- Copila mea, răspunse tatăl ei, n-au cutezat, pentni că prea

era mare dragostea ce-mi purta poporul. A ntanio ne-a dus pe dus la
puntea unei corăbii, -iar cand ne-am aflat la căteva leghe in largul Ariel
mării, ne-a silit să na urcăm pe o na vă mică, faM parâme, pânză şi pi_rairipărţi
catarg, şi ne-a lăsat acolo ca să pierim, după cum îi era găndul. Însă
Ecarţe to
un senior de la Curte a mea, Gonzalo, om bun la suflet şi care mă
iubea, pusese In taină pe epavă apă, merinde, straie şi câteva cărţi pe Ferdin_anăv,: că
car•le preţuiesc mai presus decât ducatul meu. iansuleii,stăr
rriarne de
- O, tată, ce povară trebuie să-ţi fi fost eu pe-atunci! grăi
Mecat. Nic
Miranda.
veşmintele
- Nu, odorul meu, zise Prospero, erai un mic heruvim care m-
mării, arati
a ocrotit. Ză'mbetul tău nevinovat m-a făcut să po infninta
nenorocirile. Hrana ne-a ţinut până ce am tras la tărmul acestei
insule pustii şi de-atunci cea mai mare desffitare pentru mine a Prospero.
fost să-ţi dau invătătură, Miranda, iar tu te-ai folosit din plin de acest tân_
indrumările mele.
- Te răsplătească cerul, dragă tată, spuse pe care ei
^
Miranda Acum, rogu-te, care este pricina pentru văzut piei
care ai stăini această furtună? toate că f
- Află aşadar, grăi tatăl ei, că multumită cu viaţă;
acestel' furtuni, vrăjmaşii mei, regele Neapolului şi neatinsă
crudul meu frate, au fost aruncaţi pe tăr' mid acestei
,

insule. credinţă,
Glăsuind acestea, Prospero îşi atinse uşor fiica c nuiaua -

sa fermecată, iar ea căzu de îndată într-un so adănc; căci să-ţi ar

duhul Ariel chiar atunci se infăţişă inai stăpănului său, pentru Rogu-te
a-i da seama de furtună şi de chip care se îngrijise de cei aflaţi îndruga
pe corabie. Şi deşi duhuril rămâneau totdeauna nevăzute pentru slujit lă
ochii Mirande. Prospero hotărâse că n-ar fi fost potrivit totuşi
să-1 au sfand de vorbă cu văzduhul deşert... curn i s-ar fi părut chinurî
ei vrăjitot
încovo
- Ei, viteazul meu duh, îi zise Prospero lui Ariel, c Hai, sF
6