TEHNICI MODERNE DE REFACERE A MORFOLOGIEI

FUNCŢIONALE ÎN ZONA FRONTALĂ

Prof. Univ. Dr. Sorin Andrian

 Estetica: ştiința care tratează despre frumos în natură și în artă și despre sentimentul pe care-l
deșteaptă în noi. (J.Baumgarten, 1750).
 Frumos: calitatea de a place pentru armonia liniilor, aspectului, culorilor etc.
Ca orice apreciere emoțională, stabilirea frumosului este de natură subiectivă.
„Aprecierea frumuseţii este determinată de gust” (I. Kant, Critica gustului, 1790).

INDICAŢII ALE RESTAURĂRILOR DIRECTE ÎN ZONA FRONTALĂ

1. Leziuni carioase primare (cavităţi de clasa III, IV şi V)
2. Restaurări directe inestetice
3. Uzuri dentare (fractura marginii incizale, abraziune, eroziune, atriţie sau abfracţie)
4. A corecta/modifica culoarea întregului dinte, sau a unei părţi din acesta (la un dinte sau mai
mulţi dinţi)
5. A corecta poziţia unuia sau a mai multor dinţi
6. A corecta/modifica forma unuia sau mai multor dinţi
7. A corecta/modifica raportul lăţime/lungime a unuia sau al mai multor dinţi
8. A reduce şi/sau închide spaţiile interdentare (diastemele)

Pentru realizarea unor restaurări estetice cât mai invizibile (sau cel puţin imperceptibile) medicul
trebuie să copieze, ”mimeze” caracterele naturale ale structurilor odontale afectate.

Restaurări „invizibile”?
Strategii:
 ”lipirea” perfectă printr-o excelentă adeziune a materialului de restaurare la ţesuturile dure
dentare.
 ”potrivire” coloristică optimă: utilizarea unei tehnici de stratificare a răşinilor compozite de
diferite opacităţi („smalţ”, „dentină”), şi efecte: „transparent”.
 ”aspect natural”: integrarea perfectă a formei şi a macro- şi microtexturii de suprafaţă a
restaurării din compozit cu suprafaţa dentară restantă.
RAŢIONAMENTUL PENTRU STRATIFICARE
a) Se minimalizează stress-ul de polimerizare
Contracţia înseamnă o pierdere de volum a compozitului în cavitate şi o presiune suplimentară la
interfaţa dinte-restaurare
b) Se optimizează gradul de polimerizare
Lumina polimerizantă este absorbită şi dispersată de către materialul compozit: gradul de polimerizare
variază în funcţie de grosimea stratului de material.
c) Se reface un contur anatomic cât mai fidel
Este mult mai uşor să obţinem o anatomie cât mai „naturală” printr-o tehnică aditivă (stratificarea
materialului nepolimerizat) decât printr-o tehnică substractivă (modelarea compozitului deja
polimerizat)
d) Se obţine un aspect estetic optim
Ne putem aştepta la un rezultat estetic optim dacă sunt respectate 2 principii:
- înlocuirea dentinei se face cu un compozit opac şi a smalţului cu unul transparent
- prin crearea unui bizou, trecerea de la culoarea dintelui la aceea a compozitului nu
va fi bine definită.
Prin această tehnică, ochiul este „înşelat” deoarece el excelează în detectarea contrastelor
izbitoare, dar este mai puţin pregătit în detectarea tranziţiilor fine de la o nuanţă la alta a aceleiaşi
culori.

Modificarea lungimii coroanei dentare

Caracteristica Scurtarea dintelui Alungirea dintelui

Curbura vestibulară Mai convexă Mai puţin convexă

verticală

Curbura cervicală Deplasată spre incizal Deplasată spre cervical

vestibulară

Perichimata şi şanţurile Perichimata accentuată Şanţuri de dezvoltare

vestibulare de dezvoltare accentuate

Nuanţa cervicală Alegerea unei nuanţe mai Alegerea unei nuanţe mai
închise deschise
Modificarea lăţimii coroanei dentare

Caracteristica Lăţirea dintelui Îngustarea dintelui

Curbura vestibulară Mai puţin convexă Mai convexă

orizontală

Crestele marginale Deplasate spre lateral Deplasate spre median

Perichimata şi şanţurile Perichimata accentuată Şanţuri de dezvoltare

vestibulare de dezvoltare accentuate

Nuanţa proximală Alegerea unei nuanţe mai Alegerea unei nuanţe mai
deschise închise

Contacte proximale Deplasate vestibular Deplasate lingual

Mărimea ambrazurilor Reducere Creştere

Avantajele ghidului de silicon în timpul inserării răşinii compozite

 crează o separare bine definită pentru inserarea primului strat de răşină în zona smalţului
palatinal, proximal şi incizal
 facilitează determinarea grosimii răşinii pentru smalţul palatin
 facilitează crearea unui “halou opac” în regiunea marginii incizale
 permite operatorului să prevadă lungimea dintelui
 facilitează crearea unor lobi dentinari şi zone translucide în regiunile proximale şi incizale
 face posibilă vizualizarea grosimii răşinii pentru dentină
 minimalizează riscul interferenţelor ocluzale permiţând o ajustare”anterioară, preliminară” a
restaurării
 facilitează definirea suprafeţei palatinale a restaurării
 minimalizează etapele de finisare şi lustruire în regiunea palatinală a restaurărilor