Aventurile lui Sinbad

          Demult, tare demult, în marele oraş Bagdad trăia un tânăr negustor, pe nume Sinbad. El
obişnuia să călătorească pe mările cele întinse, ajungând în ţări îndepărtate, cumpărând şi vânzând
tot soiul de mărfuri. Dar, într-una din călătoriile sale, corabia îl purtă către o insulă tare ciudată...
          Sinbad cercetă insula cu pricina şi află pe ea iarbă şi flori, dar şi câţiva copăcei. Mai târziu,
făcându-i-se foame, Sinbad strânse niscaiva uscături şi aprinse un foc, cu gând să-şi pregătească
mâncarea. Deodată, insula prinse a se cutremura. Pasămite, nu era nicidecum o insulă... Tânărul
negustor aprinsese focul pe spinarea unei balene adormite, care plutea aşa pe mare de ani în şir! Iar
focul nu făcuse decât s-o trezească. Înfuriată peste măsură, balena se scutură şi-l aruncă pe Sinbad
în mare! Apoi, după ce-i frânse corabia, se scufundă în apele învolburate. Mai multe zile la rând,
Sinbad pluti pe mare, ţinându-se de un buştean. Până la urmă, valurile şi vântul îl purtară către o
altă insulă, de data aceasta una adevărată, unde dădu peste un uriaş ou de pasăre. Dar tocmai atunci
coborî din văzduh şi pasărea, pentru a se aşeza la clocit pe acel ou.
          Ca să scape de pe insulă, Sinbad îşi desfăcu turbanul şi se legă strâns de unul din picioarele
păsării. Aşa că, de cum îşi luă zborul, îl cără cu ea şi pe tânăr!
          După o vreme, pasărea se lăsă într-o vale în care, peste tot, zăceau împrăştiate puzderie de
pietre preţioase. Sinbad se dezlegă de piciorul păsării la timp, tocmai când aceasta se pregătea să-şi
ia din nou zborul. Tânărul negustor culese o mulţime de pietre preţioase şi ieşi din valea aceea. O
porni la drum şi, după mai multe săptămâni, ajunse într-o ţară care se numea Serendib. Sinbad
merse la regele ţării şi-i dărui câteva dintre pietrele preţioase mai acătării, culese din valea în care îl
dusese uriaşa pasăre. Drept mulţumire, regele îi oferi o casetă de aur şi un vas din rubin, foarte
preţioase, pe care tânărul să le ducă în dar marelui sultan din Bagdad.
          Totodată, Sinbad mai primi o corabie pe cinste, cu care să se întoarcă la ai săi, şi mai mulţi
săculeţi cu aur. Tare se mai bucură sultanul la vederea darurilor şi, drept mulţumire, îl opri pe
tânărul negustor la curte şi-l făcu mare dregător.
          Astfel, chiar dacă viaţa lui Sinbad fusese până atunci plină de peripeţii şi primejdii, acum
putea duce o viaţă tihnită, fiind aproape la fel de bogat ca un rege!

Sfârșit