Sunteți pe pagina 1din 1

Intr-o dimineata aurie de vara, soarele isi trimite neobosit razele spre Pamantul friguros.

Asemenea
unor fasii din rai aceste raze orbitoare napustesc printre toate strazile si casutele din acest oras inghesuit.
Randunici, cuci, mierle si privighetori canta impreuna fiecare pe un ton diferit, astfel formand o armonie
perfecta. Natura, mai verde ca niciodata, reuseste sa reflecte lumina astrului auriu prin fiecare casa,
astfel ajungand la mine in camera, oglindindu-mi-se drept intre ochi.

Pe jumatate trezit, ma ridic din pat cu ochi intredeschisi si incep sa ma imbrac. Dintr-o data tresar cu
un sentiment intens de bucurie si extaz deoarece imi amintesc ca in doar cateva ore voi merge alaturi de
familia mea la o piesa de teatru. De mult timp astept acest moment deoarece si eu doresc sa ajung in
viitor un actor. Simt ca nu mai pot astepta. Doresc acum sa merg sa vad cum joaca si simt marii actori
aceasca piesa.

Dupa vreo doua ore ma pornesc intr-un final spre teatru. Cu gura pana la urechi, ma uit insistent pe
geam pentru a vedea cat mai avem de parcurs cu masina. Mai trec cincisprezece minute si ajungem la
destinatie. O multime imensa de oameni stau la coada pentru a intra in mai multe cozi despartite de
garduri micute.

Biletele si locurile le avem rezervate, cu toate aceasta coada imensa nu ne permite sa intram. Mai sunt
trei minute pana la inceputul piesei iar eu deja incep sa ma panichez. Am asteptat atat de mult acest
moment si nu vreau sa las o amarata de coada sa imi strice micul meu vis. Ud leoarca de la transpiratia
care mi se scurge pe fruntea transpirata. Inima incepe sa imi pompeze sangele cu o viteza inimaginabila
lasandu-mi pieptul sa sune ca un recital de percutie care nu se mai opreste. Mai am putin si ma apuc de
plans.

"Baiete, Baiete!" aud o voce insistenta din fata. "Te vad foarte necajit si imi inchipui ca e din cauza ca nu
vei apuca piesa de teatru. Daca acesta este motivul poti veni aici, in fata mea." Nu puteam sa cred.
Salvarea mea! Rusinat, ma indrept spre fata cozii si ma pozitionez in fata domnului.

PIesa a fost grozava insa ceea ce m-a lasat fericit cu adevarat este domnul de la coada pe care nu il voi
uita in viata mea.

S-ar putea să vă placă și