Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbuni și gazele naturale fac parte din

zăcămintele de origine biogenă care se găsesc în scoarța pământului. Petrolul, care

este un amestec de hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de
hidrocarburi lichide, este un amestec de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută
(nerafinat) conține peste 17 000 de substanțe organice complexe, motiv pentru care
este materia primă cea mai importantă pentru industria chimică (vopsele,
medicamente, materiale plastice, etc.) și producerea carburanților.
Petrolul, numit “aurul negru”, asigură aproape jumatate din energia utilizată în
lume. Fără acesta transporturile s-ar bloca, masinile si utilajele
industriale,centralele termice nu ar putea functiona.
Ţiţeiul brut este utilizat pentru producerea combustibililor, printre care difeirite
tipuri de petrol, motorină sau cherosen. Petrolul este utilizat şi pentru producerea
unor lubrifianţi uleioşi şi a vaselinelor necesare funcţionarii utilajelor şi maşinilor.
Petrolul este utilizat şi la producerea asfaltului necesar şoselelor şi o mare varietate
de produse din industria petro-chimică.
Utilizarea petrolului provoacă poluări masive ale aerului în multe oraşe. Gazele de
eşapament evacuate de autoturisme şi de alte maşini cu combustie internă conţin
gaze otrăvitoare cum ar fi monoxidul de carbon, hidrocarburi nearse, oxizi de azot
şi plumb. Unii dintre aceşti agenţi de poluare reacţionează cu lumina soarelui,
producînd acel smog neplăcut, fotochimic, care pluteşte deasupra multor oraşe,
cum ar fi Los Angeles sau Mexico City. Atunci cînd acizii de azot se combină cu
picaturile de apă din nori, ia naştere ploaia acidă care poluează lacurile şi rîurile,
distrugînd şi pădurile. S-au făcut paşi importanţi pentru a micşora efectul gazelor
de eşapament. Se produce benzină fără plumb, iar unele maşini sunt dotate cu filtre
catalitice care transformă gazele nocive în gaze inofensive. Însa eficienţa acestor
îmbunătăţiri este diminuată de creşterea consumului de petrol.
Poluarea apei cu reziduuri petroliere reprezintă o problemă deosebit de importantă
şi greu de prevenit şi remediat. Afectează atît apele de suprafată , cît şi pe cele
subterane . În prezent , acest gen de poluare a devenit ubicvitar , iar consecintele ei
asupra proprietăţilor organoleptice ale apei , faunei şi florei acvatice sunt deosebit
de nocive şi durabile .
Reziduurile de petrol ajung în bazinele naturale de apă prin diversarea de ape
reziduale rezultate de la rafinării , uzini de cracare şi alte instalaţii de prelucrare a
ţiţeilui . Aceste reziduuri conduc la creşterea temperaturii şi turbidităţii , la
formarea unei pelicule de petrol la suprafaţa apei sau a unor emulsii ( apă- petrol
sau petrol-apă ) şi la schimbarea compoziţiei apei , prin dizolvarea în aceasta a
substanţelor petroliere solubile , toxice în anumite concentraţii , pentru
organismele acvatice , om şi animale .