Iata! A sosit din nou anotimpul rece.

Ce
trist! Parca mai ieri alegam dupa fluturii
gingasi si multicolori si parka ma lasam
invaluit de adierea calda a vantului pe
acele calduri toride. Si parca doar acum
cateva clipe incepuse scoala si mergeam
prin parcul cu castani si vedeam frunzele
cazand si vedeam cum trece timpul.

Dar acum? Atmosfera e cu totul alta.

Defapt ar fi trebuit sa fie. Visam ca va fi o
iarna lunga. Foarte lunga…Asa cum
fusese anul trecut..

A fost o iarna grea, dar frumoasa. Parca

inca mai simt mirosul de ger proaspat si
scartaitul omatului sub picioare. Fulgii
parca se jucau in zborul lor zglobiu.
Copacii dantelati parca dansau si ei in
zborul leganat al diminetii reci de iarna.
Era un peisaj de vis. Cristale sclipitoare
parca iti luau ochii in jocul lor vesel si
zburdalnic. Eram si noi intr-o zi cu
saniuta. Fusese o noapte lunga si a nins
mult. . Se facuse un omat mare cat casa.
Campul era acoperit cu margaritare
sclitoare. Eu, Marcela si Marian ne-am
gandit sa iesim sa ne imbujoram putin.
Desi era putin ger, ne-am luat saniutele si
am pornit pe derdelus. Acolo mai erau
multi copii veseli, imbujorati si ei, dar
foarte bucurosi. Era minunat. Am facut
un om de zapada, am alergat, am patinat
pe lacul in care vara trecuta inotam si
pescuiam, dar nu ne-am sfiit nici acum;
Mihai a spart putin ghiata si a pescuit la
copca. A prins ceva peste, asa ca ne-am
potolit si foamea, si apoi ne-am continuat
jocurile.

Ce zi superba a fost atunci. Si au mai fost

multe. O luna a tinut asa, dupa care putin
timp a mai durat si si-a facut aparitia
discul rosu al soarelui. Pe o parte ne
bucuram-scapsem de hainele grele si de
bocanIarna