Primesc întrebări ce vizează acest aspect și

cereri de a deveni asistentul spiritual pe drumul

anumitor persoane. Însă observ că puțini știu ce
anume vor, dar și mai puțini au o noțiune clară
despre ce ar putea însemna evoluția spirituală.
De aceea am ales să vă spun opinia mea vizavi
de acest subiect, ce preocupă din ce în ce mai
mulți oameni. 

A FI EVOLUAT NU = PUTERI SPIRITUALE 

Sau cel puțin nu numai, și nu neapărat! Mulți

confundă evoluția spirituală cu obținerea de
puteri fantastice, cu puterea de a vedea în lumea
nevăzutelor, energii, îngeri, demoni, aure,
viitoruri posibile sau imposibile, ori cu puterea
de a dirija realitatea, ori cu puterea de a sta ore
în sir în meditație visând, ori cu capacitatea de a
ieși din trup și de a ajunge astfel într-o lume în
care oricum vom ajunge în mod natural la finalul
acestei vieți, sau cu puterea de a vorbi cu cei
plecați. 

Toate acestea sunt posibile în cazul în care avem

un surplus de energie, numit bioenergie. Toți
avem bioenergie, aici este vorba însă, așa cum
am spus, de o cantitate peste medie din aceasta.
Datorită acesteia avem acces la… mai mult. 

Toate acestea sunt într-adevăr daruri divine, mai

exact efecte ale anumitor străduințe umane. 

Unele din ele sunt darurile Duhului Sfânt și sunt

primite pe merit, adică în sute de ani de evoluție,
ca aptitudini ale unor vieți anterioare în care
omul s-a ocupat de științele spirituale, aptitudini
ce se păstrează, ca și toate aptitudinile umane
dacă sunt folosite, cam 7 vieți la rând. Apoi
aptitudinile se estompează, pentru că e necesar
să ne trezim altele. Pentru că evoluție, înseamnă
A EXPERIMENTA TOT, în ipostaza de ființă
umană. 

Însă nu trebuie să confundăm aceste puteri cu

evoluția spirituală. Mai exact nu trebuie neapărat
să facem din ele un țel. Puterile psihice,
clarviziunea, teleportarea, si altele și capacități
energetice ale corpului. Spiritualitatea vorbește
de capacități ale sufletului. Sau altfel spus putem
avea aceste puteri și le putem folosi în
defavoarea noastră, sau a celorlalți oameni. 

Evoluția e altceva. 

Iată de ce… 

Pentru că am văzut oameni ce AU ENERGIE ÎN

SURPLUS și știu, dar nu folosesc ceea ce știu
din comoditate, lene sau lipsă de iubire față de
ceilalți. Oameni CE POT (au puteri spirituale),
dar nu fac ceea ce pot, pentru că aleg să se ocupe
de altceva. Oameni ce au aceste PUTERI PSI
dar NU AU CUNOAȘTERE, iar ei se află în
pericolul de a le folosi haotic, de a le folosi doar
aparent în bine, pentru că habar n-au ce se
ascunde în spatele unui gest binevoitor. 

Puterile psihice dobândite într-un fel sau altul de

un om dezechilibrat, pot conduce la nebunie sau
distrugerea lui. În spitalele de psihiatrie sunt
astfel de oameni. 

Forța psihică NU este sinonimă întotdeauna cu

puritatea și iubirea. 
Dar și reversul e valabil. Mai exact, dacă ești
PUR SI BUN, ai ENERGIE ÎN SURPLUS, însă
NU AI CUNOAȘTERE, te poti îndrepta spre
autodistrugere, dacă îți folosești forța haotic. 

SPRE EXEMPLU: a încerca să vindeci pe

cineva fără acordul lui, nu înseamnă decât, fie
să-i preiei tu problema, fie să-i muți problema
dintr-un loc vizibil – de ex. o boală în trup - într-
unul invizibil – înapoi în incoștient, loc din care,
după o vreme se va manifesta iar. De ce? Pentru
că problemele se nasc din faptul că noi nu am
conștientizat anumite aspecte ale vieții în
general, si ale vieții noastre în special. 

Sunt și oameni ce pot vindeca sufletul, însă sunt

foarte puțini cei ce pot face asta. E necesară și o
îndrumare spirituală din partea lor, pentru ca
omul să nu cadă iar în eroare. 

Uneori nu e benefic nici să vindeci pe cineva

chiar de ți-o cere expres, nici măcar să-i dai
învățături spirituale. De ce? Pentru că le va
folosi în defavoarea sa. Nu vei obține nimic, cu
excepția faptului de a crea un orgolios. Iar
orgoliul se plătește într-o formă sau alta, pentru
că este principala sursă de distrugere a
sufletului. De ce? Prin energetica sa agresivă și
autoagresivă. 

Am văzut oameni cu puteri psihice, a căror

moralitate lasă mult de dorit. Fac rău intenționat,
fără temeri, fără jenă, și uneori, e drept, fără să
înțeleagă că fac de fapt asta. Există oameni cu
puteri așa mari încât pot teleporta obiecte, însă
aceste obiecte sunt furate la propriu dintr-un loc
si materializate în altul. Lucru ce nu mi se pare
prea… spiritual. Acești oameni trăiesc în Tibet,
nu… nu la noi în țară. 

Mai mult, am văzut oameni ce au aceste puteri,

dar care le folosesc superficial, dând celorlalți
informații parțiale, ignorând esența, adică
nedorind să meargă în profunzime, să meargă la
cauzele problemelor, la sursă. Sau interpretând
foarte subiectiv ceea ce vedeau prin clarviziune.
Atât de subiectiv, că filtrul lor voala adevărul. 

Este drept, NICI UN OM NU ESTE PERFECT

OBIECTIV. 
Vedem lumea prin prisma ființei noastre, care
înseamnă experiența noastră de viață. Ea este
filtrul prin care înțelegem ceea ce ne vorbesc
ceilalți, și filtrul prin care se exprimă atât
ignoranții cât și maeștrii, ori sfinții. Da, e drept,
nimeni nu este perfect obiectiv, însă de aici și
până la interpretări ce alterează mult adevărul
obicetiv, adică adevărul divin, e o cale cam
lungă, calea de la noapte la zi, de la prăpastie la
munte, de la întuneric la lumină. 

Pentru că da, există un ADEVĂR OBIECTIV și

el este cuprins în cărțile sfinte, dar și în sufletul
fiecărei ființe. Trebuie doar să ajungem la el, să-
l găsim și să știm că l-am găsit, bucurându-ne de
el și folosindu-l spre binele nostru și al tuturor
ființelor. 

A fi evoluat NU = A TE LASA UMILIT 

A fi evoluat nu înseamnă nici să te lași călcat în

picioare sub pretextul cuvântului BUNĂTATE,
nici să te lași umilit DIN IUBIRE SAU DIN
DORINȚA DE SCHIMBA PE CINEVA ÎN
BINE, nici să refuzi să ai o părere personală în
anumite privințe. Dimpotrivă a fi evoluat
înseamnă a cerceta, a tinde spre adevăr. 

Smerenia e altceva. E acceptarea ideii că poți

greși, că ești subiectiv vrând-nevrând, că ești un
trecător prin viață și un călător prin lume.
Aceasta este smerenia, în fond BUNĂTATE. O
bunătate, adevar obiectiv și suflet. Un suflet ce
s-a eliberat de orgolii. 

A fi evoluat NU = A FI PERFECT 

A fi evoluat nu înseamnă nici a nu greși

niciodată, nici să te crezi perfect, pentru că
nimeni nu este. Însă înseamnă a ști să înveți din
greșeli, A CONȘTIENTIZA, nu a judeca. A
concluziona obiectiv, nu a acuza. 

Evoluția nu înseamnă nici să-i obligi pe ceilalți

să meargă în ritmul tău, nici să-i forțezi să
evolueze. Un boboc de floare se deschide treptat.
Dacă vrei să-l deschizi mai repede se va usca în
mâna ta și-i păcat. 
Nu înseamnă nici privitul cu ochii spre stele, nici
ore întregi de meditație, nici fuga de lume și de
tot ce-i uman. 

Ceea ce vreu să spun este că PUTEREA

ENERGETICĂ NU = EVOLUȚIE
SPIRITUALĂ. Prefer să cred CĂ EVOLUȚIA
SPIRITUALĂ E SINONIMĂ CU
ÎNȚELEPCIUNEA. O înțelepciune divină. O
înțelepciune izvorâtă din cunoaștere și bunătate. 

PERICOLE PENTRU ÎNCEPĂTORII CE

PĂȘESC PE CALE 

Vedele indiene ne spun astfel: E blestemat cel e

este atașat de material, dar de două ori
blestemat cel ce este atașat de spiritual. 

Vi se pare stranie afirmația? Ba chiar un pic

nelalocul ei? Cum să nu fii atașat de spiritual?
Când scopul sufletului este tocmai acesta: să
evolueze spritual. 

Corect… Însă… 
Iată răspunsul care conține în el cheia întregii
spiritualități. Sau… în fine, a unei mari părți,
pentru că nu-mi arog cunoașterea absolută,
fiindcă știu că n-o am. Nu sunt un învățător
spiritual de rangul lui Iisus, ci poate un mic
apostol. 

Cheia este dată de cuvintele lui Iisus: CĂUTAȚI

ADEVĂRUL ȘI ADEVĂRUL VĂ VA FACE
LIBERI. 

Iar în subsidiar… mai putem vorbi de afirmația:

NU JUDECA PENTRU A NU FI JUDECAT.
Desigur, tot a lui Iisus, principalul meu ghid
spritual. 

Și iată acum explicația. 

Omul spiritual, se vrea bun, cinstit și moral. Se

vrea iubitor și perfect. Însă omul prin natura lui
nu este doar suflet, este și trup, iar pentru
supraviețuirea acestui trup am fost dotați cu
diverse instincte: de conservare, sexual, de
supravietuire. Cu frici naturale: de apă, de foc,
de înălțime, de singurătate, de întuneric, de
moarte. Dar și cu puterea de a disimula și a ne
ascunde gândurile. Și cu multe alte capacități
sau calități pe care le putem folosi în favoarea
noastră, dar în defavoarea semenilor. Fiecare om
le-a folosit măcar o dată, fie de nevoie, fie prin
alegere proprie, o alegere ce nu era sinonimă cu
necesitatea. 

Omul ce face primii pași pe cale, se vrea bun.

BUN… însă el începe prin a-și nega statutul de
om. Începe prin A SE JUDECA, învinovăți și
acuza pentru fapte banale, minore și care nu au
de-a face cu evoluția spiritului spre divin. De
aceea deseori micilor inițiați începe să le meargă
prost. De fapt își dau singuri pedepse pentru te
miri ce. Acționează judecătorul din ei. Se judecă
aspru, se judecă conștient sau inconștient, iar
„creatorul de realitate” din noi se conformează. 

O altă greșeală… 

Unii aleg să nu mănânce carne și fac o virtute

din asta. Nici eu nu mănânc, dar o fac pentru că
nu-mi place. Este adevărat că un organism care
nu se hrănește cu proteină de origine animală
este mai sănătos deseori, este adevarat că îți
crește vibrația, este adevărat că pentru a te hrăni
tu, o ființă a trebuit să sufere și să moară, este
adevarat că este vorba si de hormoni animali ce
intră în trupului nostru astfel – și prin lapte și
ouă nu doar prin carte - însă și mai adevărat este
că singurul lucru important este ce anume facem
cu ea, cu energia din noi. Pentru că vedeți voi…
Hitler era vegetarian. Și cu asta am spus tot. 

Se mai întâlmplă și așa… 

Unii îi judecă pe ceilalți, fie considerându-i

ignoranți, pentu că deh… nu se preocupă de…
spiritualitate, fie pentru că i-au prins încălcând
reguli spirituale pe care ei tocmai le-au învățat.
Și atunci devin AROGANȚI. 

Se cred mai presus de oricine, se cred

atotștiutori, ignorând faptul că a fi rigid, și
scorțos, nu înseamnă a fi spiritual. A aduna în
tine frustrări provenite din dorințe neîmplinite,
sub scuza spiritualității – în fond frustrări
provenite din complexe de inferioritate, - sau a
moralei – deseori doar invidii pornite din
neputințe - a aduna negări ale unui adevăr
evident – frici de a trăi la un nivel mai riscant -,
a aduna cuvinte nerostite, fie ele injurii sau
cuvinte pasionale de dragoste – uneori si ele
necesare - , nu înseamnă decât, că vei aduna
emoții. 

Iar… emoțiile ținute în frău = REPRIMĂRI. 

Adică viață netrăită, durere neexprimată, dorințe

neexprimate, ascunse în iconștient. Loc din care
ACȚIONEAZĂ, fără să vrem, fără să știm, fără
să realizăm. 

Totuși nu uita că ești OM… 

E adevărat însă, și faptul că omul, nu-și poate

exprima toate instinctele. Nu e benefic să facă
aceasta, asta fiind diferența dintre uman și
animalic. Însă… de la puterea de a te abține să
nu ucizi pe cineva, când în gând îl omori de mii
de ori cu invidia și/sau gelozia, de la te abține de
la injurii sau jigniri fără rost, e o altă cale. De la
a fi respingător, până la a putea să spui NU când
sufletul tău simte asta, este iarăși o diferență.
Emoțiile reprimate sunt cauzatoare de haos în
destin și de boli. Mă repet? DA. Pentru că este
un adevăr important. 

VIAȚA E EXPERIENȚĂ – DECI

EXPERIMENTEAZĂ 

Am participat mai demult la un curs de yoga. O

cursată a întrebat de unde știe ea dacă acel curs i
se potrivește, sau dacă nu, ce ar fi mai potrivit
pentru ea? Profesorul s-a străduit mult să-i
explice ce-i yoga, să-i explice că nu e necesar să
execute perfect acele asane, că îi trebuie timp ca
să înțeleagă, însă totul se pierdea într-o negură.
Răspunsul real nu venea. 

Eu i-am spus un singur lucru: experimentează.

Stai la acest curs și vezi ce senzații, sentimente,
emoții și gânduri îți trezește el, vezi cum îți
schimbă el viața. Dar mergi și la alte cursuri,
folosește și alte metode de autocunoaștere și
observă ce simți. Una din ele ți se va potrivi. 

Și mai adaug ceva: dacă cineva îți cere ceva și

nu te costă prea mult: dă-i. Dacă cineva te
întreabă ceva și nu ești atât de grăbit să nu poți
privi într-un suflet: răspunde-i. Dacă cineva te
roagă ceva și acest lucru nu necesită un
sacrificiu de sine enorm: fă-i plăcerea. Nu doar
că vei reprimi darul înzecit, nu doar că vei
deveni mai înțelept prin răspunsul tău, nu doar
că ți se va face pe plac când nici nu te-aștepti,
dar… vei câștiga experineță. EXPERIENȚĂ DE
VIAȚĂ. Iar asta e cel mai important. 

În fond ASTA E VIAȚA, EXPERIENȚĂ. 

EVOLUȚIE NU = RESPECTAREA CU
STRICTEȚE A LEGILOR SPIRITUALE 

De ce? Iată de ce: pentru că nimeni nu cunoaște

întreg adevărul din spatele faptelor, și asfel nu
poate ști cum și de ce se aplică o lege. 

Sufletul este alcătuit din straturi, din

microuniversuri din ce în ce mai subtile, sub
aspectul energiei și al informației. Nimeni nu
poate ști tot ce se află în propriul său inconștient
(suflet), câte amințiri, cuvinte, legături cu
persoane, emoții din mii de vieți sunt stocate.
Cum sunt interpretate ele de minte și cum sunt
ele folosite în viață. Și mai ales cum le folosește
Dumnezeul din tine și cel din afară, pentru a te
elibera și a te ajuta să evoluezi. Nici un om aflat
în viață, oricât de evoluat este nu le poate
înțelege pe toate. Acest fapt ar conduce la
esență, adică la Dumnezeul nostru interior.
Fiecare din noi însă, se poate conecta cu acest
Dumnezeu interior propriu, într-o proportie mai
mică sau mai mare. Dar nu în totalitate, cine face
asta, a devenit deja un hristos. Însă puțini
oameni o pot face. 

Suntem hristoși în măsura în care ne

conectăm cu dumnezeul nostru interior. 

NU VOM ȘTI NICIODATĂ PE DEPLIN

CAUZA SUBTILĂ A UNUI FAPT, sau toate
cauzele ce au determinat sufletele implicate într-
o situație să acționeze într-un anume mod. De
aceea, putem avea impresia – falsă - că în
anumite cazuri, legile spirituale nu se aplică.
Altfel spus, deși noi am fost buni am fost
răsplătiți cu rău, sau deși am fost răi, ne merge
totuși bine. 
Știu că nu am fost suficient de convingătoare,
deci să vă dau un exemplu. Sau… trei. Din
Biblie pentru că e cea mai apropiată de
mentalitatea noastră europeană. 

Una din poruncile divine este SĂ NU UCIZI. Și

totuși în povestea ieșirii evreilor din Egipt, sunt
uciși de către divinitate oameni aparent
nevinovați. Este vorba despre primii născuți ai
egiptenilor. Da… este un fapt al cărui autor e
Dumnezeu. El își încalcă propriile legi, ucigând
prunci nevinovați doar pentru a impresiona o
națiune. De ce? 

Însă să mergem mai departe. Biblia glorifică

oameni ce au fost razboinici, luptători, deci au
ucis ei înșiși cu mâna lor… oameni. Iar asta
după ce Moise primise cele 10 legi, cele 10
porunci. Unul din ei este razboinicul David. 

Astăzi în toate bisericile creștine i se citesc

Psalmii. Adică rugăciunile lui către Dumnezeu.
Cine a fost David? Un razboinic, un adulter, un
criminal indirect. Vă reamintesc că regele David
s-a îndrăgostit de Basheba, soția unuia dintre
supușii săi, cu care a făcut sex. Iar pentru a se
bucura de ea nestânjenit i-a trimis soțul în
război, în primele rânduri. Iar acesta a murit. El
și ea, au avut copii, s-au căsătorit și se pare că…
în cele din urmă, au fost fericiți. 

Câte legi spirituale s-au încălcat aici? Prima pare

a fi… ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu
despartă – adică acea lege ce apără căsătoria.
Dar cine știe cu adevarat CE A UNIT CU
ADEVĂRAT DUMNEZEU? A doua, e legea de
a nu râvni la casa aproapelui tău, apoi
preacurvia, la care se adaugă și crima indirectă.
În plus el fiind războinic, cu siguranță a ucis și
direct. Iar conducând armate a instigat și la
crimă… 

Dorință, agresivitate, putere și sex… Atașament

de valori pur umane. Însă… însoțite de o imensă
iubire de Dumnezeu, de smerenie și
conștientizare. Toate acestea din urmă exprimate
în Psalmi. Din acest motiv i se citesc Psalmii.
Cine poate… va înțelege, cine nu, nu merită o
explicație. 
Mă opresc cu analiza aici, pentru că nu doresc
decât să dau un exemplu de non-judecare. Și de
legi spirituale încălcate, dar acoperite prin iubire
și smerenie. Tot ceea ce a făcut regele David a
fost necesar. Necesar evoluției rasei umane.
Poate în alt articol am să explic în detaliu de ce.
Însă la prima vedere pare un om condamnabil,
dacă e să judecăm aparențe și fapte. 

Și un exemplu din Noul testament… 

Cu toți ați auzit de LEGEA REZONAȚEI, o

lege la modă în noua spiritualitate. O lege
propovăduită încă din vechiul Egipt antic, de
Hermes. E o lege reală și experimentată deseori,
dar nu întotdeauna. Acea lege prin care adunăm
în jurul nostru ființe și situații ce au aceleași
energii ca și noi, deci cu care rezonăm. Dar oare
Iisus a rezonat cu crima? Cu siguranță nu, nu de
aia a fost crucificat. A rezonat cu trădarea? Nu…
dar a fost totuși trădat. A rezonat cu ura și
invidia? Probabil că nu, însă mulți farisei l-au
urât și invidiat. A rezonat cu vameșii si tâlharii?
Nu. Dar petrecea timp cu ei pentru că știa că ei
au nevoie de el. 

Cui i-a fost dat să înțeleagă a înțeles deja. Deci

mă opresc aici, deși exemplele din cărțile sfinte
ar putea continua. 

CE ÎNSEAMNĂ EVOLUȚIA SPIRITUALĂ? 

Din persectiva mea, evoluția spirituală înseamnă

în primul rând CONȘTIENTIZARE.
Conștientizarea adevărului propriu și a
adevărului celorlalți, a adevărului universal și a
modului cum se aplică el în viețile noastre. 

Iar ceea ce spun mai sus, desi pare un lucru

banal, la îndemâna oricui, să știți că NU ESTE
AȘA. Doar… pare. Îți trebui ani de studii
teoretice și practie pentru a înțelege. 

Evoluția mai înseamnă echilibrul psihic și

sufletesc. Un om evoluat, nu este un om
dezechilibrat sau cu probleme în ceea ce privește
percepția propriului sine și a celor din jur. El se
percepe cât mai obiectiv posibil, și se acceptă pe
sine așa cum e, schimbând ceea ce poate și
trebuie, și iubind ceea ce ESTE. 

Un om evoluat știe să se detașeze repede de

probleme și să meargă luminos mai departe. 

Un om evoluat este bine ancorat în lume, în

lumea asta materială, dar și în cer în cerurile
sufletului ce sunt si ele de diverse niveluri. Sau
altfel spus, știe să-și trăiască viața sa materială,
dar în același timp știe să comunice cu Creatorul
în mod real și să-L iubească pe Acesta. 

Un om evoluat cunoaște legile spirituale sau

doar le intuiește respectându-le din instinct, le
studiază continuu sau doar le urmează fiindu-i
înregistrate în suflet, este preocupat de
cunoaștere citind zeci de cărți, sau nu a citit
niciodată o carte spirituală, însă ÎȘI
ÎMPLINEȘTE MISIUNEA SA PERSONALĂ,
misiune ce nu are neapărat legătură cu
spiritualitatea. Pentru că pe Pământ avem nevoie
de tot, nu putem fi toți preoți sau învățători
spirituali. 

Poți fi evoluat spiritual indiferent ce profesie ai,

indiferent câtă școală ai, indiferent unde lucrezi,
sau dacă lucrezi ori ba. Poți fi evoluat, indiferent
dacă ai copii sau nu, indiferent în ce țară trăiești,
și indiferent ce vârstă ai. Poți fi evoluat și dacă
nu ai studiat toată paleta largă a științelor
spirituale. Poți fi evoluat indiferent de religie,
indiferent dacă practici meditația, rugăciunea
sau ignori aceste aspecte. 

Desigur, recomand rugăciunea, recomand

meditația, ele deschid canale spirituale,
echilibrează psihicul, curăță chakrele,
fluidizează curgerea energiei prin nadisuri, ne
dau inspirație și protecție psi și mai ales
ACCELEREAZĂ EVOLUȚIA. Însă am
cunoscut oamenii de mare valoare ce nu practică
toate acestea. Și am cunoscut oameni ce se roagă
zilnic, după canoanele bisericești, ori după cum
îi taie capul, însă sunt departe de a fi spirituali.
Adică de a gândi logic, rațional, fie că avem în
vedere legile rațiunii umane sau cele ale rațiunii
cosmice. 

Astfel am ajuns la concluzia că a fi evoluat

spiritual înseamnă să știi să vezi partea plină a
paharului, să știi că privești viața și din
perspectiva celuilalt, înseamnă să nu acuzi, să nu
condamni, să renunți la orgolii. Înseamnă să vezi
adevărul, chiar dacă uneori el nu se mulează pe
dorințele tale sau pe perspectiva ta despre lume
și viață. Înseamnă să ai o gândire ce corespunde
logicii divine, adică înțelepciuii divine, și
inteligenței divine. Înseamnă să ai un țel și să știi
să-l urmezi. 

Și mai ales înseamnă să fii liber. Liber de

prejudecăți, de vinovății și de frici. Liber de
false pudori, de false cuvinte, de false morale.
LIBER SUFLETEȘTE. Să ieși din închisoarea
în care ai intrat de bunăvoie. Să ieși și vezi
adevărul. Pentru că a fi spiritual asta înseamnă
de fapt… a fi spiritual înseamnă să cauți și să
găsești. Să găsești adevărul, acel adevăr ce te va
elibera de întuneric. De întunericul fricilor și al
ignoranței.