Unul din secretele succesului este emiterea unor gânduri

la scarã mare. Aceasta este una dintre cele mai bune

metode de organizare a victoriei şi de obţinere a marilor
realizãri de geniu. În paragraful opt vei afla cã orice
imagine pe care o susţinem suficient de ferm în
conştiinţa noastrã se impregneazã în subconştient,
devenind un tipar pe care energia creatoare va avea
tendinţa sã îl materializeze în viaţa şi în mediul nostru.
Acesta este secretul marii puteri a rugãciunii.

Noi ştim cã universul este guvernat de lege, cã pentru

fiecare efect trebuie sã existe o cauzã şi cã în aceleaşi
condiţii, aceeaşi cauzã va genera invariabil efecte
similare. În consecinţã, dacã cineva a rãspuns vreodatã la
o rugãciune, nu putem decât sã tragem concluzia cã şi la
rugãciunile noastre ni se va rãspunde, cu condiţia sã le
rostim în mod corect. Aceastã afirmaţie nu poate fi altfel
decât adevãratã. În caz contrar, universul în care trãim ar
fi un haos, nu un cosmos.
Aşadar, rãspunsul la orice rugãciune este supus legii, iar
aceastã lege este cât se poate de limpede, de exactã şi de
ştiinţificã, la fel cum sunt legile care guverneazã
gravitaţia şi electricitatea. Înţelegerea acestei legi scoate
creştinismul de sub imperiul superstiţiei şi al credulitãţii,
plasându-l pe roca durã a înţelegerii ştiinţifice. Din
nefericire, foarte puţini oameni ştiu cum trebuie sã se
roage. Ei înţeleg cã existã legi care guverneazã
electricitatea, matematica şi chimia, dar – dintr-un motiv
greu de explicat – nu le trece prin minte cã ar putea
exista anumite legi spirituale care sunt la fel de clar
definite, absolut ştiinţifice, exacte şi care opereazã cu o
precizie imuabilã.

Adevãratul secret al puterii este conştiinţa puterii.

Mintea Universalã este necondiţionatã. De aceea, cu cât
devenim mai conştienţi de unitatea noastrã cu aceastã
minte, cu atât mai puţin afectaţi vom fi de condiţiile şi de
limitãrile lumii exterioare. Invers, cu cât ne eliberãm mai
tare de aceste condiţii, cu atât mai uşor ne este sã
realizãm cât de necondiţionatã este aceastã Minte şi
puterea pe care ne-o conferã ea. În sfârşit, devenim
liberi! De îndatã ce devenim conştienþi de puterea
inepuizabilã a lumii interioare, noi începem sã ne
racordãm la aceastã putere şi sã o aplicãm, asumându-ne
posibilitãþile mai mari pe care ni le oferã
Sã nu uitãm cã toate lucrurile de care devenim conştienţi
sunt invariabil manifestate în lumea obiectivã, cãpãtând
o expresie tangibilã. Explicaţia este simplã: mintea
infinitã, care reprezintã sursa din care s-au nãscut toate
lucrurile, este unicã şi indivizibilã, şi fiecare individ este
un canal prin care se manifestã aceastã Energie Eternã.
Capacitatea noastrã de a gândi este sinonimã cu
capacitatea noastrã de a acţiona asupra acestei
substanţe universale.

Altfel spus, tot ceea ce gândim noi este creat sau produs
în lumea obiectivã. Rezultatul acestei descoperiri este
absolut fabulos şi înseamnã cã natura minţii este
atotputernicã. Ea este nelimitatã deopotrivã din punct de
vedere cantitativ şi calitativ, iar posibilitãţile pe care le
oferã ea sunt nenumãrate. A deveni conştient de aceastã
putere înseamnã a deveni un „cablu viu”; ea are acelaşi
efect ca şi conectarea unui cablu obişnuit cu un cablu
aflat sub tensiune.

Cablul aflat sub tensiune este Principiul Universal. Acesta

dispune de suficientã putere pentru a rãspunde oricãrei
situaţii care poate apãrea în viaţa unui individ. Atunci
când mintea individualã intrã în contact cu cea
universalã, ea primeşte de la aceasta din urmã întreaga
putere de care are nevoie. Acesta este secretul lumii
interioare. Toate ştiinţele recunosc realitatea acestei
lumi şi toate puterile depind de recunoaşterea ei.

Capacitatea de a elimina condiţiile imperfecte depinde

de acţiunea mentalã.
La rândul ei, aceasta depinde de conştiinţa puterii. De
aceea, cu cât devenim mai conştienţi de unitatea noastrã
cu sursa puterii, cu atât mai mare va deveni puterea
noastrã de a controla orice situaţie din lumea exterioarã.
Ideile la scarã mare au tendinţa de a le elimina pe cele
minore. De aceea, este de preferat sã cultivi idei mãreţe,
pentru a contracara şi pentru a distruge astfel toate
tendinţele minore şi indezirabile.
În acest fel, vei elimina nenumãrate obstacole minore,
dar enervante, din calea ta. În plus, vei deveni conştient
de o lume mentalã mãreaţã, amplificându-ţi astfel
capacitatea mentalã şi plasându-te în poziţia de a realiza
ceva de valoare. Acesta este unul dintre secretele
succesului, una dintre metodele de organizare a victoriei
şi de obţinere a marilor realizãri de geniu. Un geniu este
numit astfel tocmai pentru cã gândeşte la scarã mare.
Energia creatoare a minţii este suficient de puternicã
pentru a se descurca la fel de uşor cu marile situaţii ca şi
cu cele minore.

Mintea este la fel de prezentã în infinitul mare cum este

în infinitul mic. Cine înţelege aceastã realitate a minţii,
realizeazã cã poate atrage în viaţa sa orice condiţie
exterioarã prin crearea unor condiţii corespondente în
conştiinţa sa, întrucât orice imagine care este susţinutã
ferm o anumitã perioadã de timp în conştiinţã tinde sã se
impregneze în subconştient, dând naştere unui tipar pe
care energia creatoare începe imediat sã îl transpunã în
viaţa şi în mediul exterior al individului. Aşa sunt create
toate condiţiile. Viaţa noastrã nu este altceva decât o
reflectare a gândurilor noastre predominante şi a
atitudinii noastre mentale.

Ştiinţa gândirii corecte este singura ştiinţã.

Ea le include pe toate celelalte. Aceastã ştiinţã ne învaţã
cã fiecare gând creeazã o impresie asupra creierului.
Aceste impresii dau naştere unor tendinţe mentale, care
genereazã apoi un caracter, diferite abilitãţi şi obiective.
Combinaţia dintre caracter, abilitãţi şi obiective
determinã toate experienţele prin care trece omul.
Aceste experienţe sunt generate de legea atracţiei.

Prin acţiunea acestei legi, noi ne confruntãm în „lumea

exterioarã” cu acele experienţe care corespund exact
condiţiilor din „lumea noastrã interioarã”. Gândul
predominant sau atitudinea mentalã reprezintã un
magnet, atrãgând gânduri şi experienţe similare. În
consecinţã, atitudinea mentalã atrage invariabil condiţiile
care corespund perfect naturii sale. Aceastã atitudine
mentalã reprezintã personalitatea noastrã şi este
alcãtuitã din toate gândurile pe care le-am cultivat de-a
lungul vremii în mintea noastrã.

De aceea, dacã dorim sã schimbãm o anumitã condiţie

exterioarã, tot ce trebuie sã facem noi este sã ne
schimbãm gândurile. În acest fel, ne vom schimba
atitudinea mentalã, care ne va schimba personalitatea,
iar aceasta din urmã va atrage în viaţa noastrã alte
persoane, alte obiecte şi alte condiţii sau experienţe, în
conformitate cu noua sa vibraţie. Atitudinea mentalã nu
poate fi schimbatã prea uşor, dar printr-un efort
perseverent, aceastã sarcinã poate fi realizatã. Atitudinea
mentalã este structuratã dupã toate imaginile mentale
pe care le-a fotografiat creierul tãu de-a lungul timpului.
Dacã nu îţi plac aceste imagini, distruge negativele lor şi
creeazã noi imagini.

La aceasta se rezumã întreaga artã a vizualizãrii. De

îndatã ce vei face acest lucru, tu vei începe sã atragi în
viaţa ta lucruri noi, care vor corespunde noilor imagini
cultivate de tine. În acest scop, impresioneazã-ţi mintea
cu o imagine perfectã a dorinţei pe care doreşti sã o vezi
obiectivatã şi continuã sã menţii ferm în minte aceastã
imagine pânã când obţii rezultatele dorite. Dacã dorinţa
ta necesitã fermitate, abilitate, talent, curaj, forţã şi orice
altã putere spiritualã, imaginea ta mentalã trebuie sã
conţinã toate aceste atribute.

De aceea, nu ezita sã le integrezi în ea, întrucât ele

reprezintã o parte vitalã a imaginii de ansamblu. Ele sunt
sentimentele care se combinã cu gândurile, dând naştere
puterii magnetice irezistibile care va atrage lucrurile
dorite cãtre tine. Aceste emoţii dau viaţã imaginii tale
mentale, iar viaţa înseamnã creştere. De îndatã ce
imaginea ta începe sã creascã, rezultatul ei este practic
garantat.

Nu te feri sã aspiri cãtre cele mai mari realizãri pe care ţi

le poţi imagina în toate domeniile de activitate, cãci
forţele minţii sunt întotdeauna pregãtite pentru a
dinamiza o voinţã hotãrâtã, fiind oricând gata sã
contribuie la cristalizarea celor mai înalte aspiraţii în
acţiuni, realizãri şi evenimente. O ilustrare perfectã a
modului de operare a acestor forţe este sugeratã de
metoda prin care se formeazã toate obişnuinţele
noastre.
Noi facem ceva, dupã care repetãm de câteva ori aceastã
acţiune, pânã când ea devine din ce în ce mai uşoarã, iar
în cele din urmã automatã. Aceeaşi regulã se aplicã şi în
cazul renunţãrii la obiceiurile proaste. Noi încetãm sã le
practicãm o datã, apoi încã o datã, apoi din nou şi din
nou, pânã când devenim complet eliberaţi de aceste
obişnuinţe. Chiar dacã dãm din când în când greş, noi nu
trebuie sã ne pierdem speranţa, cãci legea este absolutã
şi invincibilã, susţinând toate eforturile şi toate succesele
noastre, chiar dacã acestea sunt intermitente.
Legea poate face orice pentru tine. Practic, ea nu are
limite.

De aceea, îndrãzneşte şi crede în idealurile tale.

Aminteşte-ţi cã natura se muleazã întotdeauna dupã
idealurile omului. Gândeşte-te întotdeauna la idealul tãu
ca la o realizare deja obţinutã. Adevãrata bãtãlie a vieţii
este una între idei. Ea este dusã de un numãr mic de
oameni împotriva celor mulţi. Una din pãrţile
combatante este gândirea constructivã şi creatoare, iar
cealaltã este gândirea distructivã şi negativã.

Gândirea creatoare este dominatã de un ideal, în timp ce

gândirea pasivã este dominatã doar de aparenţe. În
ambele tabere existã deopotrivã oameni de ştiinţã,
oameni de litere şi oameni de afaceri (printre alţii). În
tabãra creatoare sunt acei oameni care îşi petrec timpul
în laboratoare, privind prin microscoapele sau prin
telescoapele lor. Alãturi de ei se aflã oameni care
activeazã în domeniul comercial, în cel politic sau în cel
ştiinţific. În tabãra negativã sunt acei oameni care îşi
petrec timpul investigând legea şi precedentele, care
confundã teologia cu religia, oameni de stat care
confundã forţa cu dreptatea, precum şi toate milioanele
de oameni care preferã precedentele progresului şi care
privesc întotdeauna înapoi, nu înainte, respectiv numai în
lumea exterioarã, niciodatã în cea interioarã, despre care
nu cunosc nimic. În ultimã instanţã nu existã decât aceste
douã categorii de oameni.

Într-o lume aflatã într-o continuã mişcare, nimeni nu

poate rãmâne pe loc. Toţi oamenii trebuie sã îşi asume o
tabãrã sau alta, sã meargã înainte sau sã se întoarcã
înapoi. Încercarea de a rãmâne pe loc nu face decât sã
dea apã la moarã codurilor juridice arbitrare şi
inechitabile. Faptul cã ne aflãm într-o perioadã de
tranziţie este scos în evidenţã de agitaţia care este
vizibilã pretutindeni.

Lamentãrile umanitãţii pot fi comparate cu un tir de

artilerie cereascã, ce începe cu un rãpãit ameninţãtor de
joasã tonalitate şi urcã apoi din nor în nor, pânã când
fulgerele şi trãsnetele cuprind întregul cer. Sentinelele
care patruleazã în cele mai avansate avanposturi ale
lumii industriale, politice şi religioase se strigã anxioase
una pe cealaltã. Ce se vede în noapte? Pericolul şi
nesiguranţa poziţiei pe care o ocupã devin din ce în ce
mai evidente cu fiecare orã care trece. Zorii noii ere pe
cale de a se naşte atestã cu toatã claritatea cã actuala
ordine a lucrurilor nu mai poate exista.
Marea prãpastie care separã vechiul regim de cel nou şi
ordinile sociale corespondente ţine în întregime de
convingerile din mintea oamenilor referitoare la natura
universului. Când oamenii îşi vor da seama cã forţa
transcendentã a spiritului sau a minţii cosmice îşi are
sãlaşul în inimile lor, ei vor putea crea legi noi, care vor
ţine seama de libertãţile şi de drepturile celor mulţi, nu
doar de privilegiile celor puţini şi puternici.

Atât timp cât oamenii vor continua sã considere puterea

cosmicã drept o putere neumanã şi strãinã de ei, clasa
aşa-zis privilegiatã va putea continua sã domneascã în
virtutea dreptului divin, oricât de mari ar fi protestele şi
resentimentele sociale. De aceea, adevãratul interes al
democraţiei este acela de a exalta, de a emancipa şi de a
recunoaşte divinitatea din interiorul spiritului uman,
respectiv de a recunoaşte cã orice putere se naşte în
interiorul conştiinţei.
Nici un om nu are mai multã putere decât un alt om,
decât dacã acesta din urmã i-o delegã pe a lui. Vechiul
regim doreşte sã ne facã sã credem cã legea este
superioarã legiuitorilor. Aceastã concepţie a dat naştere
la tot felul de crime, dar şi la tot felul de privilegii şi de
inegalitãţi sociale, pornind de la instituţionalizarea
doctrinei fataliste a dreptului divin. Mintea Divinã nu este
alta decât Mintea Universalã. Ea nu face excepţii şi nu are
favoriţi.

Dumnezeu nu acţioneazã niciodatã din capriciu sau ca

urmare a unei stãri de mânie, de gelozie sau de rãutate.
Pe de altã parte, ea nu poate fi flatatã sau cumpãratã
pentru a le asigura unora nevoile pe care aceştia le
considerã necesare pentru fericirea sau pentru existenţa
lor. Mintea Divinã nu face excepţii în favoarea unora sau
altora. Ce-i drept, atunci când un individ realizeazã
unitatea sa cu acest Principiu Universal, el pare favorizat
de soartã, întrucât a descoperit sursa sãnãtãţii perfecte,a
bogãţiei şi a puterii.
Ca exerciþiu pentru aceastã sãptãmânã, îþi propun sã te
concentrezi asupra Adevãrului. Încearcã sã realizezi
faptul cã Adevãrul te va elibera, respectiv cã nimic nu
poate sta în calea succesului tãu dacã înveţi sã aplici
metodele şi principiile gândirii ştiinţifice corecte.
Urmãreşte sã realizezi faptul cã mediul tãu exterior
reflectã exact potenţialul inerent al sufletului tãu, cã
tãcerea îţi oferã o oportunitate practic nelimitatã de a
înţelege viziunea cea mai înaltã asupra Adevãrului.
Încearcã sã înţelegi cã omniprezenţa însãşi nu este
altceva decât o tãcere absolutã, în timp ce tot restul
înseamnã schimbare, activitate, limitare. De aceea,
concentrarea în tãcere a gândurilor reprezintã adevãrata
metodã prin care tu poţi scoate la ivealã, poţi trezi şi poţi
exprima minunata putere a lumii interioare. Posibilitãţile
antrenãrii gândirii sunt infinite, iar consecinţele lor sunt
eterne. şi totuşi, puţini îşi asumã efortul de a-şi
direcţiona gândirea cãtre acele canale care le vor aduce
beneficii, preferând sã îşi lase destinul la latitudinea
şansei.

Charles F. Haanel