P. 1
Sindbad marinarul

Sindbad marinarul

|Views: 2,842|Likes:
Published by Ileana
Traducere din limba franceză
Traducere din limba franceză

More info:

Published by: Ileana on Feb 11, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/10/2013

pdf

text

original

O mie i una de nop i

Povestea lui Sindbad marinarul

Noaptea 213 ± POVESTEA LUI SINDBAD MARINARUL

O, m re ule calif, tot sub cârmuirea lui Harun-al-Ra id, despre care am tot vorbit, era la Bagdad un hamal s rman, pe nume Hindbad. Într-o zi, când era tare cald, ducea un balot foarte greu dintr-un cap t al ora ului tocmai în cel lalt. Fiind foarte obosit de drumul pe carel f cuse deja i cum mai avea înc multe de f cut, ajunse pe o strad unde adia un vânticel r coros i al c rei pavaj era stropit cu parfum de trandafiri. Cum nu- i putea dori un loc mai bun de odihn , î i puse sarcina pe p mânt i se a ez pe ea, lâng o cas mare. Îi p ru bine c s-a a ezat acolo: c ci n rile sale se umplur de o mireasm minunat de aloe i de smirn ars care ie ea pe fereastrele
2

acelei case i care, amestecându-se cu aroma de parfum de trandafiri, r spândea în aer un miros suav. În afar de asta, putea auzi un concert sus inut de multe instrumente, acompaniate de privighetorile din copaci i de p s rile specifice Bagdadului. Aceast melodie elegant i mirosul mai multor feluri de c rnuri, care ajungea pân la el, i-au ar tat c acolo era un osp , c oamenii se distrau. Vru s tie cine st tea în acea cas , pe care nu o mai v zuse, pentru c nu prea trecuse pe acea strad . Ca s - i astâmpere curiozitatea, se apropie de ni te servitori pe care îi v zu la u , minunat îmbr ca i, i-l întreb pe unul cum se numea st pânul casei. - Dar cum, îi zise servitorul, sunte i din Bagdad i nu ti i c aici este casa st pânului Sindbad marinarul, vestitul c l tor care a

fost pe toate sub soare?

m rile

de

Hamalul, care auzise despre bog iile lui Sindbad, nu putu s nu fie invidios pe un om care p rea tot atât de norocos pe cât p rea el de nenorocit. Am rât de aceste gânduri, ridic ochii spre cer i strig tare, ca s fie auzit: Atotputernice Creator al tuturor lucrurilor, iat ce deosebire este între mine i Sindbad; îndur în fiecare zi mii de greut i i mii de dureri i de-abia dac ajung s duc alor mei de mâncare pâine tare de orz, în vreme ce fericitul Sindbad se l f ie în bog ii imense, ducând o via de huzur. Ce a f cut, oare, ca s -i dai o soart atât de fericit ? i eu, ce am f cut, ca s merit una a a de nenorocit ? Sf r indu- i vorba, lovi cu c lcâiul în
3

p mânt, ca un om sfâ iat între durere i disperare. Era înc prad acestor gânduri amare, când v zu ie ind din cas un servitor, care veni la el i, luându-l de bra , îi zise: Veni i cu mine; domnul Sindbad, st pânul meu, vrea s v vorbeasc . Atunci, eherezada v zu c se lumina de ziu i t cu, dar a doua zi povesti:

Noaptea 214 PRIMA C L TORIE A LUI SINDBAD MARINARUL M re ule calif, majestatea voastr î i poate imagina c Hindbad a fost tare mirat de onoarea care i se f cea. Dup cele ce spusese, se cam temea ca nu cumva Sindbad s fi trimis dup el ca s se r zbune; i de aceea se preg tea s

se scuze c nu- i poate l sa marfa în mijlocul drumului; dar servitorul lui Sindbad îl încredin c vor avea grij de ea i-l gr bi atât de tare s se duc , dup cum avea porunc , încât hamalul fu obligat s cedeze. Servitorul îl duse într-o sal mare, unde erau mul i oameni a eza i în jurul unei mese pline de bucate alese. Pe locul de onoare era un b rbat serios, bine f cut, cu o barb alb i lung , care-i d dea un aer m re ; în spatele lui, se înghesuiau s -l serveasc ofi eri i slujitori. Sindbad îi spuse s se apropie i, dup ce-l invit s se a eze de-a dreapta sa, îi f cu cinstea de a-l servi el însu i i-i mai d du s bea un vin nemaipomenit, din care se afla din bel ug pe mas . C tre sf r itul mesei, Sindbad, v zând c invita ii s i nu mai mâncau, lu cuvântul i,
4

adresându-se lui Hindbad, pe care-l numi frate, dup obiceiul arabilor, atunci când sunt între prieteni, îl întreb cum îl cheam i ce slujb are. Domnule, îi r spunse, numele meu este Hindbad. - Sunt încântat s v cunosc, zise Sindbad, i v asigur c musafirii mei v primesc cu bucurie; dar a vrea s aflu din gura dumneavoastr ce spunea i adineauri, în strad . Sindbad auzise pe fereastr tot ce spusese hamalul, înainte de a se a eza la mas ; i insistase s -l vad . La aceast rug minte, Hindbad, ru inat, l s capul în jos i zise: Domnule, v m rturisesc sl biciunea mea: eram sup rat i miau sc pat câteva vorbe nepotrivite pentru care v implor s m ierta i.

- Vai, zise Sindbad, s nu m crede i a a de nedrept, încât s v port ranchiun pentru asta. M pun în situa ia dumneavoastr ; în loc s v repro ez vorbele îngânate, v c inez; dar trebuie s îndrept impresia gre it pe care se pare c o ave i despre mine. V imagina i, desigur, c am dobândit f r trud i f r b taie de cap toate aceste bog ii i bunuri de care vede i c m bucur: v în ela i. Nu am ajuns la aceast stare decât dup ce am îndurat ani de zile toate încerc rile trupului i sufletului pe care le poate inchipui o minte omeneasc . Da, domnii mei, ad ug , c tre cei de fa , pot s v încredin ez c aceste încerc ri sunt atât de ie ite din comun, încât pot t ia i oamenilor celor mai înseta i de înavu ire pofta de a str bate m rile pentru a le dobândi. Poate c nu a i auzit decât pu ine
5

lucruri despre aventurile mele ciudate i despre primejdiile care m-au pândit pe mare, în decursul celor apte c l torii pe care le-am f cut i, pentru c am acum ocazia, o s vi le povestesc de-a fir a p r; nu cred c v ve i sup ra s le auzi i. Întrucât Sindbad voia s - i spun povestea mai ales pentru hamal, înainte de a începe, d du porunc s se aduc marfa pe care o l sase în strad i s fie pus în locul dorit de Hindbad. Apoi, istorisi cam a a: PRIMA C L TORIE SINDBAD MARINARUL A LUI

Am mo tenit de la ai mei averi mari, dar am risipit o mare parte în anii nebuni ai tinere ii; dar, când mi-a venit mintea la cap i m-am oprit, am v zut c bog ia se ducea repede i c , din cauza felului în care m ingrijisem de ea, ajunsesem aproape de

fundul sacului. M gândeam, înc , la faptul c iroseam, nefericitul de mine, ducând o via dezordonat , mai presus de toate, timpul, care este lucrul cel mai de pre pe lumea asta. M mai gândeam i c s r cia ultim , cea mai nenorocit , este cea de la b trâne e. Mi-am amintit de vorbele marelui Solomon, pe care le auzisem de la tata, cum c era mai bine s fii mort decât s fii s rac. Mâhnit de aceste gânduri, mi-am adunat r m i ele averii. Am vândut cu toba în pia tot ce-mi mai r m sese din mobil . Apoi, m-am dus pe lâng unii care f ceau nego pe mare. Mam luat dup cei care mi s-au p rut a-mi da sfaturi bune. În cele din urm , am hot rât s pun la treab pu inii bani care mi-au mai r mas i, de cum luai aceast hot râre, n-am ov it s o duc la îndeplinire. Mam dus la Balsora, unde
6

m-am îmbarcat al turi de al i negu tori pe un vas pentru care to i pusesem bani. Am în l at pânzele i am luat drumul Indiilor orientale, prin Golful Persic, care este format de coasta Arabiei Fericite pe dreapta i de cea a Persiei, pe stânga. Cea mai mare l ime a m rii este pe acolo de aptezeci de leghe, dup p rerea celor mai mul i. Dincolo de golf, marea Levantului, ca i cea a Indiilor, este foarte întins : pe de o parte, este m rginit de coastele Abisiniei i sunt patru mii cinci sute de leghe pân la insulele Vakvak. La început, am suferit de ceea ce se nume te Är u de mare´; dar mi-am revenit curând i, de atunci, nu am mai avut a a ceva. Pe drum, am acostat în mai multe insule, unde am vândut sau am schimbat m rfuri. Într-o zi, vântul se opri tocmai

când eram lâng o insul care de-abia ie ea din ap , verde de ziceai c este o paji te. C pitanul a poruncit s se strâng pânzele i le-a dat voie s coboare marinarilor care voiau s debarce. Dar, în vreme ce noi ne desf tam bând i mâncând sau odihnindu-ne de truda de peste zi, insula a început deodat s se cutremure i ne-a scuturat serios... Atunci, eherezada v zu c se lumina de ziu i t cu, dar a doua zi povesti: Noaptea 215 Sindbad a continuat: Cei de pe vas au v zut c insula se cutremura i ne-au strigat s ne întoarcem imediat; c , altfel, vom pieri, pentru c ceea ce luasem drept insul era, de fapt, spinarea unei balene. Cei mai iu i de picior fugir cu o barc , al ii, o luar înot. Dar eu eram înc pe insul ,
7

adic , pe balen , când sa scufundat în mare i nam avut timp decât s m prind de o bucat de lemn pe care o adusesem de pe vas ca s aprindem focul. Dar c pitanul, dup ce-i luase la bord pe oamenii care fugiser cu barca i îi culesese pe câ iva dintre cei care înotau, a vrut s profite de faptul c se pornise un vânt r coros i prielnic; d du porunc s se ridice ancora i astfel îmi lu orice speran de a mai ajunge la vas. r mas, deci, în voia valurilor, împins când de o parte, când de alta; m-am luptat pentru via a mea toat ziua i noaptea urm toare. A doua zi nu mai aveam putere i eram disperat c voi muri, când un val m arunc din fericire pe o insul . Coasta era înalt i abrupt i m-a fi chinuit mult i bine s o urc, dac ni te r d cini de copaci, pe care numai norocul le p strase în acel loc spre salvarea Am

mea, nu m-ar fi ajutat. M-am întins pe p mânt, unde am stat mai mult mort decât viu, pân s-a luminat pe deplin i a r s rit soarele. Atunci, de i eram tare sl bit din cauza muncii pe corabie, ba i pentru c nu mai mâncasem nimic de ieri, am început s m târ sc, în c utarea unor ierburi bune de mâncat. Am g sit câteva i am avut bucuria de a dibui un izvor cu o ap extraordinar , care nu a întârziat s m pun pe picioare. Dup ce am mai prins puteri, am cercetat insula, ab tându-m de la drumul drept. Am ajuns pe o câmpie frumoas , unde am z rit de departe un cal care p tea. Mi-am îndreptat pa ii întracolo, bucuros, dar i tem tor; fiindc nu tiam dac nu cumva m a tepta mai degrab moartea decât salvarea. Apropiindu-m , am z rit o iap legat de un ru . Frumuse ea ei mi-a atras aten ia;dar, în vreme ce o priveam, am
8

auzit vocea unui om, ie ind de sub p mânt. Imediat, omul a ap rut, a venit la mine i m-a întrebat cine sunt. I-am spus prin ce trecusem; dup aceea, luându-m de mân , m conduse într-o pe ter , unde se aflau i al i oameni, mira i de prezen a mea acolo, a a cum i eu m minunam c -i g seam în acel loc. Am mâncat din mâncarea pe care mi-au oferit-o; apoi, când i-am întrebat ce f ceau întrun loc care p rea a a de pustiu, mi-au r spuns c erau rânda i la caii regelui Miraj, st pânul insulei; c , în fiecare an, în aceea i perioad , era obiceiul s fie aduse iepele regelui, pe care le legau a a cum v zusem, pentru a fi montate de un cal de mare; apoi, calul de mare voia s le sfâ ie, dar ei îl opreau, cu ipetele lor i îl for au s se întoarc în mare; c , dup ce erau gestante, iepele erau duse înapoi, iar mânjii

pe care îi f tau erau ai regelui, fiind apoi numi i cai de mare. Mai ad ugar c trebuia s plece a doua zi i c , dac a fi sosit atunci, a fi murit, cu siguran , pentru c satele erau departe i mi-ar fi fost cu neputin s le g sesc f r c l uz . În timp ce ei îmi spuneau toate astea, calul de mare ie i din ap , a a cum spuseser , se arunc asupra iepei, o mont i apoi vru s o m nânce; dar, la zgomotul pe care-l f cur slujitorii, se l s p guba i se scufund iar i în mare. A doua zi, s-au întors în capitala insulei cu iepele i i-am înso it. La sosirea noastr , regele Miraj, c ruia i-am fost prezentat, m-a întrebat cine sunt i prin ce întâmplare am ajuns în ara lui. Dup ce i-am ostoit curiozitatea, mi-a
9

dovedit c m comp timea pentru nenorocire. În acela i timp, porunci s fiu îngrijit i s mi se dea tot ce aveam nevoie. i aceasta cu atâta promptitudine, încât am avut de ce s laud generozitatea regelui i con tiinciozitatea ofi erilor s i. Fiind negu tor, m duceam pe la cei deopotriv cu mine. Îi c utam mai ales pe cei str ini, atât pentru a afla ve ti de la Bagdad, cât i pentru a g si pe cineva cu care s m întorc; capitala regelui Miraj se afla pe malul m rii i are un port frumos, unde acosteaz în fiecare zi vase din toate col urile lumii. C utam astfel tov r ia savanilor din Indii, i-mi pl cea s -i ascult vorbind; dar asta nu m împiedica s m duc regulat la curtea regelui sau s stau de vorb cu guvernatorii i regii mai mici, care-i pl teau tribut i-i st teau prin

preajm . Îmi puneau multe întreb ri despre ara mea i, în schimb, îi întrebam despre obiceiurile i legile din ara lor, vrând s tiu tot ce credeam c merit . Sub st pânirea regelui Miraj era o insul numit Cassel. M asigurau c de acolo se aud în fiece noapte timpane b tând, ceea ce i-a f cut pe marinari s cread c acolo s l luia Degial. M-a cuprins dorin a de a vedea cu ochii mei minunea i am v zut în timpul c l toriei pe ti lungi de o sut i de dou sute de co i, care mai mult sperie decât atac . Sunt a a de frico i, c -i pui pe fug lovind în scânduri. Am remarcat i al i pe ti, de nici un cot, care aveau parc un cap de bufni . La întoarcere, într-o zi, când eram în port, a venit o corabie. Dup ce a ancorat, au început s descarce marf , iar
10

negustorii comandaser pr v lii.

care o duceau

o la

Aruncându-mi ochii pe câteva baloturi i pe scrisul care ar ta cui apar ineau i, dup ce le-am cercetat cu aten ie, am fost sigur c erau cele pe care le îmbarcasem pe vasul cu care c l torisem de la Balsora. L-am recunoscut chiar pe c pitan; dar, cum eram convins c m credea mort, m-am dus la el i l-am întrebat a cui era marfa. - Aveam la bord, îmi r spunse, un negu tor din Bagdad, pe nume Sindbad. Într-o zi, apropiindu-ne de o insul - sau cel pu in a a ni se p rea ± el s-a dus la rm, împreun cu al i c l tori, pe acea a azis insul , care era, de fapt, o balen de o m rime neobi nuit , adormit la suprafa a apei. Balena nici nu a sim it bine c ldura focului pe care i²l aprinseser pe

spate, ca s fac ceva de mâncare, c a i început s se mi te i s se scufunde. Cei mai mul i dintre pasageri s-au înecat i nefericitul de Sindbad odat cu ei. Baloturile astea erau ale lui i am hot rât s le vând i apoi s caut pe cineva din familia lui, ca s -i dau banii pe care i-a fi ob inut. - C pitane, i-am spus eu atunci, eu sunt Sindbad pe care îl crezi mort, dar nu am murit; baloturile astea sunt bunurile mele, marfa mea... Atunci, eherezada v zu c se lumina de ziu i t cu, dar a doua zi povesti: Noaptea 216 ± A doua c l torie a lui Sindbad

nând acestea, a strigat: ÄDumnezeule mare, pe cine s mai crezi în ziua de azi? Nu mai exist oameni de bun credin . L-am v zut cu ochii mei pe Sindbad pierind; c l torii care erau cu mine pe vas l-au v zut, ca i mine, i dumneata îndr zne ti s spui c e ti Sindbad? Ce cutezan ! Când se uit cineva la dumneata, pari un om cinstit; i totu i, ai inventat o minciun groaznic , pentru a pune mâna pe ni te bunuri care nu î i apar in.´ Ai r bdare, c pitane, i f -mi pl cerea de a asculta ce am de spus. - Ei bine! relu el, ce ai de spus? Vorbe te, c te ascult. Atunci i-a povestit cum m salvasem, în ce împrejur ri îi întâlnisem pe rânda ii regelui Miraj, care m aduseser la curtea sa.

Sindbad, continuândui povestea, le spuse comesenilor: Când corabiei m-a c pitanul auzit spu11

Povestea mea l-a cam zguduit; dar s-a convins imediat c nu min eam, când au venit ni te oameni de pe corabia lui i m-au recunoscut i miau f cut salamalekuri, ar tându-mi cât se bucurau s m vad . În cele din urm , m-a recunoscut i el i, aruncându-se de gâtul meu, mi-a spus: - Allah fie l udat c a i sc pat dintr-o primejdie a a de mare! Nu v pot spune ce pl cere îmi face s v rev d. Iat bunurile dumneavoastr , lua i-le, sunt ale dumneavoastr , face i cu ele ce vre i. I-am mul umit, l udându-i dreptatea, iar pentru a-mi ar ta recuno tin a, l-am rugat s primeasc ni te m rfuri, dar a refuzat. Am ales tot ce era mai de pre în baloturile mele i le-am d ruit regelui Miraj. Cum regele tia ce nenorocire d duse
12

peste mine, m-a întrebat cum f cusem rost de lucruri atât de rare. Iam povestit prin ce întâmplare le-am recuperat; a fost atât de bun i s-a bucurat; mi-a acceptat darul i mi-a f cut i el ni te cadouri minunate. Apoi, mi-am luat r mas bun de la el i m-am îmbarcat pe acela i vas. Dar, înainte de plecare, am schimbat m rfurile r mase pe unele din partea locului. Am luat lemn de aloe, de santal,camfor,nuc oar , cui oare, piper i ghimbir. Am trecut prin mai multe insule i am ajuns în sfâr it la Balsora, de unde m-am întors în ora ul sta, cu aproape o sut de mii de echini. Am fost întâmpinat de familie i am rev zut-o cu toate manifest rile de bucurie pe care le poate ar ta o prietenie vie i sincer . Am cump rat sclavi i sclave, p mânturi m noase i mi-am cl dit o cas mare. A a am f cut, hot rât s uit

de necazuri i bucur de via .´

s

m

Oprindu-se aici, Sindbad a poruncit cânt re ilor s cânte din nou, dup ce îi întrerupsese cu pove tile sale. Pân seara s-a b ut i s-a mâncat i, la plecare, Sindbad a cerut s i se aduc o pung cu o sut de echini i, dând-o hamalului, zise: Ia-o, Hindbad, întoarce-te acas i vino i mâine s auzi i celelalte aventuri ale mele. Hamalul a plecat foarte stânjenit de cinstirea i de darul care i se oferea. Le-a povestit i so iei i copiilor, la întoarcerea acas , iar ace tia i-au mul umit lui Allah pentru binele pe care l-il f cea, prin Sindbad. A doua zi, Hindbad sa îmbr cat mai curat decât în ziua precedent i s-a întors la c l torul cel darnic, care
13

îl primi zâmbitor, cu multe aten ii. Îndat ce to i invita ii au sosit, s-a pus masa, care a inut mult timp. Dup ce au mâncat, Sindbad se adres comesenilor: - Domnilor, zise, v rog s binevoi i s asculta i i povestea aventurilor din a doua c l torie. Acestea sunt mai demne de aten ia dumneavoastr decât primele. S-a f cut t cere i Sindbad a continuat astfel: A DOUA C L TORIE SINDBAD MARINARUL A LUI

Dup prima c l torie, luasem hot rârea s -mi petrec lini tit restul zilelor la Bagdad, dup cum am avut onoarea s v spun ieri. Dar m-am plictisit repede de trând veal ; m-a cuprins din nou pofta de c l torie i de nego ; am cump rat marf potrivit pentru nego ul la care m gândisem i am plecat

iar i cu alte m rfuri, a c ror surs îmi era cunoscut . Ne-am îmbarcat pe o corabie bun i, dup ce ne-am pus în paza lui Allah, am pornit la drum. Mergeam din insul în insul , f când schimburi avantajoase. Într-o zi, am coborât pe o insul unde erau pomi fructiferi mul i i feluri i, dar pustie, c nu am g sit nici o cas i nu era acolo nici ipenie. Ne-am dus la plimbare pe câmpii i de-a lungul pârâia elor care le sc ldau. În vreme ce oamenii se desf tau culegând unii, flori, ceilal i, fructe, eu mi-am luat de mâncare i vin din care adusesem i m-am a ezat pe malul unui râu, între ni te copaci care f ceau umbr deas . Am mâncat destul de bine; apoi, m-a cuprins somnul. Nu tiu cât am dormit, dar, când m-am trezit, corabia nu mai era la ancor .

Atunci, eherezada v zu c se lumina de ziu i t cu, dar a doua zi povesti: Noaptea 217 M-am mirat foarte tare, zise Sindbad, când n-am mai v zut vasul la ancor ; m-am ridicat, mam uitat în toate p r ile i nu l-am mai v zut pe niciunul din negustorii care coborâser pe insul odat cu mine. Am z rit, numai, corabia, dar atât de departe încât la scurt timp am pierdut-o din vedere. Închipui i-v ce gânduri îmi treceau prin cap într-o asemenea situa ie. Am crezut c mor de durere. Scoteam ni te strig te însp imânt toare, m-am lovit cu pumnii în cap, m-am aruncat la p mânt, unde am r mas vreme îndelungat , prad unor gânduri unele mai negre decât celelalte. M nu-mi
14

certam într-una c ajunsese prima

c l torie, care ar fi trebuit s m lecuiasc pe veci de cheful de a face altele. Dar toat c in a îmi era în de ert. La sfâr it, m-am încredin at voii lui Allah i, f r s tiu ce voi p i, m-am urcat într-un arbore înalt, de unde m-am uitat în toate p r ile, doar-doar voi descoperi ceva d t tor de speran . Aruncându-mi privirea c tre mare, nu am v zut decât ap i cer; dar, z rind pe p mânt ceva alb, am coborât din copac i, cu ceea ce-mi mai r m sese din provizii, m-am îndreptat spre albea a aceea, care era a a de departe, c nu puteam vedea bine ce era. Când am ajuns la o distan convenabil , am v zut c era un balon alb, tare înalt i lat. Cum m-am apropiat, l-am atins i mi s-a p rut foarte moale. L-am înconjurat, c utând o intrare: nu avea i mi s15

a p rut cu neputin s m urc pe el, atât era de neted. Putea avea cam cincizeci de pa i în untru. Soarele era la asfin it. S-a întunecat brusc, ca i cum ar fi coborât un nor gros. Dar, dac întunericul m-a surprins, am fost cu atât mai mirat s v d c nu era noapte, ci umbra unei p s ri de o m rime extraordinar , care zbura pe lâng mine. Mi-am amintit de o pas re numit Roc, despre care îi auzisem deseori vorbind pe marinari i mi-am imaginat c balonul pe care îl admirasem trebuia s fie vreun ou de-ale acestei p s ri. Într-adev r, se l s deasupra lui, ca pentru a-l cloci. V zând c vine, m-am strâns lâng ou, astfel încât s am în fa a ochilor unul dintre picioarele p s rii i acest picior era gros cât un trunchi de copac. M-am legat zdrav n cu pânza turbanului meu, în

speran a c pas rea Roc, a doua zi, când va fi zburat din nou, m va duce departe de acea insul pustie. Întradev r, dup ce mi-am petrecut noaptea astfel, cum s-a luminat de ziu , pas rea i-a luat zborul i m-a dus atât de sus, c nu mai vedeam p mântul; apoi, a coborât brusc, cu o asemenea repeziciune, încât nu-mi mai sim eam greutatea. Când a aterizat i m-am v zut pe p mânt, am dezlegat imediat nodul care m inea legat de piciorul ei. Abia am reu it s m dezleg, c a i înh at cu ciocul un arpe de o lungime nemaiîntâlnit i i-a luat zborul. Locul unde m l sase era o vale adânc , înconjurat din toate p r ile de mun i atât de înal i, încât li se pierdeau crestele printre nori i atât de abrup i, c nu se vedea nicio potec pe care s fi putut urca. D dusem peste
16

alt necaz i, comparând locul cu insula pustie de pe care plecasem, am v zut c nu prea eram în câ tig. Mergând prin vale, am v zut c era pres rat cu diamante de o m rime neobi nuit ; îmi pl cea foarte mult s m uit la ele; dar, mai departe, am z rit ceva care mi-a stricat pl cerea i la care m-am uitat îngrozit. Erau o mul ime de erpi, atât de lungi i de gro i, c ar fi putut înghi i i un elefant. În timpul zilei, se ascundeau în vizuinile lor de du manul lor, pas rea Roc i nu mai ie eau decât noaptea. Toat ziua m-am plimbat prin vale, odihnindu-m uneori în locuri prielnice. Totu i, a apus soarele; iar la c derea nop ii, m-am ascuns într-o pe ter , unde credeam c sunt în siguran . I-am astupat intrarea, care era strâmt i joas , cu o

piatr destul de mare pentru a m ap ra de erpi, dar care l sa s treac o gean de lumin . Am mâncat o parte din provizii, în fo g itul erpilor care începeau s - i fac apari ia. M-am speriat îngrozitor de uieratul lor fioros, care nu m-a l sat, cum lesne v pute i închipui, s dorm lini tit. Luminându-se de ziu , erpii s-au ascuns. Atunci am ie it din pe ter , remurând i pot spune c am mers îndelung pe acele diamante, f r ca s -mi fac vreunul cu ochiul. La sfâr it, m-am a ezat i, în ciuda îngrijor rii care m cuprinsese, cum nu închisesem un ochi toat noaptea, am adormit dup ce am mâncat câte ceva din ce îmi r m sese. Dar deabia a ipisem, c ceva a c zut lâng mine, cu un zgomot care m-a trezit: era o bucat mare de carne proasp t ; i imediat am v zut i alte
17

buc i rostogolindu-se de pe stâncile din jur. Am crezut întotdeauna c erau pove ti de adormit copiii ceea ce auzisem în mai multe rânduri de la marinari i de la al ii despre valea diamantelor i iscusin a unor negustori de a scoate aceste pietre preioase. Acum vedeam c au spus adev rul. Întradev r, negustorii vin în aceast vale când vulturii au pui. Taie buc i mari de carne i le arunc în vale; diamantele pe care cad buc ile se aga de acestea. Vulturii, care în aceast parte a lumii sunt mai puternici ca oriunde, se n pustesc asupra acestor buc i i le iau în cuiburile lor, în vârful stâncilor, ca s le dea la pui. Atunci, negustorii, alergând spre cuiburi, ip i îi for eaz astfel pe vulturi s plece; apoi iau diamantele care s-au ag at de buc ile de carne. i fac toate astea

pentru c nu-i chip s scoat altfel diamantele din aceast pr pastie în care nimeni nu ar putea coborî. Pân atunci, crezusem c nu voi mai sc pa din acel abis, pe care-l credeam mormântul meu; dar m-am înviorat când am v zut ceva care mi-a dat o idee despre cum s -mi salvez via a. Atunci, eherezada v zu c se lumina de ziu i t cu, dar a doua zi povesti: Noaptea 218 M re ule calif, zise ea c tre sultanul Indiilor, Sindbad i-a continuat povestirea aventurilor din a doua c l torie în fa a prietenilor s i: Ä Am început s adun diamantele cele mai mari care îmi ie eau în cale i am umplut cu ele sacul de piele în care avusesem provizii. Am luat dup aceea bucata de carne
18

care mi s-a p rut cea mai mare i am înf urat-o în jurul trupului meu, cu ajutorul pânzei de la turban; înf urat astfel, m-am culcat cu fa a în jos, cu sacul de provizii legat de cing toare, ca s nu-mi cad . am a teptat prea mult i iat c au venit vulturii. ; fiecare lua câte o bucat de carne i unul din cei ami puternici, luându-m pe sus, în bucata de carne, m-a dus în vârful muntelui, pân la cuibul s u. Atunci, negustorii au strigat ca s sperie vulturii i când ace tia au fost nevoi i s - i lase pr zile, unul dintre negustori s-a apropiat de mine, dar s-a speriat când m-a v zut. Apoi, s-a lini tit i, în loc s m întrebe prin ce întâmplare ajunsesem acolo, a început s m certe, întrebându-m de ce furam ce era al lui. - Îmi ve i vorbi, am zis eu, mult mai omenos dup Nu

ce m ve i cunoa te mai bine. Consola i-v , am diamante pentru mine i pentru dumneavoastr câte nu pot avea to i negustorii la un loc. Ei le culeg la întâmplare, dar eu le-am ales pe fundul v ii i le-am adus în sacul sta. i, spunând acestea, i le-am ar tat. Nici nu am terminat de spus tot, c ceilal i negustori mau z rit i s-au strâns în jurul meu, foarte surprin i s m vad , iar mirarea le-a fost i mai mare când le-am povestit ce p isem. Au admirat nu atât planul pe care-l pusesem la cale ca s scap, cât îndr zneala de a-l încerca. M-au dus într-o cas unde st teau ei to i i acolo, când mi-am deschis sacul, i-a uluit m rimea diamantelor mele; mi-au m rturisit c în toate p r ile unde fuseser ei nu g siser unele care s
19

se apropie m car de ce aveam eu. L-am rugat pe negu torul care era proprietarul cuibului unde m dusese vulturul (fiindc fiecare avea unul) s primeasc din partea mea ni te diamante, pe care le-ar fi dorit. Dar el s-a mul umit doar cu unul, ba l-a mai luat i pe cel mai mic. Cum eu am insistat s -i mai dau, f r s se team c m-ar fi p gubit, mi-a spus: - Nu, acesta mi-e destul i este îndeajuns de pre ios, încât s nu mai fiu nevoit s fac i alte c l torii ca s fac avere. Mi-am petrecut noaptea în casa negu torilor, c rora le-am mai povestit o dat ce p isem, spre mare mul umire a celor care nu auziser . Nu-mi mai înc peam în piele de bucurie c sc pasem de primejdia de care v-am vorbit. Mi se p rea c visam, nu-mi

venea s cred c nu mai aveam a m teme de nimic. Erau deja multe zile de când negustorii aruncau buc i de carne în vale i, cum fiecare p rea mul umit de diamantele dobândite, am plecat a doua zi împreun i am trecut mun i înal i, unde erau erpi de m rimi uimitoare, pe care i-am ocolit, din fericire. Am ajuns în primul port, de unde am trecut în insula Roha, unde cre te copacul din care se extrage camforul i care este atât de gros i de stufos, c o sut de oameni pot sta lejer la umbra lui. Seva din care se extrage camforul curge printr-o deschiz tur f cut spre vârful arborelui i este adunat într-un vas unde se înt re te i se schimb în ceea ce numim camfor. Dup ce se scurge astfel seva, copacul se usuc i moare. Tot pe acea sunt rinoceri, insul ni te
20

animale mai mici decât elefan ii, dar mai mari decât bivolii; au un corn pe nas, lung cam de un cot; cornul este tare i crestat la mijloc, dintro parte în alta. Pe deasupra se v d ni te urme albe, de forma unui om. Rinocerul se lupt cu elefantul, îl str punge cu cornul pe sub burt , îl ia pe sus i-l duce pe cap; dar, cum sângele i gr simea elefantului se scurg pe ochii rinocerului, vine pas rea roc i îi ia pe amândoi în gheare, ducându-i la cuib, s - i hr nesac puii. Trec sub t cere multe alte ciud enii din acea insul , de team s nu v plictisesc. Acolo am schimbat câteva diamante pe m rfuri bune. Dup aceea, am mers pe alte insule, iar la sfâr it, dup ce am f cut escal în mai multe ora e de pe uscat, am acostat la Balsora, de unde am plecat la Bagdad. Mai înainte de toate, am dat

de poman s rmanilor i m-am bucurat cum se cuvine de restul imenselor bog ii pe care le câ tigasem i le adusesem cu atâta osteneal .´ Astfel a sfâr it Sindbad istoria celei dea doua c l torii ale sale. I-a mai dat o sut de echini lui Hindbad, pe care l-a invitat s mai vin i a doua zi, s aud i povestea celei de-a treia c l torii. Musafirii s-au întors la casele lor i s-au întors a doua zi, la aceea i or , la fel ca i hamalul, care deja î i uitase de s r cia lui. Sau a ezat la mas i, dup ce au mâncat, Sindbad a ceruz lini te i a început s povesteasc a treia c l torie: A TREIA C L TORIE A LUI SINDBAD MARINARUL Sindbad zise: ÄA fi pierdut, ducând via a dulce de atunci, amintirea primejdiilor
21

din care sc pasem în primele dou c l torii, dar, cum eram în floarea vârstei, m plictisea traiul în tihn i, a â at de dorin a de a înfrunta noi pericole, am plecat din Bagdad cu m rfuri multe, pe care le-am dus la Balsora. Acolo, m-am îmbarcat al turi de al i negustori. Am f cut un drum lung i ne-am oprit în mai multe porturi, unde am avut vânz ri frumoase. Într-o zi, fiind noi în mijlocul m rii, s-a ab tut asupra noastr o furtun groaznic , din cauza c reia am r t cit drumul. A inut mai multe zile i ne-a împins în fa a unui port de pe o insul pe care c pitanul tare ar fi vrut s o ocoleasc ; dar am fost obliga i s ancor m acolo. Dup ce am strâns pânzele, c pitanul ne-a spus: - Pe insula aceasta alte câteva din i pe jur

tr iesc s lbatici p ro i din cap pân în picioare care or s ne atace. Cu toate c sunt pitici, nefericirea face s nu le putem ine piept, pentru c sunt mul i ca l custele i, dac s-ar întâmpla s -l ucidem pe vreunul, s-ar arunca to i asupra noastr i ne-ar m cel ri. Se cr p de ziu i eherezada nu mai putu s mai povesteasc nimic. Dar în noaptea urm toare, ea urm astfel: Noaptea 219 Vorbele c pitanului i-au blocat pe to i cei din echipaj i am v zut curând c ceea ce ne spusese era adev ruladev rat. Am v zut ap rând o droaie de s lbatici hido i, cu întreg trupul acoperit de peri ro ca i i înal i de numai dou picioare. S-au aruncat în mare, înot, i au înconjurat repede vasul. Apropiindu-se spuneau ceva, dar nu am
22

în eles ce. S-au ag at de scândurile i de frânghiile vasului i sau c rat din toate p r ile cu o asemenea repeziciune i sprinteneal , c p rea cu nu aveau picioare, ci aripi. Noi ne uitam cu spaim la ei, dup cum v pute i imagina, i nu îndr zneam nici s ne ap r m, nici s le spunem vreun cuvânt ca s -i oprim, de i b nuiam c inten iile lor erau funeste. Într-adev r, au desf cut pânzele, au t iat parâmele i ancora, f r a mai face efortul de a o scoate din ap i, dup ce ne-au obligat s ducem corabia la mal, neau for at s coborâm. Au luat apoi corabia i au plecat pe insula de unde veniser . To i marinarii se fereau s debarce în insula unde ne aflam ± era tare primejdios s te opre ti acolo dintr-un motiv pe care-l ve i afla imediat; dar ce era mai r u nu se întâmplase înc .

Ne²am îndep rtat de mal i, înaintând în insul , am g sit ni te fructe i ierburi pe care le-am mâncat, pentru a ne mai prelungi agonia cât mai mult posibil, pentru c ne a teptam la o moarte sigur . Pe drum, am z rit în dep rtare o cl dire mare, spre care ne-am îndreptat pa ii. Era un palat fortificat, foarte înalt, care avea o poart de stejar cu dou caturi, pe care le-am deschis împingându-le. Am intrat în curte i am v zut o camer mare, cu un hol, unde erau, de o parte, o gr mad de oseminte omene ti, de cealalt , o mul ime de frig ri preg tite pentru fript. La vederea acestor lucruri, am început s tremur m i, cum eram obosi i de cât merseser m, ni s-au t iat picioarele i ne-am pr bu it la p mânt, cuprin i de o spaim sor cu moartea i am r mas nemi ca i îndelung.

Soarele apunea i, în timp ce eram în starea jalnic de care v-am vorbit, poarta palatului s-a deschis cu un zgomot infernal i am v zut ie ind un om negru, cu o fa îngrozitoare i înalt cât un palmier. Avea în mijlocul frun ii un singur ochi ro u i aprins ca un t ciune; din ii din fa , care erau tare lungi i ascu i i, îi ie eau din gura mai mare decât a unui cal; iar buza de jos îi spânzura pe piept. Urechile aduceau cu cele ale elefantului i i se l sau pe umeri. Avea gheare ascu ite i lungi ca cele ale p s rilor mari. La vederea unui uria atât de însp imânt tor, ne-am pierdut simirea i am le inat. În cele din urm , neam revenit în sim iri i l-am v zut a ezat în hol, cercetându-ne cu privirea. Dup ce ne-a privit îndelung, a venit spre noi, a întins mâna, m-a
23

luat de guler pe la spate i m-a întors pe toate p r ile, ca un m celar care întoarce un cap de oaie. Dup ce s-a uitat bine la mine, v zând c eram tare sl b nog, numai piele i os, m-a l sat. Rând pe rând, i-a luat i pe ceilal i, i²a cercetat la fel i, cum c pitanul era cel mai gras din tot echipajul, l-a inut cum a în f ca eu o vrabie i i-a str puns corpul cu o frigare. Apoi a aprins un foc mare, l-a fript i la mâncat la cin , în camera lui, unde se retr sese. Odat terminat masa, s-a întors în hol, unde s-a culcat i a adormit, sco ând ni te sfor ituri mai grozave decât tunetul. A dormit pân a doua zi diminea a. Cât despre noi, nu am putut gusta din pl cerea somnului i am petrecut noaptea în cea mai neagr grij pe care un om o poate sim i. A doua zi, uria ul s-a sculat, a ie it afar i ne-a l sat în palat.
24

Când am crezut c se îndep rtase, am rupt t cerea trist în care st tusem toat noaptea i, v itându-ne unul celuilalt, am f cut palatul s r sune de plâns i de ipete. De i eram mul i i nu aveam decât un du man, la început nu nea trecut prin cap s sc p m de el, ucigându-l. i totu i, acest lucru, de i greu de dus la cap t, era, fire te, ceea ce trebuia s facem. Am discutat mai multe alte idei, dar nu ne-am hot rât asupra niciuneia i, încredin ându-ne soarta în mâinile lui Alah, ne-am petrecut ziua mergând pe insul i mâncând fructe i ierburi, ca i ieri. Seara, am c utat un loc unde s punem capul, dar nu am g sit i ne-am v zut obliga i s ne întoarcem la palat. Uria ul s-a întors i el i l-a mai mâncat pe unul din tovar ii no tri; dup care a adormit

i a sfor it pân diminea a, când a ie it, l sându-ne ca i ieri. Soarta noastr ni s-a p rut pecetluit , a a c mul i dintre cei din grup erau gata s se arunce în mare, mai degrab decât s a tepte o moarte atât de ciudat , iar ace tia îi îndemnau i pe ceilal i s le urmeze sfatul. Dar unul dintre ei a luat cuvântul, zicând: ÄNu avem voie s ne sinucidem ± i chiar dac am avea ± nu este mai bine s ne gândim la un mijloc de a sc pa de acest s lbatic, care ne preg te te o moarte atât de groaznic ?´ Atunci mi-a venit o idee i le-am spus-o i tovar ilor mei, care au fost de acord cu ea. ÄFra ilor, le-am spus eu, ti i c este mult lemn pe malul m rii; dac ave i încredere în mine, haide i s construim mai multe plute care s ne poat duce i, cum le vom termina, le vom l sa pe coast , pân când vom
25

avea nevoie de ele. În vremea asta, vom pune în aplicare planul pe care vi l-am propus ca s sc p m de uria ; dac acesta reu e te, vom putea a tepta lini ti i aici s treac vreun vas care s ne ia de pe aceast insul a mor ii; dar, dac planul nu ne reu e te, ne repezim la plute i plec m pe mare. Recunosc c , l sându-ne în voia valurilor pe ni te plute atât de ubrede, ne risc m via a; dar, chiar de-ar fi s pierim, nu e, oare, mai bine s ne fie marea mormânt decât m runtaiele c pc unului?´ To i au fost de p rerea mea i am f cut plute care puteau duce trei oameni. Ne-am întors la palat spre sear i uria ul a venit imediat dup noi. A trebuit s mai îndur m înc o dat piveli tea frigerii unuia dintre tovar ii no tri. Dar iat cum ne-am r zbunat pe uria . Dup ce a terminat de mâncat, s-a

culcat pe spate i a adormit. De cum l-am auzit sforâind, dup obicei, nou dintre noi, cei mai curajo i, i cu mine, am luat câte o frigare, i-am inut vârful în foc ca s se înro easc i apoi i-am vârât-o to i deodat în ochi, care a cr pat. Durerea l-a f cut pe c pc un s scoat un strig t înfrico tor. S-a ridicat brusc i a întins mâinile în toate p r ile, ca s prind pe vreunul dintre noi, ca s - i ostoiasc furia; dar noi am avut timp s ne îndep rt m de el i s ne arunc m la p mânt în locuri unde nu ne putea c lca în picioare. Dup ce ne-a c utat zadarnic, a g sit u a pe pip ite i a ie it urlând grozav. eherezada nu mai povesti nimic în acea noapte, dar, în noaptea urm toare, continu astfel:

Noaptea 220 Am ie it din palat dup uria , urm Sindbad, i ne-am dus pe malul m rii, în locul unde erau plutele. Le-am dat la ap i am a teptat s se lumineze ca s plec m, preuspunând c uria ul ar fi venit spre noi adus de cineva tot ca el; dar ne lini team zicând c , dac nu ap rea pân la r s ritul soarelui i nici nu-i mai auzeam urletele, pe care le auzeam, totu i, neîncetat, era un semn c ne-a pierdut urma i, în acest caz, voiam s r mânem pe insul , f r s mai risc m s plec m cu plutele. Dar abia s-a luminat de ziu când l-am z rit pe crudul nostru du man, înso it de doi al i uria i cam cât el de înal i, care-l duceau, i de mul i al ii, care mergeau cu pa i repezi înaintea lui. La vederea acestora, ne-am aruncat imediat pe plute i ne-am îndep rtat de mal, tr gând zdrav n
26

la vâsle. Uria ii, care ne-au v zut, au luat pietre mari, au alergat pe mal, au intrat chiar în ap pân la jum tatea corpului i le-au aruncat cu atâta dib cie, încât au zdrobit toate plutele, mai pu in pe cea pe care eram eu, iar oamenii care erau pe ele s-au înecat. Cât despre mine i cei doi tovar i cu care eram pe plut , v slind din toate puterile,am înaintat mai mult i astfel pietrele uria ilor nu ne mai puteau lovi. Ajun i în largul m rii, am fost în voia vântului i a valurilor care ne aruncau când într-o parte, când în alta i am petrecut ziua i noaptea urm toare netiind care ne va fi soarta; dar a doua zi am fost bucuro i s vedem c fusesem împin i c tre o insul unde am debarcat cu mare bucurie. Am g sit acolo ni te fructe minunate, care ne-au ajutat s ne rec p t m for ele sec tuite.
27

Seara, am adormit pe malul m rii; dar ne-am trezit de zgomotul pe care un arpe lung cât un palmier îl f cea, târându- i solzii pe p mânt. Ajunsese foarte aproape de noi i l-a înghi it pe unul dintre tovar ii mei, în ciuda ipetelor i a încerc rilor de a sc pa de arpele, care, scuturându-l în mai multe rânduri, l-a strivit de p mânt i l-a înghi it. Eu i tovar ul meu am fugit imediat i, de i eram tare departe, am auzit, dup un timp, un zgomot care ne-a f cut s ne gândim c arpele vomita oasele nenorocitului pe care-l mâncase. Într-adev r, a doua zi le-am v zut, nu f r groaz . ÄAllah, am strigat, ce ne-a mai fost dat s p im! Ieri ne bucuram c am reu it s ne sc p m vie ile de cruzimea unui c pc un i iat -ne într-o primejdie i mai grozav !´

Plimbându-ne, am v zut un copac foarte înalt i foarte gros, în care am pl nuit s ne petrecem noaptea urm toare, ca s fim în siguran . Am mâncat tot fructe, ca i ieri i, seara, ne-am urcat în copac. Am auzit imediat arpele, care a venit uierând la copacul în care eram. S-a urcat pe trunchiul lui i, dând peste tovar ul meu, care era mai jos decât mine, l-a înghi it dintr-o îmbuc tur i a plecat. Am r mas în copac pân diminea a, când am coborât mai mult mort decât viu. Într-adev r, nu m puteam a tepta la o alt soart decât cea a celor doi tovar i ai mei i, cum la gândul sta mam cutremurat de groaz , am f cut câ iva pa i spre mare, ca s m arunc; dar cum este pl cut s tr ie ti cât mai mult, am rezistat acelei ispite a disper rii i m-am încredin at voin ei lui Allah, singurul care ne hot r te soarta.
28

Am adunat totu i multe lemni oare, spini i m ce i usca i. Am f cut mai multe leg turi pe care le-am legat împreun , dup ce am înconjurat cu ele trunchiul copacului i am pus unele i pe deasupra, ca s -mi ap r capul. Acestea fiind gata, m-am închis în acel cerc seara, cu trista mângâiere c nu precupe isem niciun efort pentru a evita cruda soarta care m a tepta. arpele nu întârzie s apar i s se înv rteasc în jurul copacului, încercând s m devoreze; dar nu a putut, datorit înt riturilor pe care le ridicasem i, pân la ziu , s-a tot învârtit în jurul meu, ca o mâ care pânde te un oarece într-un ad post unde nu poate intra. Eram atât de obosit dup ce muncisem atâta, îi îndurasem r suflarea otr vit , încât moartea mi se p rea mai bun decât acea groz vie. A a c m-am îndep rtat de

copac; i, f r s -mi mai duc aminte de cum m l sasem p guba ieri, am alergat spre mare, ca s m arunc cu capul înainte´ La aceste vorbe, eherezada v zu c se lumina i t cu. A doua noapte, continu , zicându-i sultanului: Noaptea 221 O, norocitule sultan, Sindbad era la a treia c l torie: Ä Allah, zise el, s-a îndurat de disperarea mea: fugind s m arunc în mare, am z rit o corabie destul de îndep rtat . Am strigat din toate puterile ca s fiu auzit i am desf cut pânza de la turban ca s fiu v zut. i aceasta nu a fost în van: to i marinarii din ehipaj m-au v zut, iar c pitanul mi-a trimis o barc . Când am ajuns la bord, negu torii i marinarii m-au întrebat imediat prin ce întâmplare ajunsesem pe
29

acea insul pustie i, dup ce le-a povestit tot ce mi se întâmplase, cei mai b trâni mi-au spus c mai auziser pove ti despre uria ii care tr iau pe acea insul , c tiau c sunt mânc tori de oameni, pe care îi devorau atât cruzi, cât i frip i; cât despre erpi, au ad ugat c erau o mul ime pe acea insul , ascunzându-se ziua i ar tându-se noaptea. Dup ce mi-au ar tat cât de bucuro i erau c am sc pat din atâtea pericole, cum vedeau bine c îmi era foame, s-au gr bit s m trateze cu ce aveau mai bun; iar c pitanul, la vederea ve mintelor mele f cute zdren e, a avut bun voin a s -mi d ruiasc ceva din hainele sale. Am str b tut marea pentru câtva timp, am vizitat mai multe insule i, în sfâr it, am debarcat în insula Salahat, unde cre te santalul, un soi de lemn foarte folosit în medicin . Am in-

trat în port i am aruncat ancora. Negu torii au început s - i descarce m rfurile ca s le vând sau s le schimbe. În acest timp, c pitanul m-a chemat i mi-a spus: - Frate, am în cambuz m rfuri care sunt ale unui negustor care a mers cu noi câtva timp. Cum în prezent este mort, le pun în vânzare, pentru a da banii mo tenitorilor, când îi voi g si. Baloturile de care vorbea erau deja pe punte. Mi le-a ar tat, zicând: - Iat m rfurile de care vorbeam: sper c ve i dori s le pune i în vânzare, date fiind suferin ele prin care a i trecut.´ Am fost de acord, mul umindu-i c nu m l sa s lenevesc. Vame ul înregistra toate baloturile sub numele negustorilor c rora le apar ineau. Cum l-a întrebat pe c pitan sub ce nume trebuia înregis30

trat cel pe care mi-l d duse mie, c pitanul i-a r spuns: Scrie i numele Sindbad marianrul. lui

Mi-am auzit numele nu f r emo ie i, uitândum mai bine la c pitan, mi-am dat seama c era cel care, în a doua mea c l torie, m p r sise pe insula unde adormisem pe malul pârâului i care în l ase pânzele f r s m a tepte sau s trimit dup mine. Nu-l recunoscusem de la început, pentru c se schimbase mult de tot la înf i are în vremea cât nu ne v zusem. Cât despre el, m credea mort, a a c nu mam mirat c nu m recuno tea. - C pitane, l-am întrebat, negustorul c ruia îi apar ineau baloturile se numea Sindbad? - Da, mi-a r spuns, a a îl chema; era din Bagdad i se îmbarcase pe vasul

meu la Balsora. Într-o zi, când am coborât pe o insul ca s lu m ap i s ne r corim, nu tiu cum, din gre eal , am ridicat pânzele, f r s mi dau seama c nu se întorsese odat cu ceilal i. Negustorii ceilal i i cu mine nu ne-am dat seama decât dup vreo patru ore. Aveam vântul în pupa, un vânt atât de tare, c nu am putut s întoarcem vasul, ca s mergem dup el. - Deci, îl crezi mort. - Desigur, f cu el. Ei bine, c pitane, iam întors-o eu, deschide bine ochii i vezi dac nu sunt eu Sindbad, cel pe care l-ai l sat pe o insul pustie! Am adormit pe malul pârâului i,când m-am trezit, nu am mai v zut pe nimeni din echipaj. Auzind cuvintele mele, c pitanul m-a privit cu luare-aminte.

La aceste vorbe, eherezada v zu c se lumina i t cu. A doua noapte, continu , zicându-i sultanului: Noaptea 222 C pitanul, povestea Sindbad, dup ce m-a privit foarte atent, m-a recunoscut: Allah fie l udat! strig el, îmbr i ândum . Sunt a a de fericit c norocul mi-a reparat gre eala. Iat m rfurile pe care am avut grij s le pun bine i din care am vândut o parte în porturile unde am debarcat. i le dau înapoi, al turi de banii pe care i-am luat pe o parte din ele. Am luat banii i m rfurile, manifestândumi toat recuno tin a fa de c pitan. Din insula Salahat, am plecat pe o alta, unde am cump rat cui oare, scor i oar i alte mirodenii. Când ne-am înde31

p rtat pu in, am v zut o estoas care avea dou zeci de co i atât în lungime, cât i în l ime; am mai v zut un pe te care p rea o vac ; avea lapte i pielea sa era atât de tare, încât era folosit la alc tuirea scuturilor; am mai v zut i un pe te care avea chipul i culoarea unei c mile. În fine, dup o c l torie lung , am ajuns la Balsora cu atâtea bog ii, c nu le mai tiam num rul. Am dat iar i o mare parte s racilor i am mai ad ugat alte terenuri la cele pe care le cump rasem deja. Astfel î i sfâr i Sindbad povestea celei de-a treia c l torii. Hindbad i prietenii s i au plecat i, a doua zi, Sindbad a luat cuvântul dup cin , continuându- i aventurile A PATRA C L TORIE A LUI SINDBAD MARINARUL ÄPl cerile i distrac iile în care m-am afundat
32

dup a treia c l torie nu au fost atât de atr g toare încât s m împiedice s mai plec iar i. M-am l sat în voia pl cerii de a face comer i de a vedea lucruri noi. Deci, mi-am pus ordine n treburi i, având ni te m rfuri de luat din locuri unde voiam s merg, am plecat. Am luat drumul Persiei, unde am trecut prin mai multe provincii i am ajuns la un port la mare unde m-am îmbarcat. Am coborât pânzele i, dup ce poposisem deja în mai multe porturi de pe continent i de pe insulele din est, într-o zi când am f cut o distan mai mare, am fost surprin i de o furtun care l-a obligat pe c pitan s strâng velele i s dea ordinele ca s sc p m de primejdia care ne pândea. Dar toate eforturile au fost în zadar: manevra nu a izbutit, pânzele ni s-au sfâ iat în buc i, iar vasul, nemaiputând fi cârmit, a e uat pe un

banc de nisip i s-a rupt, iar mul i dintre negustori i dintre marinari s-au înecat; marfa a fost pierdut .´ eherezada v zu zorii venind. Se opri, iar ahriar se ridic . Noaptea urm toare, relu povestea celei de a patra c l torii Noaptea 223 ÄAm avut ansa, zise Sindbad, la fel ca al i negustori i marinari, s m prind de o scândur . Am fost purta i de curen i spre o insul din fa a noastr . Acolo, am g sit fructe i ap de izvor, care ne-au pus pe picioare. Ne-am petrecut noaptea chiar în locul unde ne aruncase marea, f r s fi luat vreo hot râre cu privire la ceea ce urma s facem. Eram atât de am râ i de nenorocirea care se ab tuse asupra noastr , c n-am mai putut decide nimic.

A doua zi, cum a r s rit soarele, ne-am îndep rtat de mal i, înaintând pe insul , am z rit ni te case, spre care ne-am îndreptat paii. Când am ajuns, au venit spre noi o mul ime de negri. Ne-au înconjurat, ne-au luat pe sus, împ r indu-ne între ei, i ne-au dus în casele lor. Cinci dintre tovar ii mei au fost du i, cu mine, în aceea i cas . Mai întâi, ni s-a spus s edem i ni s-au dat ni te ierburi din care am fost invita i prin semne s mânc m. Camarazii mei, f r s se gândeasc la faptul c cei care ne d deau plantele nu le gustau i ei, nu au ascultat decât de foame i au devorat mâncarea cu poft . Dar eu, sim ind c trebuia s fie la mijloc vreun vicle ug, nici m car nu am vrut s gust i bine am f cut, pentru c , dup un timp, am v zut c tovar ii mei o luaser
33

razna, f r s

vorbind aiurea, tie ce spuneau.

Ni s-a dat apoi orez cu ulei de cocos i camarazii mei, care nu mai judecau, au mâncat cu poft . Am mâncat i eu, dar foarte pu in. Negrii ne d duser acele ierburi ca s nu tulbure sim irea i ca s ne fac s nu ne d m seama ce soart ne a tepta, iar orez ne d deau ca s ne îngra e. Cum erau canibali, intenionau s ne m nânce dup ce ne-am fi îngr at îndeajuns. Ceea ce li s-a i întâmplat tovar ilor mei, care nu tiau ce-i a tepta, pentru c nu mai judecau. Cum eu nu-mi pierdusem min ile, v da i seama, domnilor, c , în loc s m îngra , ca ceilal i, eu am sl bit i mai mult. Teama de moarte, care m chinuia ve nic, preschimba în otrav toat mâncarea de care m atingeam. Am c zut într-o lâncezeal care m-a salvat, pentru c negrii, dup ce i-au ucis i mâncat pe to i tovar ii
34

mei, v zând c eram atât de slab, de desc rnat, b de bolnav, au l sat c s pirea mea pe alt dat . Totu i, eram destul de liber i nu prea supravegheat. Acesta mi-a dat ocazia s m îndep rtez într-o zi de casele lor i s scap. Un mo , z rindu-m , i-a dat seama ce inten ii aveam i mi-a strigat s m întorc; dar, în loc s -l ascult, am gr bit pasul i, curând, m-a pierdut din vedere. Nu era decât b trânul în sat, to i ceilal i negri lipseau i nu se mai întorceau decât pe la asfin it, a a cum obi nuiau s fac în fiecare zi. Iat de ce, fiind sigur c nu vor veni la timp ca s m urm reasc atunci când a fi fugit, am mers pân la c derea nop ii i nu m-am oprit decât ca s m odihnesc pu in i s m nânc ceva din cele ce adusesem cu mine. Dar miam reluat drumul i am mers a a timp de apte zile, ocolind locurile

care mi s-au p rut locuite. Tr iam cu nuc de cocos, din care i mâncam, i beam. În a opta zi, am ajuns la mare i am z rit ni te oameni albi, ca mine, culegând piper, din care se g sea o mul ime în acele locuri. Ceea ce f ceau mi s-a p rut de bun augur i nu mi-a fost greu s m apropii de ei. eherezada t cu, dar în noaptea urm toare, urm astfel: NOAPTEA 224 Oamenii care culegeau piper, continu Sindbad, mi-au venit în întâmpinare; de cum m-au v zut, m-au întrebat în arab cine eram i de unde veneam. Încântat c -mi vorbeau limba, le-am potolit curiozitatea povestindu-le cum naufragiasem, cum ajunsesem pe insul , unde c zusem în mâinile negrilor. - Dar negrii mirat ei, ia, sm nânc
35

oameni! Prin ce minune ai sc pat de cruzimea lor? Le-am povestit i lor ceea ce tocmai v-am zis i au fost tare mira i. Am r mas cu ei pân ce au strâns cât piper le-a trebuit; apoi, m-au îmbarcat pe vasul cu care veniser i ne-am dus pe insula de unde erau ei. M-au dus la regele lor, care era un conduc tor bun. A avut r bdarea s asculte aventura mea, care l-a mirat foarte tare. Mi-a dat ni te haine i a poruncit s fiu îngrijit. Pe insula aceea erau mul i oameni. Era foarte bogat în tot soiul de lucruri, cu care se f cea nego în ora ul regelui. Acest ad post pl cut a început s m mângâie dup nenorocirea mea, iar bun tatea cu care m-a cople it m rinimosul rege m-a mul umit pe deplin. Într-adev r, nu era nimeni mai satisf cut decât mine i nu exista

au

nimeni în ora sau la curtea regelui care s vrea s -mi fie pe plac. Astfel c , în curând, am fost privit ca unul de-ai lor, nu ca un str in. Am b gat de seam un lucru care mi s-a p rut extraordinar. Toat lumea, inclusiv regele, urca pe cal f r frâie i f r sc ri. Asta m-a f cut într-o zi s -l întreb pe majestatea sa de ce nu folosea aceste lucruri. Mi-a r spuns c i vorbeam despre lucruri necunoscute în ara lui. Imediat m-am dus la un tâmplar i i-am ar tat cum s fac lemnul pentru o a. Odat terminat, lam garnisit cu piele i cu pâsl , ba i-am mai pus i o broderie aurit apoi, m-am dus la un l c tu , care mi-a f cut o z bal în forma pe care i-am ar tat-o i l-am mai pus s fac i sc rile. Când toate astea au fost terminate, le-am ar tat regelui i le-am
36

încercat pe unul din caii s i. Regele s-a urcat pe cal i, fiind tare mul umit de acea inven ie, mia dat multe daruri. Le-am f cut mai multe ei i mini trilor s i, i principalilor ofi eri de la palat, care mi-au f cut multe cadouri, care m-au îmbog it imediat. Am mai f cut i pentru oamenii mai înst ri i din ora , ceea ce mi-a sporit faima i m-a f cut respectat de toat lumea. Într-o zi, când eram la curtea regelui, acesta mi-a spus: - Sindbad, in la tine i tiu c to i supu ii mei care te cunosc te iubesc. Vreau s te rog ceva i trebuie s faci ce- i cer. - M ria ta, sunt gata s fac orice pentru a-mi ar ta supunerea fa de domnia voastr ; ave i asupra mea drept de via i de moarte. Vreau s te însor, ca prin c s torie s r mâi

în ara mea i s nu te mai gânde ti s te întorci în patrie. Nu îndr zneam s nu m supun voin ei regelui, a a c m-am însurat cu o doamn de la curtea lui, nobil , frumoas , cinstit i bogat . Dup nunt , m-am mutat la so ia mea, cu care am tr it un timp în în elegere perfect . Dar nu eram prea mul umit de via a mea; planul meu era s plec cu prima ocazie i s m întorc la Bagdad, a c rui imagine tot îmi mai st ruia în amintire, oricât de bine o duceam atunci. Am dus-o a a, pân când so ia unui dintre vecinii cu care m în elegeam foarte bine sa îmboln vit i a murit. M-am dus s -l consolez, dar l-am g sit cuprins de disperare: - Allah s paz i s v lung ! vrea v aib în dea via

urarea pe care mi-ai f cut-o? Nu mai am de tr it decât o or . - Oh, nu trebuie s v gândi i la a a ceva! Sper c aceasta nu se va întâmpla i c voi avea pl cerea s v am al turi mult timp de acum încolo. - V urez o via lung ; cât despre mine, soarta mi-e pecetluit , pentru c voi fi îngropat azi, al turi de so ia mea. A a este obiceiul din mo i-str mo i pe insula asta i a fost p zit cu str nicie - so ul viu este îngropat cu so ia moart i so ia vie cu so ul mort. Nimic nu m poate salva; trebuie s m supun legii, ca toat lumea. În vreme ce-mi vorbea despre ciudatul obicei barbar, care m-a îngrozit, p rin ii, prietenii i vecinii au venit s asiste la înmormântare. Au îmbr cat moarta cu hainele cele mai de pre , ca în ziua nun ii, i au
37

Vai! Dar cum s am parte

ai de

împodobit-o cu bijuteriile. Apoi, au pus-o întrun sicriu i alaiul s-a pus în mi care. So ul era în fruntea alaiului, dup cadavrul nevesti-sii. Au luat-o spre un munte înalt i, când au ajuns, au ridicat o piatr mare, care acoperea gura unui pu adânc, unde au coborât cadavrul, f r s -i dea jos hainele sau bijuteriile. Dup asta, so ul i-a s rutat p rinii i prietenii i s-a l sat a ezat într-un sicriu, f r s se împotriveasc , cu un ulcior cu ap i apte pâinioare. Apoi, a fost coborât i el, a a cum f cuser i cu so ia. Muntele era tare înalt i era m rginit de mare, iar pu ul era tare adânc. Odat ceremonia terminat , au a ezat piatra pe deschiz tur . Nu e nevoie s v spun, domnilor, c am fost tristul martor al acestei înmormânt ri. Ceilal i care asistaser nu au p rut prea afec38

ta i, obi nui i s vad adesea acela i lucru. Nu m-am putut st pâni i iam spus regelui ce simeam. - M ria ta, m minunez foarte de obiceiurile ciudate din ara asta, de a îngropa viii cu mor ii. Am c l torit mult, am întâlnit oameni din multe na ii, dar nu am auzit niciodat de o lege atât de crud . - Ce vrei, Sindbad? mi-a r spuns regele, a a e legea i chiar eu m supun ei: voi fi îngropat de viu cu regina, dac moare ea prima. Dar, M ria Ta, îndr znit s spun, cuteza s o întreb luminarea voastr dac str inii trebuie s supun acestui obicei. am a pe i se

- Fire te, zise regele, râzând din cauza întreb rii mele, nu sunt scuti i, dac s-au c s torit pe aceast insul .

M-am întors trist acas , dup acest r spuns. Groaza c so ia mea va muri prima i c voi fi îngropat de viu cu ea m f cea s mi se ridice p rul din cap. Cum s fi îndep rtat aceast primejdie? Trebuia s am r bdare i s m încredin ez în mâinile luis Allsh. De acum, voi tremura de fiecare dat când so ia mea se va sim i r u; dar, nenorocire, am avut parte curând de de spaima deplin . S-a îmboln vit cu adev rat i a murit dup câteva zile. eherezada t cu, dar în noaptea urm toare, urm astfel: NOAPTEA 225 ÄGândi i-v cât de mare mi-a fost durerea, urm Sindbad. S fiu îngropat de viu nu mi se p rea un sfâr it mai negru decât s fiu mâncat de canibali. i totu i, trebuia s trec prin asta. Regele, înso it de curtea sa, a vrut s
39

onoreze trecerea convoiului funerar i persoanele cele mai de vaz din ora mi-au f cut onoarea de a asista la înmormântare. Când a fost totul gata pentru ceremonie, au a ezat corpul nevesti-mii într-un sicriu cu toate bijuteriile i cu cele mai fastuoase ve minte. Am început s mergem. Ca actor principal al acestei tragedii, mergeam imediat în urma sicriului, cu ochii în lacrimi, plângându-mi soarta nenorocit . Înainte de a ajunge la munte, am vrut s fac o ultim încercare de a-i îmblânzi pe cei de fa . Mai întâi, m-am adresat regelui, apoi, celor care erau lâng mine i, f când plec ciuni în fa a lor pân la p mânt, i-am implorat s le fie mil de mine. - Lua i seama c sunt un str in care nu trebuie s se supun unei legi a a de aspre i c am o alt so ie i copii în ara mea.

Degeaba am spus eu acestea cu un aer înduio tor, c nimeni nu a fost impresionat; dimpotriv , s-au gr bit s coboare corpul nevestei mele în pu i pe mine mau coborât imediat dup într-un sicriu descoperit, cu un vas cu ap i apte pâini. Dup ce s-a terminat ceremonia atât de funest pentru mine, au pus piatra pe deschiz tura pu ului, f r s bage în seam durerea i ipetele mele îngrozitoare. Pe m sur ce m apropiam de fund, descopeream, cu ajutorul luminii pu ine ce venea de sus, cum ar ta acel loc de sub p mânt. Era o pe ter mare, care putea fi adânc de cincizeci de co i. Am sim it imediat o duhoare îngrozitoare, care venea de la mul imea de cadavre pe care le vedeam în dreapta i în stânga; am avut chiar impresia c -i aud pe unii din cei coborâ i înaintea mea dându- i ultima su40

flare. Totu i, cum am ajuns jos, am ie it din co ciug i m-am îndep rtat de cadavre, astupându-mi nasul. M-am aruncat la p mânt unde am r mas îndelung, plângând. Atunci, gândindu-m la soarta mea trist , mi-am zis: ÄE adev rat c Allah se îngrije te de noi dup legile Sale; dar, s rmane Sindbad, ce vin s ai tu, de ai parte de o moarte a a de ciudat ? De-ar fi dat Allah s fi pierit într-unul din naufragiile din care ai sc pat! N-ai mai fi avut parte de o moarte a a de înceat i a a de îngrozitoare. Dar aici te-a târât l comia ta blestemat . Ah, nenorocitule, mai bine r mâneai acas , s te bucuri în tihn de fructul ostenelii tale! A a m perpeleam eu în van, f când pe tera s r sune i lovindu-mi capul i burta de furie i disperare i l sândum prad gândurilor celor mai negre. Totu i, cum s v spun, în loc s chem

moartea s m izb veasc , oricât de nenorocit eram, dragostea de via m-a cuprins i m-a încurajat s -mi ap r via a. Am luat-o pe dibuite i, astupându-mi nasul, am luat pâinea i apa care erau în co ciug i am mâncat. De i întunericul care domnea în pe ter era a a de des, c nu tiai când era zi i când era noapte, nu m-am l sat pân ce nu mi-am g sit co ciugul; i mi s-a p rut c pe tera era mai mare i plin de cadavre, a a cum nu mi se p ruse la început. Am tr it câteva zile cu pâine i ap ; dar, când mâncarea s-a terminat, m-am preg tit de moarte. eherezada t cu, dar în noaptea urm toare, urm astfel: NOAPTEA 226 Nu mai a teptam decât moartea, a continuat Sindbad, când am auzit piatra ridicându-se. Au
41

coborât un cadavru i un om viu. Mortul era un b rbat. E normal s iei hot râri grele în situaii grele. Când coborau femeia, m-am apropiat de locul unde se l sa co ciugul ei i, când am v zut c puseser piatra la loc, am lovit capul nenorocitei de vreo dou sau trei ori, cu un os mare, pe care-l luasem pe pip ite. A fost cam ame it ± sau, mai degrab , cred c -i venisem de hac ± i, cum nu f ceam ceva a a de mi elesc decât pentru a lua pâinea i apa care erau în co ciug, am avut provizii pentru câteva zile. Dup aceasta, au mai coborât o femeie moart i un b rbat viu, pe care l-am ucis în acela i fel, i cum, din fericire pentru mine, parc începeau s moar to i în ora , nu am dus lips de provizii, f când mereu acelea i lucruri. Într-o zi, dup ce am mai Äsalvat´ astfel o femeie, am auzit pe

cineva respirând i mergând. Am luat-o spre partea unde auzeam zgomotul; am auzit zgomotele îndesindu-se când m-am apropiat, i mi s-a p rut c cineva o luase la fug . Am urm rit acea umbr , care se oprea din timp în timp, uierând i fugind, pe m sur ce m apropiam. Am urm rit-o mult timp, mergând departe, când am z rit în sfâr it, în dep rtare, o lumini care sem na cu o stea. Am tot mers spre acea lumini , de i uneori, unele obstacole o ascundeau. Dar o reg seam mereu i, la sâr it, am descoperit c venea dintr-o deschiz tur în stânc , destul de mare ca s pot ie i. Descoperind-o, m-am oprit ceva timp, pentru a-mi reveni dup puternica emo ie care m cuprinsese; apoi, mergând spre deschiz tur , am trecut dincolo i m-am trezit pe malul m rii. Imagina i-v bucuria care m-a cuprins; era atât de mare, încât
42

mi-a fost greu s cred c nu era un vis. Dup ce mam convins c era adev rat, c sim urile nu m în elau, am în eles c fiin a pe care o auzisem uierând era un animal ie it din mare, care avea obiceiul de a intra în pe ter pentru a se hr ni cu trupurile mor ilor. Am cercetat muntele i am v zut c era între ora i mare, f r nicio cale de comunicare, pentru c era atât de abrupt, încât natura nu-l f cuse accesibil. M-am prosternat pe mal i i-am mul umit lui Allah pentru c se îndurase de mine. M-am întors în pe ter , ca s iau pâine, pe care am mâncat-o la lumina zilei, cu o poft cum nu mai avusesem de când m îngropaser în locul acela întunecat. M-am mai întors o dat i am cules pe dibuite din co ciuge toate diamantele, toate rubinele, toate perlele, br rile de aur, toate

stofele de pre pe care le-am putut g si. Am dus totul pe malul m rii. Am f cut mai multe baloturi pe care le-am legat cu frânghiile cu care fuseser coborâte co ciugele, i pe care le-am g sit în num r îndestul tor. Le-am l sat pe mal, a teptând o ocazie bun , f r s m tem c le-ar putea strica ploaia, pentru c nu era sezonul ploios. Dup dou sau trei zile, am z rit o nav care ie ise din port i a trecut destul de aproape de locul unde eram. Am f cut semn cu turbanul i am strigat din toate puterile pentru a m face auzit. M-au auzit, iar o barc a venit s m ia. La întreb rile matelo ilor, prin ce întâmplare nenorocit m aflam în acele locuri, am r spuns c sc pasem dintr-un naufragiu, cu dou zile în urm , cu m rfurile pe care le vedeau. Din fericire pentru mine, oamenii aceia, f r s cerceteze locul unde eram i dac
43

era adev rat ce spuneam, s-au mul umit cu ceea ce le spusesem i m-au luat la bord, cu m rfuri cu tot. Când am ajuns pe vas, c pitanul, mul umit de hatârul pe care mi-l f cea i ocupat cu treburile de pe nav , a avut bun tatea s m ia, fiindu-i de ajuns povestea despre naufragiu pe care i-o servisem. I-am oferit ni te pietre pre ioase, dar nu a vrut s le ia. Am trecut pe lâng mai multe insule i, între altele, pe lâng insula Clopotelor, care era la o distan de zece zile de insula Serendib, cu un vânt t ricel i constant. Dup alte ase zile am ajuns în insula Kela, unde am debarcat. Acolo sunt mine de plumb, bel i i un camfor excelent. Regele din insula Kela este foarte bogat, foarte puternic, iar

st pânirea sa se întinde asupra întregii insule a Clopotelor, lat cam la dou zile de mers i unde locuitorii sunt atât de s lbatici, încât m nânc oameni. Dup ce am vândut mult marf în acea insul , am în l at pânzele i am mai poposit în alte câteva porturi. În cele din urm , am ajuns, spre fericirea mea, la Bagdad cu bog ii nesfârite, de care degeaba va vorbi. Ca s -i mul umesc lui Allah pentru bun tatea pe care o avusese fa de mine, am dat mult de poman , atât pentru între inerea mai multor moschei, cât i pentru cei s raci; apoi, mi-am consacrat timpul rudelor i prietenilor, distrându-m i bucurându-m de masa bogat al turi de ei. Astfel a sfâr it Sindbad povestea celei de-a treia c l torii ale sale, care a fost i mai apreciat de ascult tori decât celelalte trei. I-a mai dat o sut de echini
44

lui Hindbad, pe care lrugat, ca i pe ceilal i, s mai vin i a doua zi, la aceea i or , s cineze la el i s asculte povestea celei de-a treia c l torii. Hindbad i ceilal i meseni i-au luat r mas bun de la Sindbad i au plecat. A doua zi, dup ce au venit to i, s-au a ezat la mas i, dup ce au sfâr it de mâncat, nu mai devreme ca de obicei, Sindbad i-a început astfel poveste celei de a cincea c l torii: A CINCEA C L TORIE A LUI SINDBAD MARINARUL Spuse Sindbad: ÄPl cerile au reu it s -mi terg din memorie toate suferin ele i durerile pe care le-am îndurat, dar f r a-mi r pi pl cerea de a face i alte c l torii. Iat de ce am cump rat m rfuri, le-am ambalat i le-am înc rcat în c ru e, apoi am plecat, îndreptându-m spre

primul port la mare. Acolo, ca s nu depind de un c pitan i ca s pot avea un vas sub comand , am z bovit pân am construit i am echipat un vas pe cheltuiala mea. De cum a fost terminat, l-am înc rcat, m-am îmbarcat i, cum nu puteam înc rca numai eu cala navei, am mai luat i ni te negustori, din diferite na ii, cu m rfurile lor. Am desf urat pânzele la primul vânt bun i a ie it în larg. Dup un drum lung, primul loc unde am acostat era o insul pustie, unde am g sit un ou de pas re Roc, cam la fel de mare ca cel despre care v-am vorbit; în untru era un pui, gata s ias afar , c ruia i se vedea deja ciocul. eherezada t cu, dar în noaptea urm toare, continu astfel:

NOAPTEA 227 Sindbad marinarul, zise ea, i-a continuat istoria celei de-a cincea c l torii: ÄNegustorii care se îmbarcaser pe nava mea i care debarcaser odat cu mine, au spart oul cu lovituri de secure i au f cut o sp rtur , pe unde au scos puiul p s rii Roc; apoi, l-au f cut buc ele i l-au fript. Eu îi prevenisem s nu se ating de ou, dar nu au vrut s m asculte. De-abia î i sfâr iser osp ul, c , în v zduh au ap rut ± sau a a credeam noi ± doi nori gro i. C pitanul pe care îl angajasem s -mi conduc vasul, tiind din experien ce însemna asta, a strigat c erau p rin ii puiului i ne-a zorit s ne îmbarc m, ca s nu c dem prad primejdiei pe care o presim ea. I-a urmat sfatul gr bi i i am desf urat pânzele foarte repede.
45

Totu i, cele dou p s ri Roc se apropiau, sco ând ipete înfrico toare, din ce în ce mai multe, v zând în ce stare care era oul i cum murise puiul. Ca s se r zbune, s-au în l at iar i în aer, în direcia din care veniser , i au disp rut pentru ceva timp, în vreme ce noi ne sileam s în l m pânzele ca s ne îndep rt m i s evit m ceea ce urma s ni se întâmple. P s rile s-a întors i am v zut c ineau fiecare în gheare o stânc foarte mare. Când au ajuns deasupra vasului, s-au oprit i una dintre p s ri, balansându-se în aer, a dat drumul stâncii pe care o adusese; dar, prin iscusin a cârmaciului, care a întors nava printr-o rotire a cârmei, stânca nu ne-a c zut în cap; a c zut al turi, în mare, care s-a c scat în a a fel, c aproape i-am z rit fundul. Dar, din nefericire, cealalt pa46

s re a dat drumul stâncii în mijlocul navei, sp rgând-o în mii de buc ele. Marinarii i c l torii au fost strivi i sau îneca i de lovitur . i eu am fost scufundat, dar, reu ind s ies la suprafa , m-am ag at de un ciot de lemn. Astfel, când ajutându-m de o mân , când de cealalt , f r s dau drumul scândurii, vântul i curentul fiindu-mi prielnice, am ajuns într-o insul care avea coastele foarte abrupte. Am reu it, totu i, s ies pe mal i astfel m-am salvat. M-am a ezat pe iarb ca s -mi trag sufletul, dup care m-am ridicat i am pornit în recunoa tere pe insul . Mi se p rea c eram într-o gr din minunat : vedeam pretutindeni pomi, unii, plini de fructe coapte, al ii, de fructe verzi, pârâia e cu ap cristalin i rece, care f ceau ni te coturi tare dr g la e. Am mâncat fructe, care mi s-au p rut extraordinare i am

b ut din apa aceea care numai c nu spunea ÄBeam ´. La c derea nop ii, mam culcat pe iarb , întrun culcu tare bun; dar nu am putut dormi mai mult de o or , c m-am i de teptat, de fric s m v d singur într-un loc att de pustiu. Astfel c mai toat noaptea m-am tânguit i m-am certat pentru prostia pe care o f cusem, de ce nu r m sesem eu acas , de ce plecasem într-o c l torie a a de periculoas . Aceste gânduri amare mai c m aduceau în stare s -mi iau via a; dar s-a luminat de ziu i disperarea mi s-a risipit. Mam ridicat i am luat-o printre copaci, nu f r precau ie. Dup ce am mers puin, am z rit un b trân care mi s-a p rut foarte d râmat. St tea pe malul unui pâr u. La început, am crezut c era tot un naufragiat, ca i mine. M-am apropiat de el, l-am
47

salutat, dar el doar i-a înclinat pu in capul. Lam întrebat ce f cea acolo; dar, în loc s -mi r spund , mi-a f cut semn s -l iau în spinare i s -l trec râul, ar tândumi c voia s culeag fructe. Am crezut c avea nevoie de mine pentru asta: i iat c l-am luat în spate i l-am trecut râul. Coboar , i-am spus, l sându-m în jos ca s -l ajut. Dar, în loc s coboare ( i acum mai râd când îmi aduc aminte), b trânul care mi se p ruse ramolit, i-a încol cit rapid picioare-le în jurul gâtului meu; atunci am v zut c pielea de pe ele sem na cu cea a vacilor i st tea c lare pe spatele meu, strângându-m de gât cu atâta putere, c am crezut c voia s m sugrume. Atunci am fost cuprins de spaim i am le inat.´

eherezada t cu, dar în noaptea urm toare, continu astfel: NOAPTEA 228 F r s -i pese c leinasem, b trânul cel greu a r mas ag at de gâtul meu; a sl bit doar pu in strânsoarea, ca s m lase s -mi revin. Dup ce mi-am revenit în simiri, m-a lovit puternic cu piciorul în burt i, izbindu-m n praznic într-o parte, m-a obligat s m ridic, f r voie. Odat ridicat, m-a f cut s merg pe sub copaci; m obliga s m opresc ca s culeag i s m nânce fructele care ne ie eau în cale. Nu-mi d dea drumul deloc în timpul zilei, iar noaptea, când voiam s m odihnesc, se întindea i el cu mine, tot ag at de gâtul meu. În fiecare diminea , m împingea ca s m scol; apoi m f cea s m ridic i s merg, lovindu-m cu picioarele. Imagina i-v , domnilor, cât sufeream v zându-m împov rat ast48

fel i f r de sc pare.

vreo n dejde

Într-o zi, g sind pe drum mai multe tigve goale, c zute din copac, am luat una mai mare i, dup ce am cur at-o bine, am pus în ea mai mul i ciorchini de struguri, fructe care se g seau din bel ug pe insul i pe care le vedeam la fiecare pas. Când am terminat de umplut tigva, am pus-o într-un loc unde l-am dus pe b trân dup câteva zile. Acolo, am luat tigva i am b ut un vin excelent care m-a f cut s uit pentru un timp de necazul care d duse peste mine. B utura mi-a dat putere. Eram atât de vesel, încât, mergând, am început s sar i s cânt. B trânul, care- i d duse seama ce efect avusese b utura asupra mea, mi-a f cut semn s -i dau i lui: i-am dat i, cum i-a pl cut mult, a b ut-o

pân la ultima pic tur . Destul cât s -l îmbete: s-a ame it i, curând, vinul urcându-i-se la cap, a început i el s cânte în legea lui, cl tinându-se pe umerii mei. Scutur turile l-au f cut s vomite, iar picioarele m-au sl bit încet-încet, pân când, v zând c nu m mai strângea, l-am aruncat la p mânt, unde a r mas nemi cat. Atunci, am luat o piatr mare i i-am zdrobit capul. Eram nebun de bucurie c sc pasem pentru totdeauna de blestematul de b trân i m-am îndreptat spre malul m rii, unde i-am v zut pe ni te marinari care debarcau acolo ca s ia ap i provizii. Au fost tare mira i s m vad i s aud prin ce trecusem. - Ai c zut, mi-au spus ei, în ghearele b trânului m rii i e ti primul pe care nu l-a sugrumat. Nu le-a dat drumul nicicând celor pe care pusese st pânire, decât dup ce
49

i-a sufocat; iar insula aceasta este vestit prin num rul celor pe care i-a ucis. Marinarii care acostau aici nu îndr zneau s înainteze decât dac mai erau i al ii cu ei. Dup ce mi-au spus aceste lucruri, m-au luat pe corabia lor, unde c pitanul m-a primit cu mare pl cere, când a auzit prin ce trecusem. A desf cut pânzele i dup câteva zile am poposit într-un port dintr-un ora mare, ale c rui case erau toate f cute din piatr . Unul dintre negustorii de pe vas, cu care m împrietenisem, m-a f cut s -l înso esc i m-a dus într-un loc care era folosit drept ad post pentru negu torii str ini. Mi-a dat un sac mare; apoi, m-a prezentat unor oameni din ora , care aveau i ei saci i i-a rugat s m ia cu ei la cules de nuci de cocos.

- Hai, mi-a spus, du-te cu ei, f ce fac i ei i nu cumva s te îndep rtezi, c - i pui via a în pericol. Mi-a dat de mâncare pentru ziua aceea i am plecat cu oamenii pe care mi i-a ar tat. Am ajuns într-o p dure cu copaci foarte înal i i foarte drep i, al c ror trunchi era atât de neted, c nu puteai s te urci pân la ramurile unde erau fructele. To i erau cocotieri, din care trebuia s scutur m fructe i s ne umplem sacii. Întrând în p dure, am z rit multe maimu e mici, care au fugit de noi de cum ne-au z rit i care au urcat în copaci cu o vioiciune surprinz toare.´ eherezada vru s continue, dar se lumin de ziu i a trebuit s tac . Noaptea urm toare, i-a continuat astfel povestea:

NOAPTEA 229 Negustorii cu care eram, a continuat Sindbad, au adunat pietre i le-au aruncat cu toat puterea dup maimu ele din copaci. Am f cut i eu la fel i am v zut cum maimu ele, tiind ce aveau de f cut, culegeau rapid nucile de cocos i ni le aruncau cu gesturi care dovedeau du m nie i furie. Adunam nucile de cocos i mai aruncam din când în când cu pietre, ca s enerv m maimu ele. Prin acest vicle ug, neam umplut sacii cu nuci, pe care nu le-am fi putut culege altfel. Dup ce ne-am umplut sacii, ne-am întors în sat, unde negustorul care m trimisese în p dure mi-a dat bani pentru sacul cu nuci de cocos pe care îl adusesem: - F tot a a, mi-a spus, în fiecare zi, pân ce vei câ tiga bani ca s te întorci acas .

50

I-am mul umit pentru sfatul pe care mi-l d duse i, pe nesim ite, am strâns atâtea nuci de cocos, încât am ob inut o sum mare de bani. Vasul cu care venisem plecase cu negustorii care-l înc rcaser cu nucile de cocos pe care le cump raser . Am a teptat s vin altul, care a venit curând, s ia tot nuci de cocos. Am îmbarcat toate nucile mele i, când a fost s plec, miam luat r mas bun de la negustorul c ruia îi eram atât de îndatorat. El nu a putut veni cu mine, pentru c mai avea afaceri de f cut. Am înâl at pânzele i am luat-o spre insula unde piperul cre te nestingherit. De acolo, am luat-o spre insula Comari, unde se g se te cel mai bun lemn de aloe i unde locuitorii au o lege aspr : nu se bea vin, nu au niciun loc de dezm . Am schimbat cocosul pe piper i pe lemn de aloe
51

i m-am dus, cu al i negustori, s pescuim perle, angajând culeg tori pe cheltuiala mea. Mi-au adus multe perle mari i rotunde, perfecte. Am plecat iar pe mare, pe un vas care a ajuns cu bine la Balsora; de acolo, m-am întors la Bagdad, unde am luat bani frumo i pe piper, pe lemnul de aloe i pe perlele pe care le adusesem. Am dat de poman o zecime din câ tig, la fel ca dup orice c l torie i am încercat s uit de osteneli, desf tându-m în voie.´ Sfâr ind povestea, Sindbad i-a mai dat o sut de echini lui Hindbad, care a plecat, cu ceilal i meseni. A doua zi, aceia i oameni au venit la Sindbad cel bogat care, dup ce i-a onorat ca i în zilele celelalte, a cerut t cere i i-a povestit a asea c l torie, dup cum ve i auzi imediat:

A

ASEA C L TORIE A LUI SINDBAD MARINARUL

ÄDomnilor, le spuse, poate c v întreba i cum, dup ce am naufragiat de cinci ori i am trecut prin atâtea primejdii, am mai avut curajul s -mi mai încerc norocul înc o dat , c utând, totodat , alte i alte pericole. Când m gândesc la acestea din urm , m mir i eu, cu soguran am sc pat datorit stelei mele norocoase. Cum a fost, cum n-a fost, dup un an de odihn , m-am preg tit pentru a asea c l torie, în ciuda rug min ilor p rinilor i prietenilor, care au f cut imposibilul ca s m opreasc . În loc s-o iau prin Golful Persic, am luat-o iar i prin mai multe provincii din Persia i din Indii, i am sosit într-un port la mare unde m-am îmbarcat pe un vas bun, al c rui c pitan era hot rât s fac o c l torie lung . A fost tare
52

lung , într-adev r, dar, în acela i timp, nenorocit , pentru c i c pitanul, i cârmaciul au r t cit drumul în a a hal, c nu mai tiam unde eram. În sfâr it, l-au g sit, dar noi, c l torii, nu am avut de ce s ne bucur m; iar într-o zi, mare ne-a fost mirarea s -l vedem pe c pitan plecând de la locul s u i strigând. i-a aruncat turbanul la p mânt, i-a smuls barba i i-a dat cu pumnii în cap ca un om pe care l-a luat disperarea în st pânire. L-am întrebat de ce se fr mânta a a. - V anun , ne-a r spuns, c suntem în cel mai primejdios loc din toate m rile. Un curent foarte rapid ne târ te corabia i vom pieri în mai pu in de un sfert de ceas. Ruga i-v lui Allah s ne izb veasc din acest necaz: dac nu se îndur de noi, nu sc p m. Cu aceste cuvinte, a odonat s aranj m velele,

dar scotele s-au rupt când am încercat acest lucru i corabia, f r s putem s facem ceva, a fost dus de curen i la poalele unui munte abrupt, unde a e uat i sa f cut buc i, dar am putut salva, al turi de cei de pe nav , i ni te provizii i ni te m rfuri mai de pre . Acestea fiind gata, c pitanul ne-a spus: - Allah face dup cum Îi e voia. Putem s ne s p m aici loca ul de veci i s ne spunem adio pentru totdeauna, pentru c suntem într-un loc atât de sinistru, câ nimeni din cei care au fost arunca i aici nu s-a mai întors acas . Cuvintele lui ne-a aruncat în cea mai neagr dezn dejde i ne-am îmbr i at cu lacrimile în ochi, plângându-ne soarta nenorocit . Muntele la poalele c ruia eram se afla pe o insul foarte întins .
53

Toat coasta era plin de r m i e de nave care naufragiaser ; i de gr mezi nesfâr ite de oseminte peste care d deam la tot pasul i de care ne era groaz , a a c am socotit c mul i pieriser acolo. Mai era de necrezut mul imea de m rfuri i de bog ii pe care le g seam la tot pasul. Toate acestea nu au f cut decât s creasc disperarea de care eram cuprin i. Peste tot râurile izvorau din mun i i se v rsau în mare, dar aici, un râu mare cu ap dulce venea din mare i p trundea în coast printr-o pe ter întunecat , a c rei intrare era foarte înalt i larg . Ceea ce era extraordinar în acel loc era faptul c pietrele erau, de fapt, cristale, rubine i alte pietre pre ioase. Se mai putea vedea i un izvor de smoal sau de bitum care curgea în mare; pe tii îl înghi eau i-l d deau afar imediat schimbat în chihlimbar gri, pe

care valurile îl aruncau pe plaj , unde st tea gr mezi. Mai cre teau i arbori de aloe, cu nimic mai prejos decât cei de pe Comari. Ca s termin descrierea acelui loc, care poate fi numit pe drept cuvânt un abis, pentru c nimeni nu s-a mai întors de acolo vreodat , trebuie s spunem c era imposibil ca o nav s mai plece, o dat ce se apropiase la o anumit distan de rm. Dac sunt împinse acolo de vânt, vântul i curentul îi pr p desc i, dac ajung acolo când bate vântul dinspre uscat, ceea ce i-ar putea face s se îndep rteze, în limea muntelui opre te vântul, aducând un calm care înlesne te suflul curentului care-i aduce la mal, unde sunt zdrobi i a a cum am fost i noi. Ca nenorocirea s fie deplin , nu te po i urca în vârful muntelui, nu po i sc pa pe nic ieri.
54

Am r mas pe mal ca ni te dezn d jdui i ce eram i ne a teptam moartea în fiecare zi. La început ne-am împ r it proviziile în p r i egale: astfel, fiecare dintre noi a tr it mai mult sau mai pu in decât ceilal i, dup firea fiec ruia i dup cum ia dr muit mâncarea. eherezada vru s continue, dar se lumin de ziu i a trebuit s tac . Noaptea urm toare, i-a continuat astfel povestea celei de-a asea c l torii a lui Sindbad: Noaptea 230 ÄCei care au murit primii, urm Sindbad, au fost îngropa i de ceilal i: cât despre mine, eu le-am adus ultima mângâiere tuturor tovar ilor mei, i asta nu trebuie s v mire, pentru c , pe lâng faptul c îmi dr muisem cu mai mult str nicie mâncarea, mai aveam i alte resurse, pe care m

ferisem s le ar t camarazilor mei. Totu i, dup ce l-am îngropat i pe ultimul, mi-au r mas atât de pu ine proviziim încât m-am gândit c nu puteam ajunge departe astfel: a a c mi-am s pat mormântul, hot rât s m arunc eu în groap , cum nu mai tr ia nimeni care s m îngroape. V m rturisesc c , f când aceast treab , n-am putut s nu-mi imaginez c muream din cauza mea i s nu m c inez c am plecat în aceast ultim c l torie. i nu mi-au ajuns numai cuvintele: mi-am mu cat mâinile pân la sânge i pu in a lipsit s nu mor mai curând. Dar Allah s-a mai îndurat înc o dat de mine i mi-a dat ideea de a merge la râul care se pierdea sub bol ile pe terii. Acolo, dup ce am cercetat râul cu mult aten ie, mi-am zis: - Râul sta se afund aici sub p mânt, deci
55

trebuie s i ias pe undeva. Construind o plut i l sându-m în voia curen ilor, fie voi ajunge într-un inut locuit, fie voi pieri; dac mor, nu voi fi f cut decât s -mi dau alt moarte; dar, dac ies din acest loc funest, nu numai c voi ocoli soarta nenorocit a camarazilor mei, dar poate c c voi g si o cale i s m îmbog esc. Cine tie dac nu cumva m a teapt bog ia dincolo de aceast stânc îngrozitoare, ca s fiu astfel desp gubit de naufragiu cu vârf i îndesat? Gândindu-m astfel, n-am mai pregetat s lucrez la plut : am f cut-o din ni te bu teni cum trebuie i legat cu parâme groase, c ci aveam de unde alege; le-am legat împreun a a de strâns, c am reu it s fac ceva solid. Când am terminat-o, am înc rcat-o cu baloturi cu rubine, smaralde, ambr gri, cristal de stânc i

stofe pre ioase. Dup ce am a ezat toate astea ca s stea în echilibru i dup ce le-am legat bine, m-am îmbarcat pe plut i, cu dou vâsle mici pe care nu uitasem s le fac, luând-o pe cursul râului, m-am l sat la mila lui Allah. Cum am ajuns sub bolta pe terii, nu am mai v zut gean de lumin i apa m ducea cu ea, f r s -mi dau seama unde. Am plutit câteva zile în întuneric deplin, f r s z resc vreodat vreo raz de lumin . O dat , bolta a fost atât de joas , încât m-am lovit la cap, fapt ce m-a f cut s fiu foarte atent i s evit pericolul. În acest r stimp, nu am mâncat din mâncarea ce îmi mai r m sese decât atât cât s -mi in zilele. Dar, cu oricât zgârcenie mâncam, tot am ajuns s termin proviziile. Atunci, f r ca s pot rezista, m-am cufundat într-un somn adânc. N-a putea s v spun dac am dormit mult
56

timp;, dar, la trezire, am v zut, spre marea mea surprindere, c eram pe o câmpie vast , pe malul unui râu unde pluta mea era legat , iar în jurul meu erau mai mul i negri. Cum i-am v zut, m-am ridicat i i-am salutat. Mi-au vorbit, dar nu le în elegeam limba. Atunci m-am sim it atât de fericit, c nu tiam de e vis sau e aievea. Convingându-m c nu dormeam, am strigat i am recitat aceste versuri arabe: Invoc -L pe Cel Atotputernic, i- i va veni în ajutor. Nu este nevoie s te complici cu altele. Închide ochii i, când vei dormi, Allah î i va schimba ghinionul în noroc. Unul dintre negri, care tia araba, auzindum vorbind astfel, a ie it în fa i mi-a vorbit astfel: - Frate, nu te mira c en vezi locuim pe câmpia pe

care o vezi i azi am venit s ud m câmpul cu ap din acest fluviu care iese din muntele învecinat i pe care o aducem pe ni te canale. Am v zut c apa aducea ceva; am alergat s vedem ce era i te-am g sit pe plut ; imediat, unul dintre noi a s rit în râu i te-a scos. Am legat pluta cum vezi i a teptam s te treze ti. Te implor m s ne spui povestea ta, care trebuie s fie ie it din comun. Spune-ne cum de te-ai aventurat pe aceast ap i de unde vii. Le-am r spuns, cerându-le ceva de mâncare i promo ându-le c el voi povesti dup aceea. Mi-au adus mai multe feluri de mâncare i, dup ce mi-am potolit foamea, le-am povestit cu am nunte tot ce mi se întâmplase, iar ei m-au ascultat cu admira ie. Cum am terminat povestirea, mi-au spus:

- Iat , zicea interpretul, care tocmai le comunicase ce spusesem, iat o poveste dintre cele mai ciudate! Trebuie s vii s -i spui i regelui. Faptele sunt prea minunate ca s -i fie povestite de altcineva decât cel care trecuse prin a a ceva. Le-am spus c eram gata s fac tot ce voiau. Negrii au trimis imediat dup un cal, pe care l-a adus cineva în scurt timp. M-au urcat pe el i, în vreme ce o parte mergeau în fa a mea, ca s -mi arate drumul, ceilal i, care erau mai puternici, au c rat pe umeri pluta, a a cum era, înc rcat cu baloturi, i s-au luat dup mine. eherezada a trebuit s se opreasc aici, pentru c se luminase de ziu . În toiul nop ii urm toare zise:

57

Noaptea 231 Am mers împreun , a povestit Sindbad, pân în ora ul din Serendib, pentru c în aceast insul eram. Negrii m-au înf iat regelui lor. M-am apropiat de tron i l-am salutat dup obiceiul de la curtea sultanului Indiilor, adic , m-am prosternat i am s rutat p mântul. Regele m-a ridicat i, primindu-m cu foarte mult amabilitate, mi-a spus s vin s iau loc lâng el. Mai întâi, m-a întrebat cum m numesc ± i-am r spuns c m numesc Sindbad, zis marinarul, datorit multelor c l torii pe care le f cusem pe mare, am ad ugat c eram din Bagdad. - Dar, mi-a spus, cum ai ajuns în ara mea i pe unde ai venit? Nu i-am ascuns nimic regelui, i-am povestit ce am spus i aici, iar el a fost a a de mirat i de fermecat de aventura mea,
58

încât a poruncit s se scrie povestea mea cu litere de aur, pentru a fi p strat în ahivele regale. Apoi, au adus pluta i au desf cut baloturile în fa a sa. A admirat mul imea de lemn de aloe i de ambr gri, dar mai ales rubinele i smaraldele, pentru c nu avea în comoara sa ceva asem n tor. V zând c se uita la pietrele mele cu pl cere i c el lua în mân pe cele mai frumoase una câte una, m-am prosternat în fa a lui i mi-am permis s -i spun: O, rege, nu numai persoana mea este în slujba M riei tale, ci i înc rc tura de pe plut , a a c te rog s dispui de ea ca de bunul M riei tale. Regele a surâs a spus: i mi-

- Sindbad, m voi feri s poftesc la ceva sau s - i iau ceva din cele pe care i le-a dat Allah.

Departe de mine gândul de a- i lua bog iile; dimpotriv , eu vreau s - i mai dau i altele i nu a vrea s pleci din ara mea f r s iei cu tine semnele m rinimiei mele. Am r spuns la aceste cuvinte, f când ur ri pentru prosperitatea regelui i l udându-i bun tatea i m rinimia. A poruncit unuia dintre ofi erii s i s se îngrijeasc de mine i mi-a dat oameni care s m slujeasc , pe cheltuiala sa. Acel ofi er a executat ordinele st pânului s u i a pus s fie duse la noua mea locuin baloturile care fuseser pe plut . În fiecare zi, la aceea i or , m duceam la curtea regelui; în restul zilei, m plimbam prin ora , s v d ce era de v zut. Insula Serendib este chiar sub linia ecuatorului: a a c zilele i nop ile au întotdeauna
59

dou sprezece ore; i are optzeci de parasangi în lungime i tot atâ ia în l ime. Capitala este a ezat la cap tul unei v i frumoase, formate de un munte care se afl în mijlocul insulei i care este cel mai înalt din lume. Într-adev r, se vede de pe mare, cale de trei zile dep rtare. Acolo se g sesc rubine, mai multe feluri de minereuri i aproape toate pietrele sunt din granit, care este o piatr tare, folosit la t ierea altor roci. Pe munte sunt tot soiul de copaci i de plante rare, mai ales cedru i cocotieri. Se pot pescui perle de-a lungul coastelor sale i la gurile de v rsare ale râurilor, iar în unele dintre v i sunt diamante. Din pietate, am f cut o c l torie pe munte, pâm la locul unde a fost surghiunit Adam, dup ce a fost alungat din paradis i am avut curiozitatea de a urca pân la vârf.

Întors în ora , l-am implorat pe rege s -mi dea voie s m întorc în ara mea; ceea ce a i f cut, într-un fel tare îndatoritor i onorant. M-a obligat s primesc un dar bogat, din comorile sale i, când am mers s mi iau r mas-bun de la el, mi-a mai dat unul, mult mai de pre i, în acela i timp, o scrisoare pentru st pânul dreptcredincio ilor, califul nostru, zicând: Te rog s -i dai din partea mea acest dar i aceast scrisoare califului Harun-al-Ra id, încredin ându-l de prietenia mea. Am luat cu respect scrisoarea i darul, promi ându-i regelui s -i îndeplinesc întocmai poruncile pe care îmi f cuse onoarea s mi le dea. Înainte s m îmbarc, regele a trimis dup c pitanul i dup negustorii care trebuiau s se îmbarce cu mine i le-a dat porunc s îmi
60

îndeplineasc rin ele.

toate

do-

Scrisoarea regelui din Serendib era scris pe o piele a unui animal foarte pre ioas , pentru c se g sea greu i a c rei culoare b tea în galben. Literele de pe scrisoare erau albastre ca cerul i iat ce scria ± în limba indian : ÄRegele Indiilor, în fa a c ruia merg o mie de elefan i, care locuie te într-un palat al c rui acoperi str luce te de la cele o sut de mii de rubine, i care are în tezaur dou zeci de mii de coroane împodobite cu diamante, c tre califul Harun- al-Ra id.: ÄDe i darul pe care vi-l trimitem este prea pu in pre ios, nu v feri i, totu i, s -l primi i ca frate i prieten, ca semn al prieteniei noastre pentru domnia voastr i ca dovad a acesteia. V cerem ceva de valoare

egal , dat fiind c noi credem c -l merit m, fiind egali în rang cu m ria voastr . V-o cerem ca frate. La revedere.´ Darul cuprindea un vas t iat într-un singur rubin, scobit i lucrat din t ietur , având jum tate de picior în l ime i un deget grosime, plin cu perle rotunde, toate atârnând jum tate de drahm ; apoi, o piele de arpe care avea solzii mari cât o moned de aur i care îi ferea de boli pe to i cei care se culcau pe ea; pe urm , lemn de aloe, ca la cincizeci de mii de drahme, din cel mai bun, cu treizeci de boabe de camfor de m rimea fisticului; în sfâr it, pe lâng toate astea, o roab de o frumuse e r pitoare, cu hainele b tute în nestemate. Vasul desf ur pânzele; i, dup un drum lung i fericit, am ajuns la Balsora, de unde am plecat la Bagdad. Primul
61

lucru pe care l-am f cut dup sosire a fost s m achit de lucrul cu care fusesem îns rcinat. eherezada a trebuit s se opreasc aici, pentru c se luminase de ziu . Dar continu astfel: Noaptea 232 Am luat scrisoarea regelui din Serendib, a continuat Sindbad, i mam dus cu ea la Emirul credincio ilor, urmat de roaba cea frumoas i de cei din familia mea, care duceau darurile pe care mi le d duse regele. Am spus de ce veneam la calif i imediat am fost dus în sala tronului. M-am prosternat în fa a califului i, dup ce l-am salutat scurt, iam dat scrisoarea i darurile. Când a citit scrisoarea regelui din Serendib, m-a întrebat dac era adev rat c acel rege era atât de bogat i atât de puternic pe cât spunea în scrisoare. M-am prosternat înc o dat

i, dup ce m-am ridicat, i-am spus: St pâne al dreptcredincio ilor, pot s v asigur c nu exagereaz nici cu bog iile, nici cu m re ia, sunt martor. Nimic nu e mai demn de admira ie decât m re ia palatului s u. Când vrea s se arate mul imii, se înal un tron pe un elefant unde este a ezat i merge între dou rânduri, formate din mini trii s i, de favori i i de al i curteni. În fa a lui, pe elefant, un ofi er poart o lance de aur, în cap tul c reia se afl un smarald lung de jum tate de picior i gros cât degetul. Înaintea lui merge o gard de o mie de b rba i, îmbr ca i în aur i m tase, pe elefan i ogat împodobi i. În timp ce regele merge, ofi erul din fa strig din timp în timp: ÄIat -l pe regele încoronat, mai mare decât au

fost vreodat marele Soliman i marele Miraj´ Dup ce a spus acestea, ofi erul care st în spate strig i el: ÄAcest rege atât de mare i de puternic va muri i el, va muri i el, va muri i el´. Cel din fa strig imediat: ÄSlav celui care tr ie te i nu moare!´ De altfel, regele din Serendib este atât de drept, încât nu exsit judec tori în capitala lui i nici în restul rii; poporul s u nu are nevoie de judecat : cunosc i aplic ei în i i dreptatea i niciodat nu s-a întâmplat s nu- i fac datoria. Astfel c avoca ii i tribunalele sunt nefolositoare la ei în ar .´ Califul a fost tare mul umit de cuvântul meu: ÄÎn elepciunea acestui rege, zise, este v dit în scrisoare i, dup cele ce mi-ai spus, trebuie spus c în elep62

ciunea este pe potriva poporului, iar poporul este demn de conduc torul lui´. Apoi, m-a trimis înapoi, cu un dar bogat.´ Sindbad terminase de povestit, iar invita ii lui au plecat; Hindbad a primit din nou cei apte echini. A doua zi s-au întors la Sindbad, care le-a povestit a aptea i ultima - sa c l torie. A APTEA ± I ULTIMA C L TORIE A LUI SINDBAD ±

ofi er al califului. M-am ridicat de la mas i mam dus la el: - Califul mi-a spus s - i transmit c vrea s v vorbeasc . Am plecat cu ofi erul la palat, m-a dus la calif, pe care l-am salutat, prosternându-m la picioarele sale. - Sindbad, mi-a spus, am nevoie de tine, trebuie s -mi faci un serviciu: s duci r spunsul i darurile mele la regele din Serendib. A a e drept, s -i întorc gestul de curtoazie pe care mi l-a f cut. Ordinul califului a fost ca un tr znet pentru mine: - Emire al dreptcredincio ilor, sunt gata s îndeplinesc toate poruncile m riei voastre, dar v rog cu umilin s v gândi i c eu sunt m cinat de truda incredibil pe care am f cut-o, ba chiar am f cut leg 63

Întors din a asea mea c l torie, am renu at definitiv la gândul de a mai face o alta. Pe lâng faptul c eram i la o vârst la care trebuia s m odihnesc mai mult, îmi promisesem mie c nu m voi mai expune pericolelor din care sc pasem de atâtea ori. A a c nu m mai gândeam decât cum s mi duc mai în tihn restul zilelor. Într-o zi, când m distram cu ni te prieteni, unul dintre servitori m-a anun at c m chema un

mânt s niciodat

nu mai din Bagdad.

ies

Apoi, i-am povestit toate aventurile mele, pe care a avut r bdarea s le asculte pân la cap t. Apoi, a spus: - M rturisesc c acestea sunt ni te aventuri extraordinare; dar nu trebuie s te împiedice s faci, din dragoste pentru mine, c l toria pe care i-o propun. Nu trebuie s te duci decât pe insula Serendib, s te achi i de îns rcinarea pe care i-o dau. Dup aceea, vei fi liber s te întorci; dar trebuie s te duci, pentru cu î i dai singur seama c nu ar fi de bun sim i nici de demnitatea mea s -i r mân dator regelui acele insule. V zând c nu-l puteam îndupleca pe calif, i-am spus c eram gata s -i ascult porunca. S-a bucurat foarte tare i mi-a dat o mie de echini pentru c l torie.
64

Mi-a luat câteva zile s m preg tesc de plecare i, de cum am primit darurile i scrisoarea din partea califului, am plecat la Balsora, unde m-am îmbarcat. Am f cut un drum cu noroc: am ajuns pe insula Serendib. Acolo, am spus în fa a mini trilor cu ce misiune eram îns rcinat i i-am rugat s -mi dea voie imediat s -i vorbesc regelui: au f cut-o. Am fost condus la palat cu onoruri, unde l-am salutat pe rege, prosternându-m , dup cum era obiceiul. Regele m-a recunoscut imediat i s-a ar tat tare bucuros s m revad : Ah, Sindbad, fii binevenit. Î i jur c mam gândit adesea la tine de când ai plecat. Binecuvântez aceast zi, pentru c ne-am mai întâlnit o dat .

I-am f cut salamalekul i, dup ce i-am mul umit pentru bun tatea pe care mi-o dovedea, iam înmânat scrisoarea i darul califului, pe care le-a primit cu mare satisfac ie. Califul i-a trimis un acoper mânt pentru pat, din aur, în valoare de o mie de echini; cincizeci de caftane din stof pre ioas ; alte o sut din pânz alb , cea mai fin , de la Cairo, de la Suez, de la Cufa i de la Alexandria; un alt pat stacojiu i înc unul, de alt culoare; un vas de agat , mai mult larg decât adânc, gros de un deget i cu o deschiz tur de jum tate de picior, pe fundul c ruia era reprezentat un relief cu un om îngenuncheat care inea un arc cu s ge i, gata s trag într-un leu; i îi mai trimitea o mas de lemn pre ios, care, potrivit tradi iei, fusese a lui Solomon. Scrisoarea califului suna cam a a:
65

ÄSalut ri, în numele St pânului care ne duce pe drumul drept, puternicului i preafericitului sultan, din partea lui Abdalah Harun alRa id, pe care Allah l-a a ezat la loc de cinste dup str mo ii s i de fericit amintire! Am primit cu bucurie scrisoarea m riei voastre i v trimitem acest r spuns, dat de consiliul de la Poarta noastr , gr dina sufletelor alese. N d jduim c v ve i arunca ochii asupra acesteia i ve i afla astfel de bunele noastre inten ii i mai sper m c v va face pl cere. Adio.´ Regelui din Serendib i-a f cut mare pl cere s vad c Harun al-Ra id îi r spundea la prietenia pe care i-o dovedise. Dup aceast audien , am cerut s fiu primit ca s -mi iau r mas-bun i mi-a fost acordat o alta. Regele, la desp rire, mi-a f cut un dar

foare bogat. M-am îmbarcat imediat, pl nuind s m întorc la Bagdad; dar nu am avut fericirea s ajung unde speram, c ci Allah a hot rât altfel. La trei sau patru zile de la plecare, am fost ataca i de pira i, care au cucerit u or vasul, cu atât mai mult cu cât nu exista nimeni în stare s se apere. Câ iva din echipaj au vrut s opun rezisten , dar au pl tit cu via a; eu i ceilal i care am avut prevederea s nu ne împotrivim, am fost f cu i robi. Se lumin i eherezada t cu. Noaptea urm toare, ea continu povestea. Noaptea 233 O, luminate sultan, zise ea sultanului Indiilor, Sindbad a continuat povestirea aventurilor din ultima c l torie. ÄDup ce pira ii neau luat tot i ne-au dat
66

ni te zdren e în hainelor noastre, dus într-un ora îndep rtat, unde vândut. Am

locul ne-au mare, ne-au

ajuns în mâinile unui negustor bogat, care, imediat cum m-a cump rat, m-a dus la el acas , unde mi-a dat de mâncare i mi-a dat ni te straie curate de sclav. Câteva zile mai târziu, cum înc nu aflase cine eram, m-a întrebat dac nu tiam vreo meserie. Iam r spuns, f r s -i spun cine eram, c nu eram me te ugar, ci negustor i c pira ii care m vânduser îmi luaser tot ce aveam. Dar spune-mi, trage cu arcul? po i

I-am spus c f cusem exerci ii în tinere e, dar c nu uitasem nimic. Atunci mi-a dat un arc i s ge i, m-a urcat pe spatele unui elefant, m-a dus într-o p dure foarte întins , care era la vreo câteva ore de

ora . Ne-am afundat în p dure i, când a socotit c trebuia s ne oprim, mi-a spus s cobor. Apoi, mi-a ar tat un copac înalt: - Urc în copac i trage în elefan ii pe care îi vei vedea trecând; fiindc sunt mul i în aceast p dure. Dac vei dob rî pe vreunul, anun-m . Dup aceasta, mi-a l sat provizii, s-a întors în ora i eu am r mas în copac, la pând , toat noaptea. Toat noaptea, nu am z rit niciunul, dar a doua zi, cum a r s rit soarele, am v zut ap rând o sumedenie. Am tras mai multe s ge i, în sfâr it, a c zut unul la p mânt. Ceilal i au fugit, l sându-mi r gaz s -mi anun st pânul de ceea ce f cusem. În cinstea acestei ve ti, mi-a oferit o mas bun , mi-a l udat priceperea i m-a apreciat. Apoi am mers
67

împreun în p dure, unde am s pat o groap unde am pus elefantul doborât. St pânul meu voia s se întoarc dup ce putrezea animalul, ca s -i ia filde ul s -l vând . Am mai vânat astfel vreme de dou luni i nu trecea zi s nu ucid vreunul. Nu m a ezam mereu la pând în acela i copac, ci când într-unul, când în altul. Într-o diminea , a teptând sosirea elefan ilor, am v zut cu mirare c , în loc s treac prin fa a mea, traversând p durea, ca de obicei, s-au oprit i au venit c tre mine, f când un zgomot teribil i în num r a a de mare c p mântul se cutremura sub pa ii lor. S-au apropiat de copacul în care m urcasem, l-au înconjurat cu to ii, cu trompa întins i cu ochii a inti i asupra mea. În fa a acestui spectacol uluitor, am r mas nemi cat, cuprins de o asemenea groaz , c

mi-au arcul

c zut din i s ge ile.

mân

Frica mea nu era proast . Dup ce m-au privit un timp, unul dintre cei mai mari elefan i a luat copacul de trunchi cu trompa, l-a scos din r d cini i l-a r sturnat la p mânt. Am c zut odat cu arborele, dar animalul m-a luat cu trompa i m-a pus pe spatele s u, unde st team mai mult mort decât viu, cu tolba ag at de umeri. Apoi, s-a a ezat în fruntea celorlal i, care îl urmau ca o trup i m-a dus pân într-un loc unde, a ezându-m pe p mânt, a plecat împreun cu ceilal i. Imagina iv , dac pute i, în ce stare eram, credeam c visez. În fine, dup ce am stat ceve timp întins acolo, nemaiv zând elefan ii, m-am ridicat i am v zut c eram pe un deal destul de întins, acoperit de oseminte i de filde de elefan i. V m rturisesc c acestea mau pus pe gânduri. Am
68

admirat instinctul acestor animale. Mi-am dat seama c acolo era cimitirul lor i c m aduseser acolo ca s m înve e s nu-i mai vânez, s nu-i mai urm resc, din moment ce n-o f ceam decât ca s pun mâna pe filde . Nu am stat pe deal; m-am întors în ora i, dup ce am mers o zi i o noapte, am ajuns acas la st pânul meu. Nu m-am întâlnit cu niciun elefant pe drum, ceea ce m-a f cut s cred c se duseser departe, în p dure, pentru ca eu s fiu liber s m duc f r probleme pe acel deal. De cum m-a z rit, st pânul meu mi-a spus: Sindbad, bietul de tine, m-am fr mântat mult pentru c nu tiam ce ai p it. Am fost în p dure: am g sit un copac scos din r d cini, un arc i s ge i pe p mânt, dup ce te-am c utat degeaba, am fost disperat c nu te voi mai vedea niciodat . Te rog s -mi poveste ti

ce i s-a întâmplat. Prin ce noroc mai e ti în via ? I-am potolit curiozitatea; i a doua zi am mers amândoi pe deal, unde a v zut cu bucurie c ceea ce îi povestisem era adev rat. Am înc rcat pe elefantul cu care venisem tot filde ul pe care lam putut scoate i, la întoarcere, mi-a spus: - Frate, pentru c nu te mai pot numi sclav dup bucuria pe care mi-ai f cut-o, descoperind ceva ce m va îmbog i, Allah s - i dea numai bine i prosperitate. Declar în fa a Lui c î i redau libertatea. i-am ascuns atâta timp ceea ce± i voi spune acum. Elefan ii din p dure ne ucid în fiecare an o mul ime de sclavi pe care îi trimitem dup filde . Oricâte sfaturi le d m, mai devreme sau mai târziu, cad prad vicleniei acestor animale. Allah te-a ferit de furia
69

lor i nu te-a cru at decât pe tine. E o dovad c te iube te i c are nevoie de tine pe lume, pentru binele pe care-l po i face. Mi-ai adus un beneficiu nesperat: pân acum nu am putut lua filde decât sacrificându-i pe sclavi; i iat c întreg ora ul se va îmbog i datorit ie. S nu crezi c socotesc o r splat libertatea pe care i-am acordat-o; î i voi mai da i ni te daruri pre ioase. A putea s fac întreg ora ul s i dea bani, dar vreau s m bucur numai eu de glorie. La aceste vorbe, i-am r spuns: St pâne, Allah s v aib în paz ! Libertatea pe care mi-o dai acoper datoria fa de mine, i, drept r splat pentru slujba cu care am avut fericirea s m închin, nu cer decât permisiunea s m întorc în ara mea. -

- Ei bine, zise, vor veni în curând vase dup filde . O s te trimit cu unul din ele i- i voi pl ti i drumul. I-am mul umit din nou pentru c m eliberase i pentru bun voin a fa de mine. Am r mas la el, a teptând vasul i, în acest timp, am fost de atâtea ori pe deal, c am umplut pr v liile cu filde . To i negustorii din ora au f cut curând acela i lucru, pentru c nu am putut p stra secretul mult timp. La aceste cuvinte, eherezada, v zând c se lumina, t cu. Dar noaptea urm toare îi spuse sultanului Indiilor. Noaptea 234 Sindbad i-a continuat povestea celei de-a aptea c l torii. ÄVasele au ajuns, iar st pânul meu, dup ce la ales el însu i pe cel pe care urma s m îmbarc, l-a înc rcat cu
70

filde , trecând jum tate pe numele meu. Nu a uitat s -mi dea i multe provizii, ba, mai mult, m-a obligat s primesc cadouri de pre i ni te lucruri ciudate din acea ar . Dup ce i-am mul umit cât am putut pentru binefacerile sale, m-am îmbarcat. Am pornit i cum aventura care îmi redase libertatea era extraordinar , m tot gândeam la ea. Ne-am oprit în ni te insule, ca s lu m provizii. Cum vasul plecase dintr-un port continental din Indii, am abordat acolo i, pentru a ocoli pericolele ce ne p teau pe mare pân la Balsora, am desc rcat filde ul meu, hot rât s mi continuu c l toria pe uscat. Am luat mul i bani pe filde : am cump rat pe ei multe m rfuri rare, s le dau cadou i, când bagajul a fost gata, m-am al turat unei caravane de negustori. Am petrecut

mult timp pe drum i am suferit, dar înduram cu r bdare, gândindu-m c nu mai aveam a m teme nici de furtuni, nici de pira i, nici de erpi, nici de vreun alt pericol din cele care m pândiser . Dar toate aceste osteneli au avut un sfâr it; am ajuns cu bucurie la Bagdad. Mai întâi, m-am dus la calif, ca s -i spun cum îi purtasem solia. Califul mi-a spus c fusese îngrijorat, pentru c durase cam mult c l toria mea, dar c avusese mereu speran a c Allah nu m va p r si. Când i-am povestit aventura cu elefan ii, a p rut tare surprins i mai c nu-i venea s m cread , dac nu m-ar fi tiut de om sincer i cinstit. Aceast povestire, ca i celelalte, i s-a p rut atât de ciudat , c i-a poruncit unuia dintre secretari s o scrie cu litere de aur ca s fie p strat în camera tezau71

rului. Am plecat foarte mul umit de onoarea i de darurile pe care mi le-a f cut, apoi, m-am consacrat cu totul familiei, rudelor i prietenilor.´ Astfel a sfâr it Sindbad povestea celei de-a aptea ± i ultima ± c l torie; apoi, i-a spus lui Hindbad: - Ei bine, prietene, ai auzit vreodat s mai fi suferit cineva ca mine? Ai auzit s mai fi fost vreun muritor în asemenea situa ii f r ie ire? Nu este, oare, drept ca, dup atâta munc , s m bucur de o via bun i lini tit ? ce Sindbad a spus aceste lucruri, Hindbad s-a apropiat de el i i-a spus, s rutându-i mâna: - Trebuie s recunosc, domnule, c a i trecut prin primejdii înfior toare. Suferin ele mele nici nu se pot m sura cu ale dumneavoastr : dac m simt cople it atunci Dup

când trebuie s le îndur, m consolez imediat cu pu inii b nu i pe care îi primesc. Merita i mai mult decât o via tihnit , sunte i demn de toate bog iile pe care le ave i pentru c ti i s le folosi i i mai sunte i i atât de darnic. V doresc s ave i parte de fericire pân în ceasul mor ii. Sindbad i-a mai dat o sut de echini, l-a numit prietenul s u, i-a spus c nu trebuia s mai fie hamal i s vin mereu la ospe e la el acas ; i s - i aduc aminte toat via a de Sindbad marinarul.

72

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->