Referat NSSM

Profesor:
Elev:

Timisoara

2020
Cuprins
Capitolul I Reguli generale..........................................................................................................................3
Capitolul II Angajatorul are următoarele responsabilităţi........................................................................5
Capitolul III Normele de aplicare în domeniul primului ajutor............................................................6
 Capitolul I Reguli generale

Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele

legate de muncă.

Aspectele care privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor sunt reglementate de Legea nr.
53/2003 – Codul muncii, republicată, Legea nr. 319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în
muncă, cu modificările și completările ulterioare, care se completează cu dispoziţiile legii
speciale, ale contractelor colective de muncă aplicabile, precum şi cu normele şi normativele de
protecţie a muncii.

Normele şi normativele de protecţie a muncii pot stabili:

a) măsuri generale de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor

profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;

b) măsuri de protecţie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi;

c) măsuri de protecţie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;

d) dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea unor organisme speciale de asigurare a

securităţii şi sănătăţii în muncă.

Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de

răspundere în domeniul securităţii şi sănătăţii salariaţilor.

Obligaţiile salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu pot aduce atingere

responsabilităţii angajatorului.

Măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot să determine, în niciun caz, obligaţii
financiare pentru salariaţi.

În cadrul propriilor responsabilităţi, angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea

securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor
profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării
protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia.

La adoptarea şi punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii

salariaţilor se va ţine seama de următoarele principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursă;

d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă şi
alegerea echipamentelor şi metodelor de muncă şi de producţie, în vederea atenuării, cu
precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive, precum şi a reducerii efectelor acestora
asupra sănătăţii;

e) luarea în considerare a evoluţiei tehnicii;

f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;

g) planificarea prevenirii;

h) adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie

individuală;

i) aducerea la cunoştinţa salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare.

Ținând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, Legea nr. 319/2006 – Legea
securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările și completările ulterioare, prevede pentru
angajator următoarele obligaţii pentru punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru protejarea
securităţii şi sănătăţii salariaţilor:

a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea

echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea
locurilor de muncă;

b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi
metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului
securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor
întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;

c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în

muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;

d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu

lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;

e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie
permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.
 Capitolul II Angajatorul are următoarele responsabilităţi

- răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă şi prevede în

regulamentul intern, în mod obligatoriu reguli privind securitatea şi sănătatea în muncă;

- în elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă angajatorul se consultă cu sindicatul

sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, precum şi cu comitetul de securitate şi sănătate în
muncă;

- asigură toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale, în condiţiile legii;

- organizează instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

- organizează locurile de muncă astfel încât acestea să garanteze securitatea şi sănătatea

salariaţilor,

- organizează controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor folosite în

procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor;

- răspunde pentru asigurarea condiţiilor de acordare a primului ajutor în caz de accidente de

muncă, pentru crearea condiţiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum şi pentru evacuarea
salariaţilor în situaţii speciale şi în caz de pericol iminent

Instruirea angajaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (art. 181) Codul muncii,

republicat):

- se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord de către angajator
împreună cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă şi cu sindicatul sau, după caz, cu
reprezentanţii salariaţilor;

- se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, al celor care îşi schimbă locul de muncă sau
felul muncii şi al celor care îşi reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni,

-  în toate cazurile instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activităţii;

- este obligatorie şi în situaţia în care intervin modificări ale legislaţiei în domeniu.

În privința instruirii, Legea nr. 319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, cu

modificările și completările ulterioare, prevede în sarcina angjatorului următoarele
obligații (art 20, 21):

1. Asigurarea de condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată

în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de
lucru, specifice locului de muncă şi postului său:
a) la angajare;

b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;

c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului
existent;

d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e) la executarea unor lucrări speciale.

2. Să adapteze instruirea la evoluţia riscurilor sau la apariţia unor noi riscuri.

3. Să realizeze instruirea periodică şi ori de câte ori este necesar.

4. Să se asigure că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi
în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile
legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor.

5. Să asigure reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă instruirea corespunzătoare.

Capitolul III Normele de aplicare în domeniul primului ajutor

1. Acordarea primului ajutor de bază se face cu sau fără materiale sanitare de prim ajutor de
către persoanele aflate la locul incidentului, respectând indicaţiile personalului de
specialitate din dispeceratul de urgenţă până la sosirea echipajelor de intervenţie.

2. În lipsa indicaţiilor de specialitate, persoanele aflate la locul incidentului acordă primul

ajutor de bază conform cunoştinţelor dobândite în cadrul cursurilor de prim ajutor la care
au participat.

3. În cazul în care persoanele aflate la locul incidentului nu au cunoştintele necesare

acordării primului ajutor, şi nici nu pot obţine indicaţii de specialitate, ele acţionează
pentru a îndepărta pericolul de victimă, sau, după caz, pentru a îndepărta victima de un
pericol iminent şi pentru a asigura confortul victimei până la sosirea echipajelor de
intervenţie, evitând efectuarea unor manevre care pot agrava situaţia pacientului.

4. Persoanele aflate la locul unui accident rutier vor evita scoaterea victimelor din
autovehiculele accidentate cu excepţia situaţiei în care exista un pericol iminent de
 explozie, incendiu, înec sau prăbuşire care necesita evacuarea zonei înaintea sosirii
echipajelor de intervenţie.

5. Formarea în primul ajutor de bază include cel puţin următoarele aspecte:a) recunoaşterea
urgenţelor cu risc vital, inclusiv a stopului cardio-respiratorb) accesarea şi activarea
sistemului de urgenţă prin numărul de apel unic de urgenţă 112.c) acordarea primului
ajutor de bază până la sosirea echipajelor de intervenţie în următoarele situaţii: stop
cardio - respirator, corpi străini în căile respiratorii, hemoragii, fracturi, plăgi, arsuri
termice şi chimice inclusiv la nivelul ochilor, accidente rutiere, înec, electrocutare,
alterarea stării de conştienţă la pacienţii cu respiraţie prezentad) facultativ cursurile de
prim ajutor de bază pot include şi formarea în utilizarea defibrilatorului semi-automat.
Bibliografie:

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/101360

http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/conditii_2014.pdf
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/101360