea cazurilor încerc m s g sim locul potrivit în func7ie
de întregul ansamblu de factori ce 7in de comunitate i individ.
Activit ile lucrative
Iat diferitele activit 7i lucrative care se desf oar la Perceval:
• Lucru în cas : g tit, menaj, între7inerea lenjeriei;
• Ferma
• Gr din rit
• Între7inerea parcului
• Ol rit
• Tâmpl rie
• Lucru manual
• `es torie
• Atelier de servicii la domiciliu pentru locuitorii satului St. Prex, ca-
re asigur , în func7ie de cereri, anumite lucr ri de mic amploare:
zugr vit, cur 7enie, gr din rit etc.
Cum se realizeaz orientarea persoanelor c tre locurile de munc ? La
începutul apari7iei “satelor” (comunit 7i de via7 pentru adul7i), doctorul
König4 propunea ca asistatul s lucreze acolo unde comunitatea are nevoie
de el. Realitatea vie7ii, a a cum s-a cristalizat ea la Perceval, face ca acest
aspect s nu poat fi realizat decât cu persoanele cele mai independente.
Pentru ceilal7i, care sunt în num r mult mai mare, trebuie mereu s g sim
ceva potrivit cu posibilit 7ile i capacit 7ile lor. Afinit 7ile i dorin7ele lor
neexprimate trebuie i ele avute în vedere, cu tot tactul i sensibilitatea
necesar . Întrucât tân rul a crescut la Perceval, to7i îl cunosc deja bine.
Grupul mai trilor de atelier se întrune te periodic pentru a- i împ rt i
experien7a i, dac e necesar, reconsider situa7ia unuia sau altuia dintre
companioni.
154
.
Activitatea din atelier i rolul maistrului
Ce diferen7 este între buc t rie, gr din rit, ol rit, 7es torie! Sim7urile
sunt în mod diferit solicitate, materialele sunt diferite, uneltele i gesturile
necesare la fel!
S lu m de exemplu dou ateliere, având polarit 7i total diferite: ol ri-
tul i 7es toria.
În atelierul de ol rit domne te o ambian7 lini tit . To7i lucr torii se
afl în jurul unei mese, lini ti7i, mai mult sau mai pu7in concentra7i, mode-
lând îndelung argila cu mâna. Materialul de lucru este gri, rece, umed,
greu. Olarul îl va înml dia, dându-i forma unui recipient.
La 7es torie, ambian7a este zgomotoas , datorit trecerii suveicilor prin
urzeal i a b t toarelor cu spat , care lovesc 7es tura. Fiecare e singur la
r zboiul s u, cu aten7ia concentrat asupra lucrului. Firele sunt colorate,
calde, uscate, u oare i 7es torul le adun într-o 7es tur înv luitoare.
La ferm , activitatea este dominat de îngrijirea zilnic a animalelor,
având prin aceasta un ritm specific; la fel ca pentru gr din rit, succesiunea
anotimpurilor, clima, sunt punctele importante ale experien7ei câ tigate
prin aceast munc .
În schimb la tâmpl rie, partea tehnic , mai ales mânuirea uneltelor i
uneori a ma inilor, constituie specificul acestui atelier.
Ritmul marcheaz puternic activitatea dintr-un atelier. Cinci zile con-
secutive de lucru pe s pt mân , în care sunt incluse i cursurile de eurit-
mie i gimnastic , precum i terapiile individuale. În atelierul de 7es torie
avem o întâlnire la sfâr itul s pt mânii: privim împreun lucrul fiec ruia,
bucurându-ne de progresele sale, participând la bucuria sa, alteori la neca-
zul s u.
Nu trebuie s uit m ritmul zilnic i orologiul care bate ora 9.00 pentru
începerea lucrului, 11.45 pentru încheierea lucrului de diminea7 , 14.30 i
17.45 pentru cel de dup amiaz . Vi mai ales s nu uit m pauza, moment
de destindere, de întâlnire, de celebr ri aniversare. Mai sunt i alte calit 7i
ambientale ce dau culoare unui atelier: aten7ia îndreptat asupra lucrului,
primirea unei comenzi speciale, descoperirea unui model nou, eforturile
de crea7ie, bucuria de a finaliza un lucru, sau ajutorul cerut de grupul de la
ferm pentru recoltarea morcovilor.
. 155

Mai sunt apoi i vizite: e mi c tor s -i vezi uneori pe copii trecând prin
atelier, curio i s vad ce se lucreaz , cu privirea plin de admira7ie în-
dreptat spre lucr tor.
În atelierul de 7es torie*, sunt multe ocazii de întrajutorare: la montatul
urzelii, la a ezarea ei pe r zboi, la introducerea firelor în i7e i spat , la
“b tutul” firelor.
O aten7ie particular este acordat bineîn7eles persoanelor aflate într-o
incapacitate fizic i care necesit ajutor, integrate în atelierul de 7es torie
i lucru manual: o mân a ezat pe um r, un moment de ajutor, un cuvânt
de încurajare.
Se întâmpl uneori ca un companion s aib nevoie de calm în jurul
s u. Atunci, to7i cei din atelier ating un nivel special de con tien7 i ca
prin minune, tr im momente în care avem impresia c suntem to7i la uni-
son, în deplin armonie.
Una din sarcinile principale ale maistrului de atelier este adaptarea
lucrului. Aceasta cere mai întâi o bun cunoa tere teoretic i practic a
meseriei, apoi o ascultare activ , pentru a observa în timpul lucrului voin-
7a companionului, pentru a-l l sa pe cât posibil s înainteze. Mai trii de
atelier de la ol rit, tâmpl rie, 7es torie, gr din rit, ferm , posed speciali-
zarea în meseria respectiv . Aspectul socio-terapeutic se dobânde te îns
zilnic, prin experien7a dobândit zi de zi, al turi de companionii no tri;
putem vorbi de fapt de o formare continu .**
O alt sarcin a maistrului de atelier este s -i înve7e meseria pe semi-
nari ti (tineri care urmeaz o specializare timp de trei ani) i s le d ruias-
c ceva din pasiunea sa, astfel încât ei, la rândul lor, s o poat transmite
companionilor i s poat duce la bun sfâr it un lucru de calitate.
Calitatea muncii i aspectul s u terapeutic
Un tân r care tr ie te pentru prima dat experien7a atelierului se g se -
te într-o situa7ie cu totul nou . Asistat atât cât e necesar, el execut un
obiect cerut de un client. În general, ceea ce se realizeaz în cadrul activi-
t 7ii lucrative nu are nimic de-a face, dintr-un anumit punct de vedere, cu
simpatia sau antipatia muncitorului. Important este mul7umirea celui care
*
Autorul articolului, fiind 7es tor, folose te exemple din experien7a sa în acest domeniu.
**
Totu i, acum exist o forma7ie profesional de socioterapie de care beneficiaz cei pe care îi
numim “ seminari ti”. Conform articolului redactat de Tho HH Vinh.
156
.
va beneficia de produsul muncii. Aceasta este motiva7ia voin7ei de a lucra.
Dac aceast munc const în prepararea prânzului a teptat de to7i ai ca-
sei, sau dac e vorba de animalele care a teapt s fie îngrijite, sau dac e
vorba de o comand , motiva7ia este limpede. Dar va fi mai dificil când
lucrul respectiv nu este a teptat de cineva anume, ci este f cut pentru un
posibil client.
În primul caz, a tept rile celuilalt dau la iveal facult 7i ce zac adormi-
te în untrul acestor prieteni ai no tri: în fa7a unei comenzi, un companion
competent nu e întotdeauna disponibil s -i r spund . Maistrul de atelier i
companionul pot prelua împreun aceast încercare i s rezolve proble-
ma. Încrederea i entuziasmul pot duce astfel la trezirea de noi capacit 7i.
Din experien7a mea în atelierul de 7es torie, pot spune c este foarte
important ca materiile prime utilizate s fie cele mai frumoase i mai natu-
rale. Aceste materiale delicate necesit un surplus de aten7ie i de îndemâ-
nare fa7 de altele mai aspre i mai grosiere care, chiar cu un efort mare de
prelucrare, dau tot un produs aspru i grosier. Lân fin , m tase, angora,
ca mir, sunt cele pe care le folosim cu prec dere în atelierul nostru. Ast-
fel, produsul finit va fi cu atât mai frumos, mai valoros i mai apreciat. În
acest fel, treptat, atelierul de 7es torie realizeaz 7es turi pentru îmbr c -
minte.
Adultul în general va avea inclus mai pu7in terapie decât copilul,
pentru c el se poate transforma mai pu7in, sau oricum mai încet. În cazul
lui, ceea ce îl face s evolueze este munca. Munca devine deci pentru
adult o terapie. A a stau lucrurile i în celelalte ateliere.
Se întâmpl uneori ca un companion s prezinte o anumit manie sau
un gest stereotip, care se reg se te într-o secven7 din timpul lucrului.
Atunci, acesta va fi folosit pentru scurt timp în mod constructiv, sub ob-
serva7ia celui ce-l înso7e te, care va evalua durata potrivit pentru aceast
munc .
O calitate important pe care trebuie s o stimul m la prietenii no tri
cât mai mult posibil este polivalen a în cadrul unui atelier, dar i în restul
atelierelor. Un gest nou pe care-l înva7 , o nou experien7 tr it ajut
persoana s se apropie tot mai mult de calit 7ile umane, s se înnobileze.
Munca de artizan, sau munca în agricultur ofer în fiecare moment
posibilitatea de deschidere spre lumea înconjur toare. Firul aten7iei – alt-
fel spus, firul întins al con tien7ei de veghe – ne poart prin intermediul
sim7urilor noastre s lu m contact cu lumea înconjur toare, începând cu
. 157

materialul cu care lucr m. Devenim astfel întru totul receptivi, ac7ionând
în acela i timp cu membrele.
Mi se întâmpl adesea s -l fac pe un 7es tor s priveasc , s observe,
s ating , s simt , s asculte materialul, 7es tura, o insect , sau curcubeul
ce domin pe fondul unei luminozit 7i neobi nuite afar . Astfel devenim
mai receptivi la frumuse7ea lumii i în acela i timp i la erorile noastre. O
încercare prin care orice artizan, orice om trebuie s treac este gre eala:
s -7i observi propria gre eal , grea încercare pentru 7es tor! S opre ti
ritmul lucrului, s te-ntorci, s cau7i cauza, s refaci lucrul i cu toate
acestea s -7i p strezi calmul i r bdarea.
Munca este o parte important a biografiei
În atelierul nostru, în fiecare vineri avem o mic întrunire, în care fie-
care acord aten7ie lucrului celuilalt, urm rindu-i progresele. Revedem
împreun s pt mâna care a trecut, discut m despre proiecte, comenzi,
dorin7e. Citim un articol dintr-o revist de specialitate. Fiecare 7es tor are
un clasor unde fiecare lucrare realizat este descris cu o fi tehnic în
e antion. Am putea spune c este ca un fel de semn de recunoa tere.
Seminari tii, cu care locuiesc împreun prietenii no tri, primesc dup
trei ani o diplom . Într-o zi, un companion sculptor i-a cerut i el diplo-
ma. I-a fost înmânat un certificat de c tre maistrul s u de atelier care a
organizat o mic petrecere pentru a marca evenimentul.
Întreaga via7 a unei persoane cu handicap mental poate aduce mult
tulburare, schimbare, poate ajuta în mod nev zut, lucrând asupra destinu-
lui celor care-i stau al turi. Dar pu7ine lucruri, pu7ine fapte palpabile vor
r mâne pentru a marca biografia lui. De aceea, munca pe care o face este
de cea mai mare importan7 . Aici î i las el amprenta asupra materiei,
transformând-o, umanizând-o; plante, sau animale, dup caz. Materia
aceasta, transformat , va con7ine de aici încolo toat str dania, toate for7e-
le pe care el le-a investit.
Cu ocazia unei expozi7ii cu vânzare, într-o pia7 , într-o mic pr v lioa-
r , impresioneaz întotdeauna în mod pl cut vederea obiectelor rânduite,
care eman o c ldur binef c toare. Bineîn7eles, produc7ia este modest ,
dar tot efortul este depus pentru realizarea calit 7ii. Din acest motiv, pro-
dusele noastre nu trezesc în primul rând mila cump r torilor, ci interesul
pentru ceea ce sunt, pentru utilitatea sau pentru frumuse7ea lor.
158
.
Pân în prezent, câ7iva companioni, care sunt cei mai deficien7i, erau
întotdeauna integra7i în ateliere, pentru a tr i în atmosfera lucrului i pen-
tru a lucra, oricât de pu7in, mân în mân cu ei. Acum suntem pe cale de a
crea un mic atelier, în care folosirea timpului s fie foarte variat . Maistrul
de atelier va fi astfel mai disponibil pentru nevoile fiec ruia, stimulându-i
mai mult, fiind atent la preocup rile lor, dându-le posibilitatea unei preo-
cup ri mai active.
Aici pot relata un aspect care m-a înso7it mereu de-a lungul activit 7ii
mele, chiar mai intens al turi de cei mai slabi. Aceasta se datoreaz , pro-
babil, voin7elor noastre atât de strâns înl n7uite atunci când maistrul ghi-
deaz mâna companionului.29 În aceste momente de t cere se ivesc
imagini care ne duc cu gândul la esen7a lucrurilor. De exemplu:
În ce scop omul a realizat oare prima 7es tur ? (r spunsul nu este cel
pe care-l b nuim)
Sau prima roat ? Provenien7a real a fibrelor, etc.? întreb ri ale c ror
r spunsuri sunt inepuizabile i se înl n7uie de-a lungul zilelor, anilor…
Iat un exemplu: în atelierul nostru de 7es torie, s-a încet 7enit obiceiul
ca 7es torul s - i taie firele de urzeal când a terminat. Apoi, tot în prezen-
7a lui, 7es tura este rulat , bineîn7eles de la sfâr it spre început. În plus,
aceasta se face v zând dosul 7es turii, altfel spus partea din spate a deco-
rului, invizibil pân acum, l sând s se vad câteva mici surprize neb nu-
ite, bune sau rele. M re7ia acestei imagini se constituie într-o experien7
tr it în momentul în care ea se ”deruleaz “. Apoi, o mare bucurie se a -
terne pe fa7a 7es torului i a tuturor celor din atelier i adesea din atelierul
vecin, dac 7es torul va merge s le arate lucrul s u.
Orice meserie, artizanal sau de alt natur , con7ine propria ei în7elep-
ciune, care hr ne te sufletul celui ce o practic , care îi cl de te fiin7a.
A a cum am spus mai sus, prietenii no tri ne fac s sim7im esen7a lu-
crurilor. Numitorul comun al tuturor meseriilor manuale sau de alt natu-
r , agricole, industriale, nu este oare d ruirea de sine? Aceasta se
confund prea adesea cu faptul c “ trebuie s -7i câ tigi pâinea “. Societa-
tea, azi , asigur nevoile vitale ale companionilor; atunci de ce mai mun-
cesc ei? Pentru ce aceast bucurie pe care o simt unii când realizeaz un
obiect a teptat, din care ei nu ob7in nimic pentru ei în i i?
Ei tiu, în plenitudinea demnit 7ii lor, c sunt pe de-a-ntregul Oameni,
creatori.
. 159

Jacqueline Grüner, Christian Hennard,
Fabienne Pernet, Félix Zollinger
O via cultural bogat
Congresul companionilor
În centrele pentru adul7i, asista7ii sunt numi7i “s teni” sau “compani-
oni”, pentru a-i deosebi de cei care îi înso7esc.
Ei î i organizeaz în mod regulat propriile lor congrese. Trei compani-
oni, Fabienne, Christian i Félix, s-au întâlnit cu Jacqueline pentru a vorbi
despre aceast realizare a lor, devenit tradi7ional , la care ei 7in foarte
mult.
Fabienne Pernet, Christian Hennard i Félix Zollinger, ne relateaz
despre congres.
S -l ascult m pe Christian: “Primul congres a avut loc în 1982, cu par-
ticipan7i de la Béal (Fran7a), Aigues-Vertes (Geneva), Humanus Haus
(Berna) i Perceval.
Am vorbit despre catedrale i am jucat o pies despre constructorii
catedralelor. Cei de la Aigues-Vertes au vorbit despre albine.
A doua oar ne-am întâlnit în 1984 cu tema: “Cum lucr m”
În 1987, a participat i un alt centru francez, “Ruziéire”, iar tema a
fost “Omul, imagine a universului”. Un grup de la Perceval, care fusese la
Floren7a, a prezentat via7a lui Michelangelo.
A patra oar , în 1989, s-a vorbit despre anul 2000. “Cl dind ieri, azi, i
mâine”. A fost pentru a doua oar organizat la Aigues –Vertes.
La al cincilea congres, de data aceasta la Perceval, tema a fost “ S
întindem un pod spre alte 7 rmuri”. Aigues-Vertes a prezentat povestea
“Varpele verde i Frumoasa Floare de crin” de Goethe i am lucrat împre-
un asupra acestei teme prin diferite abord ri artistice.
160
.
Ultima dat , în 1995, la Perceval, am vorbit despre ap i ni s-au al tu-
rat i cei de la St.-George (Yverdon). În ultimul plenum, am hot rât s
aprofund m aceast tem la urm torul congres.”
Ceea ce Christian apreciaz la aceste congrese este munca asupra te-
mei propuse. El este deschis spre lume curios i îi place s afle “de unde
provin lucrurile i cum sunt f cute”
Pentru Félix, congresele constituie ocazia de a- i demonstra calit 7ile
de secretar i organizator; el este ceasul care ne reaminte te necesitatea
întâlnirilor preg titoare i tot ce trebuie f cut i organizat.
Pentru a preg ti un congres, au loc întruniri ale unui comitet mixt ce
discut asupra datei, temelor alese i a programului.
Congresul dureaz trei zile, având 120 de participan7i. Trebuie s or-
ganiz m masa i cazarea.
Congresul este deschis de o persoan care 7ine o conferin7 asupra te-
mei, apoi sunt ateliere artistice (modelaj, pictur , euritmie, muzic , arta
vorbirii, cânt etc.) Ne prezent m unii altora roadele muncii noastre de pre-
g tire i avem schimburi de idei în plenum.
Pentru Fabienne, ceea ce este important la congrese, este posibilitatea
de a întâlni atâta lume, bucuria de a- i revedea prietenii i de a- i face noi
prieteni. Ea se bucur s lucreze împreun i s -i reîntâlneasc pe cei cu-
noscu7i.
Cât despre mine, Jacqueline, care am participat mai pu7in la aceste
congrese, m simt plin de recuno tin7 pentru c ldura sufleteasc i entu-
ziasmul participan7ilor i care fac din aceste întâlniri un moment de vese-
lie i deschidere sufleteasc .
. 161
 .

Desenul lui Bengie, companion la Perceval, pentru programul

congresului…

162 . 163

Hà Vinh Tho
O forma ie pentru în elegere i ajutor
Seminarul Camphill i locul s u în comunitate
Atunci când Karl König a pus bazele comunit 7ii Camphill i a început
activitatea de pedagogie curativ , el i-a bazat impulsul pe cele trei surse
de inspira7ie pe care le-a numit “ cele trei stele ale mi c rii Camphill.” 5
Prima dintre aceste stele este “ coala de în7elepciune universal ”, a a
cum a fost ea conceput în sec.XVII de Amos Comenius, care spera în
p trunderea a ceea ce el numea “Pan Sophia” în toate domeniile vie7ii. La
începutul secolului nostru, Rudolf Steiner1 a reînnoit acest impuls dup
necesit 7ile timpului nostru,ar tând în ce mod cuno tin7ele ivite prin tiin-
7a spiritual sunt în stare s reînnoiasc toate domeniile practice ale vie7ii,
i în ceea ce prive te pedagogia, partea de pedagogie curativ .
Colocviul pedagogic,33 pe parcursul c ruia devine posibil o în7elegere
mai adânc a copilului i a destinului s u prin efortul întregii comunit 7i,
bazat pe tiin7a spiritual antroposofic , este o prim manifestare concret
a încerc rii de realizare a acestui impuls.
Formarea educatorilor i a terapeu7ilor sociali în cadrul seminarului
Camphill* este o alt ramur a aceluia i efort de spiritualizare a vie7ii
practice.
Astfel, seminarul nu este un element “supraad ugat” comunit 7ii tera-
peutice, pentru ra7iuni exterioare, ci face parte integrant din aspira7ia pro-
fund a mi c rii Camphill.
Structura seminarului
164
.
No7iunea de formare, specializare, s-a schimbat în decursul timpului i
al evolu7iei culturale. Pe când în Grecia antic idealul îl constituia gimnas-
tul ce reunea agilitatea i for7a fizic cu dezvoltarea spiritual , civiliza7ia
roman a impus st pânirea discursului, având drept ideal “oratorul”. De
câteva secole, cultura occidental a pus accent mai ales pe dobândirea
unor cuno tin7e i pe dezvoltarea intelectului, impunând no7iunea de “doc-
tor”. Iar din secolul trecut, cuno tin7ele dobândite în domeniul tiin7elor
exacte se afl pe primul plan. Totu i, cel ce lucreaz în domeniul umanist
î i d seama de îndat c tiin7ele naturale nu reu esc s fac fa7 realit 7ii
complexe i prea pu7in tiin7ifice a copilului i, în particular, a copilului
handicapat. Deci, în fa7a acestei realit 7i globale i multiple se pune pro-
blema de a oferi un mod de formare i el global i multiplu, care s se
adreseze fiin7ei umane în totalitatea ei.
Henri Pestalozzi34 a subliniat deja la vremea lui ideea unei triple edu-
ca7ii: a min7ii, a inimii i a mâinilor.
Cunoa terea antroposofic asupra fiin7ei umane ne permite s în7ele-
gem mai bine aceast tripl exigen7 i s -i d m un con7inut concret.
Rudolf Steiner a pus în eviden7 faptul c cele trei for7e ale sufletului:
gândirea, sim7irea i voin7a, corespund triplei structuri a organiz rii omu-
lui:
• Gândirea este legat de creier i de sistemul neuro-senzorial
• Sentimentul este în leg tur cu sistemul ritmic al respira7iei i circu-
la7iei sângelui
• Voin7a este legat de sistemul metabolic, al schimburilor, precum i
de motricitate.
Din în7elegerea acestui fapt rezult c acea preg tire ce urm re te dez-
voltarea poten7ialului în ansamblu a studentului, va trebui i ea s fie
structurat 7inând cont de aceste trei domenii.
a) Formarea practic este înainte de toate o coal a voin7ei. Înc din
primele zile, studentul trebuie s aib grij de un grup de copii, în toa-
te aspectele vie7ii lor cotidiene. Ceea ce înseamn s înve7i s percepi
nevoile celuilalt i s r spunzi nu dup dispozi7ia de moment, ci
punându-te în serviciul exigen7elor obiective observate. Aceasta pre-
supune înv 7area mai multor gesturi profesionale care alc tuiesc price-
perea educatorului: cum s speli un copil paralizat, cum s conduci un
copil nev z tor, ce s faci în fa7a unei crize de epilepsie etc… Vi sarci-
nile acestea sunt repetate de-a lungul anilor, zilnic, devenind nu o cu-
noa tere teoretic , ci facult 7i dobândite cu ajutorul mâinilor, prin
voin7 .
. 165

b) Preg tirea artistic : cuno tin7ele sunt absolut necesare, dar nu pot fi
cu adev rat eficiente decât dac sunt folosite prin intermediul unei
percep7ii i sensibilit 7i orientate spre cel lalt, spre nevoile i aspira7ii-
le lui, chiar atunci când ele nu pot fi formulate. În plus, educatorul nu
ac7ioneaz numai prin ceea ce tie i face, ci i, sau mai ales, prin ceea
ce este. Or, disciplinele artistice exersate pe parcursul preg tirii (eu-
ritmie, muzic , teatru, arta vorbirii, pictur , modelaj) ofer tocmai te-
renul pentru astfel de exerci7ii. Extensia capacit 7ii de percep7ie,
descoperirea sensibilit 7ii, a imagina7iei creatoare, precizia gestului,
toate acestea sunt calit 7i ce formeaz personalitatea i care sunt de o
importan7 primordial în activitatea educativ .
c) Studiul asupra naturii umane i a dezvolt rii ei în lumina
antroposofiei permite dezvoltarea unei gândiri pline de via7 i mobili-
tate, care nu încremene te în clasific ri m rginite, clasific ri care ade-
sea mai degrab ascund realitatea uman decât o descoper . Orice
fiin7 uman se afl într-o devenire, într-o permanent evolu7ie i me-
tamorfoz . S pui un diagnostic corect, s -7i dai seama de gestul peda-
gogic necesar sau m sura terapeutic potrivit , presupune capacitatea
de a gândi procese vii i dinamice. Deci, dac dobândirea unor cuno -
tin7e aprofundate antroposofice, psihologice, pedagogice, etc…este bi-
neîn7eles indispensabil , esen7ialul r mâne totu i dezvoltarea unei
activit 7i interioare intense care s poat aduce via7 i mi care în gân-
direa pe care intelectualismul înconjur tor are tendin7a s o sec tuiasc
i s o sclerozeze.
Aceste trei domenii ale preg tirii se întrep trund i se completeaz me-
reu în activitatea cotidian , de unde rezult importan7a faptului de a nu
separa practica i studiul, ci dimpotriv , a 7ese leg turile cele mai strânse
posibil între ele
Efortul artistic al antroposofiei
În afar de formarea personalit 7ii prin intermediul practicii artistice,
trebuie s subliniem un nou domeniu de cercetare i experimentare indicat
de Rudolf Steiner pentru formarea medicilor, educatorilor i înv 7 torilor,
a c rui aprofundare poate avea urm ri importante pentru orientarea aces-
tor preg tiri în viitor.
Cunoa terea antroposofic a fiin7ei omului pune în eviden7 o percep-
7ie cu totul deosebit ce poate fi caracterizat în modul urm tor:
166
.
Omul este participant la patru domenii calitativ diferite, care sunt ur-
m toarele:
1) corpul fizic legat de regnul mineral,
2) corpul eteric legat de regnul vegetal
3) corpul astral legat de regnul animal
4) organizarea Eului: specific uman
Studiul acestor patru corpuri constitutive este unul din elementele de
baz pentru diagnostic i în7elegerea patologiei în pedagogia curativ .
Totu i, dac aceste concepte r mân teorii mai mult sau mai pu7in abstrac-
te, ele nu sunt decât prea pu7in folositoare pentru observarea realit 7ilor
vii. Este necesar s propunem, celor ce urmeaz aceast preg tire, o cale
spre experien7a nemijlocit i spre percep7ia concret în aceste domenii.
Rudolf Steiner a indicat o metod nou , prin care poate fi dobândit o
experien7 direct . Este vorba despre o cale de cunoa tere prin intermediul
tr irii artistice, în cadrul c reia conceptul i percep7ia se unesc într-un pro-
ces de în7elegere vie. Putem indica în mod schematic urm torul drum:
Corpul fizic poate fi în7eles prin dezvoltarea observa7iei minu7ioase i
fenomenologice, a c rei metod a fost ar tat de Goethe.
Corpul eteric poate fi în7eles printr-o str danie meditativ în domeniul
modelajului i al sculpturii.
Corpul astral î i dezv luie natura sa profund celui care se adânce te
în legile i fenomenele lumii muzicale.
Organizarea Eului este de aceea i natur cu for7ele Verbului (Cuvântu-
lui) iar un studiu aprofundat al vorbirii ne arat esen7a sa.
Cât despre euritmie, ea înglobeaz toate aceste diferite forme de art i
poate, din acest motiv, s creeze leg turi între domeniile explorate.
Aceast cale de cunoa tere prin intermediul experien7ei artistice legat
de o în7elegere a fenomenelor, r mâne înc o cale ce trebuie explorat .
Încerc ri modeste s-au f cut în cadrul Seminarului Camphill, dar se poate
presim7i c aceast nou metod din cadrul preg tirii va juca un rol hot -
râtor în viitor.
Calea interioar a educatorului
Formarea profesional a educatorului ar r mâne doar un prim pas pe
drumul vie7ii pe care fiecare trebuie s -l parcurg din propria sa ini7iativ
De aceea este deosebit de important ca, la sfâr itul preg tirii, fiecare s
fi în7eles în mod clar faptul c educatorul ac7ioneaz înainte de toate prin
. 167

ceea ce este el i c tiin7a spiritual antroposofic îi ofer condi7iile pen-
tru o profund transformare l untric . Drumul cunoa terii, perfec7ionarea
moral i practica meditativ drept cale de transformare i purificare sunt
cele trei aspecte fundamentale ale educ rii interioare pe care o poate în-
treprinde educatorul.
Acest drum deschide poarta unei experien7e personale directe asupra
realit 7ii spirituale a omului, fapt ce reprezint îns i baza pedagogiei cu-
rative de origine antroposofic .
Michel Marcadé
S construim viitorul f r a uita trecutul
Istoria pedagogiei curative antroposofice – începuturile pe
teritoriul francofon
Istoria ne-o arat i antroposofia ne-o confirm , c orice cunoa tere
adev rat apare dintr-o întrebare pe care o poart în untrul s u un om sau
mai mul7i, pân la maturitate. Terenul astfel preg tit permite dezvoltarea
unui r spuns care ne vine din viitor i se manifest pe deplin de-a lungul
timpului.
Istoria mi c rii de pedagogie curativ i socioterapie antroposofic
este deci constituit nu numai dintr-o cronologie, ci e legat mai ales de
biografii, dintre care autorul acestui articol a încercat s le prezinte pe cele
mai marcante, prin intermediul m rturiilor adunate.
Pe când era înc student, din 1884 pân în 1890, Rudolf Steiner1 s-a
ocupat de educa7ia unui copil de 11 ani cu tulbur ri de dezvoltare, într-o
familie austriac .
Trebuie s spunem c acest b iat, datorit ajutorului primit, i- a g sit
mai târziu drumul în via7 , ca medic.
Nici unul din studiile sale anterioare nu-i oferise o preg tire special
lui Rudolf Steiner pentru o asemenea sarcin , în afar de marea perspica-
citate pe care o poseda aceast personalitate ie it din comun, care mai
târziu, la începutul sec. XX, va pune bazele înv 7 turilor antroposofice
168
.
Un grup de tineri i … Sandro
Când, în 1918, o tân r rusoaic din Sankt-Petersburg, care studiase
câ7iva ani medicina i fusese c s torit cu un ofi7er din garda 7arului, Va-
lentina Vachadzé-Wikitina, fugea din Rusia prin Constantinopol i apoi la
Paris, unde avea s lucreze ca infirmier , ea ignora c destinul îi este
strâns legat de acela al mai multor tineri din genera7ia ei, ce vor fi numi7i
mai târziu “ pionierii” pedagogiei curative antroposofice.
Într-adev r, în 1920, la Sttutgart, Rudolf Steiner îl invit pe Karl
Schubert (1889-1949) s creeze “clase speciale” în noua coal Waldorf
pe care acesta o inaugura.
Impulsul terapeutic dat de Rudolf Steiner se va concretiza înc o dat ,
anul urm tor, odat cu crearea la Arlesheim, în Elve7ia, a Institutului cli-
nic i terapeutic condus de doctori7a Ita Wegman
Anii 20 sunt marca7i de întâlnirea mai multor tinere individualit 7i cu
Rudolf Steiner. De aici se vor ivi, ca r spuns la noile întreb ri, îndrum ri
deosebite, care î i vor g si împlinirea pe parcursul secolului.
În contextul acesta, al marilor întâlniri purt toare de impulsuri pentru
viitor, are loc în seara de 31 decembrie 1922, incendiul care va provoca
distrugerea primului Goetheanum la Dornach.
Printre tinerii care vor fi chema7i de gard în 1923 în jurul edificiului
disp rut, se g seau Albert Strohscheim, Franz Löffler i Siegfrid Pickert.
Erau studen7i i- i c utau o orientare conform cu antroposofia. Tocmai în
acest timp, un copil american deficient, Sandro Stronghton, i-a fost pre-
zentat lui Rudolf Steiner, în august, în timpul unei c l torii în Anglia.
Sandro ajunge mai târziu la Arlesheim, în clinica doctori7ei Ita Wegman,
unde nu se g seau speciali ti pentru astfel de copii; dar unde oare existau
în lume, la acea vreme, astfel de a ez minte?
Începutul misiunii i ultimele înv turi transmise
Exista la Iéna un mic c min, Sophienhöhe, al c rui fondator tocmai
decedase i unde erau chema7i degrab cei trei tineri men7iona7i mai sus
pentru a pune bazele unei activit 7i “de orientare antroposofic ”.
Astfel, din octombrie pân în decembrie 1923, cei trei tineri vor lua
contact cu copii prezentând tulbur ri de dezvoltare, mai ales cazuri deose-
bit de grave i disperate.
. 169

Ne putem u or imagina sentimentul de incompeten7 pe care l-au avut
ace ti tineri i aviditatea cu care i-au cerut sfaturi lui Rudolf Steiner în
timpul Congresului la care au luat parte la Dornach, dup Cr ciun.
Discu7iile cu Rudolf Steiner au avut drept urmare întâlnirea cu dr. Ita
Wegman3, apoi autoriza7ia excep7ional de a participa la conferin7ele 7inu-
te de Rudolf Steiner pentru studen7ii medicini ti în 1924.
Astfel, urmându- i calea i p r sind Sophienhöhe pentru Lauenstein,
au primit vizita lui Rudolf Steiner la Jena în iunie1924 i i-au prezentat
copiii pe care-i aveau în grij . Werner Pache, un tân r de 21 ani, li s-a
al turat pentru a între7ine gr dina i toat lumea locuia acolo împreun cu
copiii. Aceast vizit la Jena va fi înt rit prin cursul de pedagogie curati-
v , pe care Rudolf Steiner îl va 7ine la Dornach din 25 iunie în 7 iulie pen-
tru 24 – 25 de persoane2.
Se tie c la sfâr itul lui septembrie al aceluia i an, Rudolf Steiner,
bolnav, î i întrerupea activitatea de predare i avea s treac pragul mor7ii
în 30 martie 1925, la opt zile dup recunoa terea oficial a centrului de la
Jena, l sând doctori7ei Wegman sarcina de a dezvolta, în cadrul sec7iei
medicale a Universit 7ii libere de la Dornach, pedagogia curativ pe care
el o ini7iase i l sând astfel ca pe ni te orfani pe cei trei tineri de la Jena,
împreun cu doctori7a Knauer care li se al turase.
O tân r rusoaic fondeaz mi carea în Fran a
Patru ani mai târziu, în 1929, Valentina Vachadzé, infirmier la Paris,
aducea la Arlesheim, unde tocmai se înfiin7ase a ez mântul Sonnenhof
(Institutul de Pedagogie Curativ ), un copil francez deficient.
Ea va r mâne aici pân în 1936 i astfel va lua cuno tin7 nu numai cu
pionierii care erau Strohscheim, Pickert, Löffler, Vögele, König i mul7i
al7ii, dar va beneficia i de prezen7a i recomand rile extrem de pre7ioase
ale doctori7ei Wegman.
În timp ce în 1930, o încercare de a crea la Paris un Centrul de Peda-
gogie Curativ sub impulsul lui Werner Pache i al medicilor francezi nu
reu ise, în 1936 Vala Vachadzé, la cererea doctori7ei Wegman, deschidea
un internat la Paris în strada l’Assomption nr.16, a c rui inaugurare a avut
loc în ziua de Sfântul Mihael.
Mi carea pedagogiei curative antroposofice, început pe ruinele
Goetheanumului în 1923 n scut din c utarea ardent a câtorva tineri i
170
.
din întâlnirea lor cu îndrum torul ce le-a fost Steiner, începea 7 ani mai
târziu, s str luceasc i s se r spândeasc în Europa, mai ales la Paris.
Cadrul acestei lucr ri, în mod voit limitat la teritoriul francofon, ex-
plic limitele geografice în care continu cronica noastr i importan7a
deosebit pe care o are, începând din aceste momente, Vala Vachadzé,
c reia i se vor al tura foarte curând Hanna Lissau i, venind de la
Sonnenhof, Meta Albrecht.
În 1938, spa7iul strâmt al internatului din Paris va fi schimbat cu cadrul
castelului Courcelles, de la Jif sur Yvette, în valea Chevreuse, care va
ad posti cam 25 de copii.
Paisprezece ani au trecut de la cursul de pedagogie curativ pe care
Rudolf Steiner l-a 7inut la Dornach. Cu ajutorul doctori7ei Wegman calita-
tea muncii a fost îmbun t 7it i înt rit în mai multe 7 ri. Este îns mo-
mentul în care Europa se clatin din temelii i r zboiul amenin7 .
În aceste momente, doctorul Karl König4, austriac de na7ionalitate
evreiasc , trece pe la castelul Courcelles împreun cu câ7iva tineri. Ei fug
de persecu7iile naziste i destinul îi va aduce în final în Anglia, unde vor
întâlni un copil deficient i apoi vor pune bazele unei componente comu-
nitare foarte active a pedagogiei curative antroposofice, care se va numi
de atunci: mi carea Camphill5.
În 1939 s-a declarat r zboiul. În Fran7a, to7i fug spre sud, iar echipa de
la Courcelles se va reg si în castelul Aguzon, la 15 km de Agen, în condi-
7ii mai mult decât precare, dar având la dispozi7ie un teren agricol ce-i
putea ajuta s supravie7uiasc .
În acea vreme, doi pionieri din aceast echip au fost deporta7i: docto-
rul Clary i Hanna Lindsau. Vremea în care, a a cum am v zut pentru
Karl König, originea etnic , religioas sau na7ional poate sl bi în mod
extrem situa7iile.
În condi7ii extrem de precare, grupul celor de lâng Agen î i va conti-
nua munca pân la sfâr itul r zboiului.
Începutul activit ii în Elve ia romand
În 1945, dou zeci i unu de ani dup “cursul” din 1924, devenise
prea greu de continuat munca în Fran7a. Vala Vachadzé, devenit Vala
Bérence i dobândind prin c s torie cet 7enia elve7ian , va continua mun-
ca împreun cu echipa ei la castelul St. Barthélemy, aproape de Lausanne.
. 171

Inaugurarea a avut loc în ziua de Sf. Mihael 1946 i mult vreme dup
aceea au fost apreciate jocurile de teatru realizate în fiecare an de echipa
de la St. Barthélemy, cu ocazia zilei de Sf. Mihael, pân în anii 80, datori-
t creativit 7ii imaginative a domnului Vorster.
În vreme ce în Fran7a situa7ia dificil impune o pauz , în Elve7ia
romand , pedagogia curativ se dezvolt dintr-o dat în mai multe locuri,
apropiate unele de altele.
În regiunea Lausanne, la St. Prex, un tân r cuplu de elve7ieni, Hans i
Johanna Spalinger, au pus bazele unui a ez mânt pentru copii, în 1951.
În acest timp, în 1948, dou femei tinere, Christine Baumann i Sigrid
Teuscher, au fondat la Féchy c minul St. Christophe. Ei au pus bazele a
ceea ce va deveni mai târziu prin colaborarea cu domnul i doamna
Gaston Wirst i Teo Eric (Chamby s/Montreux), Asocia7ia “La Branche”
din Savigny.
În aceast epoc , prin întâlniri ale mai multor individualit 7i, va apare
un nou impuls pentru munca în Fran7a.
Vala Bérence face cuno tin7 cu Adelyse Mousset i Eric Arlin. Cu
sus7inerea activ a celor de la Sonnenhof i a Asocia7iei Franceze de Pe-
dagogie Curativ , creat în 1936, ace tia vor crea la St-Julien du Sault în
Yonne, Centrul de Pedagogie Curativ “les Fontenottes”, în 1954.
Dar în Elve7ia, ca i în alte 7 ri din Europa, copiii lua7i în îngrijire prin
pedagogie curativ au crescut i au devenit adul7i. Noi forme de ocrotire
se impun. O alt abordare trebuie creat pentru continuarea pedagogiei
curative. Acesta este începutul terapiei sociale.
Fo tii pensionari ai centrului de la St. Prex, (Vaud), vor fi în 1960,
pionierii a ez mântului Aigues Vertes, lâng Geneva, sub conducerea lui
Margrit Spalinger (sora lui Hans), creat dup modelul a ceea ce Karl
König inaugura în Anglia, în acela i timp, la Botton Village în Yorkshire,
în cadrul mi c rii Camphill.
Institu iile nou înfiin ate
În Fran7a urmeaz înfiin7area Institutului de Pedagogie Curativ de la
Chatou (Yvelines), deschis de c tre Adelyse Mousset la 6 mai 1963, cu
ajutorul doctorului Joachim Berron, a c rui competen7 medical va servi
cu un devotament constant pedagogia curativ antroposofic începând din
acel moment.
172
.
În 1965, centrul St. Martin d’ Etrépagny în Eure, a fost creat de
Georges i Colette Ducommun i Olga Klimoff; apoi, funda7ia Champs de
la Croix, la Orbey în Vosgi, a ap rut în 1968 prin al turarea mai multor
“familii de primire” care existau deja.
În aceast perioad , în Elve7ia romand , a ez mântul de la Féchy i cel
de la Chamby, precum i cea a domnului i doamnei Wirst de lâng
Lausanne, s-au reunit în 1961, formând împreun “Asocia7ia La Branche”
din Savigny.
Tot în acea perioad , în 1965, Institutul St. Prex care chemase colabo-
ratori forma7i de dr. König în Sco7ia, devine o comunitate apar7inând Mi -
c rii Camphill i ia numele de Funda7ia Perceval.
În 1977, o alt comunitate socioterapeutic a mi c rii Camphill ia na -
tere în Fran7a prin sosirea lui Gilles i Angela Droulers în locul numit Le
Béal, în regiunea Drôme, care înainte fusese unul din “c minele de ocroti-
re” ini7iate de dr. Béron6 în aceast regiune, într-o vreme în care aceast
formul constituia o avangard .
Tot atunci, Vala Bérence, la 84 de ani, î i sfâr e te, la Sonenhof în
Arlesheim, drumul pe care-l începuse tot aici în 1929, al turi de Ita
Wegman.
Mai târziu, în anii ’80, apare ini7iativa doctorului Albert Verckmann i
a so7iei sale Christiane, adresat adolescen7ilor i tinerilor adul7i, care în
1984 î i va g si sediul definitiv la castelul Ruzikre din Bourbon
l’Archambault. În acest timp în Elve7ia, la B ile Yverdon (o alt sta7iune
balnear ), Serge i Suzanne Arzan vor deschide în august 1985 comunita-
tea de via7 i munc pentru adul7i, denumit Funda7ia St. George.
În afara Europei, dar tot într-o zon francez , trebuie men7ionat crea-
rea la Québec, în 1982, a casei Emmanuel.
C utând noi r spunsuri
Dup mai multe c ut ri în domeniul pedagogiei curative adresate copi-
ilor, mi carea noastr , confruntat cu maturizarea persoanelor încredin7ate
spre îngrijire, a fost nevoit s inaugureze domeniul socioterapiei pentru
adul7i. Aigues Vertes a ar tat un drum în 1960. Alte forme au ap rut la St.
Martin d’Etrepagny, apoi la Le Béal, dar multe alte institu7ii existente au
creat mici c mine în jurul lor, destinate adul7ilor, fiecare având originalita-
tea sa, cum ar fi la St. Prex sau Les “Sources”, la Orbey (1987).
. 173
 .

Printre altele, numeroase “familii de ocrotire” au ap rut în Fran7a, care

fac parte i ele din curentul Socioterapiei Antroposofice, cum ar fi Asocia-
7ia J.F. Oberlin de la Colroy – la roche (Vosgi) i le Mas de Perceval la
Châteaudouble în regiunea Drôme.
În sfâr it, n-am putea încheia o astfel de istorie f r a men7iona aportul
unic i original al francofonilor în cadrul mi c rii de pedagogie curativ
antroposofic mondial : “le Cercle de Liaison” creat la ini7iativa doctoru-
lui Berron, care a luat fiin7 în 1977, în urma primului Congres de limb
francez . Acest cerc a reunit, începând de la acea dat , trei week-end-uri Postfa
pe an, cam treizeci de persoane active în partea francofon a mi c rii
noastre (Fran7a i Elve7ia), fundamentând astfel pe baza liberei ini7iative
un loc de schimb de idei i de formare, unic în felul s u în mi carea inter-
na7ional de pedagogie curativ antroposofic . Din acest cerc s-au ivit
numeroase impulsuri cum ar fi Congresele bianuale, asocia7ia de pedago-
gie curativ i socioterapie, trupa de euritmie Lyris, o revist editat din Dragi cititori,
1983 pân în 1990, precum i o ini7iativ de formare profesional .
Ne-am atins noi oare scopul, care era doar acela de a ar ta originalita-
tea contribu7iei noastre, f r preten7ii inutile la marea oper comun care
const în îngrijirea aproapelui dup posibilit 7ile noastre?

Num rul autorilor, diversitatea stilurilor, poate c i-au deranjat pe unii,

dar i-au mul7umit pe al7ii.

Nu suntem, vai! niciodat la în l7imea idealului nostru. Dar nici nu se

pune problema unui ideal.

“Remediul pentru om este omul”, spunea Karl König. Noi am dorit s

confirm m acest lucru.

Constantin Brâncu i, marele maestru, creator al formelor, spunea în fe-

lul s u:

“Lucrurile nu sunt greu de f cut;

Greu este s ajungi în acea stare de a le face.”

Michel Marcadé

174 . 175
 .

(E.A.R.)
17. Euritmia curativ : aplica7ie specific a euritmiei, care este o art a mi c rii.
18. Jacques Lusseyran (1924-1971). Scriitor i conferen7iar orb.
19. “Et la lumiére fut”, “Conversation amoureuse” (E.A.R).
20. CUVÂNTUL: folosit cu sens de LOGOS, exprimând activitatea creatoare divin .
21. Euritmia: art a mi c rii creat de Rudolf et Marie Steiner. În lume exist nume-
roase coli de euritmie. Euritmia se aplic în domeniul artistic, pedagogic i tera-
peutic.
22. Serii de euritmie curativ .
Note 23. Exerci7ii terapeutice constând în mi c ri ce exprim sonorit 7i.
24. Bazele date de Rudolf Steiner pentru înv 7 mânt.
25. Rudolf Steiner a 7inut numeroase conferin7e pedagogice, din care o parte sunt
men7ionate în bibliografia anexat acestei lucr ri.
26. Vcoli Waldorf. Nume dat în Germania colilor R. Steiner datorit faptului c pri-
ma coal de la Stuttgart s-a înfiin7at în cadrul fabricii Waldorf-Astoria.
1. Rudolf Steiner (1861-1925). Gânditor eminent, fondator al mi c rii 27. Perioade de predare de 3-6 s pt mâni.
antroposofice. 28. Aceast reparti7ie a pred rii diferitelor materii în perioade ce se succed ritmic
2. “Cursul de Pedagogie Curativ “. Dou sprezece conferin7e 7inute la Dornach de reprezint unul din fundamentele pedagogiei steineriene.
Rudolf Steiner din 25.06 – 07.07. 1924 (E.A.R.). 29. Corp, Suflet, Spirit.
3. Dr. Ita Wegman (1876-1943). N scut la Java, îl întâlne te pe Rudolf Steiner la 30. cf. lucr rilor de cunoa tere antropologic ale lui Rudolf Steiner, în particular
vârsta de 26 de ani, începe la 30 de ani studiile de medicin , fapt ce va conduce la “Teosofia”(E.A.R.).
punerea bazelor cercet rii medicale antroposofice în clinica din Arlesheim. 31. Eul superior - element ce 7ine de natura spiritual a omului. cf. între altele:
4. Dr. Karl König (1902-1966). Medic austriac, fondator în 1939 a Mi c rii “Teosofia” (E.A.R.) “Destinul, karma i eul” R. Steiner i E. Rinck (Ed. Triades)
Camphill în Sco7ia. Autor a mai multor lucr ri. 32. Sacrament: în sensul de act sacru.
5. Mi carea Camphill. Mi care comunitar antroposofic fondat de K. König în 33. Cf. Andres Pappé “Les grandes classes à Perceval”. Dup planul colar al colilor
serviciul persoanelor cu handicap mintal. R. Steiner, între 6 i 14 ani, elevii sunt înso7i7i de acela i înv 7 tor.
6. Dr Berron. Medic psihiatru francez stabilit la Dröme, este unul din pionierii pe- 34. A 7ine mâna pe bra7ul sau pe mâna elevului: gest pedagogic utilizat pentru a da
dagogiei curative antroposofice în Fran7a i Elve7ia romand . Autor a mai multor încredere elevului i confirmat prin descoperiri recente ale comunic rii, facilitate
lucr ri. aplicat copiilor auti ti.
7. Dr. Thomas Weihs (1914-1983). Medic austriac. A fondat i dezvoltat Mi carea 35. în “Les etapes de la vie” Dr. J. Berron (Ed Syc.).
Camphill, al turi de K. König. Autor a mai multor lucr ri. 36. “Conferences de villages” K. König - Trei cicluri de conferin7e 7inute din 1962
8. În: “Ini7ierea” sau: ”Cum se dobândesc cuno tin7e despre lumile superioare”. R. pân în 1964 în Anglia. Nu este disponibil în francez .
Steiner 1909 (Ed. Triades) 37. în lucrarea de diplom de la sfâr itul cursului de socioterapie de Ph. Henry – St.
9. Cf. “Les débuts de l'enfance - Marcher, parler, penser” König (E.P.R.). Prex.
10. (L'enfant différent. T. Weihs (E.T.A.). 38. Colocviul pedagogic (cf. art. de Leonardo Fulgosi).
11. Grupul. Copiii sunt repartiza7i în mici grupuri de 3-4 în cadrul acelea i case. 39. Henri Pestalozzi – Pedagog elve7ian (1746–1827). vezi “Qui etes-vous, Monsieur
12. “Perceval” de G. Klockenbrnig. Dram în trei acte (E.A.R.). Pestalozzi?” J. Cornaz–Besson
13. “Jocurile de Cr ciun”. Jocuri teatrale ivite din tradi7ia cre tin i dezvoltate de 40. (Ed. La thikle - Yverdon).
biseric în Evul Mediu, în particular provenite din Oberhofer, în Germania de 41. Herbert Hahn (1890-1970). Pedagog antroposof german, unul din pionierii colii
Sud. Waldorf din Stuttgart. A scris o serie de lucr ri netraduse.
14. Vtiin7a spiritual : o alt denumire utilizat de Rudolf Steiner pentru Antroposofie. 42. “St-Prex 1234-1984” editat de comuna St-Prex, cantonul Vaud.
15. Companion: termen adoptat în institu7ia noastr pentru a desemna un asistat adult. 43. Carl Rogers (mort în 1987). Psiholog umanist, cunoscut pentru abordarea non–
16. Corpuri constituante: elemente de cunoa tere antropologic . cf. în aceast lucrare directiv .
capitolelor 1 i 12 în particular. Dezvoltate de Rudolf Steiner în “Teosofie”
176 . 177

Editori: a se vedea la sfâr itul bibliografiei.
Autorii
Autorii diferitelor capitole ale acestei c r7i, sunt to7i colaboratori din
Perceval, adesea de mai mul7i ani; iat o scurt prezentare (1996).
Degenaar Lucia. N scut la Hilversum în 1947.
Licen7iat în pedagogie curativ (1969). Responsabil de atelier.
La Perceval, din 1966 pân în 1970 i dup 1977.
Donnet Denis. N scut la Mans (F) în 1954
Calificare în meseria de 7es tor în Germania (1977)
La Perceval din 1977.
Doucet Catherine, N scut la Ste-Croix (CH) în 1963.
Licen7iat în pedagogie curativ (1985). Responsabil de cas .
La Perceval din 1982.
Duvoisin Anne-Mane. N scut la Wandenswil (CH) în 1945.
Diploma de infirmier îngrijiri generale (1968), în pedagogie curativ
(1977) i infirmier s n tate public (1993).
La Perceval din 1986.
Fulgosi Leonardo.
N scut la Milano în 1935.
Diploma de medic la Floren7a (1961). Se specializeaz în pedagogie cura-
tiv cu Dr.Konig la Aberdeen (Sco7ia) (1963-65).
La Perceval din 1965.
Gruner Jacqueline. N scut la Londra în 1948.
Licen7iat în litere. Diploma în pedagogie curativ (1973). Specializare în
masaj Hauschka (D) Responsabil de cas . La Perceval din 1973.
178
.
Hà Vinh Tho. N scut la Toulouse în 1951.
Licen7iat în euritmie i euritmie curativ (1976). Terapeut, apoi responsa-
bil de seminar. La Perceval din 1978.
Marcadé Françoise. N scut la St-Péray (F) în 1946.
Licen7iat în studii sociale la Rennes (1968). Responsabil de cas la
Perceval din 1976,
Specializat în arta vorbirii (1994)
La Perceval din 1975.
Marcadé Michel. N scut la Rouen (F) en 1939.
Licen7iat în studii sociale la Rennes. Educator între anii (1966-1975)
Diploma în pedagogie curativ . (1978).
La Perceval din 1975.
Métral Batondor Claire-Lise. N scut la Ambilly (F) în 1959.
Diploma în pedagogie curativ în 1981.
Responsabil de cas i înv 7 toare.
La Perceval 1978–81 i dup 1985, dup o experien7 în Africa de Sud i
Sco7ia.
Pappé Andres. N scut la Zurich (CH) în 1955.
Diploma în pedagogie curativ (1983) i înv 7 mânt special (Dornach
1984).
Profesor–Înv 7 tor la Perceval din 1979.
Vuilleumier Pierre. N scut la Coire (CH) în 1961.
Cinci ani de pedagogie curativ în Sco7ia.
Diploma în pedagogie curativ la Aberdeen (1991).
Responsabil de cas la Perceval din 1993.
Vuilleumier Violette. N scut la Neuveville (CH) în 1943.
Diploma de infirmier s n tate public (1990).
La Perceval din 1992.
. 179

Bibliografie
– General :
Berron J. Dr, Les étapes de la vie, 1991 (Syc. Ed.)
Ha Vinh T., De Socrate à Vaclav Havel, 1991 (E.T.R.)
Lievegoed B. Dr, L’homme sur le seuil ou le pari du développement
intérieur, 1990 (E.T.R.)
ONeil G.G., La vie humaine, saisir le sens de son parcours terrestre, 1996
(E.T.R.)
Steiner R., Allocutions sur l’eurythmie, 1980 (Triades Ed.)
Steiner R., Théosophie (E.A.R. et E.N.)
Steiner R., Philosophie de la liberté (E.A.R. et E.N.)
– Pedagogie:
Hartmann G., Pour éduquer 1’enfant, connaître l’homme (Triades Ed.)
Konig K. Dr, Les débuts de l’enfance, marcher, parler, penser, 1983
(E.P.R.)
Steiner R., Les bases spirituelles de l’éducation (Triades Ed. épuise)
Steiner R., Bases de la pédagogie (E.A.R.)
Steiner R., Education des éducateurs (E.A.R.)
Steiner R., Education, un problème social (E.A.R.)
– Pedagogie curativ :
Holtzapfel W. Dr, Tendances évolutives et destins d’enfants, 1980
(Triades Ed.)
180
.
Köhler H., Les enfants agités, anxieux, tristes, 1994 (E.N.)
Weihs T. Dr, L’enfant différent, 1989 (E.A.T.)
Glöckler M. Dr, Denger J., Schmidt-Brabant M., Sind wir überfordert?
Schulungswege in Heilpadagogik und Sozialtherapie (V.F.G.)
Grimm R., Die Therapeutische gemeinschaft in der Heilpädagogik
(V.F.G.)
Konig K. Dr, Heilpädagogische Diagnostik (Natura Verlag. Arlesheim
CH)
Müller-Wiedemann H. Dr, Vierl K., Goetzer G. u. V., Pietzner C.,
Beitrage zur Heilpädagogischen Methodik (V.F.G.)
Sturny-Bossart, Gabriel, Anthroposophisch orientierte Heilpädagogik
(SZHISPC)
Weihs T. Dr, Das entwieklungsgestorte Kind — Heilpädagogische
Erfahrungen in der Therapeutischen Gemeinschaft (V.F.G.)
– Medicin i psihiatrie:
Glöckler M. Dr et Goebel W. Dr, L’enfant, son développement, ses
maladies,1993 (E.A.R.)
Holtzapfel W. Dr, La médecine de l’avenir (Triades Ed.)
Steiner R., Anthroposophie et psychanalyse (Triades Ed.)
Treichler R. Dr, Biographie et psychologie, 1988 (Triades Ed.)
Treichler R. Dr, Dynamique de la schizophrénie (Triades Ed.)
E.A.R. Editions Anthroposophiques Romandes — Genève
Triades Ed. Editions Triades — Paris
E.P.R. Editions La Perle de Rosée — CH 1074 Mollie-Margot
E.T.A. Editions Les Trois Arches — F 78400 Chatou
Syc. Ed. Editions Au Sycomore — F 26770 Taulignan
SZH/SPC Edition SZH/SPC — CH 6003 Luzern
V.F.G. Verlag Freies Geistesleben – D Stuttgart
. 181