Versuri
Aprilie
An 14
Mileniul 3
 
 
Plai de of
 
Leneșa apă curge
Nefericit lucid suflet
Sprințara apă fuge
Suflet al tău, candid-felice
Dar ce cascadă fac
Când îți vin de hac
Tot cu doru-n...hamac!
Răsturnând câmpul de mac
 
 
 
Lonix
Rugă realistă
 
Mamă Viață
Care ne ești în vine
ființească-se numele tău
precum pe pământ
așa și în universuri
dă-ne nouă unitarmonia
de toată clipa, locul, modul
și nu ne duce pe noi
în prea extremele
haosului și împlinirii
deopotrivă
ba și dimpotrivă
cum și amân
 
 
al nopții vinețiu îmbracă iar
cuburile mici de calcar
așezate drept cutii mai mari
printre ronduri de arțari
 
pierdut ocrumbrei din odaie
ațâț cristalul firii-ntr-o văpaie
seva lecturii fără preget
s-o sorb insist din deget
dar muza n-are frenezie
semn dă că-i tot o erezie
 
 
popero
 
asemănare
 
eu caut cu negurile nopții să te strâng
tu cauți cu aripile zorilor să mă desprinzi
eu te anin galeș cupid de grinzi
tu mă tragi în târg
de atâta potrivire
tocim ghidușa nărăvire
 
???
 
Fără de zeu
 
Întorc fețele pereților
Tot alte tablouri ascund
Pe albastrul perete se animă copilăria
Pe verdele perete se înfoaie adolescența
Pe oranjul perete ronduiește  maturitatea
Pe lilaul perete show total dă senectutea
Pe incolorul perete voi farnienta eu
Al cincilea fără-de-zeu
Ghizd plinului hău
Pe alb-negrul perete te vei proțăpi tu
Neutru ghid
Z-eule sine
 
Poppy
 
Copila
 
Copila merse spre mine
Merse ce merse
Mânecile își sumese
Picioarele își sumese
Până la trandafir
Până la toc
Până la ghemotoc
Dar eu mă pierdeam mereu
Într-un fără de fund eu
Și copila urcând colina
O apucă somnul
O apucă splina
O apucă domul de-un turn
De mă trezii postum
 
 
Dor
 
Dor dor călător
Du-mă la mândra-n pridvor
Și mă lasă și mă ia
Că mândruța nu mă vrea
Ar veni până la mine
Nu se-ndură-nsă de tine
Că-i amărești zilele
Cu toate copilele
Te pândește, nu te ceartă
Dar ți-o face zilnic fiartă
Când să dai să-i țuci gurița
Scoate-ți ochii furculița
Când să zici că ia-i prins fota
Întâlnești în plin...Golgota
Dor dor călător
Tot te-ai duce, nu te-ntoarce
Sufletul tot chin să toarce
 
Am și sunt
Am scris am trăit
Am gândit am respirat
Am egal a fi
 
Condiția umană
În chintesență e
Aliajul spirit-suflet-trup
Gândire-simțire-trăire
 
Nais
Toată clipa
Și-are pripa
Dezarmantă
Dar și-aripa
De-aur,...elefantă
 
 
Veghează pasărea iubirii?
Poate! Fenix i se spune!
Vine îngerul, și nu-i tăciune
Și-o aripă
De etern pare o clipă
De plăcere
 
 
Piedica
 
Ghici unde sunt eu?
Șăguia iubita
Sărind din mamă-n bunică
Din codană în veterană
Lăsându-mă în umbra concretului
Sprijinind toiagul profetului
De nu apucam a-i pune piedică
Pe treptele nedefinirii
Jucându-ne de-a faț-ascunselea firii
 
 
Damian Luz