Vlad Tepes

De Vlad Ciobanu Cristian

Cine a fost Vlad Tepes s-a nascut in orasul Sighisoara, in
Transilvania in 1431, fiind mai tarziu domnitor al Valahiei.
Vlad Tepes? Tatal sau, Vlad Dracul, a fost cavaler in Ordinul
Dragonului, ordin cavaleresc din Estul Europei care avea
ca scop oprirea extinderii Imperiului Otoman.

A fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din

Transilvania-Cneajna Bathory, apoi cu Jusztina Szilagyi și
apoi cu Ilona Nelipic, verișoară a lui Matei Corvin.

A avut cinci copii, patru băieți și o fată:Radu și Vlad din prima

căsătorie, Mihail și Mihnea cel Rău din a doua și Zaleska din a
treia căsătorie.. Se pare că Radu, un descendent din Vlad
Țepeș, s-a stabilit în Moldova și a pus bazele ramurii
moldovenești a neamului Drăculeștilor .
 Bătălia de lângă Târgovişte 16/17 iunie 1462, denumită şi „Atacul de noapte”. Cea

Batalia mai importantă confruntare între domnul Ţării Româneşti, Vlad Tepes (1456 – 1462)
şi sultanul Mehmed II (1444 – 1446, 1451 – 1481), la sfârşitul campaniei de

“Atacul de pedepsire a domnului muntean, desfăşurată în vara anului 1462.

Cauzele campaniei sunt refuzul plăţii tributului (din 1459) şi mai cu seamă atacurile

noapte” lui Vlad Ţepeş împotriva posesiunilor turceşti, la începutul anului 1462, când acesta
cucerise Giurgiu şi trecuse prin foc şi sabie o serie de localităţi şi cetăţi de la Sudul
Dunării, omorând 23 884 de oameni, după o scrisoare adresată de Ţepeş regelui
maghiar, Mathias Corvin (1458 – 1490). Desigur, domnul muntean se baza în
acţiunile sale pe sprijinul regelui maghiar, al Papalităţii şi al statelor occidentale, care
a fost anunţat, dar nu s-a materializat.

În apropierea capitalei muntene are loc vestitul atac de noapte al lui Ţepeş, varianta
unei bătălii deschise fiind exclusă din cauza disproporţiei de forţe. Cronicarul bizantin
Laonic Chalcocondil, favorabil domnului muntean, arată cum acesta, în fruntea unui
corp de 7 000 – 10 000 de oşteni îmbrăcaţi turceşte şi cu torţe aprinse, a năvălit în
noaptea de 16/17 iunie 1462 în tabăra turcilor, care, înspăimântaţi, „se socoteau cu
totul pierduţi”. Armata Asiei, prima care a suportat şocul loviturii muntene, a fost
pusă pe fugă. Oastea munteană, acţionând „în ordine desăvârşită şi bine închegată”,
a încercat să ajungă la cortul sultanului pentru a-l ucide, dar a nimerit la cele ale
vizirilor Mahmud şi Isaak, unde s-a dat „o luptă mare”. Un alt izvor creştin arată că
sultanul, „pierzând în acea noapte încredere în privinţa armatei sale... a părăsit pe
ascuns tabăra, luând-o la fugă în chip ruşinos” (G. Mercati). În realitate, oastea
rumeliotă şi garda imperială au reuşit să-l protejeze pe sultan, scopul principal al
atacului nefiind atins. Pagubele în rândul turcilor au fost însă însemnate, iar cele ale
muntenilor, minime.
Atacul petrecut la
Targoviste