FURTU

A fost o dată o insulă în nnjlocul măni, pe eare nu se

aflau alţi locuitori decât un bătrăn pe mune Prospero, cu
fiica sa Miranda, o fată nespus de frunmasă. Vetuse .. în
iasula aceea din fragedă copilărie, încât nu-şi amintea să fi
văzut alt chip omenesc afară de cel al tatălui său.
Trăiau amândoi Intr-o peşteră in stărick locuinţa lor
era Impărţită în mai multe incăperi, dintre care uneia
Prospero îi spunea odaia sa de lucru. Acolo îşi ţinea cărple
care vorbeau mai cu seamă despre magie o ştănţă a cărei
cercetare o îndrăgeau mult toţi Invăţaţii de atunci.
Cunoaşterea acestor taine se dovedise foarte folositoare
pentru el, deoarece, fiind azvărlit printr-b ciudată
împrejurare pe insula aceea fermecată de către o vrăjitoare
numită Sycorax, care cu puţină vrnme înainte de sosirea lui
işi dăduse acolo ultima sufiare, Prospero, prin puterea artei
sale, slobozise multe duhuri bune pe care Sycorax le
Intemniţase în trunchiurile unor copaci vănjoşi, din pricină
că nu voiseră să aducă la îndeplinire poruncile ei ticăloase.
De atunci, aceste blănde duhuri se arătară intotdeauna
spuse voinţei lui Prospero. Căpetenia lor era Ariel.
Micul şi viond spiriduş Ariel nu era tăutăcios din
fire, dar se desfăta cam peste măsură chinuind o picitanie
ce purta nurnele de Caliban, pe care avea pică, deoarece
Caliban era feciond vechei sale vrăjmaşe•Sycorax. Pe acest
Caliban Prospero îl găsLse în pădure; era o ffiptura ciudată,
slută, care aducea mai curan' d CJ1 o maimuţă decât cu tu-
om. pl fnvăţase să vorbească şi Prospero s-ar fi purtat foarte
bine cu el, 1nsă insuşirile proaste moştenite de Caliban de
la mama sa Sycorax nu-i ingăduiau să deprindă nimic bun
sau folositor. Din pricina aceasta era pus să robească, să