PORTAMPRENTA INDIVIDUALĂ

Definiție.
Portamprenta individuală reprezintă un suport rigid, nedeformabil, pentru materialul de
amprentă cu ajutorul căruia se înregistrează amprenta funcțională, și corespunde
particularităților individuale ale câmpului protetic respectiv.

Portamprenta individuală se confecționează pe modelul preliminar.

Modelul preliminar este o reproducere pozitivă, statică, a câmpului protetic edentat total, și
care redă cu fidelitate zona de sprijin și cu aproximație zona de succiune. Modelul preliminar
se obține prin turnarea pastei de ghips în amprenta preliminară, care a fost înregistrată cu o
port-amprentă standard și un material de amprentă(de exemplu, alginat).

Materiale pentru confecționarea portamprentei individuale

 Placă de bază (rășini naturale-shellac sau artificiale)
 Rășini acrilice autopolimerizabile și termopolimerizabile
 Rășini diacrilo-compozite fotopolimerizabile
 Materiale termoplastice

Elemente componente
1. Baza – acoperă suprafața de sprijin a câmpului protetic, cu rol de suport pentru
materialul de amprentă
Condiții:
- Să fie rigidă, nedeformabilă
- Să fie realizată în limitele câmpului protetic
- Să aibă o grsomie de 1,5-2 mm pentru a asigura rezistența față de presiunile
exercitate în momentul amprentării
- Să fie bine adaptată pe zona de sprijin a câmpului protetic, să nu basculeze
- Marginile trebuie să se oprească în zona de mucoasă neutră, să fie rotunjite, să
ocolească formațiunile mobile de la periferia câmpului protetic
 2. Elementele accesorii
a. Mânerul
- este situat pe mijlocul crestei alveolare, pe linia mediană, pentru a permite
centrarea port-amprentei pe câmpul protetic – pentru poziționarea mânerului se
urmărește linia mediană a bolții palatine
- dimensiuni – înălțimea unui incisiv central superior și lățimea a doi incisivi
centrali superiori
- are formă paralelipipedică, fețele laterale sunt ușor concave
- are rol în manevrarea port-amprentei și centrarea ei în cavitatea orală
b. Butonii de presiune
- se realizează doar la port-amprenta individuală mandibulară
- se aplică pe mijlocul crestei alveolare, simetric, în zona corespunzătoare
premolarilor sau în zona cea mai declivă a crestei alveolare
- forma este paralelipipedică, cu lungimea de 10-15mm, lățimea de 4-6mm și
înălțimea de 5-7 mm, dar aceste dimensiuni se corelează cu cele ale crestelor
alveolare
- au rol în exercitarea de presiuni uniforme și echilibrate în momentul
înregistrării amprentei funcționale

c. Elemente de întărire
- pot fi plăcuțe metalice sau anse de sârmă cu diametrul de 1,5 mm și lungimea
de 10 cm, aplicate în grosimea versantului lingual al port-amprentei
mandibulare sau pe mijlocul crestei alveolare
- au rolul de a mări rezistența bazei port-amprentei realizate din placă de bază,
mai ales a port-amprentei mandibulare

Tehnici de realizare a portamprentei individuale

o direct pe model
o cu distanțări selective
o cu distanțare totală
o cu contact marginal

Material și instrumentar
 placa de bază
 modele preliminare
 substanța izolatoare
 bec de gaz
 pompiță de aer
 foarfece
 spatula de modelat,
 creion chimic
 sârma pentru întărituri
Realizarea portamprentei individuale din placă de bază
Plăcile de bază – caracteristici – sunt de formă trapezoidală (pentru maxilar) sau formă de V
(pentru mandibulă) și grosimea de 1,5bmm; sunt materiale termoplastice ce se plastifiază la
flacăra becului de gaz.

Avantaje:
- tehnica de realizare este ușoară și rapidă
- prețul de cost redus
Dezavantaje:
- rezistență mecanică redusă
- se fracturează ușor, sunt casante
- se deformează la temperaturi ridicate
Indicație:
- pentru amprenta funcțională maxilară înregistrată cu materiale de consistență
fluidă
Tehnica de realizare
- pe modelul preliminar se trasează periferia câmpului protetic
 pe modelul maxilar – conturul începe la frenul labial, merge de-a lungul
sulcusului vestibular, ocolește plicile alveolo-jugale, tuberozitatea maxilară,
și se continuă de-a lungul liniei Ah, apoi continuă simetric în cealaltă
jumătate a modelului
 pe modelul mandibular – conturul pornește de la frenul buzei inferioare,
ocolește plicile alveolo-jugale, se continuă de-a lungul sulcusului vestibular,
ocolește 2/3 anterioare ale tuberculului piriform, apoi merge de-a lungul
sulcusului lingual până la frenul lingual, de unde continuă în mod similar pe
cealaltă jumătate a modelului.
- se izolează modelul preliminar prin imersie în apă (5 minute) sau cu pudră de
talc (pentru ca placa de bază să nu adere de model)
- se plastifiază uniform placa de bază la flacăra becului de gaz și se adaptează pe
model în limitele trasate anterior, prin presiune manuală, începând dinspre bolta
 palatină spre periferie (la maxilar) și dinspre versantul lingual spre cel
vestibular (la mandibulă)
- se secționează cu un foarfece excesul de placă de bază lăsând un plus de 2-3
mm, care se răsfrânge pe fața externă, astfel încât marginile să se încadreze în
limitele trasate pe model, să fie rotunjite și să aibă grosimea de 1,5-2 mm
- se realizează mânerul – excesul de placă de bază se plastifiază, și se modelează
de formă paralelipipedică, cu fețele ușor concave și dimensiunea a doi incisivi
centrali superiori;
- butonii de presiune – se confecționează tot din excesul de placă de bază, din
care se modelează doi butoni de formă paralelipipedică, cu lățimea de 4-6 mm,
lungimea 10-15 mmm și înălțimea 5-7 mm, care se fixează pe bază, pe mijlocul
crestei alveolare, în zona corespunzătoare premolarilor
- prelucrarea port-amprentei individuale – cu freze de prelucrat acrilatul, fără a
exercita presiuni, pentru a evita fracturarea și deformarea cauzată decăldura
degajată de instrumentarul rotativ.

Realizarea portamprentei individuale din rășină acrilică termopolimerizabilă

Realizarea acestui tip de portamprentă presupune confecționarea unei machete din
ceară, care va fi apoi transformată în port-amprentă finală, ce va fi utilizată pentru
înregistrarea amprentei funcționale.
Avantaje:
- rezistența mecanică este mult mai mare decât a port-amprentei din placă de bază
- poate fi utilizată ca bază și pentru macheta de ocluzie
Dezavantaje:
- tehnica de realizare este laborioasă, cu multe etape
- prețul de cost este mai ridicat
Indicație:
- pentru orice tip de material de amprentă
Tehnica de realizare
- pe modelul preliminar se trasează periferia câmpului protetic
- se izolează modelul
- Baza - se plastifiază o folie de ceară roz la flacăra becului de gazși se adaptează
pe model în limitele trasate anterior
- excesul de ceară se îndepărtează prin secționare cu spatula
- Elementele accesorii (mâner, butoni de presiune) – din excesul de ceară
secționat, se confecționează mânerul prin plastifierea cerii, se modelează de
formă paralelipipedică, cu fețele ușor concave și dimensiunea a doi incisivi
centrali superiori; butonii de presiune – tot din excesul de ceară, se modelează
doi butoni de formă paralelipipedică, cu lățimea de 4-6 mm, lungimea 10-15
mmm și înălțimea 5-7 mm, care se fixează pe bază, pe mijlocul crestei
alveolare, în zona corespunzătoare premolarilor
- Transformarea machetei în portamprentă finită implică parcurgerea
următoarelor etape – ambalarea, realizarea tiparului, prepararea și introducerea
pastei de acrilat în tipar, termopolimerizarea, dezambalarea și prelucrarea
mecanică a port-amprentei finite.
Realizarea portamprentei individuale din rășini fotopolimerizabile

Material și instrumentar
 Plăcuțe de rășină fotopolimerizabilă
 incinta de fotopolimerizare
 modele preliminare
 substanța izolatoare
 spatula de modelat,
 creion chimic
 alcool etilic
 folie de ceară calibrată