Sudiu privind dispariţiile de minori. (2008, 2009, 2014).

Scopul acestor studii a fost evidenţierea

complexului etiologic al dispariţiilor de minori, cu accentuarea acelor factori circumstanţiali asupra
cărora Poliţia Română, împreună cu instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale cu responsabilităţi
în domeniu, poate acţiona la nivel preventiv. Analiza a pus în evidență existența a mai multe tipuri de
situaţii care generează raportarea dispariţiilor de minori: părăsirea voluntară a domiciliului; accidentul;
rătăcirea minorului; agresarea minorului; acte de autoagresiune soldate cu deces; neînţelegeri cu privire
la locul în care se găseşte copilul la un moment dat; luarea minorului de către unul dintre părinţi fără
înştiinţarea celuilalt. Dintre toate, cele mai frecvente dispariţii, peste 90%, sunt produse de părăsirea
voluntară a domiciliului de către minori din diverse motive. Analiza comparativă a rezultatelor a
evidențiat faptul că fenomenul nu a cunoscut mutaţii semnificative, atât din punct de vedere al amplorii
acestuia, cât şi al tipologiei situaţiilor de dispariţie. Dispariţiile de minori reprezintă un fenomen-
rezultantă a unor condiţii de fapt. Aceste condiţii generează comportamentele de fugă faţă de situaţiile
dificile cu care se confruntă minorii, accidente, posibilitatea de a fi agresaţi sau de a se rătăci fiind lipsiţi
de supraveghere.