si-s halbale de praf si lacrimi pline mari lipitori se catara pe ghete liliecii chitaie în violine
schelete sed pe scaune si fotolii
si Stan Palanka scuipa sprit cu sange pe mese 'ntinse sunt lintolii un piccol langa casa plange
guzgani adorm în baterii
si în cafele muste mor cu mia guri fără dinti indruga poezii pe Cale gazii-aprind faclia
apoi porneste cafeneaua touta
în ritm lent spre cimitir pe deal prin ploi, prin ger, prin noapte si prin zloata si Moartea'nchide usa : "Tal!"
II.
Un pahar cu lapte s'a prefacut
în foaia de hartie pe care ingerul Malagambist îmi dicteaza poemul acesta din trecut intr'o cafenea cade nu mai exista decât în amintirea mea; toti clientii au plecat la pensie, în spitale, la cimitir, la Canal numai mesele susotesc numai scaunele misca urechile de plus ca niste caini de vanatoare obositi "Chelner, chelner", am inceput să strig si dintr'o data a venit pe-o,tava purtata de alizee cafea cu soapte.